99 matches
-
noastre vechi, „Buletinul Institutului Pedagogic din Iași”, 1969; I.D. Lăudat, P.P. Panaitescu, „Introducere la istoria culturii românești”, CRC, 1970, 13; Pompiliu Teodor, Istorie și cultură, TR, 1971, 39; Ileana Corbea, Post-scriptum, MS, 1973, 3; Bucur, Istoriografia, 334-339; Mircea Muthu, „Vis elenic”și melancolie, TR, 1974, 32; Lucian Boia, Evoluția istoriografiei românești, București, 1976, 339-344; Encicl. istoriografiei rom., 250-251; Mircea Muthu, La marginea geometriei, Cluj-Napoca, 1979, 143-146; Ștefan S. Gorovei, Petre P. Panaitescu - coordonate ale unei evoluții, AIX, t. XIX, 1982; Ștefan
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
cuprinde scrieri pedagogice și o monografie consacrată lui Ștefan Zeletin (1935) - se axează pe lucrări privitoare la cultura și filosofia antică. Autorul dezvoltă în teza sa de doctorat ideile expuse în studiul Între divin și uman. O problemă a culturii elenice (1921), reluat ulterior sub titlul Evoluția gândirii la greci (I, 1927). Se urmăresc progresele spiritului omenesc în Antichitate, la egipteni, babilonieni, evrei și mai cu seamă la greci, considerați a marca un moment esențial în trecerea de la cugetarea teologică și
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
la cultura și civilizația romană, alcătuiește o istorie antologică a literaturii latine pe bază de texte și îngrijește ediții selective din operele lui Cezar, Cicero, Ovidiu, Titus Livius, Lucian și Xenofon. SCRIERI: Între divin și uman. O problemă a culturii elenice, Iași, 1921; ed. (Evoluția gândirii la greci), I, București, 1927; Cercetări pedagogice și sociale, București, 1925; Filosofia antică în opera lui Eminescu, Iași, 1930; Platon. Viața, opera, filosofia, București, 1931; Sofiștii în Antichitatea greacă. Studiu însoțit de o traducere din
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
și locul excepțional pe care l-a deținut Bizanțul în istoria Europei, aduce argumente incontestabile în favoarea tipului de civilizație pe care l-a făptuit organismul bizantin, stăruind asupra continuității sale cu mult dincolo de secolul căderii Constantinopolului sub turci. Moștenirea intelectuală elenică, dreptul roman, religia ortodoxă, arta profesată în cuprinsul regiunii sud-orientale a continentului i-au oferit istoricului un material imens pentru reflectare și documentare privind „duratele lungi” create de Bizanț. Iorga a căutat să înfățișeze trăsăturile specifice imperiului, prin izvoarele consultate
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
genere. Apusenii manifestă un interes din ce în ce mai mare pentru tradițiile Antichității, manifestă o curiozitate crescândă pentru izvoarele cunoașterii, pentru studiul limbii latine, al limbii și literaturii vechilor greci. Marile tezaure nu erau însă în Occident, ci în mănăstirile și bibliotecile orientului elenic, ceea ce îi va determina pe francezi și italieni să organizeze adevărate expediții, să creeze misiuni pentru cercetarea lor (Dimaras). În acest context se redeșteaptă spiritul elen „care va trebui să se sprijine pe Occident, să se lege organic de el
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
celelalte lucruri din școala noastră. Clădirea și culoarele ei lungi, cu ecou, mirosind a biserică, ferestrele plumbuite, Întunecimea gotică. Manualele bej de latină. Ceaiurile de după-amiază. Reverențele echipei noastre de tenis. Stofele corpului profesoral și programa școlară Însăși, care Începea, elenic, byronian, cu Homer, și apoi sărea direct la Chaucer, continuând cu Shakespeare, Donne, Swift, Wordsworth, Dickens, Tennyson și E.M. Forster. Faceți legăturile. Domnișoara Baker și domnișoara Inglis fondaseră școala În 1911, „spre a educa fetele În științele exacte și umaniste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bizantină, ci prin rezumate grecești moderna, dar și din slavone”<footnote Idem, Istoria Românilor. Monarhii, vol. VI, p.330 footnote>. Spre surprinderea contemporanilor, Gheorghe Duca, un mare iubitor al limbii grecești, care-și luase chiar rolul de patron al culturii elenice, pe care o cunoștea și a cărei limbă o vorbea curent, și-a dat acordul ca Mitropolitul Dosoftei să convingă clerul și credincioșii că oficierea slujbelor religioase trebuie făcută în limba vorbită, avizată și de texte din cărțile sfinte. Marele
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
gloriosul stăpân și demnitar a toată Moldo-Vlahia Domnul-Domn Io Duca Voievod. Duca, stăpânitor prea înalt al pământului Moldovei și domnitor, cu titlul de Crator, numele tău străbătu pretutindeni marginile lumii, tu fala pioșilor și faima principilor. Mult se bucură neamul elenic căruia i-ai oferit de curând această carte, tipărindu-o cu cheltuiala ta. Ție îți aduce coroana de pietre prețioase și răpită de bucurie și înaltă puterea ta prin prea onoratele laude. A prea strălucirii Voastre prea neînsemnat servitor supus
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
