40 matches
-
necesară, fiind un efort ce nu presupune lupta cu sine, ci cu ceilalți - imaturitate fără deschideri spre lume, dar autentică. Ajungem la o concluzie interesantă: „Nu sunt (scriitorii imaturi, n.m. M.M.), sau nu în mod esențial, vanitoși și egoiști: sunt egotiști. În ochii lor nu apar decât ei înșiși, dar ei sunt o lume - una care, principial, cuprinde totul. Atunci când, atingând maturitatea, își înțeleg resortul egotist până în străfund și fac operă din această înțelegere fără să-și piardă imaturitatea, atunci sunt
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
Nu sunt (scriitorii imaturi, n.m. M.M.), sau nu în mod esențial, vanitoși și egoiști: sunt egotiști. În ochii lor nu apar decât ei înșiși, dar ei sunt o lume - una care, principial, cuprinde totul. Atunci când, atingând maturitatea, își înțeleg resortul egotist până în străfund și fac operă din această înțelegere fără să-și piardă imaturitatea, atunci sunt, ca Gombrowicz, mari artiști”. Verdictul lui Livius Ciocârlie m-a dus cu gândul la un scriitor autohton, ce pare prins cum nu se poate mai
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
de exegeză literară. Cu alte cuvinte, criticul îndrăznește să povestească, spunându-și că face, ca și altădată, operă de interpretare. Se întreabă ce funcțiuni stilistice îndeplinește, la Zaharia Stancu, repetarea fără contenire a anumitor cuvinte. Caută să-și explice rezerva egotistului Camil Petrescu față de actul ținerii unui jurnal cu însemnări intime. Interoghează textul poeziilor lui Arghezi din ciclul Letopiseți, încercând să afle pe cine vizează efectiv ele. Amintirile își croiesc drum prin răspunsurile la asemenea probleme, le cheamă apoi asociațiile intelectuale
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
despre "jurnalul intim". Părerile sînt diferite dar cei doi au un punct comun: și autoarea Exuviilor, care nu ține un jurnal (și explică de ce), și colegul ei care își notează mereu "propoziții, gînduri, fapte" într-un caiet anume se declară egotiști. Simona Popescu a avut un jurnal doar în adolescență: "Poate că atunci am realizat pentru prima dată că jurnalul poate fi o capcană a autofalsificării, că te programează pentru duplicitate, pentru contrafacere. Și l-am aruncat cît colo, scîrbită. Poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
Gheorghe Grigurcu Petre Pandrea manifestă un spirit comunitar. Departe de tipul egotistului romantic, confiscat de propriul său "caz", el se referă permanent la un fond social al ființei sale, se reclamă de la o organicitate etnic-istorică, abordată însă fără fanatism, cu o senină acceptare a fatalității: "Poporul român nu cîștigă niciodată o victorie
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
ei, de orice fel, cum există un mister al creației, nu doar la I. L. Caragiale, acroșat întâmplător în Figura geniului și masca banalității, op. cit. Al. George înțelege scrisul într-un fel generos, idealist, dar admirabil și surprinzător pentru un anxios egotist, cum prea puțin o recunoaștem, în pofida măștii sociale și culturale autoimpuse strategic. El înțelege, va să zică, scrisul ca o colaborare cu predecesorii admirați ca slujitori chemați la impunerea limbii noastre. Iar dacă vocația estetică a limbii nu devine apanaj comun, cea
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
orientării spre exterior, spre cititor, si nu neapărat ca individ atras de lectură, ci ca fenomen sau masă statistică. E curios, desi explicabil, dar s-au perimat atît răspunsurile de felul ("Scriu pentru mine însumi"), adică acelea, să le zicem, egotiste și orgolioase, cît și cele militante și demagogic-altruiste (" Scriu pentru cei mulți" sau "Scriu fiindcă văd, fiindcă aud, fiindcă nu sînt las"). În fapt, nici unele, nici altele nu mai sînt atractive. Ideea ar fi că cititorul actual nu mai e
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
