56 matches
-
etapa genezei, ca un tot unitar de norme, idei și concepții privind educația, apărute ca un efect al generalizării experienței educative în succesiunea diferitelor etape istorice ale omenirii. Această disciplină științifică evidențiază faptul că, dacă primele idei referitoare la natura educogenă a ființei umane și la necesitatea unei îndrumări sistematice a procesului de formare a omului ca zoon politikon se pierd în negura timpului, încercările de constituire a unei științe a educației apar doar odată cu sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de gândire pedagogică drept expresie a efortului de surprindere a legităților obiective ce guvernează fenomenul educației; surprinderea conexiunilor intrinseci între teoria și practica pedagogică, între domeniul instructiv și cel educativ în sensul evoluției progresive a orizontului cunoașterii în rândul ființelor educogene, în direcția formării culturii generale și de specialitate. O cunoaștere exhaustivă a evoluției ideilor, teoriilor și sistemelor pedagogice din perspectiva timpului istoric poate influența benefic eficientizarea procesului organizării și derulării instrucției și educației contemporane sub aspect teoretic și practic. În
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Erasmus, se dezvăluie în joc, în mișcările naturale ale acestuia. Mediul cel mai optim pentru prima socializare și prima formă de educație a copilului rămâne familia, dar în cazul în care mediul parental sau familial nu dovedește pricepere pentru funcția educogenă, această sarcină va fi preluată de un preceptor. În opinia lui Erasmus, preceptorul trebuia să fie suficient de pregătit profesional, să dețină o serie de abilități care să-l facă plăcut și util educării copilului, respectiv să fie tânăr, inventiv
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
să depășească vârsta de 10 ani. Opțiunea sa pedagogică este meritorie în special prin susținerea tezei dezvoltării unui învățământ bazat pe contactul nemijlocit cu natura în procesul instructiv educativ, iar mai apoi pentru stimularea permanentă a gândirii și intelectului ființelor educogene. TEORII PREMODERNE ASUPRA EDUCAȚIEI ȘI ÎNVĂȚĂMÂNTULUI Demersurile științifice și culturale din această epocă încep să se focalizeze tot mai mult pe problemele investigării naturii și societății timpului, căutând noi modalități și noi direcții de acțiune atât în domeniul științelor particulare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Prelegeri pedagogice (1835). Demersul de educare și formare a tinerilor, în opinia sa, trebuie să debuteze printr-o prezentare exhaustivă a pedagogiei generale, momente în care să fie elaborate noțiunile principale referitoare la teoria educației. Asemenea momente (etape în devenirea educogenă a copilului și tânărului) conform pedagogiei herbartiene sunt: guvernarea (conducerea), învățământul (didactica), educația morală, toate acestea laolaltă constituie ceea ce denumim noi educația. Prima etapă a educației, guvernarea (conducerea), reprezintă educația fără instrucție, referindu-se la acele constrângeri pe care copilul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
particulare. Trebuie afirmat că, pentru acea perioadă istorică, în legătură cu activitatea de educare a copiilor, Spencer formula o idee absolut novatoare în domeniul pedagogiei: necesitatea însușirii de către părinți a unui minim de cunoștințe de psihologie și pedagogie în direcția atingerii scopului educogen al familiei. La temelia întregii educații, filosoful englez statua studiul riguros al științelor, prin care să se creeze o bază informativă sănătoasă, cât și una formativă pentru educație. Luând în considerație o serie de idei formulate de înaintașii săi, la
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
act de creație unic și irepetabil, căci altminteri nu se mai poate vorbi despre act educativ. Educația este o procesualitate continuă și irepetabilă, în care actorii sociali ai educației se schimbă și-și modelează necontenit metodele de predare, iar subiecții educogeni își remodelează și își schimbă permanent orizontul cunoașterii. DIMENSIUNI PEDAGOGICE ROMÂNEȘTI ÎN SECOLUL XIX După evenimentele de la 1848, mai precis în preajma și în timpul domniei lui Cuza, pedagogia în spațiul românesc a încercat și a reușit să se insereze în circuitul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
opinia lui Ion Popescu, ca și pentru Herbart, interesul pe care aceștia îl fixează în centrul educației prin instrucție. Pedagogul ardelean evidențiază în pedagogie câteva idei și principii care pot fi sintetizate astfel: 1. Omul, în genere, este o ființă educogenă, dar, cu toate acestea, zestrea nativă rămâne factorul decisiv în educația copilului. Ca atare, educația va reuși dacă este rezultatul unei sinteze între factorul nativ și cel dobândit; 2. Scopul sau idealul educației se concretizează în dobândirea virtuților morale, mai
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a priori: ,,efortul conceput ca o tensiune a voinței spre ceva lipsit de interes este o anomalie.” Pedagogii care practică o astfel de metodă sunt criticați sever de Dewey, acesta considerând că ei sunt creatorii unei doctrine deprimante în devenirea educogenă a copilului. O atare metodă îi induce copilului formula-călăuză, modul de a gândi și simți cu ,,capul” altuia: ,,Forțele spontane ale copilului, nevoia lui de a-și realiza propriile-i impulsuri nu pot fi în nici un fel suprimate. Când condițiile
