90 matches
-
Astfel, eu Încetez de a mai fi singur, izolat, abandonat. În toate cazurile, dubletul sunt În două ipostaze. Prin aceasta, dubletul se dovedește a fi sursa interioară a ființei mele, care se manifestă plenar prin ea Însăși. Nu este un egotism, ci o deschidere către sine Însuși și, implicti, este o Împlinire de sine. Cuplul De problema dublului este legată cea care privește cuplul. În cazul dublului, persoana mea există și este reprezentată prin două ipostaze ale aceluiași Eu, se asociază
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ansamblul mijloacelor de care dispun indivizii pentru a-și forma o concepție asupra binelui. 4.1.3.4. Nozick: o procedură de justiție pură Lui Rawls i-au fost adresate mai multe critici, atît din partea comunitarienilor (Taylor reproșîndu-i lui Rawls egotismul, Sandel consi-derînd că binele este anterior dreptului). Cît și din partea liberalilor și libertarienilor. Dintre aceștia din urmă, criticul cel mai acerb este Robert Nozick. După apariția lucrării lui Rawls, cea a lui Nozick, Anarhie, stat, utopie (1974), a antrenat o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
corelație a acestui tip cere o resortare a materialului lui Backus. Înainte de toate, aceste cazuri trebuie eliminate acolo unde pronumele fără referință apare în propoziția introductivă, care este vorbirea directă a unui personaj, ca în exemplul povestirii lui Nathaniel Hawthorne, Egotism: "Iată că vine! strigară băieții de pe stradă"372. Dialogul introductiv și începutul discutat aici au în comun un anumit caracter abrupt, dar propriu-zis primul nu este narativ, ci scenic și, prin urmare, mimetic. În același fel, toate cazurile în care
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Simplicissimus Teutsch, Halle/Saale 1938. Handke, Peter, Die linkshändige Frau. Erzählung, Frankfurt/M. 1976. Hardy, Thomas, The Return of the Native, Londra 1961. Hardy, Th., Tess of the D´Urbervilles, Londra 1928. Hardy, Th., The Woodlanders, Londra 1958. Hawthorne, Nathaniel, "Egotism; or, The Bosom Serpent", în: The Complete Novels and Selected Tales of Nathaniel Hawthorne, New York 1937, 1106-1115. Hemingway, Ernest, "Fifty Grand" und "The Killers", în: Men Without Women, Harmondsworth 1955. Hemingway, E., "The Gambler, The Nun, and the Radio", în
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
197 The Return of the Native (Întoarcerea băștinașului), 117 Tess of the D'Urbervilles, 17 The Woodlanders (Pădurenii), 117 Harvey, W. J., 47, 197 Harweg, Roland, 248-250, 252, 254-255, 268-274 Hasler, J., 202 Haubrichs, Wolfgang, 22, 42, 143 Hawthorne, Nathaniel, Egotism, 242 Hemingway, Ernest, 110, 186, 188, 202, 225-226, 241-242, 246, 248, 279-280, 288 Fifty Grand (Cincizeci de bătrîne), 225, 310 The Gambler, the Nun, and the Radio, 246 Hills Like White Elephants, 245 The Killers (Asasinii), 88, 119, 179, 181
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
551. 370 Charles C. Fries, The Structure of English, New York, 1952, 242. 371 Veyi Joseph M. Backus, ""He came into her line of vision walking backward". Nonsequential Sequence-Signals in Short Story Openings", Language Learning 15 (1965), 67-68. 372 Nathaniel Hawthorne, "Egotism", în: The Complete Novels and Selected Tales, New York, 1937, 1106. 373 J. Joyce, "A Little Cloud", în Dubliners, Harmondsworth, 1974, 68. 374 Maugham, "The Force of Circumstance", în: The Complete Short Stories of W. Somerset Maugham, vol. 1, Londra ș.a.
