141 matches
-
Taha Hussein s-a înscris la doctorat la Sorbonna. În acest oraș, spune Taha Hussein, relația dintre cei doi „a înflorit”. Taha Hussein, de asemenea, a studiat limba greacă și limba latină la Sorbona, unde numeroși profesori cum ar fi elenistul Gustave Bloch și istoricul Charles Seignobos, i-au recunoscut capacitățile intelectuale. Unii dintre profesorii acestuia au fost Henri Bergson, sociologul Lucien Lévy-Bruhl și orientalistul Louis Massignon. Toți acești profesori și-au lăsat amprenta asupra tânărului student.
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
liniare nedeterminate. Pe de altă parte, egiptenii și grecii antici, precum și chinezii din primul mileniu d.Hr. rezolvau astfel de ecuații prin metode geometrice, lucru vizibil în Papirusul Rhind, Elementele lui Euclid și "Cele nouă capitole de artă matematică". Matematicienii eleniști Heron din Alexandria și Diofant, ca de altfel și matematicianul indian Brahmagupta se situează pe un nivel înalt în raport cu epoca respectivă. De exemplu, prima soluție aritmetică completă a unei ecuații pătratice, în care apar și soluții negative, a fost descrisă
Algebră () [Corola-website/Science/298653_a_299982]
-
textul cărții Estera, așa cum dovedește o notă marginală scrisă de el însuși pe un Codex. Activitatea de colecționare a literaturii creștine se pare că nu s-a limitat doar la Origen, ci și la alți scriitori ai Bisericii primare, iudei eleniști sau chiar filosofi păgâni. Biblioteca din Cezareea devenea pentru universul creștin ceea ce reprezenta pentru lumea păgână museion-ul alexandrin. Iar aceasta și datorită lui Pamfil. De la Eusebiu aflăm și despre martiriul lui Pamfil. În anul 303 începea persecuția creștinilor sub Diocletian
Pamfil din Cezareea () [Corola-website/Science/326278_a_327607]
-
se facă distincție între hetaire și prostituatele simple, în ambele cazuri femeile respective putând fi libere sau sclave, pe cont propriu sau protejate de un susținător. Autorii antici par uneori să folosească cei doi termeni într-o manieră nediferențiată. Unii eleniști se întreabă deci care era în realitate diferența dintre "hetaira" și "pornai" și în ce măsură termenul de "hetaira" nu era decât un simplu eufemism. Grecia Antică nu a cunoscut un fenomen de practicare a prostituției în scopuri religioase de amploare comparabilă
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
Colegiul Sf. Barbara din Viena. Există opinii după care întreaga traducere a "Bibliei" ar fi fost încheiată deja în 1785. Sursele versiunii sale sunt vechea Biblie de la București, din 1688, dar, în primul rând, o ediție a "Septuagintei" scoasă de elenistul olandez Lambert Bos, la Franeker, în 1709, precum și una dintre edițiile poliglote care fructificau adnotările lui François Vatable, respectiv cele apărute la Heidelberg (1586, 1599, 1616), sub îngrijirea lui Corneille-Bonaventure Bertram, text reeditat, la Paris, în 1729-1745. Maniera de traducere
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
anul 437 î.Hr., data la care a fost fondată colonia din Amfipolis după indicațiile unui oracol care cerea mutarea osemintelor lui Rhesus pe teritoriul patriei sale, la malul râului Strimon. Un comentator al piesei lui Pseudo-Euripide îl citează pe istoricul elenist Marisias, care localizase ultimul loc de odihnă al lui Rhesus pe o colină în fața sanctuarului muzei Clio din Amfipolis. Referirile tragediei la misterele orfice și la grupurile de adepți ai regelui fac probabilă existența unui cult inițiatic asemănător sau chiar
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
domniei lui Antoninus Pius ele erau decorate cu motive politeiste. După răscoala din vremea lui „Kitos” (Polmos Kitos, după numele guvernatorului roman Lusius Quietus ) (115 d. Hr) până la răscoala lui Shimon Bar Kohba consiliul orașului a încăput în mâinile politeiștilor eleniști, după mărturia Talmudului „aramei” și veterani romani . Evreii l-au recăpătat la mijlocul secolului al II-lea. Sepphoris se numea în acea perioadă Diocaesarea. După răscoala lui Bar Kohba, în care evreii din Tzipori, o mare parte din ei loiali stăpânirii
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
său permanent cu oamenii. În ce privește „definițiile generale" ele sunt în accepțiunea dată de Aristotel totuna cu noțiunile-cheie vehiculate mereu de Socrate și transmise ca atare de Platon și de Xenofon: cumpătarea, curajul, înțelepciunea ș.a. Este adevărat, după cum subliniază un mare elenist român, Șt. Bezdechi, că Socrate era „un semănător de îndoială"', că știuse să înfrunte, singur, mânia mulțimilor dezlănțuite, că asculta de „demonul său", acea „voce lăuntrică" care îl sfătuia ce să facă și de ce să se ferească, dar toate acestea
