79 matches
-
diferențiază de natură, pentru a și-o subordona. Dar diferențierea de natură se realizează prin diferențierea de senzație și de percepție, iar subordonarea prin relevarea spontaneității și purității gândirii; abia atunci se desăvîrșește diferențierea de senzație. Acesta este sensul doctrinei eleate despre unitatea dintre existență și gândire. Iar în acest caz unitatea înseamnă identitatea dintre gândire și existență, însă ea se bazează pe unitatea ce fusese realizată anterior, o dată cu existența divină a naturii. Abia acum, prin intermediul gândirii, se realizează adevărata fundamentare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
conștiința filozofică, p. 112. 128 C. Noica, Trei introduceri la devenirea întru ființă, București, Editura Univers, 1984, p. 10. Putem alege un sistem de axiome după voie, și de fiecare dată știința e alta", explică autorul. 129 A. Dumitriu, Culturi eleate și culturi heracleitice, București, Editura Cartea Românescă, 1987, p. 131. 130 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 5. 131 H. Leisegang, Denkformen, Berlin, 1928, p. 4. De altfel, analizând aplicațiile logicii biși polivalente în matematică, A. Dumitriu ajunge la concluzia că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Das Wesen..., p. 5. 131 H. Leisegang, Denkformen, Berlin, 1928, p. 4. De altfel, analizând aplicațiile logicii biși polivalente în matematică, A. Dumitriu ajunge la concluzia că până și "structura unei teorii matematice este dată de logica particulară utilizată" (Culturi eleate..., p. 148). 132 E. Spranger, Der Sinn..., pp. 20-21. Vezi și supra referirile lui Spranger la comportamentul filozofic al științelor particulare în momentele de criză. 133 Aici și în continuare preferăm o asemenea expresie pentru a evita termenul de "experiență
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a înțelege mai bine atitudinea lui Dilthey față de tema noastră, pornim de la exemplele unor caracterizări pe care el le face în Einleitung... în legătură cu diverși filozofi și diferite filozofii. Bunăoară, Protagoras este "întemeietorul teoriei relativismului percepțiilor"91; spiritul sceptic al școlii eleate "a transformat școala lui Heraclit [...] într-o arenă a scepticismului" care "a inundat apoi toată știința greacă", până ce aceasta "s-a apropiat astfel de începuturile unei teorii a cunoașterii"92; "metafizica în înțeles mai restrâns" s-a născut nu o dată cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
83 Imm. Kant, Kritik der reinen Vernunft, p. 96. 84 Întrucât "nu există adevăr științific absolut, ci numai adevăruri în cadrul unei teorii, față de axiomele necontradictorii alese", înseamnă că "avem libertate axiomatică", apreciază Anton Dumitriu, referindu-se la geometriile neeuclidiene (Culturi eleate..., p. 122). 85 Potrivit lui C. Noica, în viața spirituală totalitatea apare ca o formă "deschisă, care-și lărgește dinăuntru unitatea" (Douăzeci și șapte de trepte ale realului, București, Editura Științifică, 1969 vezi cap. 18, dedicat totalității). 86 Imm. Kant, Kritik
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Philosophie der symbolischen Formen. Erster Teil: Die Sprache, Berlin, Bruno Cassirer Verlag, 1923. Anton Dumitriu, Istoria logicii, București, Editura Academiei, (ed. I: 1969), 1975. Idem, Alétheia. Încercare asupra ideii de adevăr în Grecia antică. București, Editura Eminescu, 1984. Idem, Culturi eleate și culturi heracleitice, București, Editura Cartea Românească, 1987. Rudolf Eucken, Geistige Strömungen der Gegenwart, Leipzig, 1904. Mircea Flonta, Adevăruri necesare. Studiu monografic asupra analiticității, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1975. Idem, Istoria științei și analiza culturală a cunoașterii pozitive în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este posibil poate să nu fie în acțiune. Deci, ceea ce e doar posibil poate să fie sau să nu fie; și, în acest fel, un același lucru poate să fie sau să nu fie141." Aristotel (385-322 î.Hr.) se opune școlilor eleate, abderitene, megarice. El nu-l reduce pe "a fi" la "a fi în acțiune" (ceea ce este, ce a fost, ceea ce numim realitate). El afirmă că există două categorii de posibil: "a fi în potențial" (noul născut este un om potențial
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
universalitatea relației matematicii cu cosmosul a fost demonstrată prin relații numerice în mișcarea corpurilor cerești și prin cele care guvernează sunetele muzicale. În mediul intelectual mai sofisticat și rațional critic generat de școlile filosofice grecești, și mai ales de către Școala eleată și Platon, matematica s-a transformat a priori într-o disciplină logic deductivă a geometriei și a numerelor. Și totuși, relația sa strânsă cu studiul cosmosului fizic a continuat în lucrările unor matematicieni precum Eudoxus și Arhimede, care erau în
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
