49 matches
-
Mormânt. Apoi, din banii „ce vor prisosi să fie de chiverniseală copiilor celor străini și săraci pentru îmbrăcămintea și hrana lor”. Părinte, pot să întreb ceva? „Când am fost eu împotrivă, dragule?” Spune-mi, te rog, de ce dascălul cel mare elinesc primea 360 lei pe an, al doilea dascăl 120 de lei, iar dascălul „românescu” doar 100 de lei? „Apoi