64 matches
-
și nu scrieți și nu vorbiți în limba voastră? Sau bulgarii nu au avut o formă de guvernământ și de stat?”" Acest lucru semnifică mai mult sau mai puțin intențiile autorului care vorbește despre pericolul bulgarilor de a cădea victime elenizării politice realizate de clerul majoritar grec. Aceste sentimente antigrecești prezentate în scrierea lui Paisie îi caracterizează pe greci ca un fel de dușmani naționali ai bulgarilor. Paisie îi îndeamnă pe cititori să cunoască și să slăvească trecutul istoric al Bulgariei
Paisie de la Hilandar () [Corola-website/Science/335926_a_337255]
-
avea caracter cosmopolit, cu nobili și înalți funcționari, cu instituții publice și multă bogăție, cu arte și litere cultivate. Toți cei care se ocupau cu administrația, literele și artele capitalei capadociene se mișcau într-un mediu grecesc. Majoritatea vorbeau greacă. Elenizarea Capadociei începuse încă din vremea stăpânirii grecești. Dominația generală a culturii grecești a înlesnit răspândirea creștinismului și în Capadocia. O importanță deosebită o are faptul că Sfanțul Apostol Petru scrie în anul 63 sau 64 întâia să Epistola creștinilor din
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Bianchi au văzut rădăcinile dualismului anticosmic În Grecia antică; pentru ei gnosticismul a devenit o consecință a elenismului, totuși nu În sensul celebrei formule a lui Adolf von Harnack, prin care gnosticismul era numit „eine akute Hellenisierung des Christentums”, o elenizare acută a creștinismului, ci mai degrabă În sens opus: o creștinare acută a elenismului 18. Evident, chestiunea relației dintre (pretinsul) gnosticism iranian timpuriu și creștinism, care a constituit o obsesie a școlii germane de religie și căreia i s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
neliniare, de formare a nomenclaturilor. În medicină, a dominat întotdeauna limba latină, care a rezistat "asemenea unei "mame abuzive" (J.C. Sournia) până în secolul al XVII-lea" (DM, V. Rusu, 2007). Prin intermediul cărților latinești medievale, perioada Renașterii a adus cu sine elenizarea limbajului medical, îmbogățindu-l cu teme și afixoide care au universalizat terminologia de specialitate. Secolul al XVI-lea continuă acest proces, împrumuturile producându-se direct din limba greacă (apatic, apofiză, diafiză, epifiză, simfiză etc.). Scrierile dogmatice clasice ale medicinei din
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
elenei ca limbă de circulație. Datorită prestigiului său mult prea puternic, elena nu a fost ștearsă complet de pe harta lingvistică. În pofida cuceririi romane, greaca a continuat să fie influentă în special în regiunile din sudul Balcanilor care au cunoscut o elenizare mai profundă. Greaca a rezistat pentru că era o limbă scrisă care se baza pe o cultură solidă. Dacă în alte contexte istorice, limbi vechi de cultură au dispărut (sumeriana, akkadiana) sub presiunea exercitată de noii cuceritori, Roma nu a dus
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
footnote>, este de părere că, dacă Biserica primară a pus problema teologică a apofatismului, Patristica bizantină a rezolvat-o. Apofatismul grec antic a fost adoptat și, în mod simultan, a fost depășit. A avut loc creștinarea apofatismului grec și nu elenizarea teologiei apofatice biblice. Porunca împotriva imaginilor rămâne operativă la Părinții Bisericii și Moise (nu Platon) este precursorul apofatismului Bisericii de Răsărit. Aceasta poate fi în mod clar văzută în două reprezentări principale ale apofatismului Bisericii de Răsărit, anume: Sfinții Grigorie
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
să nu mai țină sabatul, să consume mâncăruri interzise și să nu mai practice circumcizia. Antiochos închină templul lui Zeus Olimpianul, autorizează jertfele păgâne și prostituția rituală la Ierusalim. Toate aceste măsuri făceau parte dintr‑un foarte ambițios proiect de elenizare forțată a Iudeii, căruia populația i se opunea cu îndârjire, în ciuda existenței unui număr important de „colaboraționiști”. Capitolul 7 redă această situație de criză sub forma unei înlănțuiri de simboluri teriomorfe corelate, într‑o oarecare măsură, cu simbolul statuii prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și aceasta pînă la mijlocul secolului al VIII-lea. Nu fără mari greutăți, însă, căci atacurilor longobarzilor li se adaugă rezistența opusă puterii exarhului din Ravenna de către populațiile italiene, care suferă că trebuie să se supună unor străini și suportă greu elenizarea impusă de Iustinian și urmașii săi. Ca atare, urmează frecvente revolte de care vor profita regii longobarzi, pentru a cîștiga teren în interiorul peninsulei, în timp ce bizantinii se mențin la periferia maritimă. Anumiți exarhi ambițioși se vor folosi de aceste nemulțumiri și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