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
După moartea sa survenită la Ravenna în 526, Theodoric a fost succedată de nepotul său, Athalaric. În aproximativ 520, filosoful Boethius a devenit "magister officiorum" său (șeful guvernului și toate serviciile judiciare). Boethius a fost un om de știință, un elenist dedicat pe traducerea tuturor lucrărilor lui Aristotel în latină și armonizarea lor cu lucrările lui Platon. În cele din urmă Boethius a căzut în dizgrația lui Theodoric, probabil, dintr-o bănuiala că el a fost, în simpatie cu Iustinian, împăratul
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
(n. 26 ianuarie 1468, Paris - m. 22 august 1540, Paris) a fost un umanist, diplomat, filolog și elenist francez, cunoscut și sub numele latinizat Budaeus. "" s-a născut la Paris, la 26 ianuarie 1468, într-o familie de funcționari regali înnobilată de către Carol al VI-lea al Franței. Tatăl său, "Jean Budé", consilier al regelui, era un "literat
Guillaume Budé () [Corola-website/Science/316509_a_317838]
-
și ebraica, fondat în anul 1530, de către regele Francisc I. Guillaume Budé a fost sprijinit în aceste demersuri de episcopul Jean du Bellay. Acest savant îmbrățișase toate științele, teologia, jurisprudența, matematicile, filologia, dar a fost cunoscut, mai cu seamă, în calitate de elenist. La cererea lui Erasmus, "Guillaume Budé" a întreprins o compilație a notelor lexicografice despre limba greacă, care a fost, vreme îndelungată, în Franța, operă de referință pentru cel care dorea să înceapă studiul limbii grecești. Poartă titlul de "Maestru al
Guillaume Budé () [Corola-website/Science/316509_a_317838]
-
veacului al XIX-lea și în poeziile lui Eminescu. A apărut în anii trecuți o traducere poetică a unor celebre cărți din Vechiul Testament (Cartea lui Iov, Ecleziastul, Cartea lui Ruth, Cartea lui Iona, Cântarea Cântărilor), traduse și comentate de cunoscutul elenist Petru Creția, la Ed. Humanitas, București, 1995. Pe linia sugerată de Perpessicius am vrea să dăm, în paralel, câteva fragmente din tălmăcirea lui Samuil Micu și poetica traducere a lui Petru Creția, pentru a evidenția că textul cărturarului blăjean, deși
Ediția jubiliară a Bibliei de la Blaj (1795) by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/15908_a_17233]
-
(n. 5 august 1838, Erbiceni, Iași - d. 21 martie 1913, București) a fost un autor, elenist, istoric și teolog român, membru titular (din 1899) al Academiei Române. Numele său de familie originar a fost Ionescu, fiind fiul preotului Ioan Ionescu din satul Erbiceni. De la numele satului natal și-a lut ulterior numele sub care este cunoscut. Studiile
Constantin Erbiceanu () [Corola-website/Science/307169_a_308498]
-
să fi fost mai hulit, batjocorit, criticat și chiar insultat ca Laertios Diogenes. Nietzsche, filosoful german, care a fost și un filolog clasic ce s-a ocupat în mod special de autorul nostru, face din Diogenes un plagiator ordinar, iar elenistul Hermann Usener îl numește „un adevărat măgar”. Întrucât asemenea expresii, care sunt cu totul nelalocul lor când ne referim la un autor modern, ar putea oare deveni admisibile dacă e vorba de un autor care a trăit cam 18 secole
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
întreaga mea greșeală. Carmen et error!" Or, Ars amandi apăruse la Romă cu opt ani în urmă. Și Arta nu era mai imorală decît celelalte scrieri. v v v La 18 ani, la Romă, Ovidiu este elevul lui Arrelius Fuscus, elenist, și al lui Porcius Latro. Într-un bizar caz de sinucidere din dragoste al epocii, poetul tînăr apară într-un text special scris "drepturile inimei". Se îmbarca într-o călătorie de studii în Grecia, - cum se duceau tinerii europeni la
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
În care deviza este definitiv consacrată de cea de-a Treia Republică În ordinea cunoscută, există autori care propun ca termenul „fraternitate” să fie Înlocuit cu „solidaritate”. Unul dintre acești autori a fost radicalul Léon Bourgeois (Solidarité, 1896), iar altul elenistul Alfred Croiset (prefața la Essai d’une philosophie de la solidarité, 1902). Aceste avataruri relevă o dificultate care depășește anecdota. Fraternitatea nu este o idee suficient de distinctă. Concept sau metaforă? Valoare morală sau principiu politic? Iluzie sau realitate? La prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
început să învețe cu un preceptor francez și a urmat, cum se obișnuia pe atunci și încă multă vreme pentru copiii înaltei societăți, cursurile celebrului liceu Louis le Grand, la Paris. Printre examinatori, l-a avut pe St. Marc Girardin, "elenistul de prim rang", pe care-l va avea ca președinte al comisiei de bacalaureat și Al. Odobescu. Împreună cu I. C. Brătianu și C. A. Rosetti, cunoscuți acum, îi audiază pe Jules Michelet și Edgar Quinet, însuflețiți, cum se știe, de idei
