56 matches
-
ele presupun o acțiune conștientă și consecventă a ambilor părinți și, de asemenea, orientarea acțiunilor educaționale la specificul personalității copilului. Din punct de vedere al acțiunilor educogene, se presupune că există cel puțin trei tipuri de familii: 1. Familii înalt educogene, care sprijină educarea tinerilor, le asigură condiții pentru realizarea unei pregătiri profesionale și culturale adecvate, pentru petrecerea timpului liber în mod util și plăcut, realizând legătura cu școala pentru a asigura controlul sistematic al activității acestora; 2. Familii educogene satisfăcătoare
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
înalt educogene, care sprijină educarea tinerilor, le asigură condiții pentru realizarea unei pregătiri profesionale și culturale adecvate, pentru petrecerea timpului liber în mod util și plăcut, realizând legătura cu școala pentru a asigura controlul sistematic al activității acestora; 2. Familii educogene satisfăcătoare, care asigură copiilor condiții obiective și subiective de educație familială, se preocupă de reușita lor profesională, fără a organiza și controla sistematic activitățile acestora ; 3. Familii nesatisfăcătoare educogen, caracterizate prin climat psihic necorespunzător, relații reci sau de indiferență, slab
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
școala pentru a asigura controlul sistematic al activității acestora; 2. Familii educogene satisfăcătoare, care asigură copiilor condiții obiective și subiective de educație familială, se preocupă de reușita lor profesională, fără a organiza și controla sistematic activitățile acestora ; 3. Familii nesatisfăcătoare educogen, caracterizate prin climat psihic necorespunzător, relații reci sau de indiferență, slab control parental, insuccese profesionale ale copiilor. Relația părinți -copii poate fi distorsionată de o serie de excese ale părinților, dintre care unele se pot datora lipsei de afecțiune și
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
securizare afectivă și de factor socializator și individualizator ale familiei fiind de neînlocuit. Experiența pedagogică ne îndreptățește să subliniem, o dată în plus, contribuția deosebită a familiei la formarea personalității ca primă instanță de socializare a copilului, ca purtător de substanță educogenă primară (cei “șapte ani de acasă.”).”</citation. În familie, copiii sunt crescuți, socializați, protejați și își apropie valorile culturii și ale moralei. Iată de ce modul de relaționare, din familie, buna comunicare dintre membrii familiei, climatul afectiv și modelul sociocultural al
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
manifesta comportament empatic; * de a motiva și antrena grupul în realizarea unor scopuri comune, promovând teoria asemănării în diferențe; * de a acorda, treptat, autonomie grupului de elevi, cultivând independența și interdependenta membrilor și grupurilor; * de a transforma grupul într-unul educogen, orientandu-l spre valori autentice; * de a coopera cu grupul de elevi, cu părinții, cu profesorii etc., realizând un autentic parteneriat în educație; * de a forma elevilor capacități, cum sunt: cooperarea, comunicarea, empatia, creativitatea etc. Distincțiile dintre aceste categorii de
ORDIN nr. 3.770 din 19 mai 1998 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121298_a_122627]
-
manifesta comportament empatic; - de a motiva și antrena grupul în realizarea unor scopuri comune, promovând teoria asemănării în diferențe; - de a acorda, treptat, autonomie grupului de elevi, cultivând independența și interdependența membrilor și grupurilor; - de a transforma grupul într-unul educogen, orientându-l spre valori autentice; - de a coopera cu grupul de elevi, cu părinții, cu profesorii etc., realizând un autentic parteneriat în educație; - de a forma elevilor capacități, cum sunt: cooperarea, comunicarea, empatia, creativitatea etc. [Negură. I., Papuc, L., Pâslaru
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
vorbite. Tactul pedagogic și psihoterapia logopedică constituie acum o mare virtute în a-l face pe copil să participe cu plăcere și interes la corectarea vorbirii sale. Mai ales în această etapă colaborarea cu părintele și învățătorul, cei doi factori educogeni se dovedește a fi utilă și necesară, logopedul indicându-le tehnica necesară a asocierii auditiv-vizuale a literei cu sunetul, cât și diferențierile grafice și fonice. Am constatat marea satisfacție atât a logopedului cât și a logopatului la sfârșitul acestei etape
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
grad de constanță în ce privește manifestarea aptitudinilor și trăsăturilor de personalitate. Totuși practica sportivă evidențiază că unele însușiri manifestate la 9-10 ani nu se păstrează la același nivel față de altele. De asemenea, trebuie avută în vedere influența factorilor educogeni care determină la unele procese și fenamene psihice modificări notabile. Cele prezentate ne evidențiază unele dificultăți metodologice sau contradicții dintre aptitudini și dinamica personalității. Această situație evidențiază încă odată necesitatea utilizării pentru selecția sportivă a unor criterii științifice interdisciplinare din
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
