684 matches
-
-lea î.Hr. Ulterior, este admisă în canon și literatura profetică, atât de importantă în perioada de restriște a exilului babilonian. Ageu, Zaharia și Malachia formează ultima serie (în viziunea rabinică) de profeți inspirați de către Duhul sfințeniei (ruah ha-qodesh). În perioada elenistică, se vorbește despre structura tripartită a Bibliei ebraice: Pentateuhul (Torah), Profeții (Neviim), celelalte cărți sau hagiografii (Ketuvim). Urmează perioada „creștină”, când disputele asupra canonului Bibliei ebraice se radicalizează. Abia la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr. se ajunge la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
strigăte și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte”tc "„Biblia nu se apără cu strigăte Și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun‑simț Și Știință de carte”" Sebastian Maxim: și evreilor impregnați de cultură elenistică, dar și Părinților creștini, LXX li s-a impus ca un text înzestrat cu un sens tare și autonom în el însuși, atât în privința adevărului doctrinar, cât și în nuanțele specifice textului grec. Cu toate acestea, chiar dacă nu cunoaștem toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
origine, Septuaginta nu-i decât traducerea Torei iudaice, adică a Pentateuhului. De ce această nevoie, spuneam, imperioasă de transpunere? Pentru că o bună parte din comunitate nu mai utiliza ebraica. În plus, exista o presiune și o atracție foarte puternică din partea mediului elenistic. Trecerea textului sacru ebraic în limba greacă a fost simțită ca un pas deopotrivă decisiv și primejdios. Vedem chiar astăzi toate discuțiile purtate în jurul traductibilității Coranului. Musulmanii neagă traductibilitatea Cărții lor sfinte, dat fiind că mesajul Profetului și limba aleasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
confirme nici să o contrazică: la începutul tuturor lucrurilor este Dumnezeu. Din haos ("Pământul era inform și deșert") Dumnezeu creează lumea ordonată, toate elementele și creaturile. Ideea că lumea a fost creată "din nimic" apare mult mai târziu, în perioada elenistică. Această nu înseamnă că nimicul ar fi un fel de gaură neagră, precedentă sau contemporană lui Dumnezeu. Mai curând, aceasta este o expresie care spune că lumea și omul, la fel ca spațiul și timpul, nu datorează nimic nici unei alte
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o viziune despre lume, nu este nici un sistem ecleziastic, dar... dar, ce anume? Modelul creștin Ca și alți catolici născuți în epoca preconciliară, am crescut și eu cu imaginea tradițională a lui Cristos, a profesiunii de credință, a conciliilor perioadei elenistice și a mozaicurilor bizantine: Isus Cristos pe tron ca "Fiul lui Dumnezeu", "Salvatorul" umanității, iar pentru tineri "Cristos Rege". În timpul orelor de catehism învățam o lungă serie de formule dogmatice, fără a le înțelege: Isus Cristos este "a doua persoană
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
altfel, nici pentru cel caracteristic religioșilor entuziaști, nici pentru spiritul tipic instituției religioase, nici pentru un spirit malign. Este Spiritus Sanctus, este inspirație, forță determinantă a spiritualității creștine: astfel eu cred în Spiritul Sfânt. Dogma Sfintei Treimi, formulată prin categorii elenistice și idei care ne sunt străine, pot să o înțeleg în lumina Sfintei Scripturi: nu după speculația augustiniană despre Sfânta Treime după care credință în "1=3" și "3=1", ci conform Noului Testament, drept credință în Dumnezeul unic și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și Mahomed. Să presupunem că creștinătatea de origine ebraică, de la care derivă creștinismul, ar fi fost reprezentată la Conciliul din Nicea din secolul IV, când fusese stabilită profesiunea de credință: cu siguranță nici iudeo-creștinii nu ar fi acceptat unele formule elenistice, cum prin urmare avea să facă și Mahomed. Nici un iudeo-creștin nu ar fi subscris la formula cristologică "de aceeași substanță cu tatăl (homo-ousios)", introdusă de împărat, care până azi nu poate fi acceptată de nici un evreu sau musulman. Aș avea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu siguranță necredincioși cei ce afirmă: "Allah este Mesia, fiul Mariei"" (Coran, sura 5, 17), profetul Mahomed s-a transformat într-un "amenințător" pentru creștinătatea derivată din elenism, în care vechea interpretare iudeo-creștină a lui Dumnezeu, în lumina noilor interpretări elenistice, nu avea mai deloc posibilitatea de supraviețuire. Nici un iudeo-creștin nu ar fi avut desigur ceva împotriva ideii ca Isus să fi fost fiul lui Dumnezeu în sensul de reprezentant: "Domnul a spus Domnului meu, așază-te la dreapta mea" (Ps
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
te-am născut" (Ps., 2, 7; Fap., 13, 33). Trebuie înțeles după cum este enunțat în Biblie (pentru ziua întronizării regelui); Dumnezeu "naște" pe regele lui Israel. Astfel, modelul islamic ar putea fi interpretat chiar ca o corectare a paradigmei dogmatizării elenistice a lui Cristos. Coranul trimite de fapt la modelul originar iudeo-creștin, precum am arătat recent în ultima mea carte Der Islam (Islamul, 2004). Sarcina mesajului Bisericii ar fi de a traduce conceptele fundamentale ale credinței creștine ce au fost exprimate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
