76 matches
-
care să capteze o predispoziție afectivă. Ceea ce aș sublinia aici e concurența dintre formele de inventar retoric (care vor constitui celebra "mistică a genurilor") și cum să îi spun altfel? forma emoției. Un destin de scriitor e ghidat de o elecțiune afectivă, anterioară și preeminentă în raport cu toate celelalte alegeri generice. Melodrama orientează prozele scurte de la începutul carierei, romanele schematice de la începutul anilor '20, interminabilul ciclu autobiografic sau întreprinderea de reconstrucție a biografiei eminesciene. Schiță, "fantezie", roman, autobiografie, viață romanțată toate au
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
înțeleasă a cheltuirii afective și a prisosului afectiv împărtășite, capital de forță inestimabil, suprimare a singurătății solipsiste în care trăia fiecare până atunci, prietenia capătă valoare prin magnificele potențialități pe care le presupune. Contractul care face posibilă această virtute a elecțiunii funcționează și în sens invers, putând genera la fel de bine și îndepărtarea cuiva. În cadrul unei relații cu un individ incapabil să se angajeze prin contract - major fiind, deși minor din punct de vedere afectiv, intelectual, mental sau psihic -, mai înzestrat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în Anglia, unde a găsit un teren favorabil în teologia anglicană și în politica regilor Stuart de a frâna dezvoltarea puritanismului. Arminianismul s-a opus calvinismului în 5 puncte esențiale legate de liberul arbitru și de consecințele alegerii cu privire la condiționarea elecțiunii, mântuirea universală, acțiunea duhului sfânt și pierderea grației. În anglicanism aceste puncte au dus la radicalizarea episcopalismului și chiar la două Războaie ale Episcopilor pentru a impune anglicanismul în Scoția. 20 Maurois, History of England, p. 287. 21 "Complicitatea a
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
u. 373. Hava Lazarus-Yafeh, „Jews and Christians in Medieval Muslim Thought”, În 540, pp. 108-117. 374. Într-un excelent studiu privind stigmatul identității etnice, Sorin Antohi dă ocol sferei semantice a noțiunii de „stigmat”, care „acoperă deopotrivă mărcile miraculoase ale elecțiunii divine (prin memoria simbolică a rănilor lui Cristos), atributele externe ale maladiei și handicapului, sigiliul indelebil al justiției pe corpul marilor delincvenți, semnul oprobriului public la adresa persoanei ieșite din «normalitatea» specifică a unei comunități”. Evident, În capitolul de față, eu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ei învingătoare, în pofida a toate. I. D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv, Editura Junimea, Iași, l999, Singurătatea scriitorului, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2004, Călinescu în autoportret, Editura Timpul, Iași, 2007, reunesc reflecțiile profunde asupra acestor personalități, subiecte de elecțiune spirite afine, fără îndoială. "Schimbare de structură", cum este anunțat în prefață, volumul Salon literar cu prozatori contemporani români și străini, Editura Junimea, Iași, 2014, înfățișează atașamentul autoarei pentru critica de nuanță, hermeneutică dublată de reflecția actualizantă, recuperatoare de contexte
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
tron, regele Eduard al VI-lea era aclamat de protestanți ca un „nou rege Iosia”, iar Elisabeta I, ca o „nouă Deborah”. Cromwell îl invoca pe Isaia în fața parlamentului englez și proclama că englezii erau poporul lui Dumnezeu, văzând în elecțiunea lor o repetare a alegerii vechiului Israel. În Germania, apostolii „revoluțiilor naționale” - de la Fichte și până la Paul de Lagarde și Carl Schmitt - denunțau pe toate tonurile corupția civilizațiilor franceză, engleză sau „iudaică”, opunându-le pe germanul ancestral, așa cum fusese el
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Weber încearcă să înțeleagă cum o mentalitate economică (capitalistă) poate fi condiționată de gândirea și practica protestante. Răspunsul dat este următorul: printr-o asceză intramundană și prin interpretarea muncii ca o vocație, iar a rezultatelor ei, ca un semn al elecțiunii divine. Ideea este unică în protestantismul ascetic european. Totuși, susține Weber, anumite practici orientate spre câștig au existat în multe religii, inclusiv în antichitate și Evul Mediu occidental. „Ar însemna să falsificăm faptele dacă am atribui negustorului indian, chinez sau
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Practică vindecarea bolii prin tehnica ghicitului bazată pe vibrația greutății unui obiect ținut în mână atunci când i se pune o întrebare spiritului; * șamanismul coreean și japonez. Aici șamanismul „este practicat în general de femei. Orbirea este un semn sigur de elecțiune”. Femeia nord-coreeană moștenește, de obicei, darurile șamanice pe linie ereditară; * șamanismul nord- American presupune o asceză neobișnuită. „în multe arii geografice, șamanii tind să formeze asociații profesionale.”; * șamanismul sud-American „cunoaște toate motivele prezente în alte arii culturale: boala inițiatică, vizualizarea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
