48 matches
-
acea temeinicie flegmatică a însinguratului, nu autopersiflant, nici cu disperare existențialistă. Personajul din prozele lui S. nu are voluptatea masochistă a marilor învinși, nu cultivă absurdul comportamental (decât la rigoare), ci se sondează pe îndelete, finalul fiind un soi de ecorșeu realizat în tăcere. Nu este mai puțin adevărat că, pe celălalt versant, scrisul de acest tip are o excelentă priză la realitatea imediată: povestirile din Terasa (1979), pe de o parte, dar chiar publicistica „reporterului” ori articolele pe teme socio-moral-profesional-artistice
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
lui variantă, propriul portret-robot. Cu această biografie și cu aceste date caracteriale, Marlowe este o întrupare a străinului, a inadaptatului, a singuraticului nu doar incapabil să se integreze, ci și adversar natural al acestui univers. Ființă-aruncată-în-lume, el are senzitivitatea unui ecorșeu și reactivitatea unei mimoze. Platoșa verbală e mânuită cu abilitate - însă doar până în clipa când devine evident că partida a fost pierdută. Atunci, în singurătatea de ghețar a micului său apartament ori în recluziunea biroului prăfuit, învechit și deprimant, masca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din ceea ce ar vrea să comunice, să mărturisească. Pentru un scriitor, nu e suficient să-ți descoperi În fața lumii creația. Trebuie să o Însoțești de un gest suplimentar, de Încă o golire de sine. Adevărata creație se oprește doar la ecorșeu. La străpungerea dureroasă a epidermei. Cărțile suportă, alături de ele (uneori chiar Înaintea lor, uneori chiar Împotriva propriei lor integrități) expunerea rănii provocate de indecizia manifestată În inefabilul act al creației. O suportă și o provoacă. Revelarea unui secret, tentația mărturisirii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
arta minoră a de astăzi în numele artei înalte de ieri iar thrillerul și publicitatea au inovat mai mult cinematografia decât René Clair sau Cecil B. de Mille. Tratarea afișului ca gen nobil, a grafismului ca simptom, a unui clip ca ecorșeu al Zeitgeist-ului, fără a uita de acele graffitti de la metrou, aceasta este opțiunea noastră. Vom afirma așadar, ca axiomă, că televiziunea și cinematografia au o valoare și o demnitate sociale egale: ele se adresează mulțimilor și vor, trebuie să placă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau distincte, vocea „peridiegetică” (Metz), debreiajul (treceri de la o primă povestire la o a doua), condensările și deformările vizuale, dozarea tensiunii, efectele de apnee, asfixia, violența, repetiția, unghiurile inedite, digresiunile, devierile, derapajele, simbolismul, cadrajele sacadate, zoom-ul, reflexia, mixajul, racursiul, ecorșeul, mirajul, ironia, decorul, intrările și ieșirile personajelor, gemetele, simetria, mă rog, tot ce se scrie În cărțile de specialitate. Cu unele mici modificări de atitudine, termenii sînt valabili și pentru critica literară. În bună măsură și pentru cea muzicală. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sufletul. Statul de drept protejează demnitatea omului, statul totalitar o biciuiește, o isterizează, o împinge spre propria ei limită. Trebuie spus, pe de altă parte, că există anumite riscuri și de partea cea bună. Dacă statul totalitar condamnă libertatea la ecorșeu, statul de drept încurajează la somnolență. În condiții de confort deplin și de solidă protecție socială și juri dică, nu mai e foarte clar ce înseamnă demnitatea individuală. Ea diminuează ca anvergură, luând aspectul simplei decențe. În alte cazuri, apare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
istorice, episcopi și dregători, cioplite sub formă de oameni adormiți în patul lor, sculpturi cu scene biblice de Machado de Castro. În afara clădirii, dar în prelungirea ei, un spațiu acoperit cu prelată ascunde un șantier arheologic, dezgolind, ca într-un ecorșeu, câteva straturi de civilizație: romană, maură și cea portugheză propriu-zisă, pe care le poți contempla traversând podețele atârnate deasupra excavației. Coloane subțiri ce susțin o boltă de mult dispărută, fragmente de statui antice risipite în neorânduială. E ușor să exulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care suntem pe lumea asta. Bine zicea Nietzsche: "pentru un adevăr este mai primejdios să fie aprobat de poet, decât să fie contrazis de el". Poemul este omul așa cum ar arăta fără pielea ce-i ține oasele și mușchii laolaltă: ecorșeu și ființă autonomă în care se contopesc lumina, întunericul și un sentiment despre cum poate lumea sfârși. Un străin pe care ne căznim să-l iubim. Cei vechi se pricepeau la om, deci și la poezie, când au lăsat asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
