90 matches
-
Nu vrea sau nu poate, cu toate acestea, să-și disciplineze temperamentul. Stilul lui critic se caracterizează prin vehemența ideilor și, fapt important, printr-o puternică imaginație a ideilor, un romanesc excepțional al ideilor... Combate în articole excesele eului, impudica egolatrie, vanitățile omului de litere etc... dar pare a fi el însuși scuturat de multe ori de frigurile egocentrismului, nu vrea să vorbească despre sine, dar discursul său critic și moral este totdeauna la persoana întâi, pe scurt, G. Călinescu are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
cel mai bun caz, un teoretician al autenticității. Cât despre înțelegerea autenticității ca strictă „armonie cu sine“, ea nu e lipsită de riscuri. Autenticitatea nu e o formă de solipsism. Autenticitatea care îi demite pe cei din preajmă e pură egolatrie. Nu mai spun că, dacă se întâmplă să fii Smerdeakov, e preferabil să nu abuzezi de „autenticitatea“ ta... Câteva note despre demnitate Nu știu de ce, dar am impresia că despre demnitate ar fi preferabil să vorbim latinește. E, în însăși
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vulnerabilă, nerealismul cronic. Pentru a reuși e nevoie, mai curând, de opusul acestor „calități“. E nevoie de simțul conjuncturilor (fără excese de „acomodare“), de pragmatism (fără abuzuri cinice), de încredere (fără credulitate), de răbdare (fără pasivități obediente), de ambiție (fără egolatrie), de orgoliu (fără vanitate), de tenacitate (fără încăpățânare și îndârjire), de curaj (fără temerități prostești), de concentrare asupra țintei (fără îndârjire). Nu zic că e simplu. Dar se poate! Cunosc tineri care au reușit. Îi felicit și sper să devină
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o doză de fanfaronadă sau/și să fie teatralizate în așa fel încât să dea mai bine la montaj. Claude Lanzmann este un orgolios autentic, fascinat și îndrăgostit de grandoarea propriei sale persoane. Nimic nu dă mai exact măsura acestei egolatrii decât candoarea cu care-și exhibă - la fel de sigur de sine, la fel de trufaș - atât virtuțile cât și păcatele. Îl vedem, student, furând cărți de la o bibliotecă publică pentru a le vinde. Sau, deghizat în preot, solicitând donații pentru scopuri de binefacere
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
indignarea morală și hohotul de râs al civililor conectațiă Apa de colonie și ciorăpeii roz au fost înlocuite de prețiosul Intel. (Lovink, 2004, p. 51) Cu alte cuvinte, acest mediu se transformă într-o scenă în care inhibițiile ascunse de egolatrie ies la suprafață, se manifestă deschis. În sfârșit, ne putem „manifesta” și altfel într-un univers imaterial, dar concret prin reverberații și funcționalități. Pe de altă parte, se manifestă și o altă o tendință. Individul actual a devenit oarecum refractar
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
muzică / Putrezește lângă cenușă lor”. Umbră „crește singură, unde-i lumină / Și poate umili lumină”, „călătorește ușor și repede, măsura a timpului, dar și a curajului inutil, a speranței vane, a tristeții unui gând” (Poem în picioare), o oglindă a egolatriei distrugătoare (Narcis orb, încă o dată). În poezia 33. O umbră dinspre tata, metaforă câștiga un plus de căldură ce anima lirismul lucid și rezervat. În Există nopți (1973) se observă o modificare a registrului poetic și a rețelei imagistice. Demarând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
probe convingătoare. Referindu-se la celebra fugă a lui Tolstoi, Lucian Raicu crede că bătrânul romancier a fugit în primul rând de sine, extenuat de ceea ce era; așadar o fugă de viață, cât și de propria moarte. Bolnav îndeosebi de egolatrie și de taedium vitae, și doar apoi de măștile anturajului, banal și ipocrit, deci inautentic. Diaristul joacă rând pe rând rolul lui Tolstoi și își iese din rol în chip șocant, sfidează conveniențele, se ascunde în locuri imprevizibile și este
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în spațiul libertății și a eliberării finale, fie în mod silnic, supunerea celui supus fiind simplă participare impusă la scenariul perpetuării puterii altcuiva. Prin urmare, seducția poate opera fie în orizontul iubirii și altruismului, fie în cel al cinismului și egolatriei. Seducția presupune un dialog dintre carne și spirit, sub egida unui principiu al plăcerii. Plăcerea, la rândul ei, poate fi de partea cărnii, de partea spiritului, sau de partea amândurora. "Starea de neajutorare originară", neputința de a ne împlini dorințele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
visele (Copacul emigrației și prezentul continuu), alții, metehnele și proastă educație (Programări, Botez cu cântec, Femeile mele), esticii, precum povestitoarea din Vinovat în America, spaimă de autoritățile statului (reminiscența a traiului sub regim dictatorial), iar scriitorii (români, în speță), vanitățile, egolatria, invidia și frustrările (Premianții și maestrul). Mai puțin inspirată este utilizarea, de-a lungul acestor povestiri, a celor mai vehiculate clișee despre civilizația americană și the American life style: mercantilismul, standardizarea, alienarea, supraviețuirea cu somnifere și prozac, „o lume sterilă
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
aglomerate aleatoriu. De la modul de teleportare artizanală pînă la imaginea tremurîndă prin "hubloul" privirii indicînd intrarea în pielea vedetei brusc devenită "celălalt" și de la declicul memoriei maimuței traumatizate pînă la scena aiuritoare cînd însuși Malkovich se trezește contaminat de viciul egolatriei, într-o lume saturată de el însuși...
