117 matches
-
cu versurile din Lux (1992) lirismul metafizic, discursiv se mai scutură de măștile fals-jucăușe, se concentrează și se adâncește. Autorul devine mai puțin „optzecist”, e mai proaspăt, renunțând la construcțiile compozite și dinamice de până acum, cărora le preferă poemul eleat, interiorizat, de idei. Teme moderniste - timpul, memoria, moartea, identitatea, ființa (uneori cu majusculă), raportul dintre gândire, cuvinte, simțuri și realitate etc. - sunt abordate cu instrumente postmoderne: parodia, jocul lingvistic și intertextual, construcția hibridă a poemului și a imaginii, desfacerea (textualistă
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
marginea textului, pe care aproape îl dublează, cât și prin excursurile referitoare la principalele probleme ridicate de acesta - teoria despre comedie și concepția despre istorie a Stagiritului -, precum și despre natura inspirației la Aristotel și Horațiu. Ca traducător, a publicat Fragmentele eleaților, cu texte din Xenofon, Parmenide, Zenon și Melissos (1947), incluse ulterior, ne varietur, în Filosofia greacă până la Platon (I, 2, 1979), lucrare de referință în domeniu, coordonată de Ion Banu și Adelina Piatkowski. Tot cu texte din autori preplatonici a
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
Studii de istorie și epigrafie, București, 1988. Antologii: Arte poetice. Antichitatea, îngr. și introd edit., București, 1970; Proză istorică greacă, îngr. și introd. edit., București, 1970. Traduceri: Aristotel, Poetica, îngr. și introd. trad., București, 1940; ed. 2, București, 1965; Fragmentele eleaților, îngr. trad., București, 1947, reed. în Filosofia greacă până la Platon, I, 2, îngr. și coordonare în colaborare cu Ion Banu, București, 1979; M. I. Finley, Lumea lui Odiseu, pref. trad., București, 1968 (în colaborare cu Liliana Pippidi). Repere bibliografice: Ion
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
orice influențe, registrul lui M. se rotunjește continuu sub presiunea unui suflu poetic de veritabilă intensitate a trăirii, contopind elemente diverse, cărora le împrumută pecetea propriei voci, de o simplitate aparentă, dar scoțând la lumină nervurile unei fine cizelări. Semnul eleat al începuturilor atice aruncă din când în când la suprafață mari izbucniri de lavă vulcanică, zgura pietrificată a unor impetuoase trăiri. O aură mitică plutește peste lucruri și ființe, dând strălucire și fosforescență sensurilor cuvintelor, care se deschid spre lumea
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
determina a priori numărul elementelor și a legitima posibilitatea transmutării lor. Platon stabilește o progresie continuă între elemente așezând două medietăți între cele două extreme: focul (tetraedric) și pământul (cubic), "cele mai opuse" elemente pe care atât pythagoreicii, cât si eleații le aveau ca principii 15, a vrut să determine în Inteligibil numărul elementelor știind că între o putere cubică și produsul ei cu 2 (cele două solide extreme) se pot insera două medietăți. Astfel, numărul elementelor va fi patru, stabilit
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
au fost de acord cu această cerere, care li se părea justă, și Își dădură consimțământul. Dar cei din Eleea refuzară să se supună unei asemenea hotărâri și iată motivul pentru care corintenii, printr-un decret, i-au exclus pe eleați de la Jocurile Istmice. Cu Începere de la această dată nici un eleat nu a mai concurat la Jocurile Istmice. Uciderea Molionizilor 1 de către Heracles, aproape de Cleonai, nu Înseamnă nimic - (F) În pofida celor care cred În existența decretului Împotriva eleaților. După părerea acestora
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
părea justă, și Își dădură consimțământul. Dar cei din Eleea refuzară să se supună unei asemenea hotărâri și iată motivul pentru care corintenii, printr-un decret, i-au exclus pe eleați de la Jocurile Istmice. Cu Începere de la această dată nici un eleat nu a mai concurat la Jocurile Istmice. Uciderea Molionizilor 1 de către Heracles, aproape de Cleonai, nu Înseamnă nimic - (F) În pofida celor care cred În existența decretului Împotriva eleaților. După părerea acestora, dimpotrivă, era de datoria eleaților să-i excludă pe corinteni
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
au exclus pe eleați de la Jocurile Istmice. Cu Începere de la această dată nici un eleat nu a mai concurat la Jocurile Istmice. Uciderea Molionizilor 1 de către Heracles, aproape de Cleonai, nu Înseamnă nimic - (F) În pofida celor care cred În existența decretului Împotriva eleaților. După părerea acestora, dimpotrivă, era de datoria eleaților să-i excludă pe corinteni de la Jocuri dacă Într-adevăr conflictul dintre cele două populații ar fi ajuns până aici. Acestea fost-au cele ce-am avut de spus.” 14. După ce am
