59 matches
-
întîmpinării Domnului); cea de-a cincea, păstrată numai în latină, este consacrată tot Nașterii. A șasea ne-a rămas în latină și greacă, însă autenticitatea ei este îndoielnică (contrar obiceiului lui Teodot, conține citate din literatura clasică: a IV-a eglogă a lui Virgiliu). Nesigură este și paternitatea unei predici despre botezul Domnului, publicată în 1969, și a unei predici ținute în Biserica Sfîntului Ioan și păstrate în etiopiană. Fals e un lung panegiric al Sfîntului Gheorghe, transmis sub numele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deoarece, disimulată cu multă grijă, și doar rareori dezvăluită, este plasată de cele mai multe ori în însăși natura faptului, fără vreun alt artificiu de formă" (Francesco de Sanctis, op.cit., p. 412). 221 Traducere de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, op.cit., p. 212. 222 Zece egloge în limba latină, Pastorale (1463-1464) și Cele trei cărți ale iubirilor (1476), care cuprind 180 de poezii de dragoste, majoritatea sonete, scrise in volgare (cf. Cornelia Comorovski [coord.], op. cit., p. 101). 223 Cartea întâi, "Cântul întâi", în românește de C.D.
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
alte cuvinte, și nu mai simte nevoia săși apere un spațiu propriu de existență“. 3.4.6. Specii ale genului liric Gruparea creațiilor lirice în clase specifice (specii) este determinată de mai multe criterii: Criteriul tematic reunește lirica erotică (idilă, eglogă, romanță, elegie erotică etc.), lirica peisagistă (pastel, pastel psihologic), lirica cetății (poezia patriotică și poezia socială: imn, odă, meditație, satiră, blestem etc.), lirica filozofică (artă poetică, meditație, elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mai bine în valoare talentul, modalitățile de expresie și afinitățile culturale ale autorului este poezia faunescă din volumele Cântece de faun (1940), Trezirea faunului (1973) și Cântece finale de faun (1977). În mod surprinzător, autorul nu urmează linia modernist-simbolistă din egloga lui Mallarmé și din preludiul lui Debussy, ci preferă să se apropie de poezia bucolică a Antichității eline, interesat, în primul rând, de cântarea naturii înconjurătoare și de ritmarea succesiunii anotimpurilor cu vârstele ființei. Faunul ce așteaptă, în atmosfera somnolentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
reluate, comentate și stoarse de orice semnificație, încât ele au devenit surse de netăgăduit. Un lucru nu trebuie însă să ne scape din vedere: Evul Mediu a procedat cu ele așa cum a procedat cu cele mai multe dintre textele antice (cu celebra Eglogă a IV-a a lui Vergilius, în care autori precum Lactanțiu, Augustin, Macrobius și destui alții mai puțin, spre cinstea sa, Ieronim au citit o profeție privitoare la nașterea lui Iisus 13): le-a creștinizat sau le-a manipulat pentru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aduce nu doar o notă de liniște și armonie, ci și o dorință de comuniune, care se face permanent resimțită prin prezența dialogului. Poezia de dragoste a lui Grigore Vieru ni se dezvăluie mai mult idilică, deseori sub forma unor egloge, se materializează în chemări ale unui eu liric însetat de viață și de sevele proaspete ale naturii adresate unei iubite care nu întârzie să răspundă acestei invitații. Dar jumătatea promisă, eternul feminin, misterios și inefabil, nu va putea nicicând înlătura
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
lui - roșul s-a întins puțin/ în literele albe.” Modic expresive, textele se sprijină pe confesiunea indirectă, suavă, evanescentă. Aceleași elemente, modulate cu minime variații în scenete lirice, se vor întâlni în Proiect de mitologie (1981) și Cortina (1983), pentru ca Eglogă (1984) să înregistreze (sub un moto extras din lirica lui Lucian Blaga), în mii de versuri, povestea unei femei singure, trăind la țară, cu sonorități și cadre ce leagă - fără o conștiință explicitată în text a faptului - lumea lui G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
