58 matches
-
înseamnă o „structură rapsodică, valoare a unei arte prehomerice... (prin care) raportăm pe humuleștean nu la cunoscutele epopei grecești, ci la atmosfera în care pluteau oral fragmentele lor neadunate încă, atmosfera originară, identificabilă la fiecare seminție omenească începă- toare... ca elementaritate creatoare”11. Așadar, pe de o parte homerismul e citit ca o gigantizare a personajelor, o supradimensionare eroică, dar și încărcarea lor cu tușe grotești; iar pe de altă parte, a le face să respire atmosfera „începuturilor” umanității, a primitivității
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
să-și transgreseze „epuizarea” prin evadări în spații imaginare sau în natura agrestă, prin contactul brut cu materia, cu „pămîntul bun” al trupului feminin iubit (muza multor poeme fiind, se știe, Maria Rudich-Raicu, „Mărior”) sau prin regresii la nivelul unei elementarități primare. La nici un alt poet român interbelic, tensiunea dintre „tradiție” și „ruptură” nu e mai acut-existențială, mai dramatică decît la acest artist „baudelairian” și „rimbaldian” format în mediile iconoclasmului estetizant patronate de Al. Bogdan- Pitești. În treacăt fie spus, B.
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
în literatura genială a lui Sadoveanu, căreia Rebreanu, cel mai realist dintre scriitorii noștri rurali, nu-i dăduse totuși lovitura de grație. Nicăieri, ca în Întâlnirea din pămînturi, țăranul nu fusese mai puțin poetic și mai lipsit de aură în elementaritatea lui. "Dezbrăcat" de farmec, de folclor și de cutume, satul zugrăvit de Preda l-a surprins, prin tranșanța viziunii, pînă și pe hîrșitul E. Lovinescu, acela care, singur împotriva tuturor, a lui Iorga, ca și al lui Arghezi, salutase romanul
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
al simțurilor, ca o altă, instinctivă, și deci compensatoare, întoarcere spre origini. Iată cum frivolității negre i se pot dibui substraturi salutare! Nu doar creștinismul e abordat pe laturile sale arhaice, "erotice", iregulare, ci și ființa ca atare, reorientată spre elementaritățile ontologice, spre empirii. Senzațiile certifică în chipul cel mai apăsat alunecarea în anormalitate. "Dereglarea simțurilor" e mijlocul cel mai eficace al poeziei emanate de criza ființei: La miezul nopții am intrat pe ascuns în odaia lui Alois,/ gura mea mirosea
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
indiscretă și inoportună provoacă o benefică descărcare a memoriei istorice, ce se întoarce până spre 1900, pentru a explica stadiile de decădere și disperare în care se află oameni de vază, pe vremuri de mult și misterios apuse. Prin umorul, elementaritatea și corozivitatea limbajului ei, Vica Delcă pune o ramă critică și ironică romanului burghez sau albumului încorporat între coperțile vieții în comunism: preambulul constituit de vizita Vicăi în casa Yvonnei (partea întâi a romanului, în organizarea lui mai recentă, cuprinzând
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
tonul elegiac. Așa se explică simplitatea patriarhala a unora (destul de numeroase) secvențe ale lirismului sau, care, ca și biosul ilustrat anatomic și fiziologic (ansa la un nivel nu neapărat mai superficial al contactelor imaginarului cu sine), reflectă o nostalgie a elementarității. Poetul orădean face parte din randul acelor autori care ăncearcă a integra an mecanismul voit modern al imaginii simțămintele bucolice, reminiscențele agreste. Efectul nu e de contrast, ci de complementaritate. Dacă lirismul fiziologic pe care l-am semnalat oglindește evoluția
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
an partea neăncheiată a sfărsitului). Astfel se restabilește legătură cu barzii transilvani ai "dezrădăcinării", de la ănceputul veacului XX, fapt benefic, ăntrucăt e an avantajul poeziei a-și punctă continuitățile, a-și declară solul din care se nutrește. Pe direcția aceleiași elementarități structurale, cu răsfrăngeri, după cum am văzut, ăn planul corporalității, al conștiinței translucide și al unei vocații sentimentale, conectate la toposul originar, Ioan Tepelea acordă atenție lumii mărunte, "a boabei și fărămei". Că și Jean Follain, de altminteri, ăncearcă a surprinde
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
dicționarul acela, cum merge, de sulimanuri" (Sub razele ochilor mei). Ca și: ,tu fi-vei fiind tu, iar eu ca eu,/ deasupra prafului din cortul meu..." (ibidem). Acest recurs la cuvînt (formă inuzitată, topică) e o tatonare în răspăr a elementarității, o paradoxală năzuință spre ingenuitate. Panicat de senzația că poezia ,s-a lenevit", că ,toate manuscrisele au căzut în mîlc" și încurajat de împrejurarea că ,fumul se gudură să fie cioplit", autorul se reîntoarce, intuitiv, la germenele verbal ca la
