616 matches
-
bagheta lui Mihai Brediceanu, a operei Orfeu de Gluk, concert realizat cu decenii în urmă cu participarea acelei unice voci care a fost mezzosoprana Elena Cernei, plecată și ea pe drumul cel fără de întoarceri; ...mă gândesc la acele momente de elevație artistică de care am avut parte atunci când, sub bagheta lui Mihai Brediceanu am audiat Simfonia în re minor de Cesar Franck; mă gândesc la marile stagiuni ale Operei bucureștene stagiuni memorabile desfășurate în perioada directoratului domniei sale, la acele spectacole de
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
primar, neștiind că Sfinții Părinți au dezvoltat pe această temă care la prima vedere pare simplă o adevărată Învățătura de Credință pe care Biserica Ortodoxă a păstrat-o neschimbată până în zilele noastre. Postul în viziunea ortodoxă este un mijloc de elevație sufletească, de dominare a sufletu¬lui asupra patimilor trupești. Postul îl debarasează și-l ușurează pe creș¬tin de toate ispitele, de balastul și povara uneltirilor celui viclean care aduc “întunecare gândurilor și tulburare cugetelor”. El este o jertfă bineplăcută
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
surprindere, să o determine să apară fără fard în fața lumii. Ana Blandiana răspunde cu o noblețe intangibilă acestor provocări. Explicația nu constă, așa cum ar putea pretinde cineva, cu maliție, într-o tehnică a disimulării perfect însușită. Ana Blandiana nu simulează elevația, ci chiar este elevată. Dacă ar vrea să fie vulgară, abia atunci ar trebui să se prefacă și în mod sigur n-ar reuși să fie convingătoare. Poeta este una dintre ființele cele mai autentic spiritualizate, din câte evoluează azi
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
La celălalt capăt se află, evident, personajul de cafenea, imortalizat de Caragiale, care "pune țara la cale", făcînd "politichie subțire", critic peste poate, ros de-o nemulțumire cronică, de-o revărsare elocutorie ce nu cunoaște granițe. Mitică e capabil de elevație și sublimare (mai puțin de transcendență), putînd ajunge la virtuozități speculative și expresive cu totul remarcabile. Agerimea nativă i se poate consolida prin cultură pînă la eminență. El formează, fie că ne place fie că nu, stratul nutritiv al strălucitei
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
2006), ecranizarea romanului omonim al lui Bohumil Hrabal, realizată magistral de către Jiri Menzel. Cuplul format din Zero și Monsieur Gustave, amant specializat în doamne în vârstă, extrem de bogate și generoase precum Madame D. (Tilda Swinton) este copleșitor și comic cu elevație. M. Gustave ține la protocol și cultivă o artă rară, arta discreției, și un lirism prețios și bombastic, dar remarcabil pentru contrapunctul ironic al diferitelor situații dramatice. În final, un Zero devenit dl Moustafa va remarca en passant că domnul
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
numai la Brezina al lui Andrezj Wajda. Aici însă, imaginea decupată asemeni unor tablouri de o mare încărcătură emoțională, face adesea referire și la cinematografia rusă. Apariția unei autentice vocații poetice la țiganca Papusza (The Doll), formă de sublimare, de elevație a unui lirism prezent din plin în muzica țigănească constituie subiectul filmului. Acest fapt intră în contradicție cu forma tradițională de expresie prin muzică a sentimentelor țiganilor și cu poezia ei naivă și sentimentală, o contradicție pe care modernitatea formulei
Festivalul Internațional de Film de la Istanbul - Filmul și artele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2622_a_3947]
-
lui Feuerbach („Man ist was man isst“ -„ești ceea ce mănînci“) pînă la detaliul amuzant că Wittgenstein gîndea cel mai inspirat atunci cînd se apuca să curețe cartofi. Luat în sine, demersul acesta ironic e facil, dar tonul e salvat de elevația autorilor citați. Mai mult, autoarea alcătuiește o tipologie a intelectualilor după rolul pe care îl joacă cele două laturi ale gustului în viața lor. La unii senzația de gust predomină față de impresia de gust, la alții invers. Primii sunt hedoniști
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
litera și spiritul lor de către toți, mari sau mici deopotrivă. Acesta este un semnal împotriva reflexelor imperialiste ale marilor puteri care manifesta în timp în mod constant tendința de a reevalua tratatele precedente ori de câte ori fluxul propriei puteri le ridică pretențiile, elevație care obturează realismul oricărei perspective. Ce n’est pas la revision de șes propre traites que l’humanite a besoin, mais de a revision de șes propres reflexions. (832 Cambridge, le 19 novembre 1930 Le progres de l’idee de la
Români în universalitate, Nicolae Titulescu [Corola-blog/BlogPost/92688_a_93980]
-
