52 matches
-
un personaj feminin exemplar, Vitoria Lipan. Modelul 2 SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime neologice: singuri - solitari, izolați; chemând - invocând, implorând 2. În secvența selectată cratima are rolul de a marca rostirea legată a celor două cu vinte și elidarea vocalei „î“. Rolul stilistic constă în menținerea măsurii (prin suprimarea unei silabe) și a ritmului ce creează muzicalitatea versului. 3. Renașterea a alungat definitiv lunga noapte a Evului Mediu. 4. Teme: iubirea, creația, timpul; motive literare: noaptea, ruinele, cântecul, rozele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
detalii, căutați pe Google. 120 AS: Dublă eroare. Este o deformare de la "jeune fille en fleurs" (de care probabil visantul auzise doar, nu citise textul lui Proust). Pe de altă parte, la toponimul prezent în text, nu se poate face elidarea și nici așa-numita "liaison". Probabil că este vorba de resurecția unei amintiri de carte poștală ilustrată. 121 AS: De ar fi căutat mai bine, ar fi găsit "papelard" în dicționarele de cuvinte rare. Iată explicația lui: Papelard: (pa-pe-lar; le
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
lucrarea este finisată. Lucrarea se consideră finisată. Referindu-ne la procesul de derivare a dublului subordonat simultan din structurile cu verb impersonal, am arătat că acesta se poate realiza în două moduri. Cel dintâi constă în pasivizare, suprimarea agentului, „ridicare”, elidarea lui a fi și a conjuncției. Această modalitate de derivare are loc doar când impersonalul este determinat de un dublu subordonat simultan exprimat printr-un participiu pasiv. Spre exemplu: Se cuvine / ca cuvine încurajat. Evidențiem că, în astfel de situații
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de tipul : ține-n, florile-n, bine-mi, spune mi etc. , rostim împreună ultima silabă a primului cuvânt cu cuvântul scris după liniuța de unire; elevii vor observa că, astfel, s-a format în rostire o silabă separată, prin absorbirea (elidarea) sunetului î din în, îmi etc. ; acest fenomen se marchează, în scris, prin cratimă, care unește cuvinte sau părți din cuvânt care se rostesc împreună cu alt cuvânt sau parte de cuvânt. După ce exemplificăm și alte situații asemănătoare și le analizăm
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
se rostesc împreună cu alt cuvânt sau parte de cuvânt. După ce exemplificăm și alte situații asemănătoare și le analizăm fonetic, este bine să le scriem pe tablă și în caiete, așa cum apar în text și, apoi, pentru fiecare, cuvintele componente, semnalând elidarea sunetului î sau u, acolo unde este cazul. Exemple : Pentru ca școlarii să priceapă că acestea sunt grupuri de cuvinte rostite împreună, trebuie să-i solicităm să citească fiecare ortogramă rar, clar, corect, apoi să rostească separat cuvintele componente; rostesc din
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
din nou cuvintele mai repede, împreună, prin absorbirea lui î sau u; le scriu, folosind liniuța de unire. Mai ușor vor percepe ortogramele de tipul : și -o, și-un, are-un, deoarece rostirea împreună a două cuvinte nu mai implică elidarea unei vocale. În aceste situații, explicăm copiilor cuvintele componente și accentuăm că ele se rostesc împerună pentru a vorbi mai ușor, mai repede, dar fiind două cuvinte diferite, marcăm aceasta în scris, prin liniuța de unire. Deoarece pentru aceste noțiuni
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
atașat unui apelativ: glogova < glogov, „cu păducei“). O soluție foarte simplă este cea oferită de Iorgu Iordan, care crede că Moldova provine dintr un entopic slav neatestat molidova, „locul cu molizi“ (la fel cu Lipova, „locul cu tei“), care, prin elidarea (dispariția) lui i neaccentuat, a devenit moldova. Onomasiologic, soluția este plauzibilă, pentru că entopicul a putut să denumească întîi valea (care era acoperită de molizi), apoi, prin metonimie, rîul care curgea prin ea. Fonetic, elidarea putea avea loc întrucît termenul slav
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Lipova, „locul cu tei“), care, prin elidarea (dispariția) lui i neaccentuat, a devenit moldova. Onomasiologic, soluția este plauzibilă, pentru că entopicul a putut să denumească întîi valea (care era acoperită de molizi), apoi, prin metonimie, rîul care curgea prin ea. Fonetic, elidarea putea avea loc întrucît termenul slav, avînd mai mult de trei silabe, era accentuat pe sufix, deci i era neaccentuat. O dificultate rezidă în caracterul neslav al rădăcinii (molid pare a fi element de substrat, oricum nu e slav), dar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ca sfîrși, alături de sîvîrși < sŭvrŭșiti). Nasă‘vodu s-a putut transforma fonetic în *Năsă‘vodu (prin închiderea lui a neaccentuat la ă), apoi în Năsă‘ŭud (prin evoluția labialei consonantice v la labiala vocalică ŭ) și, în final, Năsăud (prin elidarea semivocalei ŭ). Instituția juridică a săvod-ului, specifică slavilor, pare a fi fost cunoscută și romînilor, care au un vechi apelativ sodăș, sodîș, sodeaș, solduș, „chezași“, „copărtaș“, „răzeș“, venit prin maghiarul svovados (szvodos, szavatos, szovatos). Dacă s-ar accepta această etimologie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