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
parabolelor își extrage, astfel, prestigiul semantic din mobilizarea unor sensuri, exemple, modele de conduită exemplare, ce exclud orice formă de încremenire, de regres spiritual sau de comoditate a gândirii. Descifrarea registrului spațialității, la care recurge filosoful, interpretarea dimensiunilor simbolice ale elementarității, analitica tipologiei sufletului, toate acestea reprezintă trepte ale unei înțelegeri empatice, subtile, riguroase a adevărului parabolelor. În Cuvântul înainte al cărții, Andrei Pleșu recunoaște existența unor potențiale riscuri în receptarea acesteia: „Sunt perfect conștient de amplasamentul inconfortabil al întreprinderii mele
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
Gheorghe Grigurcu Sub luxurianta imagistică întunecată și sub platoșa sintaxei frînte, de-o personală alură, Liviu Ioan Stoiciu ascunde un suflet arhaic. O primă dovadă a acestuia o constituie amestecul de concret și fabulos, ambii factori ai elementarității, cel dintîi sprijinit pe senzoriu iar cel de-al doilea pe puterea imaginației, din concursul cărora ia naștere substanța poetică. Efectul lor e contrastul care dă viață textului. Cu cît prezența fiecăruia dintre ei e mai apăsată, cu atît contrastul
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
în Pascual Duarte și cel urban în Stupul (cunoscute și cititorului român, în versiunile Anei Vădeanu și respectiv Ioanei Zlotescu), au recuperat valorile a căror lipsă se simțea cel mai acut în acele momente: prospețimea, autenticitatea (chiar sub formele unei elementarități brutale), într-un cuvînt adevărul. Scrierile lui Cela nu răspundeau însă numai unor necesități spaniole. Pascual Duarte este înrudit strîns cu Străinul lui Camus, prin singurătatea disperată a personajului care nu știe să-și valorifice aspirația ascunsă la solidaritate, și
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
o discuție cinstită", e un familiar al "tertipurilor", "subterfugiilor", "deturnărilor". Simplist, didacticist, Maiorescu e mortal devansat de "gîndirea estetică europeană". Nu e întîmplătoare împrejurarea că din rîndul "favoriților" săi "aveau să se recruteze cîțiva dintre cei mai serioși critici ai elementarității, dogmatismului și anacronismului ideologiei literare a acestuia". Să ne mai mirăm că e proclamată supremația lui Gherea, care ar fi, "prin felul mai larg și mai nuanțat de a înțelege critica (...) " în mai mare măsură decît Maiorescu, contemporanul lui Eminescu
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
patronalul Eminescu). Simțăminte care, în substanțialitatea lor perenă, pot oricînd alcătui instrumentul unor noi experiențe literare, nefiind "învechite", așa cum s-ar putea crede de pe pozițiile unei poetici neapărat sofisticate, artificializate. Căile artei, ca și cele ale Domnului, sînt imprevizibile. Directitatea, elementaritatea limbajului nu au mai puțin dreptul de-a pătrunde în cetatea poeziei decît indirectitatea, alambicarea sa. Cu atît mai vîrtos cu cît această directitate și această elementaritate nu posedă doar o accepție morală, ci și una estetică, permeabilă la sensurile
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
neapărat sofisticate, artificializate. Căile artei, ca și cele ale Domnului, sînt imprevizibile. Directitatea, elementaritatea limbajului nu au mai puțin dreptul de-a pătrunde în cetatea poeziei decît indirectitatea, alambicarea sa. Cu atît mai vîrtos cu cît această directitate și această elementaritate nu posedă doar o accepție morală, ci și una estetică, permeabilă la sensurile adîncimii. Nu sînt măști ale omului, ci ale creației. Ne gîndim în speță la acel M. Beniuc al începuturilor sale, care aducea o pală de ozon montan
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
destins decât tensionat, refluxul unor trăiri condensate în labirintul memoriei sau metafora căutării obârșiilor în palimpsestul unei realități ce-și trădează mai mereu condiția, glisând înspre relieful fragil, inconstant, halucinant al imaginarului. Prin versurile sale din această carte, pliate pe elementaritate și pe tonalitățile amintirii elegiace, Eugeniu Nistor își asumă o identitate lirică inconfundabilă și legitimă, definindu-se ca un poet de autentică trăire și rostire.
