89 matches
-
malnutriție). Modificări asemănătoare se constată în cazul glomerulopatiilor secundare neoplaziilor sau altor afecțiuni sistemice severe. Pacientul obez cu sindrom nefrotic prezintă frecvent nefropatie diabetică sau glomeruloscleroză focală și segmentală. • Edemele sunt frecvente în bolile renale. Ca urmare, la orice pacient edematos trebuie realizat diagnosticul diferențial cu alte cauze majore de edeme (boli cardiace, hepatice, endocrine, venoase). Mai mult, pacientul cu edeme cardiace sau hepatice poate prezenta disfuncție renală semnificativă (IRA sau IRC în insuficiența cardiacă congestivă, sindrom hepato-renal în ciroza hepatică
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prezenta disfuncție renală semnificativă (IRA sau IRC în insuficiența cardiacă congestivă, sindrom hepato-renal în ciroza hepatică). Edemele renale tipice sunt simetrice, albe, moi (lasă godeu), fiind caracteristice pentru sindromul nefrotic. De asemenea, pacientul cu IRA sau IRC hiperhidratat prezintă sindrom edematos, mergând de la edeme discrete până la anasarcă. Edemele asimetrice sugerează tromboza venoasă profundă (sindrom nefrotic sever, pacient cu afecțiune renală severă, imobilizat la pat). • Prezența ganglionilor palpabili sugerează fie o infecție (streptococică, sifilitică, tuberculoasă, virală - citomegalovirus etc.), fie o neoplazie (asociată
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cauză importantă atât de IRA, cât și de nefropatie analgezică). Examinarea coloanei vertebrale lombare este utilă în special pentru diagnosticul diferențial între o afecțiune vertebrală și una renală (infecție urinară, nefropatie obstructivă). • Aparatul respirator. Colecțiile pleurale sunt fie expresia sindromului edematos sever (anasarca), fie a unei boli sistemice cu coafectare renală. Infecțiile respiratorii se asociază cu glomerulonefritele acute, nefropatia cu IgA, dar și cu orice situație însoțită de imunitate redusă (insuficiența renală acută sau cronică, tratament imunosupresiv, boli sistemice). La pacientul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
renal se va monitoriza atent și sistematic diureza, notându-se modificările de volum, culoare, miros (inspecția vizuală a urinii de către medic este obligatorie). • Aparatul genital. Infecțiile genitale (vaginite, anexite etc) favorizează infecțiile urinare. Neoplasmele genitale se pot manifesta ca sindrom edematos (sindrom nefrotic secundar) sau pot determina anurie/nefropatie obstructivă. Ca urmare, examenul ginecologic (inclusiv al sânului și ganglionilor axilari) este obligatoriu la pacienta cu afecțiune renală și cu simptomatologie sugestivă. Simptomatologia prostatică, în prezența disfuncției renale și/sau a infecției
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
urinare; - alterarea fibrinolizei: scăderea concentrației plasminogenului, ca urmare a pierderii sale urinare; - alterarea funcției plachetare: creșterea agregabilității plachetare la ADP și colagen (asociată hiperlipidemiei și hipoalbuminemiei); - alterarea funcției endoteliale. 6. Diagnosticul SN implică diagnosticul pozitiv, diagnosticul diferențial (cu alte sindroame edematoase), diagnosticul formei clinice (pur vs impur), diagnosticul etiologic și diagnosticul anatomo-patologic. 7. Puncția-biopsie renală este indicată în toate cazurile de SN primitiv la adult. Ea permite diagnosticul formei histologice, furnizează informații valoroase pentru prognostic și permite urmărirea evoluției prin biopsii
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Diminuarea reabsorbției de sodiu permite menținerea excreției de sodiu cu toată reducerea sarcinii filtrate. Excreția fracțională de sodiu (normal 0,5 - 1 %) poate atinge 25 %. Restricția sodată nu trebuie să fie severă; aceasta se justifică doar prin existența unui sindrom edematos sau a HTA. Această capacitate de adaptare poate fi depășită în caz de aport excesiv de sare; Creșterea secreției de potasiu la nivelul tubului contort distal și a tubului colector; hiperkaliemia în BCR terminală impune căutarea unui factor extrinsec; Creșterea secreției
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