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Începere de la această dată nici un eleat nu a mai concurat la Jocurile Istmice. Uciderea Molionizilor 1 de către Heracles, aproape de Cleonai, nu Înseamnă nimic - (F) În pofida celor care cred În existența decretului Împotriva eleaților. După părerea acestora, dimpotrivă, era de datoria eleaților să-i excludă pe corinteni de la Jocuri dacă Într-adevăr conflictul dintre cele două populații ar fi ajuns până aici. Acestea fost-au cele ce-am avut de spus.” 14. După ce am trecut de tezaurul acantienilor și de cel al
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a susținătorilor unei epistemologii că explicațiile sau interpretările partizane nu sunt decât fragmentare și că absolutul lor e iluzoriu, pentru că o cale spre cunoaștere este doar atât, o cale. Consecința acestei "lupte" vechi de când lumea cum ar spune unii între "eleați" și "heracliteeni"12 e că dezbaterile în câmpul teoriilor identității sunt captive într-o încercare sisifică de a răspunde fără echivoc la problema: este identitatea moștenită, esențială și perenă sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
den Berghe, Geertz, Isaac, Grosby, Connor ș.a. 11 Aici tind să fie incluse de exemplu teorii cunoscute sub denumiri precum: instrumentalism, situaționalism, cognitivism, modernism, invenționism și chiar postmodernism și autori precum: Barth, Mitchell, Brass, Horowitz, Calhoun, Anderson, Jenkins ș.a. 12 Eleații (Xenofan din Colofon, Parmenide, Zenon din Eleea) susțineau unicitatea și imuabilitatea lumii și existenței, în vreme ce Heraclit din Efes era adeptul ideii de schimbare continuă, foarte sugestiv surprinsă în aforismul său: panta rei. 13 Care pot fi incluse în categoria întrebărilor
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Diogene, Epicur, Lucrețiu, Horațiu etc. -, tradiția ale cărei mari figuri sunt puse laolaltă pentru prima dată în prezenta lucrare; de cealaltă parte, chiar contemporanii lor: Pitagora, Parmenide, Cleanthes, Chrysippos, Platon, Marcus Aurelius, Seneca. Atomiști, moniști, abderitani, materialiști, hedoniști, contraidealiști, dualiști, eleați, spiritualiști și partizani ai liniei ascetice. Filosofia, în perioada ei grecească, dar și mai târziu, n-a încetat să prezinte un dublu chip, din care nu este arătată, privilegiată, decât o singură față. Căci, câștigând confruntarea, Platon, stoicii și creștinismul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui cu Dilthey, fiindcă asupra raportului dintre cei doi vom reveni pe larg în capitolul următor. Primul reper este o temă eleată, care stă la baza sistemului hegelian: adoptând modelul unui raționalism universalist, de tip clasic, Hegel echivalează, ca și eleații, planul existenței cu cel al gândirii. Numai că pentru aceștia din urmă empiricul multiplu și permanent variabil este o simplă iluzie în raport cu unicitatea și imuabilitatea existenței adevărate, singura care poate fi gândită 108. În schimb, la Hegel empiricul este integrat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trece la cel de-al doilea dintre reperele anunțate adică la metoda dialectică adoptată de Hegel și vom spune că pentru el logicul nu rămâne la stadiul purei identități cu existentul și nu se blochează în fața contradicției non-existentului, ca la eleați, ci iese din sine și se întrupează chiar în lumea empiricului, pentru ca abia ulterior, după ce a făcut experiența alterității, să se regăsească sub forma unei sinteze între gândire și existență 109. Hegel deblochează așadar inhibiția eleată în fața nimicului, recurgând la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
recurgând la dialectică, o metodă dinamică, de certă deschidere romantică; acum nimicul este asumat pe drumul devenirii. Sau pentru a apela la termenii folosiți de Noica într-un alt context Hegel integrează "rațional" antinomiile intelectului, adică "raționalizează" chiar și ceea ce eleații considerau irațional, fiindcă acesta rămânea pentru ei în afara capacității noastre de concepție (vezi I, nota 185). Este o soluție pe care o putem numi heraclitică 110, spre a utiliza un necesar termen antitetic în raport cu eleații. În paranteză fie spus, faptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adică "raționalizează" chiar și ceea ce eleații considerau irațional, fiindcă acesta rămânea pentru ei în afara capacității noastre de concepție (vezi I, nota 185). Este o soluție pe care o putem numi heraclitică 110, spre a utiliza un necesar termen antitetic în raport cu eleații. În paranteză fie spus, faptul că putem vorbi despre caracterul clasic al modelului eleat și despre cel romantic al modelului heraclitian constituie un argument în plus că, dincolo de ancorarea lor programatică într-o epocă istorică sau alta, cele două tendințe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
