154 matches
-
putea fi integral depășită. în centrul oricărei reprezentări se găsește invariabil individul, omul determinat, indiferent dacă el are o stare civilă anume sau este doar proiecția unei ficțiuni. Atletul, zeul, filosoful, poetul tragic, liric sau epic, oratorul, omul cetății și efebul, chiar dacă ilustrează un caz ori o categorie, sînt perfect individualizați ca natură umană și analizați în trăsăturile lor distincte. Imaginea nu mai este purtătoarea de mesaj a unei realități transcendente, ci realitatea propriu-zisă, descrierea corporalității în toate determinările sale materiale
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
gata ieșită, ca din capul lui Zeus, înarmată, este Delia Damirescu, cunoscuta redactoare de cărți, o doamnă fermecătoare, deșteaptă și care pare totdeauna parfumată cu tutun de extraquality. A treia persoană este chiar fiul ei, un tânăr cu aspect de efeb bărbos, extrem de amabil. El te ajută cu plăcere și este deosebit de simpatic. Printre altele, îmi face legătura cu ai mei confrați și este o permanentă relație cu lumea literară. Deci, devenind singur, sunt de fapt trei... Interesant este faptul că
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
naturalețe, de multe ori țărancă sau păstoriță, din grădinile englezești. Concepția despre moarte e modificată și ea odată cu idealurile de simplificare a vieții. Dispar reprezentările alegorice ale morții, așa cum apar în parcul baroc, în favoarea concepției antice elene despre moartea ca efeb cu făclia întoarsă, fiind preaslăvită reîntoarcerea în natură, contopirea cu lumea elementelor. Volumul beneficiază de o bibliografie de treizeci de pagini și este ilustrat cu o "revoluție a grădinilor" de Hubert Robert (1733-1808).
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
putea fi integral depășită. în centrul oricărei reprezentări se găsește invariabil individul, omul determinat, indiferent dacă el are o stare civilă anume sau este doar proiecția unei ficțiuni. Atletul, zeul, filosoful, poetul tragic, liric sau epic, oratorul, omul cetății și efebul, chiar dacă ilustrează un caz ori o categorie, sînt perfect individualizați ca natură umană și analizați în trăsăturile lor distincte. Imaginea nu mai este purtătoarea de mesaj a unei realități transcendente, ci realitatea propriu-zisă, descrierea corporalității în toate determinările sale materiale
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
ceva i se părea nelalocul său, "voiam să spun privat de libertate. De exemplu, la arest. Dumneata ai fost vîrît la arest vreodată?" Locotenentul rîse scurt, avea dinți de cal și cînd rîdea se ducea naibii toată frumusețea lui de efeb, "nu excelență, eu sînt inginer, chimist, nu sînt militar de carieră, arest fac de obicei ăștia, profesioniștii". După cum purta uniforma, după cît arăta de chipeș datorită ei, n-ai fi zis că locotenentul Georgescu nu se consideră de carieră. " Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui", spune); l-a îndrăgit pe Eugen de la prima vedere, există, mi se pare mie, un fluid magic între bătrânul Maestru, adulat de o lume întreagă, și tânărul adolescent venit de nicăieri, cu figura lui inocentă și aeriană, amintind de efebul blond din ŤMoarte la Venețiať; aud că a fost botezat "Micul Mozart" și că toată lumea muzicală și extramuzicală din jurul Maestrului vorbește despre asta. Eugen, îmboldit de mine, sare rampa în pantalonașii lui scurți la sfârșitul fiecărei repetiții, și-i oferă
Amintiri cu Leonard Bernstein by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7576_a_8901]
-
unei vechi apăsări de o altă natură... Și când nici nu mă mai așteptam, când revenim, - ca legați, - înaintea aceleiași și aceleiași Judecăți fascinante, unde realitatea lui Michelangelo capătă realitatea unui ospiciu de nebuni și unde Cristosul superb ca un efeb grec îi trimite cu un gest de arbitru intratabil pe toți păcătoșii la fund, o aud lângă mine pe femeie șoptind: Dumnezeule Mare!... Ce auzisem deodată sunase ca rostit într-o limbă străină; româna aceasta nu mi se părea la îndemâna
Sixtina (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7270_a_8595]
-
apropiat o nouă etică proprie literaturii, a descris scene de sexualitate dezlănțuită, de neconceput în literatura de pînă atunci (vezi acuplările frenetice din Idile brutale și din Thalassa), a făcut mai ales elogiul exaltat al corpului uman; atras de frumusețea efebilor, și-a permis să fie cel dintîi scriitor român apologet al homosexualității masculine (e foarte probabil ca, în grupul Literatorului, s-o fi și practicat, după cum ne încredințează unele mărturii); și-a mărturisit chiar discret preferința pentru acest fel de
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
unică soluție într-un loc în care „nimănui nu i se îngăduie să îmbătrânească încet" și „toată lumea pare însetată de violență, singura limbă fără reguli". Cupluri: total dezasortate. Complexe: invalidante, ucigătoare. Personaje: Doamna matador: Suki Palacios. Superbă, irezistibilă, alură de efeb, „dă impresia că există în afara sexelor, o specie nouă, mai sublimă". Pe jumătate japoneză, pe jumătate mexicană, fostă studentă la Medicină. Roasă de suferință pentru că mama ei a murit răpusă înainte de vreme de o boală umilitoare. Furioasă pe tatăl ei