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
de poet. în chip caracteristic, observația pornește de la un subiect acut pentru a se răsfrînge asupra aceluiași subiect, justificat și nu o dată răsfățat prin consemnarea diverselor segmente ale realului ce i se oferă ca un omagiu. Poeta se scaldă în egolatrie ca-ntr-o inocență. Inocența lirismului care presupune o delimitare sacrificială, o ,rupere" de lume, o inevitabilă cultură a sinelui: , Poate ar trebui să vorbesc de frustrare, de mila sau de dragostea pentru altul, sau de interesul față de cineva sau
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
o figură topologică emblematică și pentru analiștii lacanieni: Banda lui Moebius (cu soluțiile ei de continuitate între interior și exterior, conștient și inconștient, masochism și sadism, Putere și Opoziție, fidelitate și dezerțiune, iubire și ură, activism și contemplativitate, altruism și egolatrie)???". Chiar atunci cînd devine mai inclement, condeiul eseistului se moaie în culori bogate (inclusiv starcorare), accentul căzînd pe modalitatea execuției, pe prețiozitatea care absoarbe (absolvă!) precum un burete impuritățile: "Antonesei, nepotul prin alianță al Maiorului Gavrilă, ni se părea, dintre
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
Ulise refuză un destin potențial țesut de Circe ori Calipso și preferă întoarcerea la situația sa inițială, certă, ca un adevăr verificat"". Alte trăsături moderne ale lui Odiseu. El nu așteaptă nimic de la Celălalt, întemeindu-se pe sine, într-o egolatrie dureroasă și concomitent victorioasă, care absolvă formele printr-o combinatorie personală: " Se construiește pe sine, se cîștigă pe sine mereu, în timp ce însoțitorii se pierd. Nu tinde niciodată spre desființarea formelor, ci spre ocuparea lor cu propria individualitate. Ar fi reușit
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
nici omul lipsit de facultăți intelectuale. La el, prostia e mai degrabă spiritul critic infatuat. Chiar dau peste citate edificatoare, pe care la lectură le scăpasem din vedere, dar acum mă fac să tresar: „deprindere vicioasă, de natură să încurajeze egolatria, vanitatea, euforia deșteptăciunii proprii”, „o formă de infantilism mental”, „o râzgâiere a minții, ca formă de proastă creștere intelectuală”. De toate astea nu știu cât sunt de străin. La drept vorbind, m-aș mira să fiu. Alarmată de cât costă gazul, T
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
solidaritatea, afecțiunea. Un aliaj de un calibru neobișnuit va fi înălțat ca un model de alianță literară, el va dezminți colportajul că talentele nu se suportă între ele, că sunt mistuite de rivalități, că nu se pot defini decât prin egolatrie și narcisism. Să precizez încă o dată datele parteneriatului. Rezum, s-a înțeles, sper, faimoasa simbioză dintre Goethe și Schiller. Cu timpul, primul nu va mai fi privit de cei din jur ca un muritor de rând, la el se va
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
Liviu Dănceanu Să fii loial ! Retorica postmodernistă, se știe, e una la vedere, francă, manifestă. Chiar dacă își demonstrează egolatria, compozitorul exhibă, de multe ori cu voluptate, mecanismele elaborării opusului, după toate regulile unui material sonor animat de drame, conflicte și, eventual, rezolvări, fie dispuse într-o cursivitate logică, rațională, fie orânduite printr-o discursivitate onirică, iluzorie. Creația lui Tiberiu
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
și cruce" (Fereastră). în cele din urmă, amenințînd materialele de construcție "cu bieții mei mușchi, cu oasele mele", își propune a le sili să stea "drepte și neclintite/ în rama și-n marginea mea", cu scopul unei supraviețuiri printr-o egolatrie magic-integraționistă: Ce se vede prin mine, prin mine se va vedea" (ibidem). Pe de altă parte, revolta poetului se manifestă prin tendința contrară, a lepădării de făptura carnală imperfectă și perisabilă ("mlaștină unde mi se-mpotmolesc zodiile"), incongruentă cu identitatea
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
