245 matches
-
1955 se intoarce că pensionar în Turcia unde își continuă colaborările cu diverse reviste. Se stinge din viață în ziua de 13 decembrie 1974, în timp ce era sub tratament la "Gülhane Askeri Tıp Akademisi" din Ankara, fiind înmormântat la cimitirul "Yahya Efendi" din cartierul istanbulez Beșiktaș, lângă mormântul mamei sale.
Yakup Kadri Karaosmanoglu () [Corola-website/Science/330930_a_332259]
-
(n. 1 martie 1847 - d. 31 ianuarie 1914) este unul dintre marii oameni de cultură ai secolului al XIX-lea, fiind un renumit scriitor turc. Este fiul lui Mehmet Șakir Recai Efendi și al lui Rabia Adviye Hanım, ambii membrii ale unor familii de seama. În copilărie a învățat de la tatăl său limba arabă, mai precis dialectul sirian, și limba persană, iar procesul oficial de școlarizare a început la "Bayezit Rușdiye", iar
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
la gimnaziu, la Gimnaziul Fatih, și în același timp a luat lecții de limba persană la Moscheea Fatih. În timpul școlii, Akif a fost primul la capitolul limbi. A fost influențat în școală de profesorul de limba turcă, Hersekli Hoca Kadri Efendi, care era caracterizat ca un iubitor al libertății. După gimnaziu mama dorea să aibă o educație clasică și dorea ca Akif să urmeze madrasaul, dar tatăl său dorea ca acesta să meargă la o școală la modă în timpul acela, Liceul
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
deținut postul de arhivar în cadrul biroului de traduceri al guvernului. Scriitorul Namik Kemal a avut, încă de mic, un resentiment față de mai marii conducători ai statului. Cel care a contribuit la nașterea acestui sentiment a fost chiar profesorul său Șakir Efendi, care cu ocazia unei serbări la care avea să participe și sultanul, l-a pus pe micuțul Namik Kemal să memoreze o poezie. Din cauza emoțiilor viitorul scriitor în primă instanță a refuzat să recite această poezie în prezența sultanului. În
Namik Kemal () [Corola-website/Science/330913_a_332242]
-
unei serbări la care avea să participe și sultanul, l-a pus pe micuțul Namik Kemal să memoreze o poezie. Din cauza emoțiilor viitorul scriitor în primă instanță a refuzat să recite această poezie în prezența sultanului. În acel moment Șakir Efendi i-a spus că oamenii care aveau să-l asculte nu erau decât niște pietre de mormânt. Ani mai târziu Namik Kemal a povestit că pe durata recitării versurilor nu s-a lăsat învins de emoții și că din acel
Namik Kemal () [Corola-website/Science/330913_a_332242]
-
la drept, a deținut numeroase funcții ca procuror de Gebze și judecator în Kadıkoy. Mama sa este Mediha Hanim fiica unor emigranți din insula Creta. Necip este unicul copil al familiei, numele Necip este pus în memoria străbunicului patern Necip Efendi. Copilăria și-a petrecut-o în conacul bunicului din Çemberlitaș. A fost un copil bolnăvicios. La vărsta de 5 ani cu ajutorul bunicului învață să citească și bunica Zafer îi insuflă plăcerea pentru a citi. Educația primară o începe la Școala
Necip Fazıl Kısakürek () [Corola-website/Science/323217_a_324546]
-
să citească și bunica Zafer îi insuflă plăcerea pentru a citi. Educația primară o începe la Școala franceză, dar în 1912 este transferat la Colegiul Robert, dar de aici este exmatriculat din cauza indisciplinei. Este înscris la Școala de mahala Emin Efendi din Bűyűkdere, iar apoi la școala internat „Rehber-i Ittihat”. Aici se cunoaște cu Peyami Safa cu care va lega o strânsă prietenie. După moartea surorii Sema familia se va muta pe insula Heybeli din Marea Marmara. În anul 1916 intră
Necip Fazıl Kısakürek () [Corola-website/Science/323217_a_324546]
-
