59 matches
-
romanele lui George Sand, naturalismul întunecat, pe de altă parte, a cărui tradiție este evidențiată de romanele Țăranii al lui Balzac și Pămîntul al lui Zola. În formularea sa ideologică, visul sătesc nu corespunde totuși întru totul imageriei obișnuite a eglogei cîmpenești, grației sale înflorite și gingășiei sale comandate. Mitul merge mai departe și mai în profunzime 51. Viziunea în jurul căreia el se structurează e aceea a unui trecut exemplar în care contactul direct cu pămîntul protejează omul de degradarea timpului
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
divers, reportajul, editorialul, depeșa; genurile discursului literar despre care trebuie să notăm că "alături de marile genuri ca tragedia epistola, epopeea, relativ stabile într-o cultură bine definită, există unele care sunt mai constrânse și supuse unor importante variații istorice: vodevilul, egloga, romanul de curte " (Maingueneau 1990: 133). Aceasta înseamnă că, în afară de formele elementare de secvențializare despre care voi discuta aici, codificări sociale generice se manifestă în cadrul oricărui tip de comunicare verbală (Rastier, 1989: 37), codificări care oricum nu țin de o
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu numai că îndrăznește să aducă elogii acestei victime a lui Augustus (Amores, I, XV), fapt care constituie în sine un act de cutezanță, dacă ținem cont că împăratul a pus ca numele lui Gallus să fie eliminat din ultima eglogă din Georgicele; dar el îndrăznește chiar să insinueze că Gallus nu era vinovat și că fusese acuzat pe nedrept (Amores, III, IX, 64, ed. Munari). O considerație se impune: dacă Vergiliu, care numai de lipsă de loialitate față de Augustus nu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ELIA, op. cit., p. 149. 144 Ibid., p. 102. 145 W. WILI, Horaz und die Augusteische Kultur, Basel, 1948, p. 341. 146 Ars. amat., II, 276-277. 147 Italicele ne aparțin. 148 Nu ne interesează aici problema priorității epodului XVI sau a Eglogei IV vergiliene; vezi bibliografia în A. ROSTAGNI, op. cit., II, p. 112. 149 Cf. GH. BULGĂR, Însemnări despre stilul lui Ovidiu, în "Limba română", Bucarest, VI, 6 (1957), p. 63-64, împreună cu comentariul respectiv. 150 Cf. Tr., II, 111-114. 151 Ex Ponto
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
altfel spus activă, imitativă sau reprezentativă, este cea care reprezintă acțiunile unui subiect prin persoane care vorbesc între ele și în care poetul nu vorbește niciodată el însuși: în cadrul acestui gen de a scrie trebuie puse toate tragediile, comediile, anumite egloge și dialoguri și, mai pe scurt, toate piesele în care autorul introduce persoane pătimașe, fără să pună nimic de la el. Exegematica sau recitativul este o lucrare ce nu primește nicio persoană vorbitoare în afara autorului, cum sunt toate cărțile din care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se inaugurează cu el), când, pe deasupra, datorită prezenței nesemnificative sau a dispariției totale, în planul practicii artistice, a unor vechi specii de creație (de origine antică și medievală și cu forma fixă mai cu seamă în cazul literaturii -, ca epopeea, egloga, imnul, gesta, satiră), fiecare cu regulile ei formale specifice date treptat uitării, chiar parte din materia care nutrea perspectiva anterioară de analiză începe să lipsească. Privite dincolo de aspectul sumar sub care se prezintă (explicabil prin rolul lor lateral în economia
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
care însă nu mai poate fi ilustrată cu noul decor. Nimic din ceea ce poartă în cărțile de istorie literară ori în vorbirea curentă numele de „bacovian” nu mai există în jurul meu. Toamna asta nemaipomenit de frumoasă pare ieșită dintr-o eglogă vergiliană și-mi amintește, dintre poeții noștri, în special Arghezi. Bacăul contemporan a estompat, apoi, priveliștea mediocră, provincială, a dughenelor și „măhălălilor”; în fine, majoritatea localnicilor arată altfel decît cei de odinioară: e o altă mișcare, un alt ritm. Pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acest Dumnezeu este nemărginit, infinit, oricît de mult l-am cunoaște, nu putem epuiza cunoașterea sa niciodată - și atunci Dumnezeul lui Clare este precum cel recunoscut de Chatterton: nelimitat, infinit, insondabil.] Heccar and Gaira, an African eclogue / Heccar și Gaira, eglogă africană - "Tigrul cel răsunător"; "Arcași negri ai sălbăticiilor"; "chinurile arzătoare ale zilei"; "aburii întunecoși noptatice rouri distil[înd]"*; "crunte furtuni vu[ind]"; "Moartea înarip[ind] săgeata"; "nisipul însîngerat"; "chilia umbroasă" a Amintirii**; "sînge pururi dînd miasme". [*the dark vapours nightly
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
creier fumegînd"; "moarte și faimă veșnică"; "Moartea-ți nu putea veni decît din brațul lui Alfwold, / Așa cum numai diamantele pot să își vatăme diamantele semene"; "brațele morții"; "nici nu era de moarte înfricat"; "Moartea atîrna de brațu-i". Eclogue the first / Eglogă, cea dintîi - "urgie veșnic tot mai mare"; "călit pentru a suferinței lovitură". Eclogue the second / Eglogă, cea de-a doua - "șuvoiul negru"; "mîndrie cumplită"; "moartea, cea legată de-îngrozire, zboară oribilă"; "Și nici moartea a mii nu poate potoli războiul