vărsături, somnolență, rău general. Starea generală este alterată, pacientul prezentând incapacitate de concentrare, obnubilare sau chiar comă. Frecvent, pacientul este hiperhidratat, nefiind însă rare cazurile cu deshidratare (datorită intoleranței digestive și diareei). Manifestările hiperhidratării sunt reprezentate de HTA severă, sindrom edematos (până la anasarcă), edemul pulmonar acut. Deseori, pacientul uremic este malnutrit, malnutriția fiind un factor major de morbiditate/mortalitate la pacienții cu BCR în stadiul 5. Malnutriția se manifestă prin diminuarea masei musculare, reducerea nivelului albuminei serice, a transferinei, colesterolului. Pacientul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
lichidului extracelular Sodiul este principalul cation extracelular, reprezentând cea mai importantă forță osmotică care menține mărimea volumului fluidului extracelular. Creșterea cantității totale de sodiu în lichidul extracelular este urmată de un volum sporit al compartimentului extracelular și supraîncărcarea acestuia. Sindroamele edematoase (din insuficiența cardiacă congestivă, ciroza hepatică, sindromul nefrotic) sunt stări clinice cu cantitate crescută de sodiu în compartimentul extracelular. Dacă cantitatea totală de sodiu din compartimentul extracelular scade, volumul acestuia scade și rezultă depleția de volum a compartimentului extracelular (deshidratare
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Tratament Tratamentul simptomatic constă în inducerea unui bilanț sodat negativ cu un regim alimentar desodat (< 2g/24h), cu eficacitate lentă, asociat cu o reducere moderată a aporturilor hidrice. Repausul la pat (diminuarea hiperaldosteronismului) poate fi util în caz de sindrom edematos important și adesea este necesară utilizarea de diuretice cu acțiune rapidă. Se folosesc: 1. Diuretice de ansă (furosemid, bumetanid) acționează la nivelul ramurei ascendente Henle inhibând co-transportul apical Na+ K+ 2Cl-. Acțiunea lor este rapidă (1-4 minute pe cale IV, în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prin blocarea abilității rinichiului de a produce o urină diluată. Hiponatremia poate fi severă dacă aportul de solviți este mic sau aportul de apă este mare. Diureticele tiazidice sunt contraindicate la toți pacienții cu hiponatremie, inclusiv la cei cu stări edematoase. Unele boli renale intrinseci pot cauza „nefrită” care pierde sare, prin afectarea în principal a interstițiului renal: nefrita interstițială, boala chistică medulară și parțial obstrucția tractului urinar. Boala polichistică renală, și mai rar glomerulonefritele, pot duce la pierdere de sare
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
apă. Ca și în alte cauze de hiponatremie cu hipotonicitate, excreția insuficientă de apă la nivel renal, acompaniată de aport continuu de apă este motiv de hiponatremie. Edemele rezultă dintr-un defect de excreție a sodiului. Pacienții hiponatremici cu stări edematoase au o retenție renală anormală atât pentru sodiu (producând supraîncărcare volemică extracelulară și edeme), cât și pentru apă (producând hiponatremie). în stările edematoase, concentrația sodiului urinar este frecvent scăzută (< 10 mEq/l) deoarece rinichiul reține anormal sodiul. Insuficiența renală cronică
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este motiv de hiponatremie. Edemele rezultă dintr-un defect de excreție a sodiului. Pacienții hiponatremici cu stări edematoase au o retenție renală anormală atât pentru sodiu (producând supraîncărcare volemică extracelulară și edeme), cât și pentru apă (producând hiponatremie). în stările edematoase, concentrația sodiului urinar este frecvent scăzută (< 10 mEq/l) deoarece rinichiul reține anormal sodiul. Insuficiența renală cronică avansată sau insuficiența renală acută pot conduce la hiponatremie hipervolemică. Pentru ca rinichiul să excrete excesul de apă prin producerea unui volum mare de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de volum ale fluidului extracelular (pliu cutanat persistent, mucoase uscate, hipotensiune ortostatică) sau supraîncărcare de volum (distensia venelor jugulare, raluri pulmonare, lichid pleural, ascită, zgomot de galop, edeme pretibiale). Aprecierea clinică a volumului fluidelor extracelulare este relativ ușoară la pacientul edematos. Aprecierea clinică este mai dificilă pentru a face distincția dintre volumul extracelular normal și depleția moderată a volumului extracelular. Uneori, în ciuda examenului clinic atent, nu este clar dacă pacientul are depleție moderată de volum sau SIADH. în acest caz administrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