sau concret, uneori forțate conceptual prin vagi mimetisme de tip suprarealist sau prin supralicitări ale recuzitei tehniciste, pentru care poeta are într-o prea mică măsură vocație. SCRIERI: Vară timpurie, București, 1979; Proiect de mitologie, București, 1981; Cortina, București, 1983; Eglogă, București, 1984; Poeme, București, 1986; Luni dimineața, București, 1987; Triumful Paparudei, București, 1992; ed. bilingvă (Triumful Paparudei - The Fools Triumph), tr. Georgiana Gălățianu Fărnoagă și Sharon King, postafață Gheorghe Crăciun, Pitești, 2000; Triumph of the Waterwich, tr. în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
A debutat, sub pseudonimul gingaș Sulfina, în „Meseriașul român”, cu traduceri din literatura germană și franceză. Scrierile literare, publicate mai întâi în reviste și ziare, le va strânge în volumele Note și impresiuni (1896) și Extaz (1908), de ambițioasă paletă (eglogă, doină „în formă poporană”, sonet, nocturnă, pastorală, romanță, aubadă, barcarolă, sonată, baladă, elegie). Deși atentă la melodicitatea frazării, B. nu se prea întâlnește, în stihurile ei, cu lirismul. E sinceră, dar fadă, sensibilă, cadențându-și însă extazele în debitări sălcii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
referent la Uniunea Scriitorilor, redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, „Gazeta literară” și „Luceafărul”, lector la Editura Minerva. Debutează încă din 1949 în ziarul „Lupta Ardealului”, dar prima carte îi apare abia în 1969, în Elegii și egloge afirmându-se ca un poet matur în expresie și viziune. G. urmează o linie neoclasică și parnasiană în formă, dar s-ar spune că e mai degrabă atras de experiența simbolistă prin apetența pentru inefabil și esențe. Multe poeme sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
piesele din primul volum, în tehnica versului, ca și în formula poetică, tipic intelectualistă, la care adesea se adaugă ironia, o ironie tristă, provocată de imperfecțiunile speței umane. A tradus din Balzac și, îndeosebi, din literatura maghiară. SCRIERI: Elegii și egloge, București, 1969; Norul lui Magellan, București, 1972; Prin vântul toamnei, București, 1987; Pactul cu diavolul, Plenița, 1994; Adaptarea la mediu, Craiova, 1997; Năzdrăvăniile lui Făt-Frumos, Craiova, 1997; Palatul fermecat, Craiova, 1997. Traduceri: Pavel Antokolski, Versuri alese, București, 1955; Erik Majtényi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
1977; Antologie de poezie bulgară de la începuturi până azi, pref. Simeon Hadjikosev, București, 1977 (în colaborare cu Victor Tulbure); Aladin și lampa fermecată, București, 1991; Sclava ursitei. Poeți din 1001 de nopți, București, 1991. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Elegii și egloge”, RL, 1969, 18; Horia Bădescu, „Elegii și egloge”, ST, 1969, 6; Constantin Crișan, Poeți fără zgomot, ATN, 1971, 6; Aureliu Goci, „Norul lui Magellan”, RL, 1972, 30; Mircea Iorgulescu, „Norul lui Magellan˝, LCF, 1972, 36; Dan Culcer, „Norul lui Magellan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
azi, pref. Simeon Hadjikosev, București, 1977 (în colaborare cu Victor Tulbure); Aladin și lampa fermecată, București, 1991; Sclava ursitei. Poeți din 1001 de nopți, București, 1991. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Elegii și egloge”, RL, 1969, 18; Horia Bădescu, „Elegii și egloge”, ST, 1969, 6; Constantin Crișan, Poeți fără zgomot, ATN, 1971, 6; Aureliu Goci, „Norul lui Magellan”, RL, 1972, 30; Mircea Iorgulescu, „Norul lui Magellan˝, LCF, 1972, 36; Dan Culcer, „Norul lui Magellan”, VTRA, 1973, 1; Petre Got, „Norul lui Magellan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
