245 matches
-
de Interne era informat în legătură cu faptul că "domnul prefect Nenițescu a murit în gara Buzău în trenul expres ce venea de la Focșani"2426. La aflarea veștii morții lui Ioan Nenițescu un grup de cetățeni din Babadag format din domnii: Demirgean Efendi, A. Mustafa, S. Hasan, Negip Demirgean, Naziz Iusein, Ahmet Ibrahim și Rami Ismail au adresat regelui Carol I o telegramă în care se arăta că "moartea prematură a regretatului Ioan Nenițescu a aruncat pe vecie doliul în inima noastră"2427
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
2544. Tot în luna ianuarie a anului 1903 primarul orașului Cernavodă înainta prefecturii județului Constanța lista noilor consilieri comunali. Aceasta îi includea atât pe cei 5 consilieri aleși, și anume: Vasile Nicolau, Teohari Nicolau, Hristu Farmachi, Ion Bădulescu și Memet Efendi, cât și pe cei doi consilieri numiți de către prefectul județului, Panait Papaianopol și Alexandru Greceanu 2545. Primarul orașului Mangalia, Hristodor Rădulescu înainta, la rândul său, către prefectura județului Constanța "un tablou de numele și prenumele noilor consilieri aleși ai consiliului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
iunie 1910 în prezența ministrului Cultelor, domnul Spiru Haret, și a ministrului otoman la București, domnul E. S. Seffa-Bey. La sosirea în gara Constanța aceștia au fost primiți de către prefectul județului, domnul Ion T. Ghica, de către consulul otoman, domnul Hacik Efendi Papazian, de către polițaiul orașului Constanța și de către alte oficialități locale. În dimineața zilei de 24 iunie 1910 domnul Spiru Haret împreună cu prefectul județului Constanța au vizitat băile de la Mamaia, cazinoul din Constanța și grădina publică situată în vecinătatea bulevardului Elisabeta
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de la Caliacra, Poarta celor 40 de fecioare, de unde le luau caicele de Smirna, Stambul sau Sulina. Nenorocul l-a urmărit, a vândut mahoanele și își înjghebase cafeneaua aceea de lângă primărie. Vad bun, veneau mai ales pictorii la el, Tonitza („Nița efendi“, îi spunea Kerim) chiar îl pictase de câteva ori. Într-o albă zi de vară se oprise însăși „Sultana“ (regina Maria) în dreptul cafenelei lui, dar tocmai atunci se întâmplase că zăcea bolnav de friguri, n-a văzut-o decât când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul monoton al puzderiei de inimi, zvâcnet de clipe adunate pe sârme, cadență de timp închis sub nesfârșit lințoliu negru. — Întrebam Mion efendi se vrem Kerim la voia voastră. Se permitem? Se așezase în fața mea la masă și încerca să-mi zâmbească. Am ridicat din umeri. Am dat să-i spun și eu, așa cum mă avertiza el: „Întreabă-mă orice vrei, numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rămas... A zâmbit. M-a privit lung, cântărind parcă dacă meritam sau nu întrebarea lui. Clătina doar din când în când din cap, nedumerit, nehotărât, ca și cum ar fi vrut să alunge cine știe ce vedenie. Într-un târziu a oftat. — Știm, Mion efendi, și Kerim tânăr fost. Tânăr și lume multă vrut cuprindem, mare cât mare de cuprinde la zare larga, cadâne formos iubit, cadâna estem minunea de la Allah, Subhanallah, Alhamdu lillah, și dar profet de la el Mahomet iubire multă dat, ferame nebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mult desfăt dat. Allahu Akbar. Și poi? Ridică din umeri oftând resemnat, mirându-se parcă de ceea ce încă vedea în el. — Trecut tot, zburat tot, pierdut tot, cât umblat și bucuri căutat, nu aflat. Doar spaimame și fric aflat, Mion efendi. Lume tot fric și mare spaim estem. Spunem de la Kerim, știm Kerim ce spunem și nu punem alta întrebar. La om la suflet estem un beduh, ca la scrisoare. Scrim scrisor, trimitem la caimé, dar beduh nu lasam citim. Beduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Beduh de la scris fric dam. Fric la om estem de la cel șoptitior, Diavol, cum estem la voi, care la Coran scriem șoptitior dacă șoptim la om în piept și de ast om îngâdur și trist estem. Asta de la Kerim, Mion efendi, ținem minte când plecat de aici la alta Lume, la Biukreș când plecat, șoptitior luat cu noi și dus fric acolo, departe. Șoptitior mereu estem în noi. Pana murim duceam șoptitior la noi la inim. M-a privit iarăși lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de Ioasaf Luca (manuscrisul Mihail), Editura Litera, București, 1980, p. 5 (vezi Nicolae Iorga, Del Chiaro - satul Policiani) footnote>. Legenda spune că, pe când prezida Divanul a fost întrerupt de un turc, fostul lui stăpân din Rumele care i-a strigat: ,,efendi, efendi, blem la Rumele( efendi, efendi, haide la Rumelia)”<footnote Nicolae Iorga, Călători străini în Țările Române, București, 1973, p. 284 footnote>, la care Gheorghe Duca i-ar fi răspuns: mergi tu, eu nu voi merge. ,, După ce l-a reținut