verdele păcatului, aici, dialectica (vorba lui Dodds) sufletului grec? Acela a cărui intuire spunea Barbu că e o favoare a zeilor? Zei de piatră și baladă, libertini și neîndurați, veghind jocul, tot atît cît îl și strică. Exista, în lumea elenistică, onoarea secundară, ????, pe care o primeau așa-numiții, la Hesiod, oamenii de argint, eroii care păcătuiau prin hybris, decăzând jumătate de dreaptă, prin mândrie necontrolată, din statutul lor. O onoare, deci, în absența eroului, un premiu de consolare. În felul
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
O abordare comparatistă Facultatea de Teologie Romano-Catolică / Școala doctorală Ecumene Biserica, Euharistia și ministerul ordinat în dialogul ecumenic Interpretare biblică si creștinism timpuriu Lectura fundamentalistă a Bibliei, politica si drepturile omului Căutarea fericirii și soarta în contextul cultural-filosofic iudaic și elenistic Boala, vindecarea, narativele despre vindecare în Noul Testament și în lumea greco-romană Suferința, moartea, reprezentări ale existenței de dincolo de moarte Comunități creștine timpurii si asociații voluntare antice Epistolele pastorale: context cultural, ethos, roluri și ministere Religia în lumea greco-romană
ANEXĂ din 15 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260201]
-
O abordare comparatistă Facultatea de Teologie Romano-Catolică / Școala doctorală Ecumene Biserica, Euharistia și ministerul ordinat în dialogul ecumenic Interpretare biblică si creștinism timpuriu Lectura fundamentalistă a Bibliei, politica si drepturile omului Căutarea fericirii și soarta în contextul cultural-filosofic iudaic și elenistic Boala, vindecarea, narativele despre vindecare în Noul Testament și în lumea greco-romană Suferința, moartea, reprezentări ale existenței de dincolo de moarte Comunități creștine timpurii si asociații voluntare antice Epistolele pastorale: context cultural, ethos, roluri și ministere Religia în lumea greco-romană
ANEXĂ din 26 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260202]
-
abandoneze doctoratul pentru că în urmtorii 10 ani toți vor avea doctorate. Prin 91, cred, am început un doctorat, era un doctorat coordonat de doamna Zoe Petre, un doctorat legat de constituirea conceputului regal în conceptul lui Alexandrul Macedon, în epoca elenistică, o temă de istorie antică. Am parcurs, am dat examenele de etapă, care se dau. Între timp, devenind deputat în 92, în toamnă , la începutul lui 1993 m-am pomenit în fața unei decizii, așa am perceput eu lucrurile: fac politică
”Ești prost?”, întrebarea adresată lui Antonescu când a renunțat la doctorat by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/33141_a_34466]
-
picturi mai mult sau mai puțin înrudite, oferind privitorului posibilitatea de a privi cu alți ochi lucrarea. Curatorii expoziției „Eros dormind” au pornit de la premize diferite, înconjurând o statuie în bronz a zeului elin, datând cel mai probabil din perioada elenistică, cu o serie de alte exponate din epoca romană sau Renaștere legate de „Eros dormind” prin subiect sau tehnică a realizării. Intrată în colecția Metropolitanului în anii ’30 după ce a fost excavată, zice-se, în insula Rodos, sculptura este una
Exponate singulare și contextul lor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3098_a_4423]
-
a devenit un copil dezarmat care doarme liniștit? În ce context era invocată această imagine a fiului Afroditei? În altă ordine de idei, ne este oare clar de ce romanii au reprodus atât de servil statui grecești din epoca clasică sau elenistică încât astăzi ne este greu să distingem, în absența unor analize tehnice sofisticate, copia de original? Alăturând obiectelor din Antichitate bronzuri și desene din timpul Renașterii cu același subiect, organizatorii augmentează seria întrebărilor. Știm oare cu adevărat de ce săpăturile arheologice
Exponate singulare și contextul lor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3098_a_4423]
-
expansiunea teritorială fabuloasă, ci așezarea lumii pe un alt vector al devenirii istorice. Chiar privit ca simplu agent al elenismului, el reprezintă enorm insa, nu vă voi insulta inteligența, detaliind ce a Însemnat pentru spațiul european (și nu numai) civilizația elenistică. Voi puncta doar câteva repere, devenite locuri comune În alexandrologie, care Îl legitimează pe regele macedonean drept o personalitate care și-a depășit substanțial condiția de om al timpului său. Alexandru operează succesiv o serie de reforme menite să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