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Într-un excelent eseu din 1983135, Radu G. Țeposu susține ideea că, în ciuda aparenței, credința Marei nu e autentică. Deși îl invocă adesea pe Dumnezeu, nu e vorba niciodată de o convingere intimă, ci de o viclenie care îi maschează egotismul care ia proporții. Este credincioasă numai în măsura în care taina divină înseamnă secret de viață, este la mijloc un fel de "pact" cu divinitatea, adică o subiectivare a religiei. Argumentele sale sunt suficiente pentru a completa înțelegerea inopinatei schimbări principiale a Marei
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
serelor, în defavoarea explorării altor relații umane decât cele ale fiului pierdut (vezi Burke în Sullivan: 91). Noua, și tânăra, soție (Beatrice O'Connell) este the other în poezia cu același nume, în raport cu care încearcă să se definească, oarecum în tradiția egotismului sublim wordsworthian. Roethke își identifică fața finală cu fata finală, mult mai tânără decât el ("Is she what I become? Is this my final Face?"), cu care, nemaifiind mineral sau vegetal, împarte povara bucuriei. Este privilegiul unui artist să poată
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
unei culturi. În faza capitalismului victorios, individualismul triumfă și molipsește cu spiritul sau subiecții timpului. Prin această se explică, în mare măsură, faptul ca Pariziana funcționează ghidată de ego-ul sau, instituind trăsături definitorii, cum ar fi egoismul (satisfacerea tuturor dorințelor), egotismul (preocuparea doar pentru propria persoană, siguranța în poziția centrală în universul sau, disprețul profund pentru semeni, dorința de a-i domină pe ceilalti) și egocentrismul (ambiția exagerată). Morală să se întemeiază pe individualism și se manifestă proeminent într-un egoism
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
contemporani: Sade, Nietzsche, Bataille, Deleuze, care au evidențiat dimensiunea fondatoare și dinamică a excesului. Se poate nota în acest sens și conceptul de "situație-limită" propus de Karl Jaspers. Pentru faptul că pune bine în lumină relația dintre transcendență (ceea ce depășește egotismul contabil) și imanență (trăitul comun)43. Grație acestor situații, lumea nu este eludată. Ele sunt ca niște "cifruri", într-un fel enigmatice, desigur, subliniind că suntem prinși într-o rețea simbolică în care fiecare joacă un rol. Lume non-eludată, non-elucidată
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
dincolo de datele experimentale și de documentul istoric. Doar Iorga, singurul, era o personalitate care favoriza evadările în idealuri, dar naționalismul său funcționa de cele mai multe ori ca o condiție limitativă. Spiritualul era subjugat naționalului, iar cultura aservită politicului și limitată de egotismul etnico-istoric. Teologia îi dăduse lui Crainic gustul infinitului, iar mentalitatea științifică a epocii voia să-l limiteze. Dacă universitarii l-au dezamăgit, a apelat la studenți și, împreună, au alcătuit o asociație studențească creștină. Era obsedat, în continuare, de ideea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de retorica așa-numitei lirici angajate, însă dincolo de acest compromis inevitabil (care în anii ’50 condiționa orice debut literar) se constată o schimbare esențială, o adevărată mutație în poezia românească postbelică, scoțând discursul din inerția versificației plate și reabilitând totodată egotismul liric. Versurile lui L. sunt un demers major de recuperare a tradiției și de înnoire a poeziei. Lumea satului, viziunea și structurile specifice folclorului poetic sunt absorbite de o sensibilitate proaspătă, zguduită de convulsiile unei istorii agresive, care perturbă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
de inutilitate proprie, dezgustul de viață, violența; c) infirmitățile sufletești sunt percepute de individ sub formă de complexe sau trăiri de tipul bovarismului, sentimentului schimbării sau al pierderii propriei identități, sau de manifestări de tipul sadismului sau al masochismului, al egotismului narcisic; d) fantasmele sufletului sunt, de regulă, expresia unei transgresiuni a realității în imaginarul personal, de tipul mitomaniei, fabulației, paranoiei, delirului și halucinațiilor, plăcerilor perverse, alcoolismului sau consumului de droguri; e) Tehnicile sufletești privesc totalitatea procedeelor prin care, acționându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și de a se menține în această situație. f) Principiul cooperării. În conformitate cu acest principiu, educația sănătății mintale trebuie să urmărească integrarea persoanei în grup, antrenarea sa în activități colective, evitarea izolării, a conduitelor de refugiu, a inflației sferei imaginarului, a egotismului narcisic. Principiul acesta implică o antrenare a individului, având un caracter dinamic. g) Principiul integrării. Acest principiu orientează educația sănătății mintale în direcția formării unor deprinderi pozitive, a unor modele de comportament care să asigure adaptarea corectă a individului la
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
onorabile. Dimpotrivă, mult șugubățul autor e, potrivit opiniei noastre, unul central, rostitor de adevăruri de mare interes în tăietura lor insolită, totdeauna miezos și fermecător în limbajul d-sale extrem de personalizat. Cu atît mai convingător cu cît refuză emfaza, redundanțele, egotismele sforăitoare: "Cu toții ne dăm seama că lumea și împrejurimile ei le contemplăm de pe înălțimea clopotniței din satul ori cartierul natal, ceea ce nu ne împiedică să fantasmăm, fie și numai uneori, în ceasuri de blegeală și cu luciditatea coborîndu-ne vertiginos către
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