împrumutând formele literare consacrate în Occident- romanul, teatrul, eseul filozofic și jurnalismul- să facă posibilă pătrunderea modernismului în granițele imperiului otoman și, totodată, aceștia caută să critice sistemul politic de la acea vreme și să culturalizeze cititorii. Operele lui Ahmed Midhat Efendi se vor diferenția de lucrările altor scriitori ai acestei perioade a "Tanzimatului", lucrări încărcate cu elemente arabo-persane și bombastice, asemenea operelor realizate de scriitorii de Curte. Ahmed Midhat este unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai genului dramatic din
Ahmed Midhat Efendi () [Corola-website/Science/330910_a_332239]
-
șaptesprezece ani ajunsă din pricina paupertății într-o casă de toleranță, dar care va reuși să-și depășească condiția și să aibă o viață normală. Scriitorul blamează atitudinea celor care văd aceste femei pierdute pentru societate. În romanele Carnaval, Felatun-bey, Rakim efendi (1875) și Vai-Vai (1882) prevalează tema occidentalizării vieții sociale în Turcia, iar autorul oferă drept exemplu pentru pseudo-intelectualii, care imitau forme culturale europene fără a înțelege cu adevărat fondul și cultura acestei civilizații, pe adevărații intelectuali. Pseudo-intelectualii erau întruchipați
Ahmed Midhat Efendi () [Corola-website/Science/330910_a_332239]
-
era, fiind de multe ori revocat și reabilitat. În 1858 publică poezii traduse din limba franceză denumite "Traduceri de versuri" „Terceme-i urduzume” majoritatea poemelor aparținându-i lui La Fontaine. Ibrahim Șinasi va înființa ziarul "Oglinda realității" „Tergeman-i ahval” împreună cu Agâh Efendi, primul număr apărând pe 22 octombrie 1860. Șinasi doi ani mai târziu va publica singur ziarul "Opinia publică" „Tasvir-i Efkâr”. Amândouă ziarele cereau în rândurile lor un sistem de guvernământ de tip occidental și militau pentru schimbarea monarhiei absolute cu
Ibrahim Șinasi () [Corola-website/Science/330912_a_332241]
-
proclamarea Republicii în 1924, după ce a fost adoptat principiul laicității, acest minister s-a desființat și locul i-a fost luat de "Ministerul Afacerilor Religioase". De la acordarea acestui titlu lui Molla Fenârî în 1424 până la ultimul șeyhülislam otoman, Medenî Nuri Efendi în 1922, și demisia acestuia împreună cu întregul cabinet au trecut 498 de ani. Între 1424 și 1922 au fost 131 de șeyhülislami numiți de 175 de ori. Cel mai longeviv a fost Ebu's-Suud Efendi care a stat în funcție
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
ultimul șeyhülislam otoman, Medenî Nuri Efendi în 1922, și demisia acestuia împreună cu întregul cabinet au trecut 498 de ani. Între 1424 și 1922 au fost 131 de șeyhülislami numiți de 175 de ori. Cel mai longeviv a fost Ebu's-Suud Efendi care a stat în funcție 29 de ani, în timp ce Memikzade Mustafa Efendi a rezistat doar 13 ore. Dintre cei 131 de șeyhülislami, doar 9 nu au fost de etnie turcă (arabă, bosniacă, gruzină, cerkeză, albaneză). Printre șeyhülislami s-au numărat
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
întregul cabinet au trecut 498 de ani. Între 1424 și 1922 au fost 131 de șeyhülislami numiți de 175 de ori. Cel mai longeviv a fost Ebu's-Suud Efendi care a stat în funcție 29 de ani, în timp ce Memikzade Mustafa Efendi a rezistat doar 13 ore. Dintre cei 131 de șeyhülislami, doar 9 nu au fost de etnie turcă (arabă, bosniacă, gruzină, cerkeză, albaneză). Printre șeyhülislami s-au numărat savanți, scriitori, poeți, caligrafi, compozitori și legiuitori. Adunând la un loc toate
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