Integral, anul III, nr. 12, aprilie 1927 („Marchez au pas, Tristan Tzara parle à Integral“), ex-liderul dadaist se delimitează de adeziunea la comunism a suprarealiștilor (care, la rîndul lor, îl respinseseră), pledînd pentru „revoluția permanentă a spiritului”, în numele unui anarhism egotist. Comunismul e calificat, fără menajamente, drept „nouă burghezie” dogmatic-academizantă: „Comunismul este o nouă burghezie, plecată de la zero, revoluția comunistă este o formă burgheză de revoluție. Nu este o stare de spirit, ci o regretabilă necesitate. După ea reîncepe ordinea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un nucleu de neatins pe care nu vreau să-l arunc pradă bârfei fetide a celui care nu are nimic al lui, nimic pur. Azi, m-au discutat În ședință de grupă; că nu mă comport colegial, că sunt excentric, egotist, că Îi disprețuiesc pe toți etc. Dar ce, trebuie să fiu un parvenit? Ei vor să fiu un produs de serie la fel cu ceilalți, să mă pierd În anonimatul amorf al lingușitorilor, al vânătorilor de note mari și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
implică și ideea de spectacol. Marian Popa sugera, spre exemplu, nevoia poetului de spectatori care să asiste la abilele sale înscenări poetice: "Un egotism dezvoltat în sens ludic și activ, având nevoie adeseori de spectacol și chiar de exhibiționism (...). Un egotist are conștiința unicității sale solitare, care trebuie totuși privită și apreciată ca atare" (subl. aut.). În contrapartidă, Virgil Cuțitaru și-l imagina pe Ioanid Romanescu scriind "în fața oglinzii, pentru ca, astfel, imaginea din partea opusă... să-l incite, declanșându-i mâniile împotriva
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celuilalt eu, pe care îl numește „tu”. Teatralizarea „comunicării” se simte în pagini care ori exagerează sentimentul, emoția, ori o cenzurează: uneori o anume artificialitate plângăcioasă (paginile melodramatice despre moartea lui Nichita Stănescu), alteori o rigiditate de intelectual orgolios și egotist, puseuri de cinism (amintind de personajul lui Anton Holban, de care diaristul recunoaște că se simte atras). Lirism, poezie, cinism, copilărie, senzualitate, orgoliu, revoltă (inclusiv socială) - câte ceva din toate acestea se află în Carnete maro. Ceea ce dezvăluie jurnalul este coincidența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
formă fundamentală de viață și de creație. în toate domeniile. Iar cultura română are nevoie, în primul rând, de elan constructiv și mult mai puțin de nihilisme, care urmăresc, de fapt, în ultimă analiză doar efecte stilistice strălucitoare și exclusiv egotiste. A ne blestema de la distanță, de la Paris, și a nu întinde nici măcar un deget pentru cultura și literatura din România (qui nu-i așa? ne rime à rien) constituie doar o poză snob nihilistă, o afectare negativistă, pe care mulți
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în vitrinele marilor librării, împingîndu-le mai încolo sau chiar sub masă pe rivalele mai puțin vrednice, autorii trebuie să desfășoare toată gama artificiilor de seducție pe care societatea de consum le poate imagina, încercînd să se impună în acest sport egotist prin accente individuale unice, adesea cel puțin la fel de importante ca stilul. Cine îl mai poate evoca pe un Le Clézio, de pildă, laureatul Nobel din 2008, fără să aibă prezent în minte chipul său de zeu antic, parcă sculptat în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ziceai odată, ah! al meu iubite, Partea mea din ceruri ție ți-o voi da; Toate sunt uitate, toate sunt pierdute, Astfel este veacul, nu e vina ta. Capitolul IV MESIANICII POZITIVI M. KOGĂLNICEANU În fața lui Eliade, mesianic cețos și egotist, fără simț practic, nepăsător de tot ce nu se învîrtea în jurul său, apar alți mesianici, cu sentimentul unei misiuni pe care știu s-o traducă în termenii ei pozitivi. M. Kogălniceanu (1817-1891) e dintre aceștia. "Întorcîndu-mă înMoldova - scria el surorilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1997, 5-6; Ioan Adam, Jocuri în lumea numelor, ALA, 1997, 395; Alex. Ștefănescu, Mircea Horia Simioneascu, RL, 1998, 3; Ioan Stanomir, Nesfârșitele primejdii, LCF, 1998, 19; Mircea Bârsilă, Mitul parantezei, „Calende”, 1998, 6; Nicolae Oprea, „Fac consecvent politica scrierilor mele egotiste și inactuale” (interviu cu Mircea Horia Simionescu), „Calende”, 1998, 6; Ioan Ștefan Ghilimescu, „Înseși nevăzutele fiind viață, nu știu ce firișor de energie sau formă închipuită ar putea rămâne în afara interesului literaturii” (interviu cu Mircea Horia Simionescu), „Calende”, 1998, 6; Glodeanu, Dimensiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]