firească, întunecându-se in u, din sunetele mai mult deschise ale unei limbi mai apropiate de originile limbilor arice. Etimologia acestuia nume se află in radicala sanscrită pâr, zendic pĕrĕ, grecește 7ie(mtf -a trece, de unde indianul pâra-mal, persicul pĕrĕt-pod, elenicul 7fd(>o-drum, germanul furt-pîrău. La Constantin Porfirogenitul, împăratul Constantinopolei, care face către 952 o descriere a administrației imperiului bizantin pentru învățătura fiului său, se întâlnește forma contrasă Bqovtoc. Tiarantos al lui Herodot nu este altceva decât Siretiul. Acest râu
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
explică acest cuvânt prin ucigător de bărbați, căci in limba scitică cuvîntul oior ar înseamnă bărbat și pata, a ucide. Oior nu este decât sanscritul vira, latinul vir, goticul vair, litvanul wyras, celticul gwr, bărbat; iară pata este sanscritul bad, elenicul na-vânato, latinul batuere, slavicul biti, a bate, a ucide, Un topor de aramă cu două ascuțișuri se numea în limba scitică Sagara, ^ayaQiv. Acest cuvânt stă foarte aproape de latinul securis. Sciții fiind un popor de arcași, numele lor își găsește
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
naște copilul, este nobilă, de obicei regală, a doua, în care este primit, este modestă și decăzută, în funcție de împrejurările la care se referă interpretarea"493. Și totuși, acest scenariu atît de tipic cunoaște două excepții: Oedip și Moise. Conform tradiției elenice, abandonat de părinții săi regali, Oedip este cules tot de un cuplu regal. Toate episoadele vieții sale tragice incestul cu mama, surghiunirea copiilor săi se desfășoară în cercul aurit al semizeilor. Or, această identitate dintre cele două familii îl lipsește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este prin însăși natura sa capax Dei - o idee menită să-i scandalizeze pe adepții unei spiritualități gnostice, pledând în favoarea unui exil noetic în fața forței de atracție gravitaționale a materialității. Perspectiva lui Clement Alexandrinul 4 este mult mai apropiată platonismului elenic, ce vede în corporalitate o deficiență opacă, iar în contemplația intelectuală o formă directă de acces la unirea cu Dumnezeu. Într-un mod care-i va influența pe Părinții greci de mai târziu (de la Origen la Capadocieni), Clement subscrie nostalgic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fiind mai aproape de cea primitivă sau, mai bine zis, constând în fuziunea dintre două noțiuni: cea rituală și cea socratică 2. Procesul mimetic ar presupune așadar o liberă reelaborare a datelor realului, rămânând intim legat de cunoașterea lumii. Potrivit felului elenic de gândire, orice formă de cunoaștere e în funcție de natura pe care o reflectă și căreia tinde să i se conformeze. „Imitația nu poate fi (...) liberă creație a fanteziei, așa cum nu e lirică afirmare a unei personalități. Ca să-i realizăm înțelesul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fost redactată în limba greacă, pentru că, inițial, nucleul primelor comunități creștine era constituit din elemente etnice orientale. În primele două-trei veacuri, „comunitățile italice, galeze și africane s-au recrutat, în mare parte, dintre orientali, care, fie că erau de origine elenică, fie că veneau din interiorul Asiei Mici, a Egiptului sau a Siriei, vorbeau și grecește”. Istoricii literaturii creștine precizează că, în Apus, literatura canonică zisă-apostolică a circulat inițial în limba greacă, limba vorbită curent de clerul învățat al Romei în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai mult vei dăuna<footnote Idem, Omilia 30, 3 la Fapte, în P. G., XLVII, 363. footnote>. Ceea ce impresionează în discursurile Sfântului Ioan Gură de Aur sunt conținutul și expunerea oratorică eficace care îmbină cu succes spiritul creștin și frumusețea elenică a formei. Multe dintre omilii sunt mari și necesită mai mult de o oră pentru a fi prezentate. Până și cele mai scurte dintre ele pot părea lungi pentru un auditoriu modern. La un moment dat și-a făcut cunoscută
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
mai mult vei dăuna<footnote Idem, Omilia 30, 3 la Fapte, în P. G., XLVII, 363. footnote>. Ceea ce impresionează în discursurile Sfântului Ioan Gură de Aur sunt conținutul și expunerea oratorică eficace care îmbină cu succes spiritul creștin și frumusețea elenică a formei. Multe dintre omilii sunt mari și necesită mai mult de o oră pentru a fi prezentate. Până și cele mai scurte dintre ele pot părea lungi pentru un auditoriu modern. La un moment dat și-a făcut cunoscută
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
col. 473-474. footnote>. Sfântul Ioan a trăit în zbucium fără să-i fie victimă, pentru că a putut să ia în orașul său natal lecții de la dascăli renumiți. Antiohia nu avea renumele Atenei, dar era totuși un bastion al înaltei culturi elenice<footnote Bruno H. Vanderberghe, Saint Jean Chrysostome et la Parole de Dieu, Les Editions de Cerf, 29, Paris, 1961, p. 12. footnote>. Dar Antiohia ne mai este evocată și de marea școală teologică de aici: școala exegetică al cărei cel