Kemal Pașa i s-a acordat și titlul de Müftî-yüs-sekaleyn (cel care dă "fetva" oamenilor și ginilor). Până în timpul lui Soliman Magnificul (1520-1566) nu exista o regulă obligatorie de numire a șeyhülislamului, însă, după o lege întocmită de Ebu’s-Suud Efendi, acesta a devenit o instituție în ierarhia otomană. În legislația lui Mahomed Cuceritorul, șeyhülislamul și învățătorii padișahului erau mai sus ierarhic decât vizirii. Conform acestei legislații, șeyhülislamul era șeful ulemalelor (învățaților-religioși), la mijlocul secolului al XVI-lea fiind considerat și șeful
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
sus ierarhic decât vizirii. Conform acestei legislații, șeyhülislamul era șeful ulemalelor (învățaților-religioși), la mijlocul secolului al XVI-lea fiind considerat și șeful savanților. În secolul al XVI-lea, venirea în funcție a unor alimi (învățați musulmani) puternici ca Zenbilli Ali Cemâlî Efendi, İbn-i Kemal Pașazâde și Ebu's-Suûd Efendi a adus și mai mult prestigiu instituției. Aceștia au avut o contribuție deosebită în ascensiunea Imperiului Otoman. La început o funcție de rang secund ca judecător militar și consilier al sultanului, instituția de șeyhülislam
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
șeyhülislamul era șeful ulemalelor (învățaților-religioși), la mijlocul secolului al XVI-lea fiind considerat și șeful savanților. În secolul al XVI-lea, venirea în funcție a unor alimi (învățați musulmani) puternici ca Zenbilli Ali Cemâlî Efendi, İbn-i Kemal Pașazâde și Ebu's-Suûd Efendi a adus și mai mult prestigiu instituției. Aceștia au avut o contribuție deosebită în ascensiunea Imperiului Otoman. La început o funcție de rang secund ca judecător militar și consilier al sultanului, instituția de șeyhülislam a căpătat importanță mai ales după venirea
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
deosebită în ascensiunea Imperiului Otoman. La început o funcție de rang secund ca judecător militar și consilier al sultanului, instituția de șeyhülislam a căpătat importanță mai ales după venirea în funcție a lui İbn-i Kemal (1525-1533) și a lui Ebu's-Suud Efendi (1545-1574). era considerat de otomani șeful clasei savanților în științe. În perioada otomană clasică, funcționarii statului se împărțeau în trei clase: kalemiye, seyfiye ve ilmiye, adică funcționari, militari și savanți. Clasa savanților corespundea Ministerului Justiției, Ministerului Educației Naționale și Ministerului
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
Ali Cemali, Kemalpașazade, Sadullah Sadi, Çivizade Muhyiddin, Hami Abdülkadir, Fenarizade Muhyiddin, Ebussuud, Konyalı Hamid, Kadızade Ahmed, Mollazade Mehmed, Çivizade Hacı Mehmed, Müeyyedzade Abdülkadir, Bostanzade Mehmed, Bayramzade Zekeriyya, Hoca Mehmed Sadeddin, Caferzade Sunullah, Hoca Sadeddinzade, Ebulmeyanin Mustafa, Hoca Sadeddin Mehmed, Yahya Efendi, Ahizade Hüseyin, Ebu Said Mehmed, Muid Ahmed, Hacı Abdurrahman, Mehmed Bahai, Karaçelebizade, Hasanzade Abdurrahman, Memikzade Mustafa, Hocazade Mesud, Hanefi Mehmed, Balizade Mustafa, Bolevi Mustafa, Esiri Mehmed, Sunizade, Mimkanizade, Çatalcalı Ali, Ankaravi Mehmed, Debbağzade Mehmed, Seyyid Feyzullah, EbuSaid Feyzullah, Sadreddin Sadık
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
deființat ienicerii din Bosnia, reacția imediată a lui Gradaščević a fost similară restului aristocrației bosniace. Gradaščević a amenințat că va folosi forța militară pentru a supune orice adversar al ienicerilor din Sarajevo. Când ienicerii l-au ucis pe "nakibul-ešraf" Nuruddin Efendi Šerifović, tonul său s-a schimbat și s-a distanțat rapid de cauza acestora. În restul deceniului anilor 1820, Gradaščević a păstrat relații bune cu autoritățile imperiale din Bosnia. Când Abdurrahim-pașa a devenit vizir în 1827, Gradaščević a devenit consilier
