46 matches
-
multe din aceleași tactici de organizare care au fost în loc sub Dinastia Ptolemeică. În același timp, romanii considerau grecii din Egipt ca fiind "egipteni", o idee pe care atât egiptenii nativi dar și grecii o respingeau. Evreii, care erau foarte elenizați în general, au avut propriile lor comunități, separate de greci și de egiptenii nativi. Romanii au început un sistem de ierarhie socială care se baza pe apartenența etnică și pe locul de reședință. În afară de cetățenii romani și cetățenii greci din
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
(de asemenea Zi-ud-sura și Zin-Sudduîn, în akkadiana Atra-Hasis - "extrem de înțelept", în asiriana - Utnapishtim - "el a găsit viață", elenizat că Xisuthros) este eroul sumerian din povestea potopului, similar relatării biblice despre Noe. De asemenea este al nouălea rege legendar și ultimul din perioada pre-dinastică de dinainte de Marele Potop. Ultimii doi regi legendari au domnit la Shuruppak, situat în partea
Ziusudra () [Corola-website/Science/330454_a_331783]
-
se unifică sub dinastia Minos din Cnossos. Creta are colonii în tot bazinul Mediteranei, Mării Negre dar și în Orientul Îndepărtat. În perioada 1400 - 1200 î.Hr. - invazia aheenilor (din Grecia continentală), popor oarecum civilizați față de următorul val de cotropitori, cretanii se elenizează superficial și își păstrează autonomia politică. Palatul din Cnossos este parțial distrus. În perioada 1200 - 1100 î.Hr. - invazia dorieniilor (din Pen. Balcanică), popor înapoiat cultural care distrug definitiv superba civilizație cretană. Bărbații cretani renunțau conștient și de bună voie la
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
concepția sa, concept legat de Sfânta Treime. Isus a fost menționat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcriere latină Iesus Christus. Prenumele vechi evreiesc este Ieșua (arhaic Iehoșua), „ישוע”, care înseamnă „YHWH mântuiește”. Această formă a fost elenizată inițial sub forma "Iason" ("Ἰάσων"), apoi a fost adaptată de traducătorii Septuagintei la greacă sub forma Iησους "Iēsoûs", cu aluzie la alte persoane care aveau același prenume. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, "Hristós", este o traducere a ebraicului
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
orice caz, schimbarea a fost graduală și, până în 330, când împăratul Constantin I și-a inaugurat noua capitală, procesul de elenizare și creștinare erau deja în curs. Cei mai mulți istorici au considerat schimbarea din timpul domniei lui Heraclius I (Heraclius a elenizat imperiul aproximativ pe la 640, prin adoptarea limbii grecești ca limbă oficială) ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca „Bizantin”, în loc de „Roman de Răsărit”, după această dată. Este doar o convenție întrucât majoritatea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Ahrweiler au evocat de o formă de „conștiință națională”, ca cetățeni ai "Ρωμανία" ("Romania", așa cum se numea oficial Imperiul Bizantin), sau mai bine spus o mândrie de a fi cetățeni ai Imperiului, împărtășită mai ales de intelectualii și de militarii elenizați de la orașe și din zonele frontaliere, fiindcă, în provincie, răscoalele, uneori pe bază etnică (de exemplu, răscoala „Vlahilor”" Asan, Deleanu și Caloian, în Balcani (1181), încheiată în 1186 prin independența statului numit atunci "Regnum Bulgarorum et Valachorum", pe care istoricii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
anii 532-537 . A murit în 565 fără să lase un moștenitor. "Adormirea împăratului ortodox Iustinian și pomenirea imparatasei Teodora" se sărbătorește pe 14 noiembrie în calendarul ortodox. Ceea ce a pierdut imperiul în întindere teritorială a câștigat în uniformitate. Heraclius a elenizat și mai mult imperiul, prin adoptarea limbii grecești ca limbă oficială (limba latină mai fiind însă folosită o vreme în ceremonialuri ca o tradiție). Mulți istorici au considerat (dar asta abia după sec. al XV-lea ) schimbarea din sec. al
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
