83 matches
-
psihice. Toate atestă o sensibilitate artistică neobișnuită, manifestată atât în finețea observației, cât și în calitatea expresiei. Dar fixarea unei perspective filosofice aduce o dimensiune abisală, transferând faptele pe terenul unei metafizici a cunoașterii, realizată cu mijloacele artei, ca discurs eidetic. Privirea ce transcende limitele fizice, proiecția în irealitate sunt moduri de transfigurare poetică a existentului. La fel, ieșirea din sine și din normal, boala fac posibilă o percepere mai vie, mai profundă a realului, determinând o viziune insolită, și nu
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
a răutății stinge ultimul reflex al amintirii binelui a trecut de porțile infernului devenind și el purtător al acestuia. În esență, demonizarea implică o structură metafizică, ce intră sub incidența și controlul demonului. La rândul său, eul reprezintă resortul-esență, nucleul eidetic al conștiinței. El se manifestă întru amploarea și dinamica propriei independențe. El se dorește liber și se fundamentează pe sinergia acestei libertăți. Numai astfel survine în câmpul existenței ca prezență ce se autodetermină, ca unitate individuală distinctă, inconfundabilă. Desigur, adesea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
rămâne confidențial. De fapt... și buzele ei încercară să zâmbească în timp ce-și atingea fruntea cu degetul bine îngrijit... trebuie să-ți spun că am o memorie desăvârșită. Lucy tăcu. Întâlnise în viața ei mulți indivizi înzestrați cu memorie eidetică și acceptă ca atare declarația femeii cu o asemenea memorie. După toate relatările pe care le auzise privitoare la "casele iluziilor", nu se găsise niciodată, în vreuna din ele, un registru al clienților. S-ar părea că această casă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cotește curb la dreapta, Într-un șir de străduțe, și mă aflu, bineînțeles, În Barrio Gótico din Barcelona. S-ar putea ieși Într-o stradă foarte largă, plină de lumini, și acolo, pe strada aceea, Îmi amintesc cu o evidență eidetică, pe dreapta, la capătul unei mici fundături, se află Teatrul. Rămâne neclar ce anume se petrece În locul acela de desfătări, cu siguranță ceva ușuratic și de o veselie cam suspectă, un fel de strip-tease (de aceea nu Îndrăznesc să cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
răspuns că „vede” tabelul de cifre sau de litere. Așa se explică ușurința cu care-și putea aminti elementele unui tabel în funcție de diverse puncte de plecare sau de direcție. Această „fotografiere” (pe care Neisser a numit-o mai târziu „memorie eidetică”) are o atât de mare acuratețe, încât Veniamin putea să fie victima unor greșeli de „recitire”, atunci când cifra sau litera erau scrise greșit. Atunci când, după 15 ani, luându-l pe nepregătite, Luria i-a cerut să-și amintească o listă
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
caricaturizează în exces pe Emlia, notând cu voluptate fiecare unghi al corpului ei. Și asta pentru că scrisorile lui Ladima nu-și dezvăluie toate nuanțările necesare decât în prezența femeii dezbrăcate, nuditatea fiind aici o formă de cunoaștere complementară, dar și eidetică, de captare a unei esențe care transcende existența cotidiană: "Emilia s-a întors, își scoate chimonoul, căci e cald. O așteptam, căci îmi dau seama că scrisorile își capătă înțelesul, numai când ea le comentează și opune și punctul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
un act de defulare, războiul, cu toate atrocitățile sale, joacă un rol curativ, în finalul romanului obsesia asasinatului apărându-i utopică, fiind privită cu un amestec de ironie și sarcasm. Fragmentul, la care facem trimitere, se constituie într-o metaforă eidetică (procedeul este remarcat și comentat într-un studiu de Pierre Ouellet)51 și constă în interpolarea unei realități iluzorii esențializate. În literatura universală, cel care a inaugurat acest artificiu narativ a fost Henry James, în nuvela 0 coardă prea întinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este contrazis de multiplele corecturi din cărțile profetice): "el se grăbește să înregistreze ceea ce a văzut fugitiv și lasă prima schița așa cum este, fără s-o corecteze [...]" (1973, p. 139). Recent, Joseph Burke interpretează figurile vizionare desenate de artist că eidetice (percepute în mod real), nu împrumutate (create de memorie sau pur și simplu inventate)109, iar Morton D. Paley este de părere că, din mărturiile lui Varley, transpare că "imaginile pe care Blake le-a desenat că Figuri Vizionare erau
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
La Différence, 1990. Bowra, C.M. "The Romantic Imagination". The Romantic Imagination. Ed. John Spencer Hill. London, Basingstoke: Macmillan, 1977. 87-109. Briggs, K.M. The Fairies în Tradition and Literature. 1967. London, Henley, Boston: Routledge and Kegan Paul, 1977. Burke, Joseph. "The Eidetic and Borrowed Image: An Interpretation of Blake's Theory and Practice of Art" [1964]. The Visionary Hand: Essays for the Study of Willliam Blake's Art and Aesthetics. Ed. Robert N. Essick. Los Angeles: Hennessey & Ingalls, 1973. 253-302. Butler, Marylin