speculații psihanalitice, Paul Cernat descrie totuși anumite mecanisme psihologice funcționale. Aflați în căutarea unui drum în viață, afirmă criticul, adolescenții dispun de un libido ce trebuie canalizat în direcția "justă" de către factorii "responsabili", sentimentul "sublim" al creșterii puterii și al elecțiunii, dar și nevoia de identitate, de certitudini absolute, de apartenență la o comunitate simbolică privilegiată constituind "motoarele" adeziunii juvenile; dacă în societățile "consumiste" occidentale această energie este îndreptată înspre idolatrizarea vedetelor culturii pop-rock sau a super-eroilor justițiari hollywoodieni, sistemul comunist
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a lui Jupîn Dumitrache, la rîndu-i analizată în Domina bona: "O notă a aristocrației este sentimentul continuității între generații (...). Fără exclusivism, nu există noblețe și toate satisfacțiile aristocratului (...) vin din admiterea unei fatalități care exclude pe alții din cercul de elecțiune." (Domina bona) Orgoliul fiind chiar semnul distanței, a(l) aristocratului, onoarea trebuie "salvgardată"! O "democrație" a textului se cîștigă în exercițiul mobil al criticului. Detaliile nu merg pe firul principal al operei, dar compun cimentul ei. Sînt, de asemenea, cele
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
întâmplător prefața la Synagogale Poesie des Mittelalters (1855) apare în traducere engleză, în 1907, la douăzeci și unu de ani de la moartea autorului și cu doar câțiva ani înainte de pogromurile rusești de la Chișinău din 1903-1905, și asta la New York, noua patrie de elecțiune a evreilor ruși. Titlul englez al acestui opuscul, The Sufferings of the Jews during the Middle Ages, nu lasă nicio îndoială în ce privește perenitatea memoriei suferinței, transportată astfel în Lumea Nouă65. Prefațatorul ediției americane, George Alexander Kohut, scrie: "Zilele ciumei și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
totuși, figurând alături de alte genocide și catastrofe, genocidul evreiesc putea câștiga în semnificație prin comparație și contextualizare. Dacă genocidul era unic, el le aparținea evreilor și numai lor. Această obsesie a unicității era, de fapt, o neplăcută versiune seculară a elecțiunii 21. Isaac Deutcher și Elie Wiesel recomandau tăcerea, considerând că exterminarea rămâne pentru totdeauna dincolo de puterea de cuprindere a inteligenței omenești. Într-adevăr, în anii 1950-1960, genocidul dobândește un statut de normativitate, iar proximitatea evenimentului contribuie la a-l menține
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care nu căuta motivele suferinței lui -, dar sunt lipsiți de consolarea pe care o oferea credința în acel Dumnezeu drept care se revelează la sfârșitul dialogului biblic. Astfel, suferința ar fi iremediabil condamnată la tăcere, închisă într-o solitudine vecină cu elecțiunea, o solitudine și o elecțiune alese deliberat de grupul însuși. O auto-elecțiune a omului, prin om și pentru om, fără Dumnezeu. Paradoxal, este greu să te identifici cu ceea ce nu poți nici explica, nici înțelege. Or genocidul este un eveniment
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lui -, dar sunt lipsiți de consolarea pe care o oferea credința în acel Dumnezeu drept care se revelează la sfârșitul dialogului biblic. Astfel, suferința ar fi iremediabil condamnată la tăcere, închisă într-o solitudine vecină cu elecțiunea, o solitudine și o elecțiune alese deliberat de grupul însuși. O auto-elecțiune a omului, prin om și pentru om, fără Dumnezeu. Paradoxal, este greu să te identifici cu ceea ce nu poți nici explica, nici înțelege. Or genocidul este un eveniment uman, comis de oameni, programat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
înalț simțămintele la nivelul minții, mai trebuia să fac pasul viu pe care mi-l hărăzise destinul: să-l vizitez, foarte-foarte curând, pe Lovinescu. Faptul că am ajuns să fac parte din ultima generație a „sburătoriștilor“ se datorește, desigur, unei elecțiuni spirituale mai adânci..., dar și unei întâmplări. Elecțiunea spirituală consta în împrejurarea că, încă de pe băncile liceului, educația mea literară s-a bazat pe lectura entuziastă a scrierilor critice ale lui E. Lovinescu. Gustul și preferințele mele au fost în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fac pasul viu pe care mi-l hărăzise destinul: să-l vizitez, foarte-foarte curând, pe Lovinescu. Faptul că am ajuns să fac parte din ultima generație a „sburătoriștilor“ se datorește, desigur, unei elecțiuni spirituale mai adânci..., dar și unei întâmplări. Elecțiunea spirituală consta în împrejurarea că, încă de pe băncile liceului, educația mea literară s-a bazat pe lectura entuziastă a scrierilor critice ale lui E. Lovinescu. Gustul și preferințele mele au fost în așa mare măsură dirijate de critica lovinesciană, încât