divers, reportajul, editorialul, depeșa; genurile discursului literar despre care trebuie să notăm că "alături de marile genuri ca tragedia epistola, epopeea, relativ stabile într-o cultură bine definită, există unele care sunt mai constrânse și supuse unor importante variații istorice: vodevilul, egloga, romanul de curte " (Maingueneau 1990: 133). Aceasta înseamnă că, în afară de formele elementare de secvențializare despre care voi discuta aici, codificări sociale generice se manifestă în cadrul oricărui tip de comunicare verbală (Rastier, 1989: 37), codificări care oricum nu țin de o
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de expresii și locuțiuni din Transilvania. Interesat în primul rând de valoarea documentară a literaturii populare, C. recomanda notarea exactă, fără intervenții din partea culegătorului. Poeziile scrise de C. se disting prin melodicitate și acuratețe prozodică deosebită. A compus o amplă eglogă, tipărită într-o primă ediție în 1833 și reluată, în 1860, sub titlul Drama pastorale. Ca și în celelalte versuri, unele de inspirație folclorică, el arată predilecție pentru universul rustic și limbajul lui specific. Imagini sobre, înviorate de oralitatea populară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
se inaugurează cu el), când, pe deasupra, datorită prezenței nesemnificative sau a dispariției totale, în planul practicii artistice, a unor vechi specii de creație (de origine antică și medievală și cu forma fixă mai cu seamă în cazul literaturii -, ca epopeea, egloga, imnul, gesta, satiră), fiecare cu regulile ei formale specifice date treptat uitării, chiar parte din materia care nutrea perspectiva anterioară de analiză începe să lipsească. Privite dincolo de aspectul sumar sub care se prezintă (explicabil prin rolul lor lateral în economia
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
în niște însemnări liminare, oarecum pretențioase și calofile, totuși impunătoare prin seriozitate, poemele din Cântarea cântărilor „nu sunt nici o traducere, nici o adaptare, nici o versiune, ci texte pe un pretext biblic”, pretext de la care s-a străduit să preia „îmbinarea de eglogă și de psalm, de incantație și melopee, o ambianță, o lungime de undă!” Prin producția poetică publicată după război, B. a oferit un edificator exemplu de autocenzură estetică benevolă, de deturnare a propriei vocații lirice din considerente social-politice, prin deliberată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
prin condei Să pot, cât de cât, a descrie Batâr vreun detaliu al boiului ei, Sfios oferind isihie. La rându-mi, strădanie zilnic mi-am dat Să n-am atitudini zevzece; Să nu mă surprindă vreun gând vinovat încât, din eglogă, să-mi plece... Iubeam o fecioară cu suflet duium Și ochi de gheișă, din Tomis. Dar sfertul de veac de când doarme-i, acum, Când ropotul plânsului io mi-s. în van insiști să dai din coate De-o vreme, nu
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
major vizionară a lui Hölderlin sau Novalis. O viziune care, în plus, pulveriza formalismul, acuratețea prozodică, fixitatea unor specii, și umplea cerul liric de jerbe fastuos-incandescente. Nu Eminescu din Luceafărul, ci acela din Memento mori. Și nu Eminescu al satirelor, eglogelor ori elegiilor, politic, melancolic sau nostaligic, ci acela al uriașelor poeme neterminate, al fragmentelor de rocă vulcanică în care imaginația scapă din chingi, evurile se amestecă, teluricul și celestul ard laolaltă și mitul inundă istoria. Dovadă că la noi a
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