rezolvată odată pentru totdeauna în 843. Aceste controverse nu au ajutat, în nici un fel, la îmbunătățirea relațiilor cu biserica romano-catolică și Sfântul Imperiu Roman, care începeau să câștige tot mai multă putere. Imperiul Bizantin a fost condus de împărații armeni elenizați din dinastia Heracliana între 610 și 711. Heraclians a prezidat o perioadă de evenimente cataclismice care au fost un moment de cotitură în istoria Imperiului . La începutul dinastiei, Imperiul era încă recunoscut ca Imperiul Roman de Est, domina Marea Mediterană și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
declivitate dulceagă. Imaginea este Rău și Materie, precum Eva. Nebuna casei* și Fecioara Nebună. Dăscăliță de eroare și falsitate**. Diavoliță de exorcizat. Cântec de sirenă. Ideea de a face idoli a stat la originea desfrâului", se spunea în mediile evreiești elenizate din secolul I. Tandemul aparență/concupiscență va persista, chiar în plin creștinism. Tertulian, cartaginezul care vedea în idolatrie "cea mai mare crimă a speciei omenești", mare luptător creștin împotriva imaginilor, va condamna insistent cochetăria feminină. Fard, pieptănătură, ruj de buze
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reînnoirii limbii proprii, prin manifestarea unui univers străin căruia i se deschide. În acest sens, scriitorul german Rudolf Pannwitz spunea: „Traducerile noastre, chiar cele mai bune, pleacă de la un principiu fals, vrând să germanizeze sanscrita, greaca, engleza În loc să sanscritizeze, să elenizeze și să anglicizeze germana. Ele respectă mai degrabă obiceiurile propriei limbi decât spiritul limbii străine [...], greșeala fundamentală a unui traducător fiind aceea de a păstra momentul contingent al propriei sale limbi În loc să o supună acțiunii puternice a limbii străine”. CB
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
C. Bădiliță, Evanghelii apocrife, Polirom, Iași, 2007, ed. a IV-a. Obiceiul grecesc de a mânca pe pat, Într-o rână. Luca scrie pentru păgâni, obișnuiți cu acest fel de a sta la masă. Dar obiceiul pătrunsese și la evreii elenizați din vremea lui Isus. Poziția lui Isus la masă anticipează Întinderea cadavrului pe piatra din mormânt. O veche tradiție, reluată În Evanghelia arabă a copilăriei (sec. al VII-lea), spune că, după circumciderea pruncului Isus, moașa, care avea un fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
diferit de uzanța așkenazită a Europei Răsăritene. Femeile nu erau despărțite de bărbați și, Încă mai neobișnuit, cântau Împreună cu aceștia bucuria festivității, atât de distinctă de lamentările dureroase ale Estului. Venisem sub imboldul estetic al Atenei și regăseam Ierusalimul, chiar dacă elenizat prin seninătate și cântec. Regăseam credința Ierusalimului, fără a mă putea desprinde cu totul de tentația opusă și complementară a mirajului grec. Așa avea să mi Întâmple nu o dată, fertilă indecizie Între creație și credință, Între estetică și morală, Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
reînnoirii limbii proprii, prin manifestarea unui univers străin căruia i se deschide. În acest sens, scriitorul german Rudolf Pannwitz spunea: „Traducerile noastre, chiar cele mai bune, pleacă de la un principiu fals, vrând să germanizeze sanscrita, greaca, engleza în loc să sanscritizeze, să elenizeze și să anglicizeze germana. Ele respectă mai degrabă obiceiurile propriei limbi decât spiritul limbii străine ș...ț, greșeala fundamentală a unui traducător fiind aceea de a păstra momentul contingent al propriei limbi în loc să o supună acțiunii puternice a limbii străine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
plan practic, mulți dintre ei, deși nu toți, nu se dădeau înapoi să facă compromisuri, în special cu cei aflați la putere. În timpul Antioh IV Epifanul în prima jumătate a secolului al II-lea î.C., pe când acesta încerca că elenizeze regiunea Palestinei, mulți saducei au susținut partidul filoelenist adoptându-i conduita și obiceiurile, între care jocurile în sală; nu par să fi avut obiecții la numirea marelui preot de către coroană în schimbul banilor. Pe de altă parte, trebuie să precizăm că
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