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Așa cum numai diamantele pot să își vatăme diamantele semene"; "brațele morții"; "nici nu era de moarte înfricat"; "Moartea atîrna de brațu-i". Eclogue the first / Eglogă, cea dintîi - "urgie veșnic tot mai mare"; "călit pentru a suferinței lovitură". Eclogue the second / Eglogă, cea de-a doua - "șuvoiul negru"; "mîndrie cumplită"; "moartea, cea legată de-îngrozire, zboară oribilă"; "Și nici moartea a mii nu poate potoli războiul; / Ci căsăpiți mulți cad întunecînd tot cîmpul". Eclogue the third / Eglogă, cea de-a treia - "săgeata
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
suferinței lovitură". Eclogue the second / Eglogă, cea de-a doua - "șuvoiul negru"; "mîndrie cumplită"; "moartea, cea legată de-îngrozire, zboară oribilă"; "Și nici moartea a mii nu poate potoli războiul; / Ci căsăpiți mulți cad întunecînd tot cîmpul". Eclogue the third / Eglogă, cea de-a treia - "săgeata morții". Elinoure and Juga / Elinoure și Juga - "Cu mult mai mult decît doar moartea simt în fantezie"*; "Surori întru tristețe"; "melancolia plutește sumbru"; "corbi letali"; "tinere bufnițe trezesc noaptea"; "poveste de cruntă suferință"; "nori mohorîți
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
referent la Uniunea Scriitorilor, redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, „Gazeta literară” și „Luceafărul”, lector la Editura Minerva. Debutează încă din 1949 în ziarul „Lupta Ardealului”, dar prima carte îi apare abia în 1969, în Elegii și egloge afirmându-se ca un poet matur în expresie și viziune. G. urmează o linie neoclasică și parnasiană în formă, dar s-ar spune că e mai degrabă atras de experiența simbolistă prin apetența pentru inefabil și esențe. Multe poeme sunt
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
piesele din primul volum, în tehnica versului, ca și în formula poetică, tipic intelectualistă, la care adesea se adaugă ironia, o ironie tristă, provocată de imperfecțiunile speței umane. A tradus din Balzac și, îndeosebi, din literatura maghiară. SCRIERI: Elegii și egloge, București, 1969; Norul lui Magellan, București, 1972; Prin vântul toamnei, București, 1987; Pactul cu diavolul, Plenița, 1994; Adaptarea la mediu, Craiova, 1997; Năzdrăvăniile lui Făt-Frumos, Craiova, 1997; Palatul fermecat, Craiova, 1997. Traduceri: Pavel Antokolski, Versuri alese, București, 1955; Erik Majtényi
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
1977; Antologie de poezie bulgară de la începuturi până azi, pref. Simeon Hadjikosev, București, 1977 (în colaborare cu Victor Tulbure); Aladin și lampa fermecată, București, 1991; Sclava ursitei. Poeți din 1001 de nopți, București, 1991. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Elegii și egloge”, RL, 1969, 18; Horia Bădescu, „Elegii și egloge”, ST, 1969, 6; Constantin Crișan, Poeți fără zgomot, ATN, 1971, 6; Aureliu Goci, „Norul lui Magellan”, RL, 1972, 30; Mircea Iorgulescu, „Norul lui Magellan˝, LCF, 1972, 36; Dan Culcer, „Norul lui Magellan
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
azi, pref. Simeon Hadjikosev, București, 1977 (în colaborare cu Victor Tulbure); Aladin și lampa fermecată, București, 1991; Sclava ursitei. Poeți din 1001 de nopți, București, 1991. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Elegii și egloge”, RL, 1969, 18; Horia Bădescu, „Elegii și egloge”, ST, 1969, 6; Constantin Crișan, Poeți fără zgomot, ATN, 1971, 6; Aureliu Goci, „Norul lui Magellan”, RL, 1972, 30; Mircea Iorgulescu, „Norul lui Magellan˝, LCF, 1972, 36; Dan Culcer, „Norul lui Magellan”, VTRA, 1973, 1; Petre Got, „Norul lui Magellan
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
sacru este așezat mereu un altul, cu conștiința faptului că ceea ce a fost Înlocuit era de neînlocuit, căci chiar În asta constă sacralitatea. La fel se Întîmplă deci cu literatura: o producție de texte normativă, În care poemul era tragedie, eglogă sau sonet, este pusă În scurt timp În chestiune În cele două categorii a priori ale sale: conținutul și forma. Cele patru principii ale poeticii reprezentative - principiul de ficțiune, de genericitate, de conveniență și „de actualitate” (primatul cuvîntului ca act
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui - roșul s-a întins puțin/ în literele albe.” Modic expresive, textele se sprijină pe confesiunea indirectă, suavă, evanescentă. Aceleași elemente, modulate cu minime variații în scenete lirice, se vor întâlni în Proiect de mitologie (1981) și Cortina (1983), pentru ca Eglogă (1984) să înregistreze (sub un moto extras din lirica lui Lucian Blaga), în mii de versuri, povestea unei femei singure, trăind la țară, cu sonorități și cadre ce leagă - fără o conștiință explicitată în text a faptului - lumea lui G.