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]
-
arată pe cei doi îndrăgostiți întinși pe iarbă într-o poiană plină de flori albastre, iarăși un motiv romantic, cel al florii albastre, adus în prim plan de Novalis cu Heinrich von Ofterdingen. Mortul frumos, de o paliditate extremă, un efeb cu ochii strălucitori, are ceva luciferic care stârnește atracția. Toți Culennii se bucură de acest șarm periculos, apariția lor în colegiul unde învață are ceva regal, ca o procesiune curtenească, stârnind un fior printre cei prezenți. Pentru a sublinia dimensiunea
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
însă nici personaje, nici evenimente majore. Cele trei prostituate care-i pozau de obicei lui Caravaggio figurează cu nume și cu prenume în documentele vremii, la fel și bătrâna slujnică folosită de el pentru a întruchipa hidoșenia, precum și cei trei efebi prezenți sub diverse identități sacre în mai toate tablourile. Doi dintre ei, Mario (Minitti) și Francesco (Boneri) i-au fost nu doar amanți ci și ucenici, afirmându-se mai târziu ca pictori. Contemporanii au lăsat mărturii și despre mereu reluata
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
ambulant i-a venit din întîlnirea cu actrița Maria Bălușescu, o demoazelă cu nuri de circumstanță, a cărei prezență, la 17 ani cîți avea pe atunci viitorul filosof, întruchipa icoana împlinirii sub unghi erotic. Numai că, odată stinsă precipitația amoroasă, efebul deschide ochii asupra lumii: intuiește panta alunecoasă în care nimerise și se întoarce acasă, unde, întocmai pericopei evanghelice, fiul risipitor e primit și ajutat. Cu o istețime nativă trădînd predispoziții geniale, Conta recuperează anii pierduți și își dă bacalaureatul în
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
care munceau ogorul familiei, i-a privit ca pe niște arătări infime, de acută insignifianță culturală, căzuți din ordinea conceptului, care se zbăteau silnic sub apăsarea chinului georgic, din neputința de a intui lava ideilor. Iar el, Ion Papuc, el efebul înalt, deșirat și slab ca o fantomă, el simțea că nu poate să rămînă la treapta minoră a țărînei agricole, humusul conceptelor fiind singurul ferment în stare a-i dospi destinul. Episodul e simptomatic, căci tînărul cu siluetă de pilastru
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
de filmul lui Luchino Visconti, Moartea la Veneția (1971), după romanul omonim al lui Thomas Mann, unde frumuseț ea fragilă a unui adolescent, Tadzio, bulversa universul complicat al unui scriitor a cărui existență era dedicată ascetic literaturii. Aici frumusețea de efeb a lui Nicolas (Niels Schneider) tulbură o femeie, Marie (Monia Chokri), și un băiat, Francis (Xavier Dolan). Ambii sunt prieteni și au o existență amoroasă paralelă, heterosexuală la Marie, homosexuală la Francis. Ambii se îndrăgostesc de Nicolas și concurează pentru
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
declară dragostea - se destramă în regimul certitudinii, și aici filmul lui Dolan devine interesant. Iubirile rezistă doar în regimul ambiguității, al incertitudinii, al imaginarului, farmecul survine din această vânătoare obscură a dorinței care înconjoară ca o bulă magică pe acest efeb intangibil ca și frumusețea sa care face dispensabile orice conținuturi afective. Un exercițiu de demistificare, de dezvrăjire are loc când una dintre dansatoarele care au lucrat pentru tatăl său apare la o petrecere și ulterior face un scurt excurs în
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
lui Sirin. La astfel de naturi spilcuite, accentul cade pe eleganța expresiei și pe cochetăria unei vieți de subtilă comunicare mondenă, homosexualul fiind un satir scăpătat, căruia predispozițiile feminine i-au neutralizat efectul testosteronului. În loc de gladiatori cucerind masele dăm peste efebi ascultînd Bach și citind Gide, în loc de aristocrați răsturnînd sisteme metafizice întîlnim teoreticieni ai Portretului lui Dorian Gray. Tot ce este exces viril în sens de forță impunătoare îi repugnă homosexualului cu aceeași intensitate cu care îi displace o înjurătură spusă
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
și pasiv. Are slăbiciunea ezitantă a spiritului lipsit de virulență. Șovăie, e suspicios și predispus la ruminații interminabile, calități care, amintind de timbrul interior al femeii, îl fac dezagrabil în ochii muzicologului. De aici încolo începe infernul sufletesc al unui efeb care nu acceptă ca Mihai Rădulescu să se culce cu alții, jurnalul fiind o cavalcadă de gelozii, certuri, scene, domolite de perioade de acalmie, cînd amorezii sînt copleșiți de dezgust. Ce definește homosexualul e că, respingînd criteriile unei etici care
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
stau ochi în ochi cu porumbeii din curtea interioară. Ultima rază trece de colțul blocului. Simt cum lipsește încă o bucată din inimă. Sinestezie Inima ta ce apune încet, roșu și alb pe cerul de iarnă. Status poeticus De uimire, efebii-și iau sânge. Tăgadă Gândul mijind în tranșeea Cuvântului, de la mine la tine doar înserarea unui sentiment învolt în cercul unui vechi rondò.