și frumos reprezintă un ideal divin care, imediat atins, face ca lumea valorilor spirituale să devină cunoaștere și viziune. Cred că trebuie să pornim toți de la acest adevăr primordial, întrucât actul de a înțelege arta prin frumos, cere trăire, sensibilitate, elevație, bogăție și frumusețe interioară - umanizarea tuturor stărilor, chiar și a celor tenebroase, faustice, întunecate, care răpesc din demnitatea de a ne numi oameni...". Există o vorbă, cu care, în copilărie, erau trimiși la colț cei care băteau câmpii din cale
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
esteticului pentru a consemna părerea răspândită în târg despre bătrânul Jiquidi: "Omul acesta a fost, este și va fi un reacționar; un dușman al societății"(pag. 73). Breban preferă să reproducă astfel de formulări de-clarative, stridente în contextul prozei de elevație cultivate decât să lase să planeze umbra unei îndoieli. Să-l asigurăm că a preîntâmpinat toate dubiile? Dispare în acest fel orice echivoc? Deocamdată nu-l pot scuti de sâcâielile unei deliberări pentru a se stabili dacă e absolvit total
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
între o prestație artistică foarte bună și una catalogată ca fiind unică, sublimă, magnifică. inegalabilă, irepetabilă? Ați reușit oare să descifrați „pe viu” sensul unor epitete întâlnite în cronicile concertelor, care desemnează o atmosferă plină de vrajă, de inefabil, de elevație? Acest lucru minunat l-a făcut publicul prezent în sala Ateneului Român în 23 martie 2013, care a avut privilegiul să asiste la un eveniment muzical de importanță excepțională: aniversarea a 70 de ani de activitate a ilustrului pianist Valentin
Valentin Gheorghiu - 70 de ani de activitate by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83963_a_85288]
-
și violonistul Gabriel Croitoru, prezentarea capodoperei beethoveniene a constituit nu doar o etalare a calităților lor muzicale și a colaborării artistice de excepție, dar și o demonstrație de cel mai înalt nivel a ceea ce presupune actul interpretativ: sinceritate în exprimare, elevație spirituală, echilibru lăuntric. Am admirat pe rând atmosfera de contemplare meditativă din Adagio stostenuto care precede tumultuosul Presto (din prima mișcare) , contrastante puternice dintre imaginile cu conținut poetic și cele marcate de strălucire și vervă din Andante con variazioni, precum și
Valentin Gheorghiu - 70 de ani de activitate by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83963_a_85288]
-
accesibilizate, altele pe jumătate, iar multe altele deloc. Rampele continuă să fie construite la unghiuri imposibil de abordat. În Canada nu se construiesc rampe cu înclinație mai mare de zece grade, iar arhitectii găsesc soluții inteligente și elegante, indiferent de elevația intrării și indiferent cât spațiu e nevoie pentru rampă. Sunt instalate lifturi acolo unde nu e posibilă o rampă. În România continuă să fie date în folosință clădiri noi care nu îndeplinesc standarde minimale de accesibilitate. Nici bisericile nu par
Cătălin Albu, românul imobilizat care a obţinut incluziune profesională şi socială în Canada - Interviu () [Corola-journal/Journalistic/81212_a_82537]
-
manifest de adeziune la mica noastră mișcare de Ťrezistență spiritualăť", după cum relatează același. Ca și un articol al lui Pompiliu Constantinescu, O nouă imagine a Ardealului creator, apărut în "Vremea", la 30 mai, în care Manifestul este lăudat pentru "o elevație a tonului, care impune o privire verticală asupra creației", ca și pentru faptul că exprimă orientarea junilor ardeleni "întru estetism, adică întru creație și valoare universală". Demne de reținut sunt cuvintele privitoare la Blaga (pe care unii l-au considerat
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
în această roată a timpului, voința popoarelor nu înseamnă nimic. La scară mare, motorul care mișcă bîlciul deșertăciunilor stă în voința din spatele naturii, o voință ale cărei motivații nici geniul nu le poate afla. De aceea e o lipsă de elevație să privești moartea ca pe o tragedie. Ciclul vieții se reia mereu, într-o palingenie din care nu vom scăpa decît atunci cînd vom atinge nirvana. Pînă atunci, valea plîngerii e singura lume pe care o știm și de care
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
compensație: gîndul că se bucură de o bunăstare la care nu au contribuit cu nimic le insuflă obligația ca măcar prin spirit să se ridice acolo unde poporul din care au plecat nu se va ridica niciodată. Altfel spus, față de elevația de spirit a germanilor, un intelectual român nu are la îndemînă decît sporirea conștiinței ultragiate. E vorba de ultragiul resimțit de cel care intuiește că la superioritatea atavică a nemților nu poți răspunde decît printr-o înșurubare dureroasă în propriul
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