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Isus a Înviat și le trimite să le ducă vestea „ucenicilor și lui Petru”. Petru este citat separat de Înger, dată fiind tripla lui apostaziere. Într-un fel, invitația Îngerului, cu caracter special pentru „prințul apostolilor”, este o reconfimare a elecțiunii În ciuda greșelii sale. Petru nu trebuie să deznădăjduiască; și el, ucenicul care și-a renegat Învățătorul de trei ori Într-o singură noapte, merită să se bucure de vestea bună a Învierii laolaltă cu ceilalți ucenici (cu nimic mai curajoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
stării civile, declinând numele complet al Împricinatului: „Iuda, [fiul] lui Simon Iscariotul”. Este cea mai completă formă a numelui personajului nostru din Noul Testament! Pe de altă parte, cum se Împacă faptul că printre apostoli se află un „diavol” cu ideea elecțiunii apostolilor, altfel spus, cu caracterul elitist, În sens teologic, al apostolatului? Ajungem iar la aporia menționată adineaori: dacă Isus știa ce „diavol” alege, atunci nimeni nu poartă responsabilitatea predării Sale vrăjmașilor. Isus Și-a pregătit singur așternutul pe care va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
capitalului ; comoara lui Lefter se scrie cu cifre. Urmarea extazului este o stare de serenitate, de calm aparent cu care Lefter își scrie demi- sia, modalitatea sa de extragere din profanul existenței mundane pentru a accede la condiția celestă a elecțiunii prin hazard. Să privim atent textul demisiei pe care nara- torul ni-l pune intenționat sub ochi, să-l vedem, pentru că mărcile unei personalități noi se recompun în acest text aparent anodin al cărui relief stilistic este ignorat de către „domnul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru o fantasmagorie (așa-zisele human bombs putând fi la fel de bine bunicuțe sau copii la o vârstă fragedă). Mă îndoiesc că un cititor al reputatelor Les Echos sau Financial Times ia în serios niște entități improbabile cum ar fi Paradisul, Elecțiunea alegerea preferențiată a unui Dumnezeu Învierea din morți sau Umma. Fiecare cu trăsnăile sale, și nu e sigur că părerea preconcepută a lui matter of fact se va dovedi până la urmă a fi și cea mai rezonabilă dar, până la urmă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la statutul Palestinei. Țara Sfântă și Societatea Națiunilor: cum de nu s-a înțeles, cu douăzeci de ani în urmă, că pentru a-i conferi Societății Națiunilor o autoritate durabilă printre oameni, spiritualității ei i-ar trebui un centru de elecțiune pe suprafața globului, i-ar trebui "compus un loc", așa cum faci atunci când meditezi pentru a te menține în prezența lui Dumnezeu. Pentru că spiritualitatea acestei Societăți n-ar trebui să fie simpla sumă a tuturor egoismelor nationale admise să facă parte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
terestru, atât de sumbru în acest moment, Orașul Sfânt, Ierusalimul, luminează din ce în ce mai tare, ca și kibla, direcția către care trebuie să conveargă toate rugăciunile, în care se adună toate bunăvoințele; căci acest oraș, astăzi însângerat de ură, este locul de elecțiune din care nicio națiune, nicio clasă n-ar trebui excluse." Tot astfel, nici dorința pioasă n-are vârstă. Decât că uneori, ea te ramolește și te face pisălog. 6. Ioan Botezătorul sau deșertul la Qumran În zilele acelea, a venit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ține de războiul psihologic purtat cu iscusință. Poporul evreu n-ar fi supraviețuit fără acest "delir de interpretare", Vechiul Testament fiind în ochii necredincioșilor un autentic dosar clinic. Dar alianța celui tare cu altul tare și el constituie un alt exemplu. Elecțiunea divină plus superputerea terestră, e prea mult! Conținutul vasului dă pe dinafară. Statele Unite, noul Israel? Un confident al Providenței care are pe deasupra și prima armată și cea mai puternică monedă din lume ar trebui să inspire celor slabi, națiunilor mijlocii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
reprezentare afectate; când unii vorbesc acasă araba, iar alții franceza; și când fiecare comunitate își are propriul canal de televiziune. Un popor este o moleculă de atomi puși în libertate, uniți fie printr-un delir comun un ascendent legendar sau elecțiunea divină fie printr-un resentiment comun față de un vecin sau de un dușman ereditar. O societate capătă corp, așa cum se cristalizează o soluție chimică, atunci când membrii ei au în același moment același adversar. Tătarii sunt cei care au făcut Rusia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
puterea sovietelor plus electrificarea", atunci sionism înseamnă Moise plus Caterpillar. Împreună cu acest sector Construcții-Lucrări Publice ofensiv, departamentul Drumuri și Poduri îndeplinește promisiunea făcută poporului ales. Ambalajul elastic face cucerirea mai soft. Pe drumul nou, realizare a stăpânului și semn de elecțiune, se întâlnesc David și Moise, Iosua și Ezechiel. Profetul este cel care deblochează o perspectivă, ducându-i pe ai săi către un punct de fugă situat dincolo de orizont. Regele închide peisajul și face să conveargă privirile înspre el însuși. David
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]