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
de azi, în 1822. Tatăl său, Ismail Ağa era membru în Consiliul Local iar mama sa Ayșe Sümbül era din familia Topuzoğlu l din Loveci. Numele său adevărat este Ahmet, supranumele de Cevdet îi este dat de poetul Süleyman Fehmi Efendi în 1843 pe când se afla la studii la Istanbul. După școala primară din Loveci, Ahmet cu ajutorul bunicului său, Hacı Ali Efendi în 1839 este înscris la Madrasa-ul Fatih. Pe lângă educația clasică de madrasa a mai fost interesat de matematică, astronomie
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
Topuzoğlu l din Loveci. Numele său adevărat este Ahmet, supranumele de Cevdet îi este dat de poetul Süleyman Fehmi Efendi în 1843 pe când se afla la studii la Istanbul. După școala primară din Loveci, Ahmet cu ajutorul bunicului său, Hacı Ali Efendi în 1839 este înscris la Madrasa-ul Fatih. Pe lângă educația clasică de madrasa a mai fost interesat de matematică, astronomie, istorie și geografie. În vacanțe a urmat lecții de limbă persană luate la tekke -ul lui Molla Murad și a reușit
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
ambasador al Imperiului Otoman la [[Paris]], cu scopul de a analiza civilizația franceză, stilul vestimentar și de viață, precum și mijoacele educaționale, și mai apoi, de a prezenta un raport referitor la inovațiile ce pot fi aplicate în stat. Sait Mehmet Efendi, fiul lui Mehmet Çelebi, care este considerat a fi primul vorbitor otoman de limbă franceză, a fost uimit de ușurința cu care erau multiplicate cărțile în Paris, cu ajutorul tipografiilor, astfel și-a propus să deschidă o tiparniță la întoarcerea la
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
a bucurat de susținerea acestuia, dar pentru a se pune bazele tipografiei la Istanbul era nevoie de o pregătire socială, mai ales din cauza faptului că numeroșii caligrafi își câștigau pâinea din această muncă. Müteferrika îl întreabă pe [[Șeyhülislam]] Yenișehirli Abdullah Efendi dacă cineva care ar spune că știe foarte bine arta de a tipări, că folosind câte o matriță pentru cărți de logică, astronomie, fizică și altele poate obține copii ale acestor cărți, ar primi permisiunea de a tipări cărți în
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
Memalik-i Iran) - [[1729]], una a [[Egipt]]ului și una a [[Asia Mică|Asiei Mici]]. Moartea lui İbrahim Müteferrika, survenită la doar trei ani de la tipărirea cărții "Ferheng-i Șuuri", va conduce la stagnarea activității tipografice. În anul [[1755]], ginerele său, Ibrahim Efendi reușește doar să retipăreacă dicționarul "Van Kulu". Apoi, după aproximativ 30 de ani de inactivitate a fost cumpărată de către Beylikçi Rașid și Vak’a-nüvis Vasıf Efendi, tipărindu-se cărțile intitulate "Sâmi", "Suphi ve Șakir tarihleri" și "Izzî Tarihi", apoi și-
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
Ferheng-i Șuuri", va conduce la stagnarea activității tipografice. În anul [[1755]], ginerele său, Ibrahim Efendi reușește doar să retipăreacă dicționarul "Van Kulu". Apoi, după aproximativ 30 de ani de inactivitate a fost cumpărată de către Beylikçi Rașid și Vak’a-nüvis Vasıf Efendi, tipărindu-se cărțile intitulate "Sâmi", "Suphi ve Șakir tarihleri" și "Izzî Tarihi", apoi și-a continuat activitatea, în ciuda unor mici întreruperi. [[Categorie:Diplomați maghiari]] [[Categorie:Otomani]] [[Categorie:Tipografi]] [[Categorie:Traducători maghiari]]
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]