excreția de apă liberă prin antagonizarea parțială a acțiunii ADH. Epurația extrarenală este uneori necesară în caz de hiponatremie cu edeme și insuficiență renală importantă. Diureticele tiazidice sunt contraindicate la toți pacienții cu hiponatremie, chiar și la cei cu stări edematoase. Tiazidicele reduc capacitatea rinichiului de a produce o urină diluată și pot înrăutăți hiponatremia. Este important de subliniat că, în absența hiponatremiei, nu este indicație pentru restricție de apă. Dacă este prezent doar edemul (supraîncărcare sodică a fluidului extracelular) se
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ARP scăzută) cu HTA - Hiperaldosteronism primitiv: sindromul Conn (adenom sau hiperplazie suprarenaliană); - Sindroame înrudite, cu hipersecreția altor mineralocorticoizi (rar). • Hiperaldosteronism secundar (ARP crescută) - cu HTA: HTA malignă, stenoza de arteră renală, contraceptive orale, tumori secretante de renină; - fără HTA: stări edematoase (ciroza hepatică, sindromul nefrotic, insuficiența cardiacă cronică congestivă); sindrom Bartter - este suspectat la pacienții care iau diuretice. Se caracterizează prin hipokaliemie, kaliurie, clor urinar crescut, TA normală sau scăzută, hiperreninemie, hiperaldosteronism, alcaloză metabolică. Afecțiunea este asociată cu o tulburare în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Sunt depozite lipoproteice extravazate prin pereții hiperpermeabili ai microanevrismelor și capilarelor (figura 4). Ele pot fi diseminate retinian difuz, dar mai des se organizează în zone inelare (complete sau incomplete) cu aspect circinat, fiecare inel circumscriind o zonă de retină edematoasă în vecinătatea unor microanevrisme. Exudatele dure se depozitează la joncțiunea dintre retina edemațiată și zona indemnă (apa și alte molecule mai mici fiind resorbite prin pereții capilarelor înconjurătoare mai puțin afectate). Polul posterior este cel mai frecvent sediul edemului retinian
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92262_a_92757]
-
la nevaccinați; 11-30 zile la cei vaccinați. Cu cât este mai scurtă calea nervoasă până la măduvă, cu atât este mai scurtă și incubația. Semiologie: Manifestările clinice din tetanos pot fi sistematizate în semne locale și generale. Semne clinice locale: inflamație edematoasă a plăgii, dureri musculare, secreții purulente la nivelul plăgilor, din care se poate decela bacilul tetanic. Semne generale: Inițial pacientul este somnolent, febril, cu cefalee intensă și rebelă; ulterior parcurge două stadii: a. stadiul contracțiilor tonice (spasm și rigiditate): trismus
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Dan Niculescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1205]
-
de infecții clostridiale fără formare de CO2. Cel mai important factor ce hotărăște dacă infecția rămâne localizată și necrepitantă sau devine invazivă cu formare de gaz și toxemie, este prezența mușchiului necrozat. În infecțiile fără formare de gaz, plaga este edematoasă și eritematoasă, fără crepitații, cu durere și tensiune locală moderată. Toxicitatea este minimă și mortalitatea de asemenea. În infecțiile cu producere de gaz, acesta devine clinic decelabil prin crepitații, iar paraclinic prin examen radiologic. În infecțiile severe, hemoliza, icterul și
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Dan Niculescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1205]
-
feței. Descris prima dată de Bourgeois, edemul malign este caracterizat de absența escarei centrale tipice și a coroanei veziculare . Frecvent a fost observat ca plecând de la pleoape și extinzându-se la față, gât și chiar extremitatea superioară a toracelui. Tumefacția edematoasă este palidă, gelatiniformă, semitransparentă, galbenă sau uneori violacee cu deformarea trăsăturilor și imposibilitatea deschiderii pleoapelor. 9.4.4. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL Cărbunele se confundă adesea cu furunculul și mai ales cu furunculul antracoid, care este însă mai dureros, cu simptomatologie locală
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Dan Niculescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1205]