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
revoluție ultima carte a epocii băltirii și cel mai autentic document despre ea pe care-l cunosc. Ochiu-nchis afară se deșteaptă însă înăuntru. Căci plictisul are un revers fără de care nu poate fi conceput: nostalgia. Deprivarea senzorială duce la revenirea eidetică, imperioasă, a amintirii. Depuse strat peste strat, imaginile străvezii ale plictiselii se îngroașă, golurile suprapuse la nesfârșit încep să sune deodată a plin și în centrul 146 sufletului, în zona dureroasă și amețitoare a primei copilării, se naște deodată sensul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
rostit, conținutul etic trimite întodeauna la ideea de atrocitate, de crimă împotriva umanității, de genocid fizic și mai ales spiritual. O altă preferință a scriitorului-moralist, de care aminteam puțin mai sus, ține de fictivizarea obiectului și reprezentarea sa într-o eidetică a apocalipsei. Din unghi retoric, contestarea vehementă devine cea mai firavă formă de argumentare, în comparație cu imaginea horror pe care poetul-moralist o construiește, întotdeauna atent la forța simpatetică a detaliului. Ficțiunea se naște, foarte ades, dintr-o percepție distorsionată asupra unor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
proza publicistică argheziană, se știe, reprezintă un teritoriu eterogen, în care realul-evenimențial este, de foarte multe ori, doar pretextul plonjării în ficțional sau, într-un sens larg, pretextul abordării lirice a lumii. Ei bine, trebuie precizat că, în proza publicistică, eideticul nu poate fi detașat de finalitatea satirică (în sens generic) a demersului, deci de o miză polemică implicită sau explicită. Din acest unghi, lirismul devine o categorie estetică ce aparține unei recuzite mai ample a artistului pamfletar. Privit dintr-o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
reprezentării iconice. El își disimulează, în fond, ideologia în spatele unei imagini cu mult mai grăitoare decât orice explicație sau descriere referențială. Astfel, imaginea șocantă a efectelor războiului este construită de pe poziția celui care incriminează vărsarea de sânge printr-o construcție eidetică neverosimilă, în care nu dimensiunea funebră impresionează, ci grotescul ei: "O mare metropolă valsată de bagheta lui Strauss în mijlocul unui imperiu și aplaudată ca o baletistă nu-și mai poate usca pantofii și ciorapii de sânge. Ea dansează încă, dar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
virulent al pamfletarului. Suntem înclinați să credem că interesul cu care a fost urmărit, în epocă, Arghezi-gazetarul nu se sprijină numai pe argumente de natură stilistico-textuală (combinarea stilului plebeu cu cel cult, a agresiunii directe cu cea camuflată, inventivitatea lexicală, eideticul etc., agresivitatea limbajului, uzul scatologicului etc., toate procedee destinate să incite lectorul și să-l atragă în jocul deconspirării sau reconstruirii sensului, într-un cuvânt, să-l smulgă din pasivitatea lecturii), ci și pe un fapt de necontestat, și anume
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sferturi ale suprafeței picturale din dreapta și sfârșește prin a ocupa aproape un sfert din jumătatea stângă a tabloului. Strălucirea focului întreținut de păstor și aglomerarea de stele pe Calea Lactee, identice sub aspect formal și cromatic, reprezintă o altă rimă plastică, eidetică și cromatică ce asociază terestrul cu astralul. Calea Lactee, care respectă diagonala formei dreptunghiulare a tabloului, își are originea în colțul superior din stânga, continuă spre colțul inferior din dreapta, își încheie traiectoria exact în centrul suprafeței picturale și constituie astfel un vector
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
lor și animalele liniștite contrazic această ipoteză. Corrain consideră că aceste aspecte semnalează faptul că tabloul condensează, în ansamblul lui, dezvoltarea unei narațiuni în trei episoade succesive. Între acestea, episodul central se distinge prin vizibilitatea accentuată, datorată discretizării cromatice și eidetice. În acest sector al imaginii, roșul și griul veșmintelor sunt ușor de disociat și siluetele actorilor se conturează clar, în timp ce în celelalte două sectoare ale tabloului detaliile și culorile, deși se detașează de zonele întunecate, sunt dominate de uniformitate cromatică
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
ramificată rimează în trei manifestări diferite sunt puse în evidență elementele plastice ale imaginii. Prin observațiile despre jocurile de linii, culori, volume și lumini, de contururi, convexități și concavități, de saturații și luminozități ale discursului sunt sintetizate conceptualizări greimasiene ale eideticului și cromaticului. Prin parcursul călătoriei care-și va găsi desăvârșirea într-un alt spațiu decât cel reprezentat în pictură, este recuperat modelul modificării de stare, este recuperată expresia dinamicii formelor acțiunii la Greimas, dar ca etapă obligatorie al celuilalt drum
