52 matches
-
Piaget (189 6-1980), construcția persoanei Ă H. Wallon (1879-1962) și L.S. Vîgotski (1896-1934), cu perspectiva sa istorico-culturală asupra psihismului, relativ recent redescoperită și valorificată în Occident în cadrul psihologiei dezvoltării. Corelată celor trei modele explicative ale cauzalității dezvoltării, apare și problematica educabilității. Adepții celor trei atitudini Ă scepticismul pedagogic, optimismul pedagogic și realismul pedagogic Ă își bazează argumentația pe dinamica și ponderea factorilor ereditate-mediu-educație, în ontogeneză (vezi figura 1). Fără a fi numai atitudini teoretice, scepticismul, realismul și optimismul pedagogic există în
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mai avea aceleași efecte asupra subiecților. Capacitățile diferite de învățare vor fi evaluate în termeni de potențial de învățare mai mare sau mai mic. Acest potențial de învățare va fi folosit pentru a se face inferențe asupra unor concepte ca: educabilitatea inteligenței (Budoff, 1987), zonă proximă de dezvoltare (Campione, Brown, Ferrara, 1984) sau modificabilitatea cognitivă (Feuerstein, 1980). Într-o manieră generală, în evaluarea potențialului de învățare se caută să se evalueze viteza învățării, capacitățile de conservare și transfer ale învățării. Se
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de slăbirea generală a proceselor intelectuale, de dificultățile de adaptare etc. În ceea ce privește tipurile particulare de tulburări de comportament J. de Ajuriaguerra distinge următoarele aspecte: a) tulburări de comportament după caracteristicile unei simptomatologii manifeste; b) tulburări de comportament după prognosticul de educabilitate și din punct de vedere medico-legal. c) tulburări de comportament după tipul de reacție organizată pe fondul structurii familiale a individului. J. L Lang, plecând de la criteriul de educabilitate distinge următoarele forme de tulburări de comportament: a) tulburări caracteriale reacționale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracteristicile unei simptomatologii manifeste; b) tulburări de comportament după prognosticul de educabilitate și din punct de vedere medico-legal. c) tulburări de comportament după tipul de reacție organizată pe fondul structurii familiale a individului. J. L Lang, plecând de la criteriul de educabilitate distinge următoarele forme de tulburări de comportament: a) tulburări caracteriale reacționale în cursul cărora dezechilibrul și inadaptabilitatea rezultă din situația în care se află subiectul, tulburările având, în acest caz, un rol definitiv; b) tulburările caracteriale și structurale se manifestă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
abordare: self-education, self-learner, self-learning, self-directed learning, self-regulated learning, self-differentiation, self-discovery, self-efficacy, self-control, self-examination, self-management, self-leadership ș.a. În sens larg, autoeducația este corelată cu orice problemă, mai ales practică a educației, dacă se consideră că alături de cei trei factori cunoscuți ai educabilității (ereditate, mediu, educație formală) se afirmă și rolul educatului însuși, transformat din obiect (suportă influențele educației) în subiect (își construiește singur acțiuni și moduri de influențare a propriei deveniri). Însăși etimologia termenului sugerează aceasta (gr. autos sine însuși; lat. educo
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cu elementele necesare, cu stăpânirea și utilizarea metodelor, procedeelor specifice de autoeducație, • investește un efort cognitiv, afectiv, volitiv, motivațional, acțional conștient, • realizează autoevaluarea rezultatelor obținute continuu, periodic, pe obiective prioritare, • reprezintă un rezultat al schimbării de sine, • completează conceptul de educabilitate, prin includerea eului între factorii devenirii umane. Autoeducația nu diferă esențial de educație, ci se modifică subiectul acțiunii, sensul și ponderea finalităților, a acțiunilor, a metodologiei, dar mai ales ele exprimă două fețe ale aceluiași proces de dezvoltare calitativă a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