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
sau concret, uneori forțate conceptual prin vagi mimetisme de tip suprarealist sau prin supralicitări ale recuzitei tehniciste, pentru care poeta are într-o prea mică măsură vocație. SCRIERI: Vară timpurie, București, 1979; Proiect de mitologie, București, 1981; Cortina, București, 1983; Eglogă, București, 1984; Poeme, București, 1986; Luni dimineața, București, 1987; Triumful Paparudei, București, 1992; ed. bilingvă (Triumful Paparudei - The Fools Triumph), tr. Georgiana Gălățianu Fărnoagă și Sharon King, postafață Gheorghe Crăciun, Pitești, 2000; Triumph of the Waterwich, tr. în colaborare cu
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
mai bine în valoare talentul, modalitățile de expresie și afinitățile culturale ale autorului este poezia faunescă din volumele Cântece de faun (1940), Trezirea faunului (1973) și Cântece finale de faun (1977). În mod surprinzător, autorul nu urmează linia modernist-simbolistă din egloga lui Mallarmé și din preludiul lui Debussy, ci preferă să se apropie de poezia bucolică a Antichității eline, interesat, în primul rând, de cântarea naturii înconjurătoare și de ritmarea succesiunii anotimpurilor cu vârstele ființei. Faunul ce așteaptă, în atmosfera somnolentă
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
reluate, comentate și stoarse de orice semnificație, încât ele au devenit surse de netăgăduit. Un lucru nu trebuie însă să ne scape din vedere: Evul Mediu a procedat cu ele așa cum a procedat cu cele mai multe dintre textele antice (cu celebra Eglogă a IV-a a lui Vergilius, în care autori precum Lactanțiu, Augustin, Macrobius și destui alții mai puțin, spre cinstea sa, Ieronim au citit o profeție privitoare la nașterea lui Iisus 13): le-a creștinizat sau le-a manipulat pentru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
major vizionară a lui Hölderlin sau Novalis. O viziune care, în plus, pulveriza formalismul, acuratețea prozodică, fixitatea unor specii, și umplea cerul liric de jerbe fastuos-incandescente. Nu Eminescu din Luceafărul, ci acela din Memento mori. Și nu Eminescu al satirelor, eglogelor ori elegiilor, politic, melancolic sau nostaligic, ci acela al uriașelor poeme neterminate, al fragmentelor de rocă vulcanică în care imaginația scapă din chingi, evurile se amestecă, teluricul și celestul ard laolaltă și mitul inundă istoria. Dovadă că la noi a
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
unul dintre cei mai învățați români ai timpului și un mare popularizator al culturii românești. (A se vedea o schifă biografica despre el scrisă de Gheorge Barițiu în revistă "Transilvania", ăn. 1868 p. 129—135 și 161—167. A tradus "Eglogele lui Virgil". Era pasionat de istorie și a colecționat un mare număr de documente istorice. A decedat în anul 1843.
Cipăieni, Mureș () [Corola-website/Science/300574_a_301903]
-
sale și pe Horațiu cu „"Odele"” sale, precum și pe autorii greci pe care îi studiază. Opera poetică a lui Garcilaso de la Vega, compusă din treizeci și opt de sonete, cinci cântece, o odă în lire, două elegii, o epistolă, trei egloge, șapte cuplete castiliane și trei ode latine, a fost publicată prima dată în 1543, ca apendice la „"Opere"” de Juan Boscán. Creația lirică a lui Garcilaso de la Vega, expresia maximă a Renașterii castiliene, a devenit de la bun început o referință
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
înalt, de fericire, încununat de o iubire pură, desăvârșită. Astfel, poezia „Floare albastră” este o meditație pe tema iubirii, o idilă desfășurată într-un cadru feeric, în care visul romantic prefigurează peisajul, putându-se confunda cu natura, dar și o eglogă pe tema fericirii și a iubirii ca formă de cunoaștere. Titlul poeziei este alcătuit din două sintagme: „floare”, reprezentând efemeritatea, delicatețea și „albastră” sugerând infinitul cosmic, dar și aspirația. Titlul este și o metaforă simbol, un motiv romantic care apare
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
de diverși poeți. "La Galatea" a apărut împărțită în șase capitole, reprezentând doar „prima parte” a operei. Cervantes a promis că o va continua; cu toate acestea, n-a ajuns niciodată la imprimerie. În prefața sa, opera este calificată drept „eglogă” și autorul insistă asupra veșnicei sale pasiuni pentru poezie. E vorba de o nuvelă pastorală, specie introdusă în Spania de Jorge de Montemayor. Se pot observa în nuvelă influențe din călătoriile scriitorului ca soldat în Italia. Matrimoniul însă n-a
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]