capacității noastre de concepție (vezi I, nota 185). Este o soluție pe care o putem numi heraclitică 110, spre a utiliza un necesar termen antitetic în raport cu eleații. În paranteză fie spus, faptul că putem vorbi despre caracterul clasic al modelului eleat și despre cel romantic al modelului heraclitian constituie un argument în plus că, dincolo de ancorarea lor programatică într-o epocă istorică sau alta, cele două tendințe larg culturale au și o dimensiune anistorică. Această constatare ne oferă prilejul de a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aparent straniu, două modele mentale antinomice: deși punctul de plecare (tema identității dintre existență și gândire: "gândirea este identică cu obiectul gândirii" cu existența -, deoarece "gândirea trebuie să aibă ca obiect ceva care există"112) este clasic, imobilismul logic al eleaților este convertit de heracliticul Hegel în imanența gândirii, cu devenirea ei continuă către Spiritul absolut. Am spus "aparent straniu", pe de o parte, întrucât, cu Hegel, suntem în epoca în care clasicismul coexistă totuși cu romantismul, în ciuda adversității lor, iar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de o parte, întrucât, cu Hegel, suntem în epoca în care clasicismul coexistă totuși cu romantismul, în ciuda adversității lor, iar pe de altă parte, fiindcă numai așa, prin adoptarea unei soluții tipic heraclitice, se putea debloca imobilismul imperturbabil al modelului eleat, care într-o manieră clasică spațializa durata și segmenta procesele dinamice, refuzându-i mișcării dreptul la existență.113 Împrumutând limbajul lui Dilthey, am putea spune că absența unei "corelații a stărilor de fapt" îi determina pe eleați să nege existența
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
imperturbabil al modelului eleat, care într-o manieră clasică spațializa durata și segmenta procesele dinamice, refuzându-i mișcării dreptul la existență.113 Împrumutând limbajul lui Dilthey, am putea spune că absența unei "corelații a stărilor de fapt" îi determina pe eleați să nege existența mișcării. Această absență este suplinită de către Hegel prin sinteză, operator (metodo)logic capabil să deblocheze de fiecare dată o antinomie inhibantă pentru eleați și să depășească "dubla unilateralitate"114 reprezentată de teză și, respectiv, de antiteză. El
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
am putea spune că absența unei "corelații a stărilor de fapt" îi determina pe eleați să nege existența mișcării. Această absență este suplinită de către Hegel prin sinteză, operator (metodo)logic capabil să deblocheze de fiecare dată o antinomie inhibantă pentru eleați și să depășească "dubla unilateralitate"114 reprezentată de teză și, respectiv, de antiteză. El reușește astfel să relanseze mișcarea, să coreleze secvențele și să reacrediteze devenirea, căci pentru Hegel "nur eines ist absolut, das Werden"115. Să continuăm comparația și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
antiteză. El reușește astfel să relanseze mișcarea, să coreleze secvențele și să reacrediteze devenirea, căci pentru Hegel "nur eines ist absolut, das Werden"115. Să continuăm comparația și în alți termeni. Am văzut că viziunea clasică este organizată descendent, astfel încât eleații se supun firesc legilor abstracte ale "gândirii pure"116 (pentru ei legile există din capul locului și sunt recunoscute ca atare, nu "devin", ca la Hegel, spre a relua o trimitere anterioară vezi supra nota 47). Ei admit astfel o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dar care are nevoie de pluralitatea existenței 120, pentru a putea parcurge traseul, perpetuu triadic, de la logic la empiric și apoi la spiritual. Pentru autorul Fenomenologiei spiritului existența nu mai este un simplu "obiect al gândirii", așa cum se întâmplase la eleați, ci secondează gândirea și, într-un fel, o confirmă, oferindu-i-se ca materie spre a fi însuflețită de duhul încă neîntrupat al Ideii. O dată cu Dilthey, accentul este împins și mai departe, tocmai asupra celuilalt termen al raportului dintre gândire
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a gândirii lui Dilthey). Corelația (Zusammenhang), concept pe care se articulează întreaga viziune a lui Dilthey, joacă tocmai rolul sintezei hegeliene, acela de a debloca într-o manieră romantică (vezi supra soluția heraclitică) antinomiile rigide ale clasicismului (vezi supra modelul eleat). Așa cum sinteza asigură mobilitatea unei construcții speculative în cazul lui Hegel, corelația îndeplinește aceeași funcție în cazul construcției istorice a lui Dilthey. Să notăm totuși că o asemenea metodă, acceptabilă sub raport formal și rodnică în sistemul de referință al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Editura Minerva, 1983, pp. 440-441. 107 M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 517. 108 Pentru o expunere mai nuanțată a raportului dintre planul existenței și cel al gândirii, precum și pentru înțelegerea modului în care acestea ajung să se identifice la eleați, redăm o explicație bine articulată a lui Hermann Cohen: "Spiritul începe să devină autonom atunci când se diferențiază de natură, pentru a și-o subordona. Dar diferențierea de natură se realizează prin diferențierea de senzație și de percepție, iar subordonarea prin
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]