SE ELECTROCUTA Ion se electrocutează încercând să repare priza tranz.: Ioana îl electrocutează pe Ion part. electrocutat, -ă nom. electrocutarea, electrocutatul A SE ELIDA Vocala finală se elidează tranz.: Ion elidează de fiecare dată vocalele finale part. elidat, -ă nom. elidarea A SE ELUCIDA Misterul s-a elucidat singur în apropierea cetății magice tranz.: Ion a elucidat misterul part. elucidat, -ă nom. elucidarea, elucidatul A SE ERODA Parapetul de beton se erodează din cauza apei tranz.: Apa erodează parapetul de beton part
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
deplasarea lor în periferia stângă propozițională (periferia CP). 16 Inexistența elipsei legitimate de auxiliar în româna modernă derivă din natura clitică a auxiliarelor românești nonpasive în conjuncție cu ridicarea înaltă a verbului (v. Nicolae 2013d: §4). Auxiliarele clitice nu permit elidarea verbului lexical nici în limbile în care elipsa legitimată de auxiliare este disponibilă, de exemplu engleza (John's leaving in an hour, and {Mary is / *Mary's} too); auxiliarele clitice pot apărea doar în cazuri de colegitimare (John should've
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
complementizatorul prepozițional de (Pană Dindelegan 2003: cap. X, XI, XIV.1); de asemenea, valoarea pe deplin verbală a participiului absolut este echivocă, dat fiind acordul de tip adjectival cu subiectul (odată venit Ion / odată venită Ioana), care poate sugera și elidarea unei copule. Formele nonfinite care în mod sistematic organizează o propoziție nonfinită sunt deci gerunziul și infinitivul verbal precedat de a. 32 Infinitivul verbal fără a este (i) formant al formelor analitice sau (ii) bază lexicală a predicatelor complexe; în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
care este elidată vocala inițială a radicalului: ne-nceput, ne-nțeles; * construcții cu forma scurtă a verbului a fi: viața-i frumoasă, cartea-i pe masă; * construcțiile într-o, într-un, dintr-o, dintr-un, într-adevăr; * structuri caracterizate prin elidarea unei vocale: n-au ajuns (< nu au ajuns), nu-l vede (< nu îl vede), cred c-a reușit (< cred că a reușit), s-o aștepte (< să o aștepte), c-o floare (<cu o floare), făr-a spune (< fără a spune); * structuri
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
am ieșit...] (Mihai Eminescu); * despărțirea cuvintelor în silabe la capăt de rând cu precizarea că, în unele lucrări (cf. Dimitriu, 2004, pp. 30-33), cratima este diferențiată de liniuța de despărțire (la capăt de rând); * apostroful: utilizat în structuri caracterizate prin elidarea unei vocale sau a unei consoane (mam'mare < mama mare, las' pe mine < lasă pe mine, al'fel < altfel), prin lipsa unei silabe (dom'le < domnule) sau a unor cifre ('89 < 1989), respectiv în cuvinte/ structuri împrumutate din alte limbi
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
socio-contextuală care colorează sensul [...] studiul funcției expresive a limbajului, opusă funcției sale cognitive sau semantice" (Pierre Guiraud, apud Genette, 1994, p. 162), studiul fenomenelor lingvistice reperabile la fiecare nivel al limbii: la nivel fonetic/ fonologic modificări de sunete, sunete împrumutate, elidări ale unor sunete, lungiri de sunete, accentuări diferite, simbolismul fonetic etc.; la nivel lexical valorile unor arhaisme, regionalisme, termeni de jargon, formații sufixate/ prefixate, forme compuse, creații de cuvinte etc.; la nivel morfologic valorile stilistice ale tuturor claselor semantico-gramaticale, frecvența
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Duhul, Domnul)98. Pronumele de întărire, care a dispărut din româna literară, continuă să fie folosit în limbajul religios, conferindu-i o notă de arhaicitate pronunțată (Însuți, Doamne, primește și rugăciunile noastre...!). La nivelul sintaxei, limbajul religios se remarcă prin elidarea consecventă a predicatului, prin acordarea apoziției cu regentul, prin construcții sintactice arhaice în care dativul are valoare posesivă, prin frecvența conjuncției și, care imprimă discursului un caracter narativ, prin cultivarea inversiunii, pentru crearea simetriei. Nota distinctivă a limbajului religios rămâne
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ض”, poate fi transcris prin majuscula /D/ sau prin minuscula /ḍ/ cu un punct sub ea. Limba arabă are două tipuri de [[silabă|silabe]]: Orice silabă începe cu o consoană - sau o consoană este preluată de la un cuvânt anterior prin elidare - în special în cazul [[articol hotărât|articolului hotărât]], "al" (folosit atunci când se începe o propozitie) sau "-l" (atunci când urmează unui alt cuvânt). De exemplu:"maktabu-l-mutarğim" „biroul traducătorului” devine "mak-ta-bul-mu-tar-ğim" când este rostit pe silabe, luat separat, „traducătorul” se pronunță "al-mutarğim