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ajunge la atingerea acestui scop este metoda activă; pentru a fi activ, copilului trebuie să i se creeze un mediu care să-i stimuleze procesul de autoeducare. În acest caz, menirea educatorului rezida doar în activitatea de pregătire a mediului educogen, care să-i stimuleze copilului autoeducația. Ea atrăgea atenția educatorilor să nu-și impună voința înaintea elevilor, căci le frânează dezvoltarea liberă și autentică, transmițându-le preferințele și deprinderile proprii. În esență, dr. M. Montessori a fost adeptă a teoriei
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
precum și Îndrumări pentru metoda mea. Considerând că fiecare copil posedă în sine capacități de autodezvoltare, fără să fie nevoie de supraveghere și control sistematic, pedagogul italian admite că în formarea elevului nu trebuie decât crearea unor condiții favorabile, un mediu educogen în care copiii, pe categorii de vârstă, să descopere tot ceea ce le trebuie pentru activități instructiv-educative. Cu cât copilul reușește să identifice mai ușor materialele și obiectele de lucru, cele mai potrivite nevoilor sale, cu atât crește posibilitatea acestuia de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
să le ofere copiilor cel mai eficace mijloc de pregătire pentru o integrare rapidă și facilă în profesiune și în viața socială, conform principiului ,,omul potrivit la locul potrivit”. De data aceasta, rolul profesorului se limitează la a crea mediul educogen favorabil, din care elevii își vor extrage forța de care au nevoie și de a-i orienta spre ceea ce concordă cu interesele și aspirațiile lor. Începând de la vârsta de 10-12 ani, copiii sunt în măsură să-și culeagă informațiile necesare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
strălucit, Ion Găvănescul (1859-1951), este primul pedagog român de rang universitar. Acesta și-a luat titlul de doctor în filozofie la Berlin cu o teză despre viața și opera lui John Locke. Pedagogul român admitea că omul este o ființă educogenă, că o parte dintre trăsăturile personalității umane se transmit ereditar, alături de celelalte care se dobândesc de-a lungul vieții. Scopul educației constă într-o armonizare continuă a vieții individuale cu viața socială: ,,Opera educatorului, atunci când se vorbește despre a dezvolta
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
create de țărani”. Fără discuție, acest capitol scoate în evidență influența poporanistă și personalismul energetic din ideile și tezele lui C. Rădulescu-Motru, deoarece în optica lui Petrescu lumea urbanului era nefirească. Cu o moralitate îndoielnică și neorganică pentru o doctrină educogenă sănătoasă a copilului sau a tânărului. În același timp, interesantă și corectă ni se pare teza pedagogului român privind originalitatea idealului educativ, originalitate care rezidă în cerințele reale ale vieții sociale: ,, Dacă se cercetează lucrările tuturor pedagogilor moderni (...) se constată
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
transmise în concretul-empiric-palpabil: ,,Procedarea exagerată empiristă este antipsihologică, fiindcă ține spiritul într-o inerție perpetuă, în planul amănuntelor fără sistem, nesocotind spontaneitatea creatoare, exact ca în cazul învățământului memorial-abstract.” Pedagogul ieșean propunea o analogie între treptele formale herbartiene în devenirea educogenă a copilului și cerințele principiului adaptării actului didactic la specificul etapelor de vârstă. În acest sens, Comicescu preciza cu veridicitate că ,,dacă, într-adevăr, copilul nu este un adult în miniatură, el este totuși un adult în devenire, cu care
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
asemenea demers trebuie să urmeze o cale inductivă și nu una deductivă, din scopuri educative. O altă convingere inspirată a lui D. Todoran este cea referitoare la relația de dualitate în cadrul fenomenului educativ, cea dintre subiectul educației (comunitatea sau colectivitatea educogenă care impune și idealul educațional) și obiectul educației, respectiv insul uman. Din perspectiva unghiului de vedere al subiectului educogen, autorul distingea între pedagogia națiunii, care poate degenera în naționalism exacerbat și pedagogia culturii, în care ,,subiectul generator de influențe educative
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a lui D. Todoran este cea referitoare la relația de dualitate în cadrul fenomenului educativ, cea dintre subiectul educației (comunitatea sau colectivitatea educogenă care impune și idealul educațional) și obiectul educației, respectiv insul uman. Din perspectiva unghiului de vedere al subiectului educogen, autorul distingea între pedagogia națiunii, care poate degenera în naționalism exacerbat și pedagogia culturii, în care ,,subiectul generator de influențe educative este totalitatea valorilor culturale, reprezentate în spiritul obiectiv.” Pe tărâmul didacticii, Todoran elimina exclusivitatea unei metode de cercetare în detrimentul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