etapa genezei, ca un tot unitar de norme, idei și concepții privind educația, apărute ca un efect al generalizării experienței educative în succesiunea diferitelor etape istorice ale omenirii. Această disciplină științifică evidențiază faptul că, dacă primele idei referitoare la natura educogenă a ființei umane și la necesitatea unei îndrumări sistematice a procesului de formare a omului ca zoon politikon se pierd în negura timpului, încercările de constituire a unei științe a educației apar doar odată cu sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de gândire pedagogică drept expresie a efortului de surprindere a legităților obiective ce guvernează fenomenul educației; surprinderea conexiunilor intrinseci între teoria și practica pedagogică, între domeniul instructiv și cel educativ în sensul evoluției progresive a orizontului cunoașterii în rândul ființelor educogene, în direcția formării culturii generale și de specialitate. O cunoaștere exhaustivă a evoluției ideilor, teoriilor și sistemelor pedagogice din perspectiva timpului istoric poate influența benefic eficientizarea procesului organizării și derulării instrucției și educației contemporane sub aspect teoretic și practic. În
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Erasmus, se dezvăluie în joc, în mișcările naturale ale acestuia. Mediul cel mai optim pentru prima socializare și prima formă de educație a copilului rămâne familia, dar în cazul în care mediul parental sau familial nu dovedește pricepere pentru funcția educogenă, această sarcină va fi preluată de un preceptor. În opinia lui Erasmus, preceptorul trebuia să fie suficient de pregătit profesional, să dețină o serie de abilități care să-l facă plăcut și util educării copilului, respectiv să fie tânăr, inventiv
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
să depășească vârsta de 10 ani. Opțiunea sa pedagogică este meritorie în special prin susținerea tezei dezvoltării unui învățământ bazat pe contactul nemijlocit cu natura în procesul instructiv educativ, iar mai apoi pentru stimularea permanentă a gândirii și intelectului ființelor educogene. TEORII PREMODERNE ASUPRA EDUCAȚIEI ȘI ÎNVĂȚĂMÂNTULUI Demersurile științifice și culturale din această epocă încep să se focalizeze tot mai mult pe problemele investigării naturii și societății timpului, căutând noi modalități și noi direcții de acțiune atât în domeniul științelor particulare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Prelegeri pedagogice (1835). Demersul de educare și formare a tinerilor, în opinia sa, trebuie să debuteze printr-o prezentare exhaustivă a pedagogiei generale, momente în care să fie elaborate noțiunile principale referitoare la teoria educației. Asemenea momente (etape în devenirea educogenă a copilului și tânărului) conform pedagogiei herbartiene sunt: guvernarea (conducerea), învățământul (didactica), educația morală, toate acestea laolaltă constituie ceea ce denumim noi educația. Prima etapă a educației, guvernarea (conducerea), reprezintă educația fără instrucție, referindu-se la acele constrângeri pe care copilul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
particulare. Trebuie afirmat că, pentru acea perioadă istorică, în legătură cu activitatea de educare a copiilor, Spencer formula o idee absolut novatoare în domeniul pedagogiei: necesitatea însușirii de către părinți a unui minim de cunoștințe de psihologie și pedagogie în direcția atingerii scopului educogen al familiei. La temelia întregii educații, filosoful englez statua studiul riguros al științelor, prin care să se creeze o bază informativă sănătoasă, cât și una formativă pentru educație. Luând în considerație o serie de idei formulate de înaintașii săi, la
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
act de creație unic și irepetabil, căci altminteri nu se mai poate vorbi despre act educativ. Educația este o procesualitate continuă și irepetabilă, în care actorii sociali ai educației se schimbă și-și modelează necontenit metodele de predare, iar subiecții educogeni își remodelează și își schimbă permanent orizontul cunoașterii. DIMENSIUNI PEDAGOGICE ROMÂNEȘTI ÎN SECOLUL XIX După evenimentele de la 1848, mai precis în preajma și în timpul domniei lui Cuza, pedagogia în spațiul românesc a încercat și a reușit să se insereze în circuitul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
opinia lui Ion Popescu, ca și pentru Herbart, interesul pe care aceștia îl fixează în centrul educației prin instrucție. Pedagogul ardelean evidențiază în pedagogie câteva idei și principii care pot fi sintetizate astfel: 1. Omul, în genere, este o ființă educogenă, dar, cu toate acestea, zestrea nativă rămâne factorul decisiv în educația copilului. Ca atare, educația va reuși dacă este rezultatul unei sinteze între factorul nativ și cel dobândit; 2. Scopul sau idealul educației se concretizează în dobândirea virtuților morale, mai
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a priori: ,,efortul conceput ca o tensiune a voinței spre ceva lipsit de interes este o anomalie.” Pedagogii care practică o astfel de metodă sunt criticați sever de Dewey, acesta considerând că ei sunt creatorii unei doctrine deprimante în devenirea educogenă a copilului. O atare metodă îi induce copilului formula-călăuză, modul de a gândi și simți cu ,,capul” altuia: ,,Forțele spontane ale copilului, nevoia lui de a-și realiza propriile-i impulsuri nu pot fi în nici un fel suprimate. Când condițiile