să devină toți locuitorii regatului iubitori de Iahwe și o leacă tăiați împrejur, iar ei să treacă la limba greacă! În această perioadă limba și cultura greacă au pătruns adînc în societatea mozaică pentru că mare parte dintre ei s-au elenizat complet. Teritoriul istoric al Palestinei întins pe litoralul Mării Mediterana, avea în antichitate patru regiuni distincte fiind împărțit pe lungime astfel: în nord la țărmul Mării Mediterana era Samaria, către est fiind Galileea, iar în sud pe litoral era Gaza
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
prin minciună și teroare o bună parte a lumii contemporane din secolul XX. Trebuie să repet pentru a scoate adevărul la lumină, că cel care a început înfăptuirea monstruozității numită mai tîrziu iudeo-creștinism, a fost Filon, rabin fariseu, eretic ivrit elenizat din Alexandria fiind sprijinit de cea mai mare parte a teocrației iudaice. Clocelile lui Filon au fost scuipatul la furca pricepuților în revelații ce i-au bîntuit precum bolboroseala burții plină de fasole și au luat-o razna cu scrierile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
anul 192 î.e.n. Palestina cu Iudeea trece sub controlul sirian a lui Antiohos lll, iar iudeii l-au primit ca pe un mare eliberator și i-au propus o mare și sfîntă afacere sub oblăduirea lui Iahwiță. Ivriții să se elenizeze pînă la ultimul iar ariminii macedoneni să primească în regatul lor ca religie unică mozaismul, fiind slujită numai de preoții iudei, care toți sînt tăiați la abajur și fac parte dintre cei aleși de tartorul Iahwe. Macedonenii care stăpîneau Siria
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pentru a o face să se potrivească cu doctrina grecească: o doctrină care oglindea o teamă nejustificată față de neant. Însă, spre deosebire de primii creștini, care își luaseră libertatea de a considera metaforic anumite părți din Vechiul Testament, Maimonide nu voia să-și elenizeze în întregime religia. Tradiția rabinică îl obliga să accepte povestea biblică despre crearea universului din neant. Iar asta însemna să îl contrazică pe Aristotel. Maimonide susținea că existau lacune în raționamentele făcute de Aristotel pentru demonstrarea existenței dintotdeauna a universului
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
extatică celestă simbolizată de vin, care este tocmai prin aceasta ținut la mare cinste. Cultura viței de vie s-a răspândit, odată cu extinderea civilizației mediteraneene, din Orientul Apropiat în Grecia și Roma, sublimându-se în mitul lui Dionisos-Bachus din Orient: "Elenizat cu greu, apoi romanizat, [acesta] prefigurează iudaismul și creștinismul"32. Deși era fiul lui Zeus, zeul suprem al panteonului elen, și al Semelei, o prințesă tebană, Dionisos 33 este considerat a proveni din regiunile misterioase ale Traciei sau ale Frigiei
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
focus al Întregii perspective sociopolitice și economice, devine obiectivul principal de cucerit de către diferitele mișcări religioase; la rândul ei, Roma devine centrul propulsor pentru răspândirea acestora În tot Imperiul. Dacă, așadar, Grecia continentală și insulară și, odată cu ea, marile poleis elenizate din Asia și Africa sunt protagonistele indiscutabile ale arcului istoric examinat, În succesivele valuri migratorii ale cultelor orientale către Occident Grecia are un rol minor sau de-a dreptul marginal, fiind uneori doar superficial atinsă de unele fenomene, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
netăgăduit, arată mai limpede diferențele de conținut și de structură față de propriul context național. Ne referim la cultul iranic al zeului Mithraxe "Mithra" care, după o perioadă Întunecată de „incubație”, poate de-a lungul secolelor și, probabil, În interiorul cercurilor iranice elenizate din Asia Mică, a erupt către sfârșitul primului veac d.Hr. Într-o formă inițiatică sau ezoterică, răspândindu-se cu același succes În mediile urbane și În taberele militare risipite În teritoriile Imperiului. Cult doar pentru bărbați, lipsit de o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]