precum și istoriei ideilor și a filosofiei. Ansamblul ne oferă o variantă a epicurismului datată secolul I î.Hr. -2- Arhitectul, mecenatul și filosoful. Vila numită de atunci încolo „a Papirusurilor” se dovedește a fi plină de statui de monarhi din epoca elenistică, de busturi ale unor filosofi - trei ale lui Epicur, dar și ale lui Democrit, Pitagora, Empedocle, Zenon din Cition... -, ale unor poeți - Homer, Sappho - și retori - Isocrate, Demostene -, de statui și statuete diverse - un Mercur, o Dansatoare, apoi emblema epicurienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Prin această casă excepțională, asistăm la un anumit mod de a trăi epicurismul. Ea povestește trecerea la act filosofică și arată desăvârșirea geniului latin: preocuparea pentru real, pasiunea pentru concret, voința pragmatică. Ce ne spune această vilă? Trecerea de la cultura elenistică la civilizația romană. în această parte a Campaniei se vorbește și se scrie grecește, dar, pentru prima dată, este imaginată posibilitatea de a vorbi și de a scrie și într-o altă limbă pentru a filosofa: latina. Sfârșitul privilegiului grec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ataraxiei. Să lăsăm așadar politica politicienilor, dar să încercăm să-i instruim, să-i facem mai buni dându-le măcar o spoială de filosofie. Busturile oamenilor politici care ornează Vila Papirusurilor nu sunt alese la întâmplare. Este vorba de monarhi elenistici care au întreținut relații cu filosofi epicurieni: Ptolemeu Philadelphul, Philonide, dar și Demetrios Poliorcetul, Antigon Monophtalmos și Lisimah, regele Traciei, cu care Epicur a întreținut relații - uneori tensionate. Un rege bun, în spiritul epicurian, este un ideal care poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pământ, niște nevrozați pun la cale edificarea unui paradis iudeo-creștin în cer și transformă existența în drum al crucii, în ispășire. Negustori de pește, dulgheri, călcători de postav, tăbăcari se cocoață pe cadavrul filosofiei grecești și triumfă pe ruinele Antichității elenistice. Particularitatea lor? își transformă ura față de ei înșiși în ură față de trup și de lume. Creștinii pregătesc întunecarea de aproape douăzeci de veacuri în comunitățile de iluminați răspândite cam peste tot în bazinul mediteranean; puterea romană le oferă, prin intermediul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
este reluată în La Morale anglaise contemporaine. Morale de l'utilité et de l'évolution, Alcan, 1895; André-Jean Festugière, Epicure et ses dieux, PUF, Quadrige, ediția I, 1946, ediție corectată în 1985, abordează problemele ținând de fenomenul religios în epoca elenistică, religia lui Epicur și raporturile ei cu religia astrală; asupra plăcerii, Victor Brochard, Etudes de philosophie ancienne et de philosophie moderne, Vrin, 1974; asupra dreptului, legii, contractului, protejării animalelor, asupra dreptății și nedreptății, dreptului natural, problemei filosofiei politice și juridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a Treimii. În cele două adevăruri esențiale din viața creștină: unitatea lui Dumnezeu și mântuirea lumii prin Fiul, el vedea două principii abstracte. Monoteist convins, el nu era în sensul Vechiului Testament, ci în spiritul monoteismului filozofic, predominant în lumea elenistică. Era vorba despre recunoașterea Unului, acea unitate abstractă de la baza oricărei existențe, principiu și instanță, unificator al multiplului. Pentru Arie, Dumnezeu este Unul și nu poate exista în El multiplicitate: dacă El are un Fiu, Acesta este distinct de El
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
Rekem, acel oraș minunat al deșertului săpat în stâncile moi și trandafirii din regatul Nabateea, în adâncurile unui canion ireal de frumos în pereții căruia nabateenii dând dovadă de un spirit artistic neîntrecut, sculptaseră temple și edificii impresionante cu aspect elenistic care uluiseră pe toți călătorii care trecuseră prin acel unic loc. Temple, terme, clădiri publice, ori locuințe durate în roca moale duseseră faima acelui loc. Perla trandafirie a deșertului. Foarte buni negustori și comercianți, nabateenii făceau legătura pe drumurile deșertului
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
Callatis, Apollonia Pontica, Dionysopolis, Messembria, Odesos, Marcianopolis, Alexandrov, Lysimachos, Sariakos, tablou frescă din Pompei, sec. I inainte de Cristos care îi reprezintă pe Bacchus, Ariadne și Satyr, lămpi romane și veselă din ceramică, lămpi din teracotă și figurine din epoca elenistică, amfore, depozit de pietre și ancore, podoabe medievale etc. Muzeul de Etnografie oferă o imagine complexă a mediului de viață tradițional din zonă. Într-una din săli se află unelte tradiționale pentru munca la câmp, în centru o masă rotundă
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
care unele sunt susținute de ziduri înalte de 14 metri. În întregul ansamblu se pot observa conductele de apă, canale de drenaj și urme ale drumurilor pavate. Cu excepția sanctuarelor sale, zona atestă o îngemănare insolită de elemente dacice cu influență elenistică. De altfel, construcțiile de la Sarmizegetusa reprezintă cele mai importante realizări ale arhitecturii din antichitate, ele neavând nici un corespondent, din aceeași epocă. La Sarmizegetusa Regia, departe, în inima muntelui, ruinele cetății așteaptă în tăcere înșiruirea fără de sfârșit a mileniilor. Pe culmi
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]