motive de esență socială, denumite și „secundare”. Tiberiu Bogdan dă un exemplu revelator, în acest sens: „Dacă suntem crescuți în tandrețe și iubire grijulie, vom învăța că asocierea cu alți oameni este o sursă de satisfacție, și în cazul unei educabilități optime vom merge pe linia sociabilității. Dacă însă creșterea în condiții de brutalitate și violență, vom reacționa cu precădere brutal și violent, motivul acestui comportament fiind reacția învățată în mediul de origine”. De obicei, comportamentul uman nu este determinat de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
o funcție corectivă: remediază unele deficiențe ale sistemului de educație actual; 17) ultimul scop al educației permanente este de a menține și de a ameliora calitatea vieții; 18) există trei condiții indispensabile pentru a realiza educația permanentă: ocazia, motivația și educabilitatea; 19) educația permanentă este un principiu organizator pentru toată educația; 20) la nivel operațional, educația permanentă furnizează un sistem total al întregii educații (Dave, 1973). Într-o lucrare din 1988, George Văideanu sintetizează astfel, la rândul său, caracteristicile educației permanente
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
învățarea organizată cu cea spontană, difuză și discontinuă. Pentru Emilian Dimitriu, educația permanentă înseamnă „educația întregului popor”, un sistem coerent de asistență a omului, întreaga viață, punând în evidență următoarele caracteristici ale educației: totalitatea, integrarea, flexibilitatea, democratizarea, oportunitatea și motivația, educabilitatea, calitatea vieții și a învățării. Toate aceste principii educative se cer întemeiate pe planificare, organizare, evaluare continuă a sistemului și pe „o stare de spirit favorabilă în masele largi populare”. Ceea ce irită sensibilitatea unui lector de astăzi este aici limbajul
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
acțiunea imediată la operație. Reușita la aritmetică presupune capacitatea elevului din clasa I de a reprezenta mintal, de a imagina rezultatul unor acțiuni, adică de a anticipa prin reprezentare desfășurarea unor situații simple. Diferențele individuale sunt definitorii pentru gradul de educabilitate a elevilor. Se caută, astfel, o concordanță între caracteristicile psihofiziologice ale subiectului și exigențele sarcinilor școlare. Criteriul acestei concordanțe este succesul la învățătură exprimat în calificativ ca modalitate de evaluare a randamentului școlar. Calificativul este un indice discutabil al valorii
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
sociale) și nivelul societal (al integrării sistemice); mecanismele de integrare, de inserție; instanțele educaționale, actorii implicați; mijloacele, metodele educaționale folosite; tendința de a fi cât mai asemănător cu ceilalți și de a se distinge de ei. Putem pleca de la definirea educabilității (ca însușire a celui care poate fi educat), a educatorului (persoană cu funcție educativă, profesionist în domeniu) și a educației (ansamblul influențelor și acțiunilor voluntare ale educatorilor asupra asupra copiilor și tinerilor, pentru a transforma ființa biologică în ființă socială
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
se dobândește prin învățarea creatoare are șanse mari de a se întipări și de a deveni operațional, prin transfer, în alte situații de învățare. * Considerând-o ca pe o proprietate general umană, cu forme specifice de manifestare, se acceptă idea educabilității ei, cu preponderență directă asupra factorilor cognitivi, mai ușori educabili (inteligență, imaginație, memorie, stiluri cognitive operaționale). Factorii de personalitate, așa numiții factori nonintelectuali ai creativității se lasă mai greu influențați, dar odată achizițiile educative dobândite, acestea sunt durabile. * Rolul profesorului
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