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
lui Greimas este trăită prin recuperarea competențeigreimasiene în forma ei specializată de savoir-faire astronomic, prin studiul luminii care rimează în manifestările diferite ale lunii, torței și focului și prin observațiile asupra strălucirii focului și aglomerării de stele alcătuind rima plastică, eidetică și cromatică, parcursul narativ parțial al fugii. La Anne Beyaert, ființarea-împreună-cu spectrul greimasian este trăită prin analiza plajelor picturale instabile și agitate, prin studiul aglomerărilor de tensiuni, prin prezențele picturale fragmentate și repartizate echilibrat între toate figurile imaginii prin felul
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
de romancier. Nici unul dintre exemplele citate de psihologi nu par să susțină teza că ar fi vorba de halucinații ; s-ar putea totuși ca unii romancieri să posede capacitatea, frecventă la copii, dar rară mai târziu, de a avea imagini eidetice (care nu sunt nici post-imagini, nici imagini ale memoriei, fiind totuși de natură perceptuală, senzorială). După părerea lui Erich Jaensch, această capacitate este simptomatică pentru modul special în care artistul integrează perceptualul și conceptualul. El păstrează și dezvoltă o trăsătură
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
și Man for Himself, New York, 1947. 4. Vezi W. Silz, Otto Ludwig and the Process of Poetic Creation, în PMLA, LX (1945), pp. 860-878, cate reproduce majoritatea problemelor privind psihologia autorului studiate în ultimul timp de cercetătorii germani; Erich .Taensch, Eidetic Imagery and Typological Methods of Investigation, Londra, 1930 ; de asemenea, Psychological and Psychophysical Investigations of Types..., în Feelings and Emotions, Worcester, Massachusetts, 1928, p. 355 ș. urm. 5. Cu privire la sinestezie, vezi Ottokar Fischer, Vber Verbindung von Faroe und Klang: Eine
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
unități originare, în care parte este și "actul conștient", fie acest act un fel de intuiție sensibilă, fie un fel de "intuiție categorială" (în sens fenomenologic, de "sesizare" a generalului în contextul căruia apare însuși obiectul intuit), sau de "intuiție eidetică" (în același sens fenomenologic, de sesizare a esenței unui "lucru"). El se află, astfel păstrat, dincolo de lumea (interioară) a condiției de fenomen. Totuși, aici se află și pericolul care îl asaltează neîncetat, pentru a-l aduce chiar înspre această condiție
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca fiind constituit în orizonturile intenționale ale conștiinței; tehnic vorbind, avem de-a face cu "reziduul fenomeologic", cu o conștiință care nu poate fi cuprinsă prin epoche. Obiectul este "dat" în conștiință, prin intuiția sensibilă, prin intuiția categorială, prin cea eidetică. El capătă, datorită intenționalității conștiinței, ființare în fapt. Cubul perceput pe o față a sa este cubul întreg, susține, pe bună dreptate, Husserl. Dar trecerea de la "ceea ce se vede efectiv" (o parte a cubului) la cubul întreg presupune actul de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are la Aristotel mai multe înțelesuri: a) termen într-o enunțare; b) formă a gândirii care oglindește esența unui lucru; c) noesis, un fel de intuiție intelectuală, de prindere nemijlocită a universalului 23; foarte apropiată de conceptul husserlian de "intuiție eidetică", chiar de cel fenomenologic, în general, de "intuiție categorială" (mai cu seamă de "actul ideației"), totuși fără a se confunda cu acestea. La începutul Categoriilor, Aristotel discută despre cuvinte legate în propoziție și cuvinte fără legătură. Dar legătura cuvintelor presupune
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sinteză" devine orizont tematic, care cuprinde sensuri preluate de la celelalte două orizonturi (care intră în sinteza sa), onticul (corespunzător "lucrului" sau ființării-simplu-prezente, preluate și prelucrate direct, prin ceea ce am putea numi acum intuiție, dar de mai multe feluri, "sensibilă", "categorială", "eidetică") și lingvisticul (corespunzător "cuvântului", propoziției, inferenței). De asemenea, problema adecvării devine principala problemă logică, iar adevărul termenul care va semnifica și adecvarea dintre lucru și cuvânt, dar, în primul rând, corespondența dintre (stările de) lucruri și cuvintele legate ca sinteză
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
totuși, "noetice", reușește, uneori, filosofia.40 Un exemplu potrivit pentru ideea ultimă, dovadă, totuși, de încercare de forțare a limitelor judicativului constitutiv, este "maxima" fenomenologică "La lucrurile însele", susținută de reconstrucția cunoașterii pe temeiul faptului intenționalității, al intuiției categoriale și eidetice și al originarității a priori-ului și care presupune în aceeași măsură "lucrul ca atare" și actul prin care acesta este preluat (și, cred, prelucrat), constituit, adică. Dar judecata, odată autonomizată, constituie ea însăși "obiecte": cel puțin pe cele corespunzătoare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]