spațiul e bildend, e formativ". E pricina pentru care Noica lăuda pe Einstein fiindcă a transformat timpul într-o "anexă" a spațiului, ca a patra dimensiune a acestuia. Dar există riscul ca "umilind" timpul, să ne întoarcem la o viziune eleată. Și atunci ne reîntoarcem la tentația "umilirii" spațiului în favoarea timpului, cum o face un gânditor venit de pe tărâmurile științei ca Ilya Prigogine, care considera că marele merit al modernilor e de a fi descoperit timpul 254. Ireversibilitatea timpului, coroborată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pp. 220-233. 3. E. Lovinescu, Istoria civilizației române moderne (București, Ancora, I, 1924; II, 1925; III, 1925). 4. Idem, Biruința occidentului, in: Aquaforte (București, Editura contemporană, 1941), pp. 240-243. 5. Anton Dumitriu, Orient și Occident (București, 1943); nouă versiune: Culturi eleate și culturi heracleitice (București, Cartea Românească, 1987). 5bis. Al.A. philippide, puncte cardinale europene. Orizont romantic (București, Eminescu, 1973.) 5ter.Adrian Marino, Caiete europene (Cluj, Dacia, 1976; reeditare polirom, 2004). 6. Adrian Marino, L'Independance de la Roumanie Conscience nationale, Conscience
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
mitizează relația înțelepciune/modestie. Democrit și Leucip sunt două personalități care întruchipează zenitul științelor fizicii și chimiei în secolul lui Pericle. Democrit (460-370 î.e.n.), fondatorul atomismului, este discipolul lui Leucip. Dezvoltă și sistematizează teoria atomistă, apărută în opoziție cu Școala Eleată, pentru care universul era gândit ca o unitate imuabilă, lipsită de dinamism, care nu poate fi cunoscută decât prin deducții logice, "golurile" lipsite de materie fiind o ficțiune, deoarece natura nu permite să consideri că "nimicul", este "ceva". Democrit emite
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
lor continue, ce necesită un spațiu liber, este paradigmatic pentru antichitatea elenistă. Poate la aceasta a contribuit și faptul că, în matematică, Democrit a fost un precursor al calculului infinitezimal. Teoria atomistă, apărută ca ipoteză care se opune teoriei școlii eleate, este confirmată, două milenii mai târziu, când geniul imaginativ-vizionar grec devine o realitate a fizicii moderne. Azi, fizica cuantică a secolului, descoperind bazonul Higgs (particula lui Dumnezeu) ca un element component al atomului (ca și fotonii, mesonii și fermionii), deschide
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ori Riga Crypto și lapona Enigel, decât ciclul ermetic. II Cartea domnului Theodor Codreanu lasă impresia asaltului circumvolut al redutei pline de mister care, pentru media statistică a cititorului, este încă poezia lui Ion Barbu, socotită în mod tacit criptogramă eleată. Pentru a ajunge la miezul ei original, orchestrarea celorlalte interpretări e săvârșită cu înțelegerea înțeleaptă a necesității evoluției în cunoaștere, cu demnitate a erudiției și seriozitate pentru tot ce s-a scris în această problemă dificilă. Sunt excluse polemica și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
partea celui ce răspunde. Dificultățile indică limite ale raționamentului în toate formele sale aristotelice demonstrativ, dialectic, eristic -, nicidecum posibilități infinite ale sale. Reflecții de natură să lămurească "probleme logice" pot fi ușor descoperite înainte de Aristotel, de exemplu, la reprezentanții Școlii Eleate: Xenofan, Parmenides, Melissos, Zenon. Parmenides, îndemnându-și discipolii să înainteze pe calea ființei, căci tocmai ceea-ce-este (ca ființă) este unicul obiect al cunoașterii veritabile, socotea că doar gândirea (noesis; a gândi / noein), dintre "facultățile de cunoaștere", poate parcurge această cale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul formalizării sale, pe care le tematizează dominant din perspectivă ontologică: problema "locului" adevărului și cea a ne-ființei (socotită "gen", alături de ființă, stare, mișcare, identic și alteritate 27). Dacă adevărul este ceva și el reprezintă tocmai ceea-ce-este (iată ideea eleată despre coincidența "principială" a gândirii, ființei și adevărului) -, atunci el se află într-un loc; într-un topos, mai bine spus, care nu poate fi decât de natură "metafizică" (dincolo de physis). Fiind însă vorba deja despre o chestiune de cunoaștere
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în privința naturii lor, a originii și semnificațiilor pe care le poartă prin însăși prelucrarea lor cognitivă, cel puțin în filosofia anterioară, la care se raportează Aristotel, care constituie tradiția de cunoaștere a momentului său cultural și filosofic. Dintr-o perspectivă eleată, de exemplu, cunoașterea veritabilă nu poate avea drept obiect decât ceea-ce-este, în vreme ce cunoașterea părelnică are drept obiect ceea-ce-nu-este, adică opusul celui dintâi obiect. Astfel de așezări ale relațiilor dintre formele de cunoaștere și obiectele corespunzătoare sunt teoretizate înaintea lui Aristotel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tip de proiect. Și trebuie distins între cele două, pentru că părerea este sursa erorilor logice, a sofismelor, și nu trebuie să fie luată drept știință. În perspectivă istoric-naturală însă, distincția în cauză este formulată ca atare înainte de Aristotel, în cadrul Școlii eleate, de către Parmenide, așa cum a fost arătat în capitolele anterioare. Eleatul, precizând obiectul științei (ceea-ce-este, ființa), indică și temeiul posibilității de a o practica: dobândirea adevărului prin refacerea relației de identitate dintre gândire și ființă. La fel procedează, cumva, și cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