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Ioasaf Luca (manuscrisul Mihail), Editura Litera, București, 1980, p. 5 (vezi Nicolae Iorga, Del Chiaro - satul Policiani) footnote>. Legenda spune că, pe când prezida Divanul a fost întrerupt de un turc, fostul lui stăpân din Rumele care i-a strigat: ,,efendi, efendi, blem la Rumele( efendi, efendi, haide la Rumelia)”<footnote Nicolae Iorga, Călători străini în Țările Române, București, 1973, p. 284 footnote>, la care Gheorghe Duca i-ar fi răspuns: mergi tu, eu nu voi merge. ,, După ce l-a reținut la
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Editura Litera, București, 1980, p. 5 (vezi Nicolae Iorga, Del Chiaro - satul Policiani) footnote>. Legenda spune că, pe când prezida Divanul a fost întrerupt de un turc, fostul lui stăpân din Rumele care i-a strigat: ,,efendi, efendi, blem la Rumele( efendi, efendi, haide la Rumelia)”<footnote Nicolae Iorga, Călători străini în Țările Române, București, 1973, p. 284 footnote>, la care Gheorghe Duca i-ar fi răspuns: mergi tu, eu nu voi merge. ,, După ce l-a reținut la masă și l-a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Litera, București, 1980, p. 5 (vezi Nicolae Iorga, Del Chiaro - satul Policiani) footnote>. Legenda spune că, pe când prezida Divanul a fost întrerupt de un turc, fostul lui stăpân din Rumele care i-a strigat: ,,efendi, efendi, blem la Rumele( efendi, efendi, haide la Rumelia)”<footnote Nicolae Iorga, Călători străini în Țările Române, București, 1973, p. 284 footnote>, la care Gheorghe Duca i-ar fi răspuns: mergi tu, eu nu voi merge. ,, După ce l-a reținut la masă și l-a cinstit
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
prințului. Își mușcă iar buzele și privirea lui placidă viră în cruzime. Era, în fond, teama. Se temea că va pierde totul și nu va apuca nimic. ― Ce-ar trebui să fac? ― Părerea mea este că ministrul de Externe, Galib Efendi, ar trebui să cunoască acest ultim aspect și cât mai curând posibil. Cred că ar trebui să discuți cu el deschis, cu totul dezinteresat. Încheierea păcii ar fi o adevărată binefacere din toate punctele de vedere și pentru toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl salută cu căldură, se așeză, făcu câteva observații vesele asupra poftei lui deosebite de mâncare și comandă pe măsură. Apoi i se adresă abrupt: ― Dragul meu prinț, crezi că mi-ai putea aranja o întâlnire cu Mehmed Said Galib efendi? Știu că are o mare slăbiciune pentru domnia ta și nu te va refuza. ― Desigur! Cu multă plăcere! ― Îți mulțumesc, prietene! Consider că negocierile s-au lălăit destul. A venit timpul să discut serios cu Galib efendi, ca să stabilim împreună principalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu Mehmed Said Galib efendi? Știu că are o mare slăbiciune pentru domnia ta și nu te va refuza. ― Desigur! Cu multă plăcere! ― Îți mulțumesc, prietene! Consider că negocierile s-au lălăit destul. A venit timpul să discut serios cu Galib efendi, ca să stabilim împreună principalele articole ale tratatului de pace și chiar să le punem deja pe hârtie. PAGINĂ NOUĂ 21 Nicicând realitatea nu i se păru mai dușmănoasă ca în dimineața plecării în surghiun. Îl lovi drept în inimă. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
botul pe genunchiul lui și Manuc îl mângâie ușor, privind, în continuare, spre acel arc izolat, înconjurat doar de ape. Și el se simțea la fel de izolat, însă nu de ape, ci de evenimente. Asistase la întâlnirea dintre Kutuzov și Galib efendi. Atenuase, de o parte, agresivitatea, de cealaltă, eschivările. Discuțiile, în limba franceză, duraseră aproape o noapte întreagă. Și în aceeași limbă fuseseră formulate și cele două articole importante: granița rusească și soarta celor două fortărețe aflate pe malul stâng al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
accepta așa ceva, după cum am mai spus. În fine, accept chestia cu marea, dar cer să se menționeze totuși că acea gură va fi comună. ― Scrie, pisar! tuna Kutuzov. Această gură va fi comună atât unuia, cât și celuilalt. Mulțumit, Galib efendi? Atunci, să mergem mai departe. Micile insule nelocuite... ― Ei, asta-i bună! sărea Galib, aruncându-și ciubucul. Ce treabă ai cu insulele alea? Sunt doar niște biete bancuri de nisip. Cum se umflă Dunărea, nu se mai vede nimic. Taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