utilizat de autor pentru a desemna structura politică din Orient și pe conducătorul acesteia, este impropriu, de vreme ce, prin modul de organizare, prin mentalitate și spirit universal, dimensiunea romană a Imperiului rămîne încă, în această vreme, aproape intactă. Se consideră că elenizarea Imperiului de Răsărit și restrîngerea acestuia la teritoriile care ulterior vor face parte fie din stăpînirea sa permanentă, fie din zona sa de influență (bazinul răsăritean al Mării Mediterane, Peninsula Balcanică, Asia Mică, zona pontică și Siria) înregistrează o cotitură
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
lor, credința comunităților pentru care s-au sacrificat. Pertinența acestui model, sub forme mai actuale, continuă să funcționeze în sanctificarea "eroilor" seculari. Cărțile Macabeilor, care n-au fost incluse în canonul Bibliei evreiești, povestesc faptele de rezistență ale macabeilor la elenizarea impusă de Antioh al IV-lea înainte de mijlocul secolului al II-lea î.Hr. Nimic nu atestă că aceste texte sunt contemporane cu evenimentele relatate. Asemănările observabile între actele de rezistență evocate în Macabei I și II și cele ale martirilor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
14,7). În Iliada, Afrodita îi protejează pe troieni. În plus, ea prezintă analogii cu divinitățile de tip Iștar. Totuși, în Cipru, centru milenar al sincretismului egeeano-asiatic, începe să se precizeze figura ei specifică (Odiseea, 8,362 sq.). Procesul de elenizare este destul de avansat în Iliada (5, 365), unde Homer o proclamă fiică a lui Zeus și a Dionei, și soție a lui Hefaistos 36. Dar Hesiod a păstrat o versiune mai arhaică a nașterii ei: zeița a apărut din sămânța
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ormat hașhem utebunato; talattuf fi allahu)92 în Călăuza șovăielnicilor (Moreh Nevukhim). Națiunile lumii doresc să distrugă poporul lui Israel a cărui alegere o invidiază. După ce au dat greș în încercarea de a distruge adevărata religie prin forță sau persuasiune (elenizare), ele au recurs la un vicleșug. Dacă Legile au fost stabilite de "viclenia lui Dumnezeu" astfel încât să utilizeze imagini și ritualuri politeiste cu intenția abolirii lor, creștinismul și islamul, prin chiar monoteismul lor, ajută împotriva voinței lor la propagarea și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
p. 186. footnote>. Într-adevăr, dacă Biserica primară a pus problema teologică a apofatismului, patristica bizantină a rezolvat-o. Apofatismul grec antic a fost adoptat Și, în mod simultan, a fost depășit. A avut loc creștinarea apofatismului grec Și nu elenizarea teologiei apofatice biblice. Porunca împotriva imaginilor rămâne operativă la Părinții Bisericii Și Moise (nu Platon) este precursorul apofatismului Bisericii de Răsărit. Aceasta poate fi în mod clar văzută în două reprezentări principale ale apofatismului Bisericii de Răsărit, anume, Sfinții: Grigorie
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
îndeamnă învățata carte a d-lui Gheorghe Carageani. Aceasta în pofida constatării pesimiste pînă la deznădejde a prefațatorului, dl N.S. Tanașoca: "Au dispărut, prin slavizare, vlahii din Serbia, Croația, Muntenegru și Bosnia, au dispărut prin bulgarizare vlahii din Hoemus, dispar prin elenizare, slavizare și albanizare aromânii din Macedonia, Epir, Tesalia. Momentele de afirmare, în numele identității lor romanice, a unuia sau altuia dintre grupurile de vlahi din Peninsula Balcanică, a celui din Hoemus, prin Asănești, în secolul al XIII-lea, a celui aromânesc
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
femei de proastă calitate, care nu știu să guste în iubire plăcerea ei superioară. Helenismul, în sensul inaugurat de Droysen, desemnează perioada inflației, decăderea ideii de claritate superioară care anima până atunci spiritul grec. Dar nu este vorba doar de elenizare, de imitarea a ceva deja consumat anterior, ci de faptul că valoarea nu mai este experiența unei stări a valorii, ci devine etalon, serializare, copie - adică uzură, ștergere a amprentei originale care și-a pierdut incandescența și nu mai poate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
atunci de acestea ori de ligile lor. În Orient, cetățile elenistice de dată recentă, prin posibilitățile lor comerciale, atrăgeau numeroși greci spre emigrare încât patria-mamă a început să ducă lipsă, multe sanctuare căzând în ruină. Consecința cea mai importantă a elenizării întregului Orient se datorează schimbului patrimoniului ideilor religioase și formelor lor de expresie de cult în care divinitățile Greciei și ale Orientului s-au influențat reciproc într-o mare măsură; procedând astfel, au fost nevoiți să abandoneze multe din caracteristicile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
