53 matches
-
cuprinsese din nou sentimentul acela îngrozitor, dar atât de familiar mie care se traducea prin „Pe cine încerci să păcălești?“ M-am amestecat printre bărbați, încercând să particip și eu la hohotul de râs colectiv. Dar mă simțeam inexistentă și elefantină. Eram așa de supărată, că, atunci când Helen a plecat, am uitat să-i dau scrisoarea pentru Anna, scrisoarea prin care îi spuneam Annei să vină la mine și să-mi aducă o grămadă de droguri. Iar mai târziu, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pasă ce se întâmplă în lumea din jur. Universul lor se restrânge la acea carapace în care se pot retrage dacă sunt deranjate. Ca și cum s-ar autoconține, retrase în lumea lor, aceste viețuitoare stau încremenite cu orele pe picioarele lor elefantine și puternice, în aceeași poziție, acumulând energia solară necesară, să poată face abia sesizabilă următoarea mișcare. Oul țestos este hermafrodit; perfect rotund și translucid. În final, sexul oului este dat de expunerea mai mult sau mai puțin la lumină. Sămânța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pregătirea noastră? Nu eram muncitori de ședință, menirea noastră era să învățăm carte pe copii. Noroc că, sublime, frazele acestea n-au fost rostite niciodată. * Ușa se deschise larg. Cu chipuri buhăite, trei personaje îi pășiră pragul. În înaintarea lor elefantină, indivizii ne priveau sever ca și cum ne-ar fi zis: „Aha, v-am prins!” Directoarea le sări în întîmpinare și pentru întîia oară am zărit în splendizii săi ochi, pierduți într-un fumuriu mîlos, un zîmbet. În preajmă se gudura și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
regiunea Teman din Arabia de Sud. Pentru a înțelege mai bine această legătură ar trebui să așteptăm publicarea unei ediții critice. d) Foarte interesantă este și corespondența dintre membrii coloniei ebraice militare aflate în slujba ocupanților persani, încartiruită în insula Elefantina, în zona Nilului de Sus, înainte de prima sa cataractă, și autoritățile religioase din Ierusalim (Soggin 1987, App. II 1.2.). Găsim aici referințe la persoane și evenimente de la sfârșitul secolului al V-lea î.C., deși se pare că evreii
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
scris întotdeauna cu JWH), ’anat bêt’ēl și ’ašam (sau ’ašim) bêt’ēl. Deoarece erau oferite sacrificii tuturor celor trei divinități, fără îndoială, se practica aici un cult politeist. Ceea ce ne miră e că raporturile dintre preoții de la templul din Elefantina și autoritățile religioase de la Ierusalim au fost întotdeauna cordiale, fără ca primii să fie excomunicați de cei din urmă, așa cum s-ar fi întâmplat câteva secole după aceea. 5.5. Influența cananeană În încheierea acestui capitol tragem concluzia că atât în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
mod ciclic murea și învia, după cum lasă să se înțeleagă textul care spune că credincioșii o plângeau, fapt care se putea întâmpla la moartea sa. 6.3. Templul din Leontopolis Am amintit deja câteva lucruri despre situația coloniei militare din Elefantina și despre cultul cu siguranță politeist pe care îl practica (vezi 5.4.d). De această dată este vorba despre un alt templu, tot din Egipt, despre care există o mențiune în secolul al II-lea î.C., cu puțin
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Ptolemeu VI Filometor (180-145 î.C.) și al reginei Cleopatra II a construit un templu la Leontopolis (la nord de Memfis, astăzi Tell el-Jehudije). Era un act cu totul neortodox: trecuse deja timpul în care prezența unui alt templu la Elefantina era tolerată, astfel că vestea construirii unui sanctuar schismatic ar fi putut avea drept obiectiv explicarea și legitimarea declasării familiei Oniazilor din funcția de mari preoți. Josephus Flavius, în Ant. XIII 62-79 și XX 235-237 confirmă această tradiție. b) Totuși
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
u.), fapt dovedit de 2Mac 6,2 care confirmă că templul samaritenilor exista de dinainte de primele decenii ale secolului al II-lea î.C. Pe de altă parte, argumentul sanctuarului alternativ nu trebuie exagerat: după cum am văzut, existența templului la Elefantina câteva decenii mai înainte (vezi 5.4.d) nu-i îngrijorase pe preoții de la Ierusalim care au continuat să mențină raporturi frecvente și cordiale cu „diaspora” din sudul Egiptului. Săpăturile recente (1995) de pe Muntele Garizim conduse de Departamentul de Antichități
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