douăzeci. Întregul roman e injectat cu siringa de argint a satirei: satiră la adresa nobilimii engleze, veleitare, snoabe și de redusă intelectualitate; la adresa monarhiei elisabetane, a medicilor ale căror remedii se bat cap în cap și, mai ales, a literaților, cu egolatria, rivalitățile, bârfele, mâncătoria dintre ei, și recurenta convingere a decesului literaturii contemporane, venind parcă să confirme eternul și universalul uman. Dar prin atipicele tablouri caricaturale a patru secole din istoria socială și culturală a Angliei, răzbește permanent tipica Viriginia Woolf
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
Gheorghe Grigurcu Un aspect izbitor al poeziei lui Nicolae Tzone este egolatria. Autoproclamîndu-se "magnific" și intitulîndu-și o carte "capodopera maxima", autorul nu pregetă a se cultiva pe sine la un mod pe jumătate grav pe jumătate ludic, avînd, e limpede, conștiința unei puneri în scenă, a unui spectacol șocant. înscenarea nu-l
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
și aprecierile pe care le face pe parcursul cărții sunt instrumente aflate în serviciul vanității autorului. Scriitorul nu se mulțumește să renunțe la orice pretenție de obiectivitate, ci supralicitează caracterul subiectiv al autobiografiei sale: "Șiretlicul autorului e de a-și ascunde egolatria sub vălul ludic postmodernist..." (p. 256). Cititorul este încurajat să se întrebe dacă întregul volum nu a fost un simplu joc, interpretare care permite personajului principal să-și păstreze aura de mister. Întrebarea cu care începuse cartea se regăsește, intactă
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
lui Tagore, Rilke și din... propriile lui poeme. Cu alte cuvinte George Popa eseistul îl prețuiește atît de mult pe George Popa poetul, încît îl menționează, într-un studiu critic, alături de clasici ai literaturii universale". În strînsă relație cu caraghioasa egolatrie ni se înfățișează nefirescul căutat, artificiul strigător care trădează fuga după o "originalitate" cu orice preț. E o diversiune frecventă a mediocrității: "Ion Avram își închipuie, probabil, că așa se face literatura, recurgînd la un mod de exprimare cît mai
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
Cronicar Înainte de a o cunoaște personal pe Adriana Bittel, în redacția României literare, eram deja familiarizat cu scrisul ei, în dubla calitate a acestuia, epică și critică. Nu de puține ori, contactul cu eul social al scriitorului român (vanitos până la egolatrie, opac la critică și resentimentar față de cei ce nu îl laudă îndeajuns) reprezintă o experiență dezamăgitoare. Te întorci la paginile de literatură cu regretul că artistul inspirat care le-a scris are dimensiuni umane mici. Sunt destul de rari autorii capabili
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
prietenoase. Textele, publicate la edituri obscure sau în cea din pivnița casei, sunt însoțite de prezentări ditirambice. O secțiune consistentă este aceea a referințelor, adunate gospodărește, încă de la primul țipăt liric; iar un CV alcătuit până în infinitul mic completează harta egolatriei și autopropulsiei. În loc să caute confruntarea cu reale autorități critice și să-și lase poemele singure să suporte verdictul acestora, folosește tot felul de cârje, dând telefoane, făcând invitații, asigurând reciprocități avantajoase. Dacă poetul autentic trece pe lângă tine fără să te
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
ce se puteau imagina: scînteietor de elocinta, cultivat, afabil și curtenitor, doldora de visuri creatoare, un ins înalt, de-o constituție de atlet, cu o mască în care trăsăturile energiei virile se îngînau cu un serafism al unei juneți privilegiate. Egolatria îi era încă amabil-colegială, mătăsoasa. Artiștii l-ar fi putut lua ca model pentru un Apollo. Cînd lua cuvîntul la întrunirile noastre literare - umile prilejuri de convorbiri gîtuite de indigentă spirituală a acelui răstimp apăsător - o rază aurie le înnobila
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
unui balcanism rafinat, cu Paul Zarifopol, G. Călinescu și contemporanul nostru Alexandru Paleologu, care n-a sărit ca ars atunci cînd l-am asemuit cu ...Divanul occidental-oriental al lui Goethe. Și, bineînțeles, cu adesea evocatul de d-sa Camil Petrescu (egolatria nervoasă a celui ce-a inspirat înjghebarea unei insolite "Asociații a prietenilor' săi e înrudită, deși în tonuri mai puțin spectaculoase, cu cele ale unor D'Annunzio și Malraux!). Să fie oare prea puțin pentru dl Alexandru George? Păcat că
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]