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]
-
aceasta, strecurată într-o birjă care străbate cartierul oriental, unde-l dusese de-atîtea ori pe Filip, cu florile lui, trece în visul lui Carol, care parcă vede aievea năruita casă de plăceri, cu grecul omorît în torturi de foștii-i efebi, arzînd în fumuri pestilențiale, duhori de roze descompuse. Un tablou post-simbolist, de exotism răvășit de-o stranie morbidețe. Scene de port, lumi amestecate, sub aceeași ,învățătură" a valsului cu moartea, din nou explicit, din nou supărător. Din nou discuții. Și
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
mai roșu sânge al poporului său o sinceră explozie de iubire Vocile treceau în cadență pe lângă Poet într-o liniște de fanfară militară Poetul a deschis buzele de zmeură fragedă Și raze de soare îi ieșeau printre cuvintele leneșe Gândurile Efebului sunt greieri iar metaforele serenade de licurici ce îmbracă noaptea din basmele cu Ali Baba Revoluția s-a ridicat de pe bancă și a plecat cum femeia coaptă din patul amantului părăsit iar sfârcurile s-au înțepenit de laptele înțelepciunii Poetul
POETUL ȘI REVOLUȚIA, DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383399_a_384728]
-
din Întreaga emisferă occidentală. Reputația sa de tip Îndemînatic se Întindea din cartierul Ribera și pînă În piața Ninot. O altă reputație Îl pîndea, de astă dată de o natură mai puțin onorabilă și legată de predilecția sa erotică pentru efebi musculoși din lumpenul cel mai viril și de Înclinația de a se Îmbrăca precum Estrellita Castro. — Dar dacă don Federico nu le are cu stilourile? am Întrebat eu cu divină inocență. Tata Își arcui o sprînceană, temîndu-se poate că acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
foarte frecventă În filme, mai ales În cele dublate, de tipul filmelor porno din Danemarca, dar mult inferioare, este aceea În care un cuplu foarte bogat, retras din lume Într-un castel singuratic, Își cumpăra o frumoasă fecioară sau un efeb drăgălaș. Tot la fel de des se Întâlnea situația În care vreun puternic al zilei, corupt, sau șeful vreunei organizații subversive plătea mai mulți bărbați și femei pentru a-i satisface fanteziile sexuale. Nu se Înșela deloc, astfel de situații erau cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o singură dată pentru a spune că pleacă imediat, pe când celălalt se prăbușește treptat pe parcursul schimbului de replici cu Socrate și dovedește nu atât un temperament de conducător, cât o natură insignifiantă... Oare Philebos iese din scenă pentru a căuta efebi? în acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Prea multe pentru ca toate să se dezvolte într-un singur corp cunoscut ca fragil, debil și bolnăvicios... Departe de așternuturile moi garnisite cu femei, de ugerele și vulvele de scroafă umplute, udate cu cele mai bune vinuri de Falerne, de efebi, de curtezanele îmbrăcate sumar și de practica degetului vârât în gât pentru a putea continua orgiile demne de Trimalchio al lui Petroniu, Epicur afirmă teoretic și trăiește practic un hedonism ascetic care, luat în detaliu, li s-ar putea potrivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
verbale, revendicarea nobleții, căutarea cu orice preț a onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]