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]
-
Mihai Negulici, pe întreaga perioadă a studiilor 14. Întorși în țară, unii dintre studenții, ce au intrat în contact cu medii grecești sau filogrecești, traduc din operele cărturarilor greci și mențin o relație permanentă cu elenismul cultural, corespondând chiar cu eleniști de marcă 15. O anume chestiune lingvistică, lupta pentru limba vorbită, a intermediat un raport strâns de colaborare între elitele intelectuale ale românilor și grecilor. Nicolae Bănescu a publicat 16 extrase din corespondența dintre Neofit Duca și Eufrosin Poteca în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Nicola-Sava Piccolos, medicul personal al generalului Kiseleff și membru, la rândul său, în această comisie era un cunoscut admirator al clasicismului greco-latin71. Interesante sunt luările de poziție ale unui protejat al lui I. HeliadeRădulescu, prezentat cititorilor revistelor sale drept un elenist și un cărturar de marcă, Grigore Papadopol. Acesta captează atenția domnitorului Alexandru Ghica, care îi cere un studiu privind starea literelor grecești 72. Ideile sunt reluate în disertația sa, redactată cu prilejul deschiderii cursului de poezie greacă la Colegiul Sf.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vieții: această mare carte în zece volume e o vastă galerie shakespeariană. Să luăm marile lui discursuri sau articolele lui de gazetă și seria superbă de Oameni cari au fost. Iată un singur exemplu (aș putea să dau sute) despre elenistul Maurice Croiset: „La catedra de la Collège de France, pe fotoliul său de la Academia de Inscripții, septuagenarul, octogenarul, nonagenarul (subl. n.) stătea ca un înțelept al vechimii pe marmura băncilor ateniene. Afară ceața se întindea și se strângea înapoi, picături cădeau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dovedește, în final, un compromis necesar, făcut pentru a-și proteja adevăratele principii. Epistola către Huet este, de altfel, primul text important scris din tabăra Anticilor. Huet, cel căruia i se adresează autorul, reprezintă o importantă figură a epocii matematician, elenist, savant complet, dar un mare admirator al Modernilor. Prezența sa este, desigur, doar un pretext pentru desfășurarea ideilor. La fel ca și poemul Secolul lui Ludovic cel Mare, textul lui La Fontaine este scris la persoana I, raportarea făcându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la valorile îndătinate, la unitatea elenă, care s-a dovedit puternică și solidară în timpul războaielor cu perșii și inspirînd grecilor încredere în forțele proprii. Dezbinările începuseră să devină periculoase, iar situația se resimțea încordată pe măsura trecerii timpului. Scrie eminentul elenist român: „Socrate a înțeles acest lucru și de aceea el nu se plasează nici într-o tabără, nici în alta. Este egal de hulit, urît, batjocorit, persecutat de unii ca și de alții, însă sigur de tradiționaliștii care îl înglobează
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
figurativă a întârziat în acest al doilea ciclu grec, secole, nu milenii. Fiecare ciclu spune totul, din ce în ce mai repede. El etalează toate potențialitățile imaginii, în aceeași ordine ca și celelalte și sub același titlu. Acesta ar putea fi, împrumutându-l de la elenistul Vernant: "De la prezentificarea invizibilului la imitarea aparenței". Anterior ciclului greco-roman, idolul de lemn este zeița, înainte să capete, într-un fel, un corp propriu, care cere să fie privit pentru el însuși. Din obiect ceremonial, statuia devine ornamentală. Talismanul se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
am putea întâlni?... Abia m-am întors din Italia; căci, după Congresul de la Roma1 și „Întâlnirile” organizate de Tucci 2, a trebuit să petrec câteva zile la Veneția și apoi la Padova (unde am ținut o conferință la Carlo Diano, elenistul)3. Mi-ar plăcea să am vești de la dvs. ȘȘAm chiar o mare rugăminte să vă fac: îl cunoașteți pe „responsabilul” pentru Festschrift-ul Nyberg?4 Ați putea să-l convingeți să-mi trimită un exemplar, pentru o recenzie în RHR
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
filologice, au mai putut, îngreunate de uriașa colecție de date, să-și ia zborul și să-și păstreze strălucirea expresiei. Singurele exemple care-mi vin în minte, în afară de 14 Nietzsche, sunt Huizinga, Heinrich Zimmer, Auerbach, poate Erwin Rhode. Ca mare elenist ce era, Petru Creția a pătruns și a locuit lungă vreme în catacombele unui timp mort și ale unei limbi moarte. Câți filologi mai ies vii din această lume a umbrelor? Și câți, mai ales, le mai pot învia pentru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]