constituindu-se într-o analiză pertinentă a poeziei românești. Târziu, în 1997, A. publică patru volume de versuri, egale ca valoare a substanței poetice; pentru acestea a fost distins cu Premiul pentru poezie al Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor. Ecorșeu este un fel de antologie, o selecție de autor, o recuperare a literaturii de sertar, poemele fiind meticulos datate, alcătuind, parcă, o autobiografie poetică. A. scrie poezii scurte sau ultrascurte, bazate pe mici combinații oximoronice. În Îndreptar de navigație pentru
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
contemplare, pătrunderea tainelor și căutarea lor definesc o voce lirică aparte, în care discursul e mereu bine controlat. Traducerile, cu precădere din limba sârbă și germană, îi vizează mai ales pe scriitorii bănățeni contemporani. SCRIERI: Ideografii lirice contemporane, Timișoara, 1977; Ecorșeu, Timișoara, 1997; Îndreptar de navigație pentru uzul somonului albinos, Timișoara, 1997; Istoria naturală și alte poeme, Timișoara, 1997; Grup nominal (7 formule de exorcizare a verbului), Timișoara, 1997; Cornetul cu înghețată al lui Polifem, Timișoara, 1999; Eseu asupra colinei cu
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
cum ar fi comunicarea interioară a elementelor, de pildă, sînt coordonatele mari ale acestui fenomen, pe cît de simplu în aparență, pe atît de complex în alcătuirea sa intimă. Schimbînd ce-i de schimbat, pictura lui Neagu este un adevărat ecorșeu al imaginii, în a cărui transparență se poate citi întreaga textură a viscerelor sale geometrice. Dar fiindcă implacabilul Cuvînt bîntuie ca o fantasmă prin lumile noastre reale sau imaginare, fiindcă el ne apropie sau ne îndepărtează de noi înșine, Paul
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
surdina gravitatea și dizlocă patetismul din locurile în care el ar putea deveni strident. Între artist și privitor se naște acum o complicitate ciudată în cadrul căreia se cade perfect de acord că iconografia dura și gestul definitiv, impulsivitatea cromatică și ecorșeul psihologic nu sînt decît invocații, jocuri secunde, umbre livrești ale unor tipologii de inventar. Mirela Trăistaru "înrămează" totul într-un decor edenic, într-o lume de arabescuri și de motive florale de un decorativism tandru și vetust. Dacă expresionismul sau
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
piatră în 1907, „Vitellius” - cea mai veche lucrare a sculptorului, realizată în 1898 din ghips, „Tors de femeie” - lucrare din marmură ce datează din 1909, „Orgoliul” - executat în 1905, „Cap de băiat” realizat în 1906, „Domnișoara Pogany”, „Scaun” și respectiv „Ecorșeul” - executat în ghips în 1902. Muzeul Olteniei este unul dintre cele mai cunoscute muzee ale orașului. Înființat în 1915, muzeul este organizat în 3 secții: etnografie, istorie și științele naturii. Muzeul dispune de un bogat patrimoniu ce cuprinde colecții de
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
de arhitectura templelor grecești. Scena de pe fronton a fost sculptată de către Wladimir Hegel și poartă numele "Lecția de Anatomie". La momentul inaugurării, edificiul era unic în Europa. Institutul de Anatomie adăpostește piese anatomice de o inestimabilă valoare, aici remarcându-se ecorșeul realizat de sculptorul Constantin Brâncuși. Clădirea a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Clădirea Institutului de Anatomie are o formă rectangulară, datorată extinderii realizate după anii '90, și cuprinde trei
Institutul de Anatomie Iași () [Corola-website/Science/312117_a_313446]
-
1898, lucrarea sa "Bustul lui Vitellius" obține „mențiune onorabilă”, "Cap al lui Laocoon" din 1900 obține medalia de bronz, iar "Studiu" din 1901 câștigă medalia de argint. Timp de doi ani, între 1900 și 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează "Ecorșeu", un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări face ca "Ecorșeul" să fie folosit în școlile românești de medicină, după ce s-au făcut câteva copii; Marcel Duchamp a inclus