integrării acestuia în viață. Pedagogia, studiind procesul instructiv-educativ, trebuie să prezinte o anumită autonomie, chiar dacă fenomenul educației urmează să fie cercetat interdisciplinar. În acest caz, pedagogul român admitea că psihologia poate investiga problemele educaționale, dar considera că determinant în formarea educogenă a omului rămâne idealul educațional, oferit chiar de contextul societal în care trăiește. Idealul educațional ,,nu este altceva decât imaginea pe care societatea și-o face despre ea însăși, potrivit tendințelor ei de perfecționare, adică nevoilor de rezolvare a contradicțiilor
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
moderne rămâne, în optica polonezului, în a proceda de așa manieră încât existența umană să poată deveni baza creării esenței umane. Or, acest fapt impune crearea unor condiții sociale, care să ofere posibilitatea unei educații creatoare, inovatoare pentru ființa umană educogenă. Școala viitorului, în optica lui Suchodolski, cuprinde două obiective sintetizatoare: educația pentru ,,a fi” și educația pentru ,,a avea”. Primul obiectiv răspunde întrebării ,,cum să trăiesc ?” și vizează dezvoltarea personalității umane, iar cel de-al doilea răspunde la întrebarea ,,ce
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ca angajament. Drept urmare, ontologia sa devine o antropologie și filosofie subiectivă împotriva căreia se îndreaptă Heidegger. O astfel de filosofie a inspirat o parte din pedagogii ,,educației noi”, deoarece actul didactic trebuie să cultive libertatea și responsabilitatea activă a subiectului educogen, respectiv elevul. Perspectiva de analiză filosofică asupra ,,aspectelor istorice” ale educației și instruirii oferă un alt criteriu de înțelegere și interpretare ,,a problematicii esențiale care condiționează atât cuceririle, cât și erorile gândirii pedagogice moderne.” Un astfel de criteriu urmărește să
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
viață, mult mai empatic față de suferințele celorlalți, căci prin intermediul ei se cultivă în copii ,,o inimă simțitoare de toate cele ce sunt ale omeniei, împreună pătimirii cu tot ce în lumea aceasta pătimește.” El consideră că omul este o ființă educogenă, că ,,purcede din mâinile naturii imperfect, ci cu o plecăciune numai lui înnăscută către perfecțiune.” Omul nu este o ființă perfectă, dar este una perfectibilă, nu este nici bun, nici rău de la natură, dar poartă în sine ,,sămânța” de a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
beneficiari diferiți, cu înclinații diferențiate; interoperabilitatea, adică acea proprietate de transfer al resurselor dintr-un sistem de predare în altul, dintr-un context educativ în altul, de la o secvență de conținut la alta, pentru care valorile respective își păstrează valențele educogene; personalizarea, respectiv potențialitatea instrumentului de a se adecva la diversitatea așteptărilor, a stărilor de spirit, a potențialurilor actorilor implicați în educație. Complexitatea noilor mijloace de învățământ (care, de fapt, nu mai rămân simple suporturi de mediere, ci devin chiar elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
desemnează acea realitate educațională realizată prin intermediul rețelelor electronice și prin implicarea noilor tehnologii comunicaționale și multimedia. Prefixul e (în pronunție românească i) trimite la termenii electronic și on-line - conectivitate directă sau amânată cu o entitate receptoare sau transmițătoare de mesaje educogene. Termenul este preluat din literatura anglo-saxonă și se referă la învățarea facilitată de mijloacele electronice. La nivelul Comisiei Europene (AFEC-Info, 2004), e-learning-ul este definit ca „utilizare a noilor tehnologii multimedia și a internetului pentru a ameliora calitatea învățării, facilitând accesul
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Aspectele definitorii ale noii modalități de formare sunt evidențiate prin următoarele opt dimensiuni: Dimensiuni ale e-learning-ului din punct de vedere: Descriere Instituțional E-learning-ul este asimilat unei afaceri administrative, publice, contextualizată din perspectivă formativă și academică. Managerial Conducerea vizează maximizarea caracterului educogen al mediului socio-cultural și disiparea inteligentă a cunoașterii. Tehnologic E-learning-ul oferă suportului tehnic o relevanță cu totul aparte; infrastructura de ordin hardware și software face posibil noul cadru de instruire. Pedagogic Dimensiunea pedagogică este intrinsecă edificiului e-learning și vizează rezolvarea
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
la distanță reprezintă un angrenaj destul de complicat, ce poate ajunge la un înalt grad de birocratizare, de „mecanizare” funcțională. Nu trebuie uitat că această modalitate de realizare a educației presupune tehnologii noi, o infrastructură specială, cu costuri destul de ridicate. Efectele educogene ale grupului dispar sau se repliază. Chiar dacă se realizează periodic tutoriale sau echipe virtuale de învățare (prin chat-uri, forumuri etc.), acestea nu vor conserva aceleași structuri de dependențe și modelări reciproce între educați sau între aceștia și profesori. Sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]