mai simplă decât s-ar aștepta cititorul din partea unor personaje ca ei, dar asta până când Ama dispare, ucis într-o confruntare, iar Rui nu poate decât să exclame: ,De ce? De ce m-a lăsat singură?", orbită, încă o dată, de egoism și egotism. Conflictul personajelor lui Kanehara, aflate în evidentă derivă, nu are o rezolvare în finalul romanului. Criza identitară se prelungește sine die, durerea provocată de tatuaje și de modificări corporale fiind singurul mod (superficial) care li se pare că le oferă
Literatura tânără în Japonia - Între comerț și artă by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/11124_a_12449]
-
literară, în vreme ce eu o urmăresc pe a lui ca pe oricare alta, fără să-mi fie absolut necesară prezența omului. Îl ascult, îl apreciez în atîtea privințe, dar între noi se interpune mereu peretele de sticlă al orgoliului său, al egotismului său artistic. Ne vedem prin acest perete dar pentru că nu ne putem atinge nu putem să ne transmitem nici căldura". Rînduri pilduitoare asupra probității autorului lor. De unde rezultă conștiința de sine veritabilă a "poetului leneș", trucată pînă la un punct
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
proastă despre literatura indiferentă la anumite tradiții estetice naționale și cu gust pronunțat pentru prozelitism ( cum este cea semnată de Houellebecq) și purced în schimb la instituționalizarea altor două direcții: autoficțiunea ( unde tradiția libertină și nietzscheană, alături de cea romantică a egotismului se îngemănează cu feminismul) și minimalismul ( unde tradiția avangardistă este îmblînzită de eleganță formală, discreția referinței anatomice și ironie). De pildă, între 21 și 31 iulie a. c. se desfășoară la centrul cultural internațional Cerisy-la-Salle colocviul cu titlul Scriitorii minimaliști. Cele
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
privire / pămîntul transparent / te cuprinde fără să te atingă / cineva mai puternic decît frigul / te leagănă într-un cer de țipete" (cercul de frig te cuprinde fără să te atingă). Și nu mai puțin, prin amoralismul său, artificiul stimulează un egotism împins pînă la trufia paradoxală a unei depersonalizări (formă a spleen-ului), pînă la mînuirea imponderabilelor de către o făptură hibridă, "omul simbiotic" al lui Joel de Rosnay cyborgul: "clipești și îmi spui că doi oameni care fac dragoste / se scufundă
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
excesiv, se desubstanțiază. Asistăm "pe de o parte, la cerebralizarea excesivă a scrisului, care despică firu-n patru, deci la întoarcerea spre eroul fără suflet, cobai al examenului interminabil, iar pe de altă parte la reașezarea în centrul atenției a unui egotism de creator-tehnolog, pentru care problemele facerii operei literare devin chiar substanța și rațiunea ei". O subtilă remarcă indică deturnarea, sub imperiul convenției în vogă, "a rosturilor și specificului unui gen", în direcția unei mode a... inconfortului, astfel cum am zice
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
dezabuzat", ci, mai presus, o personalitate extrem de vie, adăpată din belșug la diversitatea izvoarelor cărturăriei occidentale, adesea înflăcărat de generozitate, la colosală distanță de comportarea autistă. Traseul său biografic frînt atît de dureros emană o mare autenticitate a spiritului, în contrast cu egotismul sec al ultimei generații, care, prin modă, n-ar putea depăși condiția unui produs artificial, precum un cercel în nas, în limbă sau chiar în condei. E de așteptat dezmeticirea acesteia.
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
la exces de Dumitru Crudu. El face din conștiința personală nu doar supratema, dar și infrastructura completă a literaturii pe care o pro-duce. Nu e vorba de algoritmul mecanicist al autore-ferinței, ci de, mai degrabă, imanență, manifestată pe spații mici. Egotismul nu se înstrăinează nici o clipă pentru a reveni apoi, triumfător, la sine, ci rămâne, relaxat, în sistemul în care i-a dat formă. Legăturile cu exteriorul sunt, în realitate, simple legații diplomatice. Spre netă deosebire de Iulian Ciocan, cel din
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
cu acel el-tu, ce, întrupînd factorul impersonalizării, face posibilă delimitarea personalizării. Prin însuși caracterul său de act comunicativ, poezia nu poate face abstracție de adresantul său, nu se poate izola, oricît de aprofundată în propria-i viziune, într-un egotism sublim, care să-l ignore. Celălalt, izvorul sartrian al Răului, e privit aci ca un martor, ca un garant pururi prezent. Ca, pînă la urmă, un alter-ego: "el tu arzi de viu/ mie nu mi-este dat/ înmărmuresc în revărsarea
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
spune "nu mă simt obligat să merg cu ea". Iată un fragment dintr-un eseu al lui, care, deși nu se referă în mod expres la problemă, spune mult despre atitudinea sa față de însăși ideea de avangardă (o etichetă!), față de egotismul pe care-l presupune ea uneori, față de vanitatea previziunilor ei și care adesea o și ghidează: În trecut, ziua de azi era un moment în marea trecere; avea de cele mai multe ori o modestie... Azi, ziua de azi vrea mult mai
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
imediat de acei băștinași/ ce rînjesc". Exasperat de rafinament, poetul coboară înapoi scara antropologică, dar, hélas, postura sa nu e decît o altă față, sofisticată, a rafinamentului. Sub faldurile masive ale delirului eroticesc, Mihail Gălățanu ascunde o egolatrie sfioasă, un egotism incredul care devine simpatic chiar prin această fragilitate a sa pe care o dau în vileag enormitățile. Poetul cochetează cu propria-i identitate, proiectată la o scară uriaș-derizorie, donquijotescă, prezentată, din prudență, în două variante. Una este cea a expansiunii
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]