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
1901 câștigă medalia de argint. Timp de doi ani, între 1900 și 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează "Ecorșeu", un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări face ca "Ecorșeul" să fie folosit în școlile românești de medicină, după ce s-au făcut câteva copii; Marcel Duchamp a inclus fotografia "Ecorșeului" în expoziția organizată la sfârșitul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City. În 1903 primește prima comandă a unui
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări face ca "Ecorșeul" să fie folosit în școlile românești de medicină, după ce s-au făcut câteva copii; Marcel Duchamp a inclus fotografia "Ecorșeului" în expoziția organizată la sfârșitul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City. În 1903 primește prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din București și reprezintă singurul monument
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
Un ecorșeu (din ) este o figură desenată, pictată sau sculptată care arată mușchii corpului în mod normal, fără piele, ca o figură de studiu pentru anatomiști sau ca un exercițiu de antrenament. Arhitectul și teoreticianul renascentist Leon Battista Alberti recomanda ca atunci când
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
din Europa în secolele 17 și 18, mai ales că atunci a existat o lipsă de corpuri disponibile pentru disecții. Studenții la medicină s-au bazat pe aceste figuri deoarece acestea ofereau o bună reprezentare din punct de vedere anatomic. Ecorșeele (jupuiții) erau făcute să arate ca și cum pielea a fost eliminată de pe corp, expunând mușchii și vasele de sânge. Unele figuri au fost create prin înlăturarea straturilor de mușchi, astfel încât să descopere scheletul. Multe dintre ecorșee au fost reproduse la o
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
din punct de vedere anatomic. Ecorșeele (jupuiții) erau făcute să arate ca și cum pielea a fost eliminată de pe corp, expunând mușchii și vasele de sânge. Unele figuri au fost create prin înlăturarea straturilor de mușchi, astfel încât să descopere scheletul. Multe dintre ecorșee au fost reproduse la o scară mai mică din bronz, ca să poată fi distribuite și expuse cu ușurință. Ecorșeele erau realizate de obicei din diferite materiale: bronz, fildeș, ipsos, ceară sau lemn. Prin secolul al XVIII-la și începutul secolului al
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
mușchii și vasele de sânge. Unele figuri au fost create prin înlăturarea straturilor de mușchi, astfel încât să descopere scheletul. Multe dintre ecorșee au fost reproduse la o scară mai mică din bronz, ca să poată fi distribuite și expuse cu ușurință. Ecorșeele erau realizate de obicei din diferite materiale: bronz, fildeș, ipsos, ceară sau lemn. Prin secolul al XVIII-la și începutul secolului al XIX-lea, ceara a fost cel mai popular material utilizat în crearea ecorșeelor statui. Producerea de ceară colorată a
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
fi distribuite și expuse cu ușurință. Ecorșeele erau realizate de obicei din diferite materiale: bronz, fildeș, ipsos, ceară sau lemn. Prin secolul al XVIII-la și începutul secolului al XIX-lea, ceara a fost cel mai popular material utilizat în crearea ecorșeelor statui. Producerea de ceară colorată a permis anatomiștilor să realizeze o gamă variată de nuanțe și tonuri care făceau ca modelele să pară a fi reale.
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
Deja lumea largă își arată orizonturile, iar mintea iscoditoare a artistului începe să deslușească rostul său în acest univers. Execută, în urma unui concurs lansat de un juriu din care făcea parte și marele medic Gerota, sub îndrumarea căruia realizase un Ecorșeu, studiu anatomic folosit apoi în Școala de Medicină românească, un bust al generalului medic Carol Davila. Onorariul pentru acest bust trebuia să-i acopere cheltuielile pentru drumul la Paris. Voia să ajungă acolo pentru a intra în lumea artiștilor moderniști
Avem cu ce ne mândri de-a pururi! – Constantin Brâncuşi – drumul spre esenţe by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296372_a_297701]