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
română : Dispariția din vorbire a articolului hoț. enclitic "l". Cea mai veche atestare,sigură, a dispariției din vorbire a art. hoț. enclitic "l" provine dintr-un document scris de Mihai Viteazul în Iulie 1600 la Albă Iulia : "Hotaru Ardealului". Eliziunea/elidarea este caz particular de acopocă. Constă în dispariția unei vocale finale înaintea prepoziției: Epiteza/paragoga (pară: "alături") este adăugarea unui sunet neetimologic la sfarsitul cuvântului. Epiteza lui "e" în latină populară: Ipoteza privind epenteza lui "e" în latină populară aparține
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
nu se pronunță niciodată, prezența sa fiind în general etimologică, dar prezintă două variante la început de cuvânt. Una dintre ele, numită tradițional „h mut”, face cuvântul să se comporte ca cele care încep cu o literă vocalică, adică permite elidarea și legătura cu cuvântul precedent: "l’homme" „bărbatul”, "les hommes" [le'z‿ɔm] „bărbații”. A doua variantă, numită „h aspirat”, face cuvântul să se comporte ca cele cu consoană inițială, deci nu permite elidarea și legătura: "le héros" „eroul
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
o literă vocalică, adică permite elidarea și legătura cu cuvântul precedent: "l’homme" „bărbatul”, "les hommes" [le'z‿ɔm] „bărbații”. A doua variantă, numită „h aspirat”, face cuvântul să se comporte ca cele cu consoană inițială, deci nu permite elidarea și legătura: "le héros" „eroul”, "les héros" [le.e'ro] „eroii”. În general, h mut se găsește în cuvinte de origine latină sau greacă veche, iar h aspirat în cuvinte de origine germanică sau din alte limbi, dar practic nu
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
ça" „asta”, varianta din registrul de limbă curent a pronumelui "cela" „aceasta” din registrul elevat. Punctuația este asigurată în franceza din Franța prin aceleași semne ca în română. Doar apostroful (’) este mult mai frecvent folosit decât în română. Acesta marchează elidarea (vezi Elidarea). Sunt totuși unele diferențe de amănunt în folosirea semnelor în franceză față de română. Pentru citare se folosesc ghilimelele « ... », cu spații între ele și citat, iar pentru citat în citat, în general ”...”, fără spații între ele și citat. Altă
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
varianta din registrul de limbă curent a pronumelui "cela" „aceasta” din registrul elevat. Punctuația este asigurată în franceza din Franța prin aceleași semne ca în română. Doar apostroful (’) este mult mai frecvent folosit decât în română. Acesta marchează elidarea (vezi Elidarea). Sunt totuși unele diferențe de amănunt în folosirea semnelor în franceză față de română. Pentru citare se folosesc ghilimelele « ... », cu spații între ele și citat, iar pentru citat în citat, în general ”...”, fără spații între ele și citat. Altă deosebire este
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
obținut un bilet” (grup ritmic mai lung). Dacă vocalele în hiat sunt aceleași, ele nu devin o singură vocală lungă, ci se disting, deși sunt înlănțuite: Îl va à Annecy" [il.va⁀a⁀an.si] „Merge la Annecy”. Elidarea constă în căderea unei vocale neaccentuate de la sfârșitul unui cuvânt urmat imediat de un cuvant cu inițială vocalica. Acest fenomen privește cuvinte gramaticale, dintre care cele mai multe se termină în e, dar printre ele sunt și cuvinte care se termină în
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
de la sfârșitul unui cuvânt urmat imediat de un cuvant cu inițială vocalica. Acest fenomen privește cuvinte gramaticale, dintre care cele mai multe se termină în e, dar printre ele sunt și cuvinte care se termină în a sau în i. În scris elidarea este marcată prin apostrof. Poate afecta următoarele cuvinte: Două cuvinte se elidează numai în câte un cuvant compus din care fac parte: "presqu’ile" „peninsula” (literal „aproape insula”) și "quelqu’un" ’cineva’. În unele cuvinte compuse se menține elidarea într-
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
scris elidarea este marcată prin apostrof. Poate afecta următoarele cuvinte: Două cuvinte se elidează numai în câte un cuvant compus din care fac parte: "presqu’ile" „peninsula” (literal „aproape insula”) și "quelqu’un" ’cineva’. În unele cuvinte compuse se menține elidarea într-un cuvânt component, de exemplu în: "aujourd’hui" „astăzi” (literal „în ziua de azi”). În registrul de limbă familiar este frecvență elidarea lui "u" din "tu" înaintea formei personale corespunzătoare a verbelor "avoir" „a avea” și "être" „a fi
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]