din Ierusalim, sunt dovada drumului lung și dificil (deși textele vor să ne convingă că reforma lui Iosia a fost o chestiune de doar câteva luni sau cel mult câțiva ani), după cum o arată de altfel și persistența tendinței politeiste (Elefantina!) și în epoca postexilică. a) Reformelor cu orientare monoteistă li se opuneau o serie de factori, dintre care cel mai important era cu siguranță legătura dintre divinitățile păgâne și ciclurile agriculturii și creșterii animalelor. Zeul cananean Baal (vezi 2.1
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul său! (Gen 9,6) Chiar dacă procesul de implementare va dura ceva timp, după cum am văzut mai sus în (5.4.d) cu privire la textele de la Elefantina, sunt stabilite deja două dintre elementele fundamentale ale credinței lui Israel. 7.3. Misiunea între păgâni Din aceste elemente derivă un sector nou al religiei iudaice: misiunea între păgâni în epoca elenistă. a) În legătură cu acest fapt, Isus le adresa fariseilor
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
timp în urmă (cf. Th.C. Vriezen 1996) răspunsul la această întrebare era un „nu” categoric, astăzi, după cum am văzut, am devenit mult mai prudenți: „nu”-ul se referă mai curând la epoca postexilică, dar nici acolo întotdeauna și oriunde (cf. Elefantina). Nu trebuie să excludem nici existența în Israelul din epoca exilică a unui partid pro-profetic (pe care unii îl numesc al „Unicului Yhwh” [M. Smith 1971]) și a unui partid al marilor mase care nu vedeau nici o problemă într-o
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cf. 23,14 ș.u.; 2. Dt 16,1-8; cf. 2Reg 23,21-23 și Ez 45,18 ș.u., Dt/Dtr; 3. Ex 12,1-20; Lev 23,5-8; Num 28,16-25; 4. Ios 5,10, independent; 5. papirusul „pascal” din Elefantina, izvor extrabiblic important, datat în 419 î.C., asemănător tradiției „sacerdotale”, fiind diferit doar în câteva detalii. Vom trata acest aspect într-un capitol următor (12.3.c). e) Ex 12 ne oferă un exemplu de descriere detaliată a ambianței
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
muta în funcție de necesități; dacă se putea face în așa fel încât să coincidă începutul recoltei cu săptămâna respectivă, erau puține șanse să concorde și cu luna plină. c) Cu privire la această problemă găsim interesant un fragment din papirusul numit „pascal” din Elefantina (Cowley 1923, Nr. 21, p. 60), datat în anul al cincilea al domniei lui Darius II, regele Persiei, adică anul 419 î.C. Între altele, importanța sa rezidă în chiar datarea sa precisă, atestându-ne practica de atunci, de la sfârșitul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Abib, pe toate celelalte le cunoaștem din inscripții feniciene. În Iudeea însă, începând cu sfârșitul exilului, numele lor sunt înlocuite de cele babiloniene, după cum am văzut deja (cf. 16.2.b); ele sunt atestate în primul rând în papirusurile din Elefantina (cf. 5.4.d), în vreme ce în Biblia ebraică și în deuterocanonice sunt mai degrabă rare. Vă oferim o sinopsă în tabelul următor, indicând numai numele atestate în Biblia ebraică. 16.4. Calendarul în iudaismul „sectar” În iudaismul numit în mod
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
dezvoltarea în această direcție. a) Însușirea principală este înainte de toate centralizarea cultului la templul din Ierusalim, care se va întrerupe automat la distrugerea sanctuarului. Sanctuare existau și în alte locuri: am văzut (cf. 5.4.d) că în colonia militară Elefantina, în Egiptul de Sud, exista un alt templu care, în secolele VI-IV î.C., slujea colonia militară iudaică cantonată aici; un alt templu a fost ridicat în Egipt la Leontopolis (cf. 6.4.a). Totuși, dacă în cazul templului
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Egiptul de Sud, exista un alt templu care, în secolele VI-IV î.C., slujea colonia militară iudaică cantonată aici; un alt templu a fost ridicat în Egipt la Leontopolis (cf. 6.4.a). Totuși, dacă în cazul templului din Elefantina, așa cum rezultă din scrisorile păstrate aici, raporturile cu autoritățile din Ierusalim erau frecvente și cordiale, în cazul celui din Leontopolis, relațiile par să fi fost dificile, astfel că istoriografia oficială iudaică tinde să supună acest episod unui fel de damnatio
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sunt nesigure asupra datei) un grup de rebeli împotriva ocupației babiloniene s-a refugiat în Egipt ducându-l cu sine pe profetul Ieremia (Ier 42-43); din păcate, urmele sale se pierd după acest episod. La fel, și colonia militară din Elefantina, despre care am discutat mai înainte (cf. 5.4.d), cu excepția corespondenței cu Ierusalimul, a dispărut fără să lase urme. Conform lui Josephus Flavius (Ant. XII 1 ș.u.) Alexandru cel Mare și al doilea dintre diadohi (succesorii săi), Ptolemeu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