rol dominant în creație, este aptitudinea care permite ieșirea din tiparele rigide ale gândirii și descoperirea de noi relații. Multă vreme s-a considerat că imaginația ține doar de ereditate, fără vreun amestec al experienței individului. Astăzi acceptăm însă ideea educabilității ei, observându-se însă că pare a fi mai degrabă specifică, legată de anumite aptitudini speciale; astfel se vorbește despre o imaginație tehnică, literară, muzicală, etc. De aceea și domeniile de manifestare a creativității sunt aceleași, depinzând de acest factor
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
fiind utilizarea tuturor disponibilităților interne pentru a deveni ceea ce poți deveni, a-ți actualiza potențialul creativ. Acest concept fundamentează eforturile deliberate de cultivare a creativității și de antrenare în utilizarea unor tehnici speciale de rezolvare creativă a problemelor. Scepticismul față de educabilitatea creativității își găsește un răspuns satisfăcător: chiar în absența unui talent specific, copiii își pot forma un stil de viață creativ dacă primesc ajutor calificat, dirijat în mod „ecologic", particularizat, spre cei 5 P ai creativității: problema, personalitatea, procesul, produsul
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
faptul corelației noi, superioare care se realizează între trăsăturile de personalitate și situație, nu doar ca urmare a evoluției situației, a schimbării ei permanente, ci și ca urmare a evoluției a înseși trăsăturilor de personalitate. În general, problema formării, a educabilității trăsăturilor de personalitate scapă unor cercetări. Or, din acest punct de vedere, am putea considera că o persoană pusă într‑o situație de conducere, chiar dacă inițial nu are o serie de trăsături personale care s‑o ajute să rezolve cu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cronologice, care este relația vârstă cronologică vârstă psihologică a limbajului, tulburările de vorbire și denumirea lor. Factorii adaptării deficientului mintal la mediul socio-profesional I. Conceptul de adaptare a deficientului mintal la mediul socio-profesional și obiectivele adaptării În psihopedagogia contemporană ideea educabilității deficienților mintali este unanim acceptată. În ceea ce privește însă modalitățile de realizare a procesului recuperării, opiniile specialiștilor sunt împărțite. Criteriul pe care îl considerăm hotărâtor pentru diferențierea și orientarea copiilor cu deficit mintal către forma cea mai avantajoasă este, de fapt, potențialul
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
prezentare a basmelor: prezentarea imaginilor concomitent cu povestirea, anterior povestirii sau după povestire; procedee pentru educarea capacității lor de reprezentare, reproiectare, de prevedere și creare de imagini noi. Pregătirea diferențiată a preșcolarilor cu întârzieri și tulburări în dezvoltarea vorbirii Ideea educabilității și a recuperării întârzierilor și tulburărilor de limbaj este unanim acceptată în psihopedagogie, dar ceea ce ne preocupă în mod deosebit este pregătirea și terapia logopedică diferențiată a acestora în funcție de gravitatea abaterii de la normal. Subliniem că preocuparea logopediei nu se reduce
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
să îngrijească ca copiii să nu crească izolați, căci devin mizantropi". Ion Heliade Rădulescu leagă dezvoltarea armonioasă de exercitarea unei îndeletniciri practice. Concomitent cu dezvoltarea armonioasă, educației îi revine sarcina de a-i înlesni copilului dezvăluirea vocației sale. Punînd problema educabilității, deși încearcă să adopte o cale de mijloc, înclină totuși balanța spre ereditate, considerînd că în om există ceva "preursit" (o vocație) la care omul ajunge, dar nu de la sine, ci prin "ducere de mînă", condus. Aceasta este, de fapt
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
maturitate în ceea ce privește dezvoltarea fizică, morală și intelectuală. Nu sînt deci, cum adeseori se zice, patru feluri de educațiune, ci una și aceeași educațiune are patru faze deosebite, potrivit cu patru feluri de scopuri urmărite prin ea"297. Referindu-se la limitele educabilității, Slavici afirmă că "deși omul e cea mai cultivabilă dintre toate ființele, nu toți oamenii sînt deopotrivă accesibili pentru cultură, nu toți deopotrivă pot să fie nobilitați. Are deci fiecare să fie crescut el pentru el, potrivit cu firea lui individuală
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