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
este considerată "o anomalie, outsider-ul ortodox din organizațiile occidentale" (1a, p. 148), din cauza numeroaselor ei atitudini duplicitare de la intrarea în UE până astăzi. Ca și Turcia, Grecia nu aparține civilizației occidentale. Grecia antică și coloniile sale au creat civilizația elenică, preluată de romani, care, la rându-le au transmis-o "barbarilor" deveniți treptat, făuritori ai civilizației occidentale. Din secolul al IX-lea, Turcia a încercat să introducă unitate în civilizația arabă, fiind împiedicată de Persia. (1b, p. 204) De la căderea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
rîndu-i în destinul hangiului prin chiar numele ce i-a fost predestinat: purtător al crucii, conform etimonului grecesc; ispititoarea eroină a nuvelei La hanul lui Mînjoală, cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă așa cum îi esențializează grațiile frumosul ei nume elenic; înstrăinarea omului într-o lume care nu-i mai aparține este sugerată magistral în Două loturi prin distanța semantică dintre toponim și antroponim: nenorocitele chivuțe își au bordeiul pe strada Emancipării iar Lefter Popescu își trăiește calvarul pe strada Pacienții
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
legenda, este leagănul artei occidentale. Traducerea echivocă a lui technè prin "artă", semn de anexare modernistă, întreține neînțelegerea. Textele și faptele tind să dovedească mai degrabă că niciuna dintre opozițiile care subîntind universul nostru estetic nu are echivalent în mentalitatea elenică a epocii clasice, cum nici la moștenitoarea ei medievală. Această absență nu este un deficit, ci semnul unei subordonări a imageriei față de interese superioare. Rămânem tributari unor perspective înguste, informației trunchiate. Părinții fondatori ai Bisericii estetice a Occidentului au gândit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Există o epistemologie, dar nu și o estetică greacă. Așa cum nu există o estetică medievală. A scrie "la artă se spune în greacă technè", cum se face mereu, înseamnă, mai mult decât un anacronism, un delir recuperator. "Arta", în lumea elenică (altfel vor sta lucrurile în lumea elenistică), nu este un subiect în sine, susceptibil de o învățare teoretică, transmis prin academii, afectat altor locuri decât atelierele, slujit prin vocații glorioase. Ea este o expresie printre altele a cultului polisului. Expresia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tip artistic, ci filosofic. Frumusețea nu are sens prin ea însăși. Dacă acest ciclu al imaginilor grecești începe în secolul al VIII-lea, sfârșitul lui, în secolul I al erei noastre, aduce un nou avânt prin interesul roman pentru comorile elenice. Se naște atunci o cvasi-artă, secondată de o cvasi-istorie a artei. Roma începe să colecționeze prăzi de război, Pausanias și Filostrat descriu tablouri și statui, se dezvoltă o literatură specializată. Spre sfârșitul perioadei clasice, în secolul III î.Ch., practicieni
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
obiectivitate. Dorința de a vedea este dorința de adevăr, evidența este redresarea optică a aparențelor, theoria. Mergând din umbră spre lucru, privirea dezvăluie, face să apară aletheia, adevărul. Pentru idee și formă se folosește același cuvânt, eidos. Teatrul, altă invenție elenică, este locul de unde se poate vedea o acțiune. Ca și istoria, povestirea celui care cunoaște fiindcă a văzut. Iar Hadesul sau infernul, în sens invers, este locul invizibil unde oamenii rătăcesc orbi (A-ides). Grecia antică sau triumful ochiului, căruia Occidentul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la curțile regale, uneori. În secolele VIII - XIII, în Spania și Portugalia funcționează medici evrei. Unii din ei traduc opere medicale utilizate curent sau folosite la cursuri. Prin natura profesiei, medicii circulă chemați sau în căutare de pacienți. întâlnirea lumii elenice cu cea arabă și creștinismul (cu misiunea lui răspândindu-se peste tot), a stimulat circulația ideilor, a secretelor, a succeselor. La toate curțile domnitoare sunt medici. Regii, împărații, guvernatorii nu vor să moară. Tronul e strălucitor și lumea supusă. Medicii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
oile de pe pietroasele pășuni din Latium, se alegea lâna bună ce venea de la Canosa, în Puglia. Mai târziu apăruse lâna moale de la Miletus, în Jonia, cașmirul acelei epoci. Mulți fuseseră scandalizați de prețuri. Însă tânărul Împărat gustase din rafinamentul vestimentar elenic, siriac și egiptean. Apoi, în casa Mașterei și în vila de la Capri, suferise din cauza unei amare și meschine dependențe economice, până la cele mai mici cheltuieli legate de îmbrăcăminte. Astfel, în palatele imperiale își făcură repede apariția - și fură primite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]