-
atât de important. Rareori confuzia este posibilă și cu un șancru sifilitic care are însă o evoluție mai lentă și mult mai benignă. Flegmonul lemnos localizat în regiunea cervicală anterioară apare de obicei după abcese sau extracții dentare cu indurație edematoasă extensivă, dar cu simptomatologie estompată și evoluție lentă. Gangrena subcutanată progresivă Meleney apare ca o zonă cianotică deasupra unui flegmon infecțios banal datorită trombozei vasculare ce determină necroze în placard urmate, după căderea escarelor, de ulcerații anfractuoase. 9.4.5
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Dan Niculescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1205]
-
și nu sugerează mecanismul de producere; cavitatea de regulă exclusă; vezică mărită de volum (hipertrofia peretelui vezicular; congestie accentuată la nivelul peretelui); leziuni inflamatorii difuze; localizate - intensități diferite, ajung până la ulcerații sau necroză (pereți cu modificări de tip cataral, flegmonos, edematos, false membrane alb-roz, aspect gangrenos , +/- perforații „frunză veștedă”Ă; leziunile inflamatorii se propagă la organele vecine; inflamație accentuată la nivelul hilului și pediculului hepatic, care apare Îngroșat, congestiv, edemațiat, cu elemente cuprinse Într-un bloc inflamator; fața inferioară a ficatului
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
din colecist În calea biliară principală. - paraclinic B. Diagnostic diferențial - 2 etape: 1. analiza celor 3 simptome principale: - durerea: colicile veziculare (hipocondrul drept, iradiere splanhnică dreaptă; Între crizedispepsie biliară tipică; declanșată de grăsimi, exces de dulciuriă; ulcer gastroduodenal; pancreatita acută edematoasă sau cronică; colica renală dreaptă; colita; sindrom subocluziv. - icterul: diagnosticul de icter, diagnosticul tipului de icter; delimitarea ca icter mecanic față de cel prehepatic/hepatocelular; diagnosticul diferențial de cel neoplazic: evoluție progresivă, răsunet general sever. - febra, frisoanele: Împreună cu celelalte elemente confirmă
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
nervoasă, teoria infecțioasă, teoria alergică, teoria toxică ANATOMIE PATOLOGICĂ Din punct de vedere anatomopatologic pancreatitele acute determină modificări la nivelul glandei, dar și la distanță de acestea, la nivelul diferitelor organe, atât intraabdominale cât și extraabdominale Pancreatitele acute pot fi edematoase sau necrotico-hemoragice. Pancreatita acută edematoasă (forma ușoară): Macroscopic - Edem pancreatic ce infiltrează mezourile și viscerele vecine - pancreas tumefiat, lucios, congestionat, renitent - Revărsat peritoneal serocitrin bogat În amilaze Microscopic - edem interstițial intens - fără sau cu infiltrat leucocitar Pancreatita acută necrotico-hemoragică (forma
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
teoria toxică ANATOMIE PATOLOGICĂ Din punct de vedere anatomopatologic pancreatitele acute determină modificări la nivelul glandei, dar și la distanță de acestea, la nivelul diferitelor organe, atât intraabdominale cât și extraabdominale Pancreatitele acute pot fi edematoase sau necrotico-hemoragice. Pancreatita acută edematoasă (forma ușoară): Macroscopic - Edem pancreatic ce infiltrează mezourile și viscerele vecine - pancreas tumefiat, lucios, congestionat, renitent - Revărsat peritoneal serocitrin bogat În amilaze Microscopic - edem interstițial intens - fără sau cu infiltrat leucocitar Pancreatita acută necrotico-hemoragică (forma severă) Macroscopic - pancreas mărit de
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
acestuia - o Întârziere mai mare este asociată cu o incidență crescută a pancreatitei recurente - deși puseele amenințătoare a vieții sunt neobișnuite În pancreatita biliară, operația (explorarea coledociană, sfincteroplastiaă sau tratamentul endoscopic (sfincterotomia) precoce În puseu sunt rareori justificate. B. Pancreatita edematoasă severă - se incizează marele epiplon și se face inspecția pancreasului C. Pancreatita acută severă necrozantă - cei cu pancreatită infectată și stare generală alterată beneficiază de tratament chirurgical. - debridarea țesuturilor peripancreatice necrozate care sunt deseori colonizate de bacterii scade rata mortalității
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]