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
cum erau denumite în mai vechea teorie a culturii. Iar în alte intervenții, alături de alți comentatori, N. Manolescu sesizase o marcată „suferință” textuală, vizibilă nu doar în coborîrea rostirii în zone degradate (motivația prin „autenticitate” a puerilă), dar și o „elementaritate” care nu se deschide, ci se închide în sine, ca să ne amintim și de filozoful de la Păltiniș. Ca întotdeauna, sesizăm că un simptom prezent în literatură se reclamă de la un moment de „instabilitate” culturală (e un eufemism...) care, la rîndul
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
în special, de fagotistul Șerban Novac, posesorul unei capacități exemplare de a purifica elementarul (ceea ce nu poate fi descompus mai departe), și a-l ilustra prin formule tehnice și expresive astfel încît să se facă vizibile imensa complexitate, dar și elementaritate a stilului mozartian. Șerban Novac a reușit ca, printr-o gradare procesuală, intens fenomenală a evenimentelor sonore, să suspende dureroasa inadecvare ce se poate ivi între redarea obiectelor muzicale și destinația lor de a oglindi această complexitate și elementaritate. Șerban
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
și elementaritate a stilului mozartian. Șerban Novac a reușit ca, printr-o gradare procesuală, intens fenomenală a evenimentelor sonore, să suspende dureroasa inadecvare ce se poate ivi între redarea obiectelor muzicale și destinația lor de a oglindi această complexitate și elementaritate. Șerban Novac a adoptat o atitudine de maximă previziune, conștientizînd pe cît posibil întregul ansamblu de protuberanțe incifrate la nivelul parametrilor stilului rococo. De la tipul de atac sonor pînă la frazarea subtilă, condimentată cu elanuri ponderate și senine desinențe, totul
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
instinctele (sexualitatea, foamea, setea, rivalitățile) colcăie cu mai multă disperare, cu un fel ciudat de vitalitate amplificată de amenințările morții. Fenomenul este studiat și înfățișat similar în Groapa lui Eugen Barbu și, mai târziu, în Șatra (1968) lui Zaharia Stancu. Elementaritatea vieții se manifestă în tendințele ei primare, despuiate de disimulările înșelătoare pe care le-ar da civilizația și emanciparea. Mahalaua și șatra sunt medii și categorii sociale pe care se poate face mai bine studiul umanității esențiale. Eugen Barbu face
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
Creangă se mulțumește cu bojdeuca sa, cu lut pe jos, "care, spre a continua cu vorbele Călinescului, vara ține răcoare și produce tălpilor goale o senzație plăcută, o gîdilare plăcută, cum o dă iarba pe locul de pășune". Pofta de elementaritate i se mai vădește în "cămeșoiul de pînză cu dungi albastre, lung pînă-n călcîie", în care se poate mișca în voie, ca și-n putina "pusă în cerdacul de dindos", în care se cufundă ceasuri întregi, savurînd plăcerile pe care
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
esențială nu se petrece în cadrul lui ci relevă de faptul însusi de a-l consacra străin oricărui vocabular axiologic? Întrebarea esențială nu este cum se consacră un anumit loc, pentru că ritualurile și chiar gesturile care par cele mai „simple” în elementaritatea lor nu sunt niște rețete ale sacrului ci maniere care tematizează deschiderea, dislocarea pură nu a omului, nu a experiențelor sale, ci pur și simplu dislocarea fără atribut. Întrebarea cea mai gravă ține de însăși gravitatea implicată în acesta deschidere
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
trecerea totală a puterii În mâna comuniștilor, pentru „insulte” aduse Statului și Națiunii. Criticase, Într-adevăr, dezgustat, Armata, Biserica, Justiția, demagogia, imoralitatea, ciocoismul, și din nou și din nou, „figurile Îngerești ale naționalismului român”. Dar și intelectualii „fini”, fascinați de elementaritatea Fiarei. Făcuse totul ca să evadeze din Patria rinocerizată. „Orice s-ar fi putut Întâmpla. Să mor; să fiu condamnat; să devin un câine, și eu; să fiu locuit de diavolul legionarilor. Când am ieșit din țară, am avut impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cele mai multe ori se consideră că natura este dată ca atare, dintotdeauna și în ea însăși. Vorbim ușor despre viața APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 125 122. din adâncul ei sau despre acele lucruri care își au proveniența în natură. Ne atrage elementaritatea ei atemporală. Ne lăsăm absorbiți de priveliștile ei mirabile și necuprinse, de acele energii uriașe pe care le ascunde. Însă, la o privire mai atentă, se poate vedea că natura este descoperită în preocupările noastre obișnuite, cotidiene, prin lucrurile de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
al temporalității este chronosul aristotelic, sussesiune de momente, număr al mișcării după anterior și posterior și reprezentare cronologică În sensul ei cel mai propriu. El va fi preluat comentat de unii gânditori ai evului mediu și va fi Înțeles ca elementaritate temporală ramificând timpul ciclic și timpul linear ca reprezentări derivate. Un alt mod al temporalității renunță la succesiunea de acum-uri și pune accentul pe kairos ca Înțeles al clipei singulare și decisive. Acestor moduri li se adaugă distincția dintre
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
cele mai multe ori se consideră că natura este dată ca atare, dintotdeauna și în ea însăși. Vorbim ușor despre viața APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 125 122. din adâncul ei sau despre acele lucruri care își au proveniența în natură. Ne atrage elementaritatea ei atemporală. Ne lăsăm absorbiți de priveliștile ei mirabile și necuprinse, de acele energii uriașe pe care le ascunde. Însă, la o privire mai atentă, se poate vedea că natura este descoperită în preocupările noastre obișnuite, cotidiene, prin lucrurile de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]