stâng... ar trebui să aparțină Rusiei. Galib se ridicase și începuse să gesticuleze îndreptându-se spre ușă. ― Generale, cu tot respectul, dar nu pot să accept așa ceva. Eu plec! Kutuzov își arătase dinții albi, perfect înșiruiți. ― Cu tot respectul, Galib efendi, am glumit. Ia loc, te rog! Scrie, pisar: și care ar trebui să aparțină Rusiei, nu vor fi stăpânite de nici una din cele două puteri. Așa este mai bine? ― Bine? Nu e deloc bine! Se cuvine să menționați că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Galib, cu mâinile la spate. În liniștea care se lăsase, se auzea clar cum își lovea o mână de cealaltă. Ca tot atâtea palme pe un obraz. ― Deci recunoști că nu sunt chiar niște bancuri de nisip. De acord, Galib efendi! Voi menționa că nu vom construi nimic acolo, așa cum doriți. În schimb, vom demola fortărețele voastre Ismail și Chilia, așa, ca să fim definitiv liniștiți. Galib urmărea pana care sălta peste hârtie. Realiza că în acel moment, chiar în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Zău, generale, fă-mă să înțeleg! La ce i-ar mai folosi prăpăditul ăla de petic de pământ? Ce foloase așa de mari crezi că va avea Rusia din posesia lui? Ce reprezintă el pe lângă imensitatea teritoriului vostru? ― Nimic, Galib efendi! Nimic! Dar cei cinci ani de război ne îndrituiesc să nu plecăm cu mâinile goale. Continuă, pisar! Câinele își ridică botul de pe genunchiul prințului și îl privi în ochi. Manuc își feri privirea. Încă mai era tulburat. Încă mai auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toată familia lui aflată la Istanbul ar fi ajuns la cheremul turcilor. Iar turcii nu se gândeau prea mult atunci când tăiau capete. Iată de ce, la finalul întrevederii, refuzul dragomanului fu primit cu o înclinare politicoasă. Nimeni nu insistă. Doar Galib efendi, șeful delegației turce, îi arătă o nesperată prietenie, îmbiindu-l cu mierea pe buze să pornească sub protecția lui spre Istanbul. Marele dragoman ezita. Auzise că sultanul pronunțase deja numele lui Scarlat Calimah pentru Moldova și Ioan Caragea pentru țara Românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de gunoi; lașitatea a înlocuit curajul, minciuna, adevărul, hatârul aptitudinea. Cafegii, ciubuccii, bărbierii celor mari deveniră funcționari, guvernori de provincii. În loc de a studia în colegiile și școalele noastre bazele administrației, legea sfântă (seri), cei mai mulți preferau de-a deveni sclavii cutărui efendi, pentru că acesta putea mai iute să le procure un post. Funcționarii numiți astfel se temeau de destituire, căci ce erau să înceapă, fără post? Cu cunoștințele câștigate pe această cale puteau să moară de foame. Aceste adevăruri, aplicabile și la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ridicarea pe tron a lui Iussuf-Izzedin (fiul lui Abdul-Aziz), apoi înlăturarea reformatorului Midhat Pașa și înlocuirea lui prin Mahmud Pașa, fost vizir sub Abdul-Aziz, amic intim al generalului Ignatief și instrument al politicii rusești. Capii acestei conspirații au fost Miuhedin Efendi, kaziskier (jude militar) în Rumelia, Șerif Efendi, kaziskier în Anatolia și preceptor al prințului Iusuf-Izzedin, beglerbegul Ramiz Pașa, ginere a mareșalului curții lui Abdul-Medgid ș. a. Opuindu-se la încheierea armistițiului și la intrarea creștinilor într-un eventual corp legiuitor, au găsit
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lui Abdul-Aziz), apoi înlăturarea reformatorului Midhat Pașa și înlocuirea lui prin Mahmud Pașa, fost vizir sub Abdul-Aziz, amic intim al generalului Ignatief și instrument al politicii rusești. Capii acestei conspirații au fost Miuhedin Efendi, kaziskier (jude militar) în Rumelia, Șerif Efendi, kaziskier în Anatolia și preceptor al prințului Iusuf-Izzedin, beglerbegul Ramiz Pașa, ginere a mareșalului curții lui Abdul-Medgid ș. a. Opuindu-se la încheierea armistițiului și la intrarea creștinilor într-un eventual corp legiuitor, au găsit un mâneri puternic pentru mișcarea și fanatizarea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Pavel Dan (1975: passim) și (2005: passim). 87 Pentru o expunere completă, cf. Anthologie du fantastique, 1966: I, 7-24. 88 La rândul său, Constantin Ciopraga subliniază că "[l]a "temelia" unor pagini ca Moara lui Călifar, În pădurea Cotoșmanei, Mustafa Efendi ajunge Macarie Monahul stau câteva din povestirile tatălui" (1970: 469). 89 Cartea a devenit un manual sui generis al Inchiziției, la adăpostul căruia s-au putut pronunța numeroase condamnări la moarte. 90 Este de reținut că însuși numele teatrului este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]