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ajunge la atingerea acestui scop este metoda activă; pentru a fi activ, copilului trebuie să i se creeze un mediu care să-i stimuleze procesul de autoeducare. În acest caz, menirea educatorului rezida doar în activitatea de pregătire a mediului educogen, care să-i stimuleze copilului autoeducația. Ea atrăgea atenția educatorilor să nu-și impună voința înaintea elevilor, căci le frânează dezvoltarea liberă și autentică, transmițându-le preferințele și deprinderile proprii. În esență, dr. M. Montessori a fost adeptă a teoriei
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
precum și Îndrumări pentru metoda mea. Considerând că fiecare copil posedă în sine capacități de autodezvoltare, fără să fie nevoie de supraveghere și control sistematic, pedagogul italian admite că în formarea elevului nu trebuie decât crearea unor condiții favorabile, un mediu educogen în care copiii, pe categorii de vârstă, să descopere tot ceea ce le trebuie pentru activități instructiv-educative. Cu cât copilul reușește să identifice mai ușor materialele și obiectele de lucru, cele mai potrivite nevoilor sale, cu atât crește posibilitatea acestuia de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
să le ofere copiilor cel mai eficace mijloc de pregătire pentru o integrare rapidă și facilă în profesiune și în viața socială, conform principiului ,,omul potrivit la locul potrivit”. De data aceasta, rolul profesorului se limitează la a crea mediul educogen favorabil, din care elevii își vor extrage forța de care au nevoie și de a-i orienta spre ceea ce concordă cu interesele și aspirațiile lor. Începând de la vârsta de 10-12 ani, copiii sunt în măsură să-și culeagă informațiile necesare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
strălucit, Ion Găvănescul (1859-1951), este primul pedagog român de rang universitar. Acesta și-a luat titlul de doctor în filozofie la Berlin cu o teză despre viața și opera lui John Locke. Pedagogul român admitea că omul este o ființă educogenă, că o parte dintre trăsăturile personalității umane se transmit ereditar, alături de celelalte care se dobândesc de-a lungul vieții. Scopul educației constă într-o armonizare continuă a vieții individuale cu viața socială: ,,Opera educatorului, atunci când se vorbește despre a dezvolta
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
create de țărani”. Fără discuție, acest capitol scoate în evidență influența poporanistă și personalismul energetic din ideile și tezele lui C. Rădulescu-Motru, deoarece în optica lui Petrescu lumea urbanului era nefirească. Cu o moralitate îndoielnică și neorganică pentru o doctrină educogenă sănătoasă a copilului sau a tânărului. În același timp, interesantă și corectă ni se pare teza pedagogului român privind originalitatea idealului educativ, originalitate care rezidă în cerințele reale ale vieții sociale: ,, Dacă se cercetează lucrările tuturor pedagogilor moderni (...) se constată
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
transmise în concretul-empiric-palpabil: ,,Procedarea exagerată empiristă este antipsihologică, fiindcă ține spiritul într-o inerție perpetuă, în planul amănuntelor fără sistem, nesocotind spontaneitatea creatoare, exact ca în cazul învățământului memorial-abstract.” Pedagogul ieșean propunea o analogie între treptele formale herbartiene în devenirea educogenă a copilului și cerințele principiului adaptării actului didactic la specificul etapelor de vârstă. În acest sens, Comicescu preciza cu veridicitate că ,,dacă, într-adevăr, copilul nu este un adult în miniatură, el este totuși un adult în devenire, cu care
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
asemenea demers trebuie să urmeze o cale inductivă și nu una deductivă, din scopuri educative. O altă convingere inspirată a lui D. Todoran este cea referitoare la relația de dualitate în cadrul fenomenului educativ, cea dintre subiectul educației (comunitatea sau colectivitatea educogenă care impune și idealul educațional) și obiectul educației, respectiv insul uman. Din perspectiva unghiului de vedere al subiectului educogen, autorul distingea între pedagogia națiunii, care poate degenera în naționalism exacerbat și pedagogia culturii, în care ,,subiectul generator de influențe educative
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a lui D. Todoran este cea referitoare la relația de dualitate în cadrul fenomenului educativ, cea dintre subiectul educației (comunitatea sau colectivitatea educogenă care impune și idealul educațional) și obiectul educației, respectiv insul uman. Din perspectiva unghiului de vedere al subiectului educogen, autorul distingea între pedagogia națiunii, care poate degenera în naționalism exacerbat și pedagogia culturii, în care ,,subiectul generator de influențe educative este totalitatea valorilor culturale, reprezentate în spiritul obiectiv.” Pe tărâmul didacticii, Todoran elimina exclusivitatea unei metode de cercetare în detrimentul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]