incertă, www.iem.ro. Drîmba, Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, Editura Saeculum & Vestala, București, 2004. Drîmba, Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984. Dumitrescu, Sterian, Bal, Ana, Economie mondială, Editura Economică, București, 1999. Dumitriu, Anton, Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987. Duquesne, Jacques, Diavolul, Editura Humanitas, București, 2014. Durkheim, Emile, Diviziunea muncii sociale, Editura Albatros, București 2001. Echaudemaison, Claude-Danièle, Dicționar de economie și științe sociale, Editura ,,Niculescu", București, 2012. Elias, Norbert, Procesul civilizării
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
aceea că Materia și Forța sunt nesfârșite rezultă că formele luptelor și ale echilibrelor variază veșnic, până la nesfârșit"844. Fig. 7.1 Devenirea umană în filosofia indiană Despre o succesiune de cicluri vorbește și Anton Dumitriu în lucrarea sa "Culturi eleate și culturi heracleitice"845. Autorul pune în evidență deosebirile dintre percepția occidentală și cea orientală asupra lumii 846. Ciclicitatea celor două tipuri de lumi, indiană și occidentală, poate fi imaginată astfel sub forma unor spirale ale evoluției sau involuției umane
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Sistem și civilizație, Editura Politică, București, 1976. Drâmba, O., Istoria culturii și civilizației, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984. Dumitrescu, F., Căile stabilității monetare, Editura Academiei Române, București, 1993. Dumitrescu, S.; Bal, A., Economie mondială, Editura Economică, București. Dumitriu, A., Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987. Durkheim, É., Formele elementare ale vieții religioase, Editura Polirom, Iași,1995. Durkheim, É, Diviziunea muncii sociale, Editura Albatros, București, 2001. Echaudemaison, C. D.-co, Dicționar de economie și științe sociale, Editura "Niculescu
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
2008, pp. 261-294, cap. 11, "Cum s-a dezvoltat omenirea" 58 Pentru alte cifre de ordin istoric, vezi și Constantin Bălăceanu Stolnici, Magdalena Berescu, Gândirea magică, geneză și evoluție, Editura Nemira, București, 2000, pp. 15-16. 59 Apud. Anton Dumitriu, Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987, pp. 41-42. 60 "Ceva s-a strecurat, în mod misterios între om și lume (...), nu mai există o delimitare clară între nevoie și satisfacere; în consecință, omul nu a putut să continue
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
sau alta, nu va fi leac scump, Glaucon pentru state, nici gândesc - pentru speța omenească și niciodată acel stat desăvârșit al cărui plan îl făurim împreună nu se va putea naște, nu va vedea lumina zilei". Apud Anton Dumitriu, Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987, p. 164. 781 Walter Block, În apărarea indezirabililor, www.mises.ro, pp. 108-110. 782 Ibidem, p. 108. 783 Ibidem. 784 Ibidem. 785 Ibidem. 786 Walter Block, În apărarea indezirabililor, www.mises.ro
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Ibidem, pp. 203-204. 842 Vasile Conta, Opere Complete, Editura "Librăria Școalelor", București, 1914, volum coordonat de Octav Minar, pp. 203-204. 843 Ibidem, pp. 204-206. 844 Vasile Conta, Teoria ondulațiunii universale, www.unpload.wikimedia.org, p. 7. 845 Anton Dumitriu, Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987. 846 "Una dintre ideile de bază ale filosofiei indiene este aceea că ciclurile(yuga) se succed, după cum am mai pomenit într-o regresiune, de unde urmează că omul ultimei epoci a ciclului (kali
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de bază ale filosofiei indiene este aceea că ciclurile(yuga) se succed, după cum am mai pomenit într-o regresiune, de unde urmează că omul ultimei epoci a ciclului (kali yuga) este o ființă "involuată" față de omul epocilor anterioare". Anton Dumitriu, Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987, p. 102. 847 Este vorba despre un model evoluționist, ireversibil, continuu. Vezi și Dominique Lecourt-co., Dicționar de istoria și filosofia științelor, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 54. 848 Karl Popper, Societatea deschisă
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
îl putem acuza pe Morus de necunoașterea limbii când a ales cuvântul outopia. Chiar dacă poate fi acuzat de o degenerare a limbii grecești, acest cuvânt are și alte conotații. Pronunțat latinește cuvântul outopos părea un fel de avatar al sintagmei eleate topos- atopos, fiind format dintr-un derivat de la topos "loc", prin adăugirea prefixului ou-, o particulă cu sens general negativ. Outopia înseamnă prin urmare "locul" care nu există. (...) Morus implica un alt cuvânt grecesc eu- care conota atribute pozitive, de la
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]