antice și, adesea, în ciuda introducerii unor noi forme, și o diminuare de substanță religioasă. În acest proces de dizolvare a fost implicată și religia romană antică. Încă din vremea celui de-al doilea război punic (218-201 a.Chr.) începuse o elenizare accentuată a cultelor romane, elenizare exprimată printr-o multiplicare a templelor dedicate divinităților grecești și statuilor acestora pe solul roman. În timp ce viziunea elenistă a zeităților s-a propagat cu ajutorul orașelor grecești din Italia meridională și Sicilia, aceasta s-a datorat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unor noi forme, și o diminuare de substanță religioasă. În acest proces de dizolvare a fost implicată și religia romană antică. Încă din vremea celui de-al doilea război punic (218-201 a.Chr.) începuse o elenizare accentuată a cultelor romane, elenizare exprimată printr-o multiplicare a templelor dedicate divinităților grecești și statuilor acestora pe solul roman. În timp ce viziunea elenistă a zeităților s-a propagat cu ajutorul orașelor grecești din Italia meridională și Sicilia, aceasta s-a datorat influenței directe a literaturii grecești
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
statuilor acestora pe solul roman. În timp ce viziunea elenistă a zeităților s-a propagat cu ajutorul orașelor grecești din Italia meridională și Sicilia, aceasta s-a datorat influenței directe a literaturii grecești asupra celei latine aflate la început, dând un impuls puternic elenizării sectorului religios. Prin adaptările latinești ale comediei grecești și a altor texte poetice, teatrul a ajutat poporul să cunoască mitologia și lumea divinităților grecești. În fața acestei invazii masive, divinitățile antice cu sărbătorile lor au trecut pe plan secund ducând la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sale morale, ar putea să-și asigure viața pe lumea cealaltă, mai precis, cum ar putea să-și afle mântuirea proprie (veșnică), sotería. Cultele misterelor orientale au putut să-și înceapă marșul lor cuceritor prin țările lumii clasice numai atunci când elenizarea Orientului, ca urmare a expedițiilor lui Alexandru cel Mare (336-323 a.Chr.), le-a oferit posibilitatea. Inițial, păreau să ezite testând terenul, ulterior, prinzând curaj au pătruns în centrele comerciale și culturale până când, în epoca imperială, au reușit să atingă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în ochii noștri comunitatea de destin, ceea ce va contribui într-o și mai mare măsură la această gestație. În gestație se află nu o Super-Națiune, ci o Meta-Națiune. Nu știm dacă gestația va ajunge la termen, adică dacă va exista elenizare (prin referire la cetățile grecești care se dezbină în loc să se unească, ceea ce va duce la lupta de la Cheroneea și la înfrîngerea lor în fața Macedoneanului), helvetizare (Europa va deveni marea Elveție neutră a erei planetare) sau altceva, ceva nou, care nu
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
î.e.n. rudă a lui Onias care a fost mare rabin între 183-177 î.e.n. sau un alt personaj singuratic. Iason, fratele lui Onias, care rîvnea la această funcție, cere sprijinul regelui Siriei în schimbul unei sume mari de bani și promite o elenizare totală a populației mozaice. În această perioadă autocrația sacerdotală a iudeilor pune la cale planul lor de a se constitui în ,,poporul ales” de Iahwe care să conducă lumea adaptîndu-și la noile nevoi și pretinsele lor scrieri revelate. Plăsmuitorii lucrează
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Opidul-Nou unde se tipărește gazeta Aquila carpatină. Tînăra iubitoare de muzică din schița O lacună se numește Cecilia Pavugadi, în acest nume de familie recunoscîndu-se enumerarea în greacă a primelor note ale gamei muzicale. În Reportaj ziaristul se numește Caracudi (elenizare a românescului caracudă care denumea și pe o parte a membrilor Junimii ieșene) iar în Ultima emisiune, Barabanciu amintește de strașnicul toboșar municipal care își recita știrile în ritmul bătăilor de tobă... Smărăndița (Roman modern) parodie după o proză a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
funcționat Între epoca de sfârșit a bronzului (secolul al X-lea Î.Hr.) și epoca elenistică (secolul al III-lea Î.Hr.) În centrul cetății Tarquinia, a furnizat noi și importante informații despre religia primitivă a Etruriei anterioară fazei de elenizare din secolele VIII-VII Î.Hr. Sediul originar al acestui cult este o cavitate adâncă a solului, obiect al unor ofrande sângeroase și nesângeroase, care a restituit documente Însemnate despre posibila existență a unor sacrificii umane infantile, așa cum ni s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
VIII-lea Î.Hr.), pe care se poate citi celebrarea unui dans războinic În jurul unei ființe gigantice cu trăsături monstruoase (mai degrabă un zeu decât un urs, așa cum s-a propus totuși), par să dovedească faptul că, În faza anterioară elenizării, divinitățile aflate În legătură cu moartea aveau o Înfățișare Înspăimântătoare și „animalică”. Un astfel de caracter este cunoscut În tradiția etruscă din epoca istorică În mitul monstrului Oltaxe "Olta", ivit din pământ pe teritoriul volsiniilor și ucis de un fulger invocat de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]