sistolele lumii. Armonie însemnează de asemenea ascensiunea convergentă a omului, a lucrurilor, a cosmosului spre înaltele trepte ale spiritualizării. "Armonia creației lui Eminescu își are astfel o altă valență în puritatea și frumusețea spirituală a universului său poetic, și anume elevația viziunilor sale ("Ci eu in lumea mea mă simt / Nemuritor și rece"), a ideilor ("Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii"), a cuvintelor ("Spăși-voi visul de lumină"). Ne este indusă în felul acesta o bucurie superioară iscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prin haos moral: uciderea lui Valentin, tragedia Margaretei, uciderea lui homunculus, uciderea lui Baucis și Filemon. Lirica lui Friedrich Hölderlin dezvoltă o tensiune cosmică de cea mai pură, mai sublimă esență, neîntreruptă, poetul nu coboară niciodată de pe ultimele creste ale elevației simțirii și intelectului: sanctificarea poetică a lumii, proclamarea Frumuseții drept numele ce conține Unul și Totul, a poeziei ca unica religie viabilă în eternitate, pentru că omul poetic merită să trăiască pe pământ. Existența poetului este necesară, responsabilitatea sa fiind cosmică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
model paradigmatic de trăire filozofică și poetică în spiritul panteismului hindus, unificarea universală având loc sub semnul iubirii. * La moderni, Nietzsche, a îmbinat, asemenea presocraticilor, la modul ideal gândirea cea mai profundă cu poezia. Întreaga sa filozofie are vibrație și elevație lirică, în pisc aflându-se Also sprach Zarathustra. Așa fiind, Platon și Nietzsche sunt citiți mai mult decât alți filozofi, tocmai pentru poeticitatea gândirii lor. La fel și Spinoza citit mai ales de filozofi ca Hegel și Nietzsche din cauza purității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este o întâmplare că Divina Comedia a fost scrisă la Florența și la acea dată. Era necesar ca 1200 de ani de creștinism pasionat, efervescent, uneori confuz, să-și afle la un moment dat întruchiparea poetică de mare artă și elevație. Și a aflat-o în terținele (sacra Treime) lui Dante, în citadela italiană a celei mai înalte culturi în acea vreme, cu genii unice Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael, Petrarca, Marsillio Ficino etc. o operă în care se îmbină Paradisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mână. Totul culminând cu un strigăt suprem: "Ah! În această lume un om există oare?/ Cine pe-Adam din nou să-l nască ?" Ceea ce ne face să depășim deznădejdea, deziluzia, întrebările fără răspuns este însă poezia: fina vibrație a simțirii, elevația gândului, fermecătorul discurs liric poartă la transmutarea feerică a vieții și a firii, a bucuriei și a durerii: Fiece fir de iarbă e-o carte ce așteaptă Să-i afli înțelesul din slova ei cea dreaptă. ...Cine-nțelege crinii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
caracterul inițiatic inducția unei stări sufletești inefabile, până la transfigurare, eliberarea într-o suprarealitate capabilă să ne nască din nou pe un plan spiritual superior. Poezia dezvoltă capacitatea anagogică, cea mai puternică dintre creațiile culturale, în sens hölderlinian: înălțare spirituală, iluminare, elevație mistică, transfigurare cuvântul analog din filozofia sanscrită fiind samădhi. Precum afirmam și în altă parte, poezia nu este nici metrică, nici rimă, nici metaforă. Este fluid muzical și fior metafizic. Este magie, este transmutare în negrăit. Precum știm, la anticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cititorul, în fenomenologia activă a receptării; a unei receptări iluminate. Iar marea poezie, cea deschizătoare de noi orizonturi onto-axiologice este, repetăm, poezia ideatică, poezia zborurilor metafizice. Nu însă o metafizică mimată, teatrală, chinuită, ci autentica viziune de mare adevăr și elevație. Acea poezie pentru a cărei lectură "trebuie să te îmbraci în haine și suflet de sărbătoare", cum afirma o iluminată cititoare. Acea poezie în care "intri ca într-un templu și te face să atingi cerul cu mâna", cum ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
unii pe-aici, a gândi înalt și a simți adânc, și scuzați-mă... Oare asta împiedică... Da. Nu continua, o împiedică, da, o împiedică. Deja știu ce vrei să zici, dacă o gândire elevată sau un sentiment adânc pot pierde elevația sau adâncimea prin felul în care sunt spuse. Nu e asta? Eu cred că le înalță. Păi crezi prost, Apolodoro, crezi prost. Își pierd, își pierd înălțimea și adâncimea pentru a fi bine spuse; ceea ce numim bine spuse este jumătatea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
povestea doamnei RokujÜ, cea îndrăgostită de strălucitorul prinț Genji, cu sentimente atât de puternice încât ajunge să-l terorizeze, și pe el și pe femeile care îl iubesc, parcă reia o practică arhaică. Doamna ToganÜ manifestă aceeași tărie, cruzime și elevație spirituală ca doamna RokujÜ: femei din familii aristocrate, instruite și foarte cultivate, pline de talent și de spirit posesiv. Domnișoara Christina distruge tot în viață și în moarte: femeile familiei par apăsate de un blestem, pier vitele și păsările, strigoiul
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]