32 matches
-
VII. Diagnosticul afecțiunilor SNC produse de amoebele libere potențial patogene aparținând genurilor Naegleria și Acanthamoeba Tehnici de diagnostic: 1. Tehnici de izolare a amoebelor. 2. Tehnici de cultivare a amoebelor. 3. Examinarea L.C.R. ului. VIII. Eozinofilia și infecțiile parazitare IX. Ectoparaziți A. Clasa Arahnida, Familia Ixodidae: genul Ixodes B. Clasa Arahnida, Familia Ixodidae: genul Sarcoptes C. Clasa Insecta, Familia Pediculidae: genurile Pediculus și Ptirius I.7. MODULUL MICOLOGIE - 1 lună Tematica lecțiilor conferință (20 ore) 1. Biologia și morfologia fungilor. Clasificare
ANEXE din 9 decembrie 2011 cuprinzând Anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi Sportului nr. 1.670/2011 / 3.106/2012 pentru completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141 / 1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
Karl Jordan. În anii 1950 subordinele "Arixeniina" și "Hemimerina" au fost incluse în Dermaptera. Arixeniina este reprezentată prin două genuri, Arixenia și Xeniaria, totalizănd cinci specii. Ca și Hemimerina, sunt oarbe și fără aripi, cu cerci filiformi segmentați. Hemimerina sunt ectoparaziți vivipari, preferând blana rozătoarelor africane din genurile "Cricetomys" sau "Beamys". Hemimerina are deasemenea două genuri, "Hemimerus" și "Araeomerus", cu un total de 11 specii. Ordinul Dermaptera (= Euplecoptera, Euplexoptera, sau Forficulida), cu 1800 de specii, 3 subordine și 11 familii este
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
(Ixodes ricinus) este o căpușă din familia ixodidelor ("Ixodidae") răspândită în Europa, Africa de Nord și Rusia Centrală, fiind un ectoparazit al mamiferelor și omului și provocă prin înțepătura ei dermatite pruriginoase, anemie sau poate servi ca vector pentru diverse microorganisme patogene a omului și mamiferelor: "Babesia" (babesioza), "Borrelia burgdorferi" (borrelioza Lyme), "Staphylococcus aureus", "Anaplasma" (anaplasmoza), "Coxiella burnetii" (Febra Q), "Rickettsia
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
se hrănesc mai ales cu nevertebrate bentonice, moluște, crabi, arici de mare (echinide) pe care le zdrobesc între dinți lor faringieni care acționează ca o piatră de moară; unele specii sunt ierbivore. Unele specii mici curăța peștii mai mari de ectoparaziți. Labridele depun icrele în cuiburi pe care le construiesc din alge și resturi de coralieri. Cele mai multe specii sunt hermafrodite, femelele adesea se transformă în masculi; schimbarea de sex este adesea asociată cu modificarea colorației. Cu toate că multe specii sunt prea mici
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
este un gen de viermi vivipari din ordinul monogene ("Monogenea"), ectoparaziți pe suprafața corpului și pe branhiile peștilor dulcicoli, salmastricoli și marini. Din cauza iritației provocată de parazit, pielea peștelui elaborează o secreție bogată în celule cu care parazitul se hrănește. Când invazia este mai mare, se produc inflamații sau distrugerea epiteliilor
Gyrodactylus () [Corola-website/Science/333510_a_334839]
-
hrană a tuturor răpitoarelor de zi și de noapte. Este vânat de mamifere mici carnivore (dihori, nevăstuici, hermine, bursuc, jderii, pisica sălbatică), apoi de vulpe, bursuc, mistreț, ursu, șerpi și păsări răpitoare: ciufii, huhurezii, bufnițele, striga Esze gazda a numeroși ectoparaziți (acarieni, purici) și endoparaziți (cestodele cu localizări în intestinul subțire și ficat; trematodele în duoden și pancreas; nematodele în stomac, intestinul subțire, cec, lichidul orbital; protozoare parazite). Au fost identificate infecții cu bacteriile spirochete din genul "Leptospira". Fac pagube prin
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
fără apă. Mănâncă de 20 de ori în fiecare zi, consumând zilnic alimente până la 10% din greutatea corpului. Având hrană suficientă disponibilă, nu face rezerve pentru sezonul rece. Șoarecele de casă poate fi infectat de numeroși endoparaziți și de câțiva ectoparaziți, în special de anumite specii de căpușe și purici. "Mus musculus" ar putea constitui o gazdă de origine a puricelui "(Leptopsylla segnis)". Paraziții joacă un rol in regularizarea populațională, șoarecele de casa putând fi și o specie-rezervor a unor specii
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]