ordinea socială era desăvârșită/ anotimpurile minunate/ românii fericiți/ iar toate acestea/ se întâmplau/ într-o dimineață...“: dimineața acelei Românii e și dimineața poetului, în utopie, în idealitatea surpată pe o săgeată îmbrăcată în roșu. Poezie de notație în Seară pogorînd, Eglogă, Stonehenge, cu explicite mărci autobiografice E nevoie mereu, vestind apocalipsa unei lumi care încă mai este, surpată într-o lume viitoare care nu va mai fi, pe linia subțire unde sînt în balans universul și inima, lirica lui Cassian Maria
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
plasează într-o sferă în care se impune tăioasa diferență dintre fragilitatea creatorului și identitatea gregară a femeii. Sentimentul de dragoste apare asemenea unei scrisori trimise pe o adresă greșită: „Și dacă nu iubim pe cine trebuie, / dacă trimitem neatenți egloga noastră la o adresă veche”. Stilul moral-aristocratic constituie argumentul pe care acest poet de mare forță care este Nicolae Coande îl aduce în favoarea drumului ales, pe care pășește „solitar în lumina crudă timpului”. Nicolae Coande: Femeia despre care scriu, Tîrgu
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
Arta culinară Appianus, Istoria romanilor Apuleius, Apologia Idem, Metamorfoze Arnobius, Împotriva păgânilor Artemidoros, Carte de tălmăcire a viselor Asconius Pedianus, Comentarii Augustin, Confesiuni Idem, Comentarii la Psalmi Aurelius Victor, De Caesaribus Ausonius, Commemoratio professorum Burdigalensium Calpurnius Flaccus, Declamationes Calpurnius Siculus, Egloge Cassius Dio Cocceianus, Istoria romană Cassiodor, Expositio in psalterium Catul, Poezii Celsus, Fragmente Cezar, Comentarii de Bello civili Idem, Comentarii de Bello Gallico CGL = Corpus Glossariorum Latinorum Cicero, Academica (Lucullus) Idem, Scrisori către Atticus Idem, Ad familiarem Idem, Despre supremul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Fragmenta poetarum Letinorum epicorum et lyricorum praeter Ennium et Lucilium Galenus, Opera Omnia Gellius, Nopțile attice Horatius Flaccus, Opera Omnia Isidor din Sevilia, Etimologii Iuvenal, Satire Lucan, Farsalia Lucrețiu, Despre natura lucrurilor Marcus Aurelius, Meditationes Marțial, Epigrame Minucius, Octavius Nemesianus, Egloge Nonius Marcellus, De compendiosa doctrina Paulus Iulius, Sententiae Persius, Satire Petronius, Satyricon Pliniu cel Bătrân, Naturalis historia Pliniu cel Tânăr, Epistolarul Plutarh, Moralia Idem, Vieți paralele Pollux, Onomasticon Pseudo-Ciprian, De spectaculis Publilius Sirus, Sentințe Quintilian, Declamationes minores Sallustius, Despre conjurația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
geniului împăratului chiar și în casele private, deoarece se credea că în el se manifesta prezența divină; se jura pe geniul împăratului, iar încălcarea unui asemenea jurământ era considerată lezmajestate. Când poetul roman Virgilius (70-19 a.Chr.), în a patra eglogă (mic poem pastoral asemenea idilei), spunea că în timpul lui Augustus s-ar fi împlinit o veche profeție etruscă despre un Mântuitor care ar fi trebuit să vină în lume sub chipul unui Prunc și să inaugureze o epocă de aur
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sacru este așezat mereu un altul, cu conștiința faptului că ceea ce a fost Înlocuit era de neînlocuit, căci chiar În asta constă sacralitatea. La fel se Întîmplă deci cu literatura: o producție de texte normativă, În care poemul era tragedie, eglogă sau sonet, este pusă În scurt timp În chestiune În cele două categorii a priori ale sale: conținutul și forma. Cele patru principii ale poeticii reprezentative - principiul de ficțiune, de genericitate, de conveniență și „de actualitate” (primatul cuvîntului ca act
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]