reciprocă a programei, preocupare pentru conținutul și formele de pregătire a copiilor din grupa pregătitoare. Vârsta cuprinsă Între 3-6/7 ani reprezintă o perioadă caracterizată prin Înalte ritmuri de dezvoltare, În care se pun bazele formării viitoarei personalități. Din perspectiva educabilității preșcolarul mare 5-6/7 ani, dispune de o capacitate de Învățare superioară În raport cu celelalte sub-perioade ale preșcolarității. În desfășurarea activității cu acesta accentul va cădea pe Încurajarea inițiativei copilului și a luării deciziilor, pe Învățarea prin experimente și exersări individuale
Caleidoscop by Constanta Manole () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93350]
-
a interesului cognitiv, de susținere a procesului de învățare decurge din sentimental de satisfacție intelectuală, de încredere în sine pe care îl induce elevilor o metodă corect aplicată, cu rezultate măsurabile. Un rol important îl are încrederea elevilor în propria educabilitate și atitudinea favorabilă învățării ca rezultantă directă; * formativ-educativ-compensatorie - de exersare, antrenare și dezvoltare a proceselor psihice ce rezultă din faptul că metodele formează la elevi deprinderi intelectuale și structuri cognitive, dezvoltând atitudini, capacități și comportamente; metoda de învățare nu este
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
și îndrumarea profesională a orbilor, de George Halarevici; Boalele de ochi, orbirile la copii, cauzele lor, profilaxia și combaterea lor, de dr. Alfred Dechner; Din trecutul educației anormalilor mintali, de Ioan Guga; Însemnătatea educației anormalilor morali, de Ioan Guga; Problema educabilității anormalilor, de D. Scorpan. În chiar primul număr al revistei se înfățișa rostul revistei: „Dorim ca în această revistă să se reoglindească întreaga operă de învățământ ce se face în favoarea copilului cu defecte în vorbire, celui lipsit de simțurile auzului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de lecție 17. TEME # INTRODUCERE ÎN PEDAGOGIE ȘI TEORIA ȘI METODOLOGIA CURRICULUMULUI 1. Educația - delimitări conceptuale 1.1. Structura acțiunii educaționale 1.2. Determinările educației 1.3. Funcțiile individuale și sociale ale educației 1.4. Rolul educației în dezvoltarea personalității. Educabilitatea 2. Forme și tipuri de educație 2.1. Educația formală, nonformala, informală 3. Finalități și conținuturi educaționale 3.1. Sisteme de clasificare a obiectivelor 3.2. Categorii de finalități educaționale 3.3. Metodologii de operaționalizare a obiectivelor 3.4. Noțiunea
ORDIN nr. 5.003 din 31 august 2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
obiectivelor și a Obiective și conținuturi TEME . INTRODUCERE ÎN PEDAGOGIE ȘI TEORIA ȘI METODOLOGIA CURRICULUMULUI 1. 1.1. Structura acțiunii educaționale 1.2. Determinările educației 1.3. Funcțiile individuale și sociale ale educației 1.4. Rolul educației în dezvoltarea personalității. Educabilitatea 2. Forme și tipuri de educație 2.1. Educația formală, nonformala, informală 3. Finalități și conținuturi educaționale 3.1. Sisteme de clasificare a obiectivelor 3.2. Categorii de finalități educaționale 3.3. Metodologii de operaționalizare a obiectivelor 3.4. Noțiunea
ORDIN nr. 4.873 din 31 august 2005 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2006. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/170885_a_172214]
-
de lecție 17. TEME # INTRODUCERE ÎN PEDAGOGIE ȘI TEORIA ȘI METODOLOGIA CURRICULUMULUI 1. Educația - delimitări conceptuale 1.1. Structura acțiunii educaționale 1.2. Determinările educației 1.3. Funcțiile individuale și sociale ale educației 1.4. Rolul educației în dezvoltarea personalității. Educabilitatea 2. Forme și tipuri de educație 2.1. Educația formală, nonformala, informală 3. Finalități și conținuturi educaționale 3.1. Sisteme de clasificare a obiectivelor 3.2. Categorii de finalități educaționale 3.3. Metodologii de operaționalizare a obiectivelor 3.4. Noțiunea
ANEXE din 31 august 2006 cuprinzand anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului educatiei şi cercetării nr. 5.003/2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]