in-fluențat puternic istoria triburilor ivrite. Cînd o parte a lor, de frica asirienilor, se refugiază în această țară pe la anul 580 Vl î.e.n. la dușmanii de moarte - egiptenii - aceștia, din ,,dușmănie” îi lasă să-și construiască un templu pe insula Elefantina în-chinat lui Iaho care a fost distrus în anul 417 de către localnici. După ce perșii au devenit stăpînii Egiptului la anul 525 î.e.n., ivriții s-au dat în bărci cu noua stăpîni- re iar cînd aceștia au fost alungați pe la anii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
au dat în bărci cu noua stăpîni- re iar cînd aceștia au fost alungați pe la anii 417 î.e.n. templul lor a fost dat pradă focului pentru că băștinașii nu vroiau să mai vadă mutrele care au fost uneltele ocupantului străin. La Elefantina exista o colonie de mercenari mozaici care mîncau carne de oaie și berbec sacrificînd aceste animale în templul lui Iaho. Dar egiptenii venerau în acest oraș pe Chnum care avea ca animal sacru berbecul cu coarnele ră- sucite în lateral
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
iar glagoria să o punem pe calea cea luminoasă. Necazurile și urgiile istoriei i-au dus pe o parte dintre ivriți în anul 580 î.e.n. în refugiu la ,,dușmanii lor de moarte” în Egipt, unde și-au clădit pe insula Elefantina un templu închinat lui Yaho, una dintre divinitățile la care se închinau ei, fiind în fapt denumirea din limba egipteană a zeiței Isis, principala divinitate de cult în timpul arătat în această țară alături de Osiris. Dar cum erau căpățînoși față de egipteni
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de iudei cu zeci, sute sau mii de tauri îl țin de divinație unică închinată dumnezeului ce merita a fi cinstit, chiar dacă i-au scos din sărite pe vechii egipteni și le-au pus jar la tălpi cînd hălăduiau prin Elefantina. Prea put asemenea judecăți parșive și idioate. Iar noi înjunghiem cu sutele de mii, nevinovații miei și nu ne rușinăm deloc! Neam de păstori, mioriticii carpatini își venerau animalele pentru că ele, prin darurile lor i-au scos din necazurile și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
au fost menționați în documen- tele egiptenilor atît ca adversari cît și ca aliați. Cu noul stăpîn, ivriții s-au înțeles mai bine iar o parte dintre ei au intrat ca mercenari în armata perșilor și îi găsim menționați în Elefantina, dînd la cap egiptenilor din sud cînd aceștia s-au răzvrătit să-i alunge pe cotropitorii persani. Astfel au ajuns ei să cîștige încrederea persani- lor și să se poată conduce în Iudeea prin oameni ca Ezra sau Neemia. Numărul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
când preoții, nemaifiind dependenți de palat, au asumat funcțiuni care în precedență aparțineau regelui. Absența unei concrete centralizări a cultului în epoca preexilică e, de asemenea, demonstrată de celebrarea cultului sacrificial în templul lui Yaho (Yhw) în comunitatea iudaică din Elefantina până la sfârșitul secolului al V-lea î.C., când acest templu a fost distrus de egipteni (Dion, 2002; Contini, 2009, pp. 179-183). Discuția cu privire la o altă atestare ulterioară a unui „templu al lui Yaho” în epoca persană care apare într-
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în orice caz - nu au existat acele intrări bruște sau ieșiri masive de locuitori, așa cum preferă să se exprime istoriografiile clasice. În afară de aceasta, să nu uităm că în această perioadă diaspora ebraică apare și în alte locuri, precum colonia militară Elefantina din Egipt de la care ne-au rămas numeroase papirusuri din epoca persană. Epoca neo-babiloniană este astfel o perioadă istorică în care a început răspândirea (diaspora) poporului evreu în afara regiunii palestiniene și în care s-au dezvoltat diferite „tipuri” de ebraism
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de contaminare de sorginte babiloniană sau de orice altă natură. Primul tip de religiozitate, non-monoteist, deschis la influențele exterioare, este cel care a fost exportat în diaspora egipteană și care se va găsi apoi atestat ulterior în colonia iudaică din Elefantina (cf. Dion, 2002; Contini, 2009), în timp ce „modelul babilonian”, mai rigorist, tipic teologiei sacerdotale, este cel care va fi readus în Iudeea după întoarcerea din exil și care, în ciuda unor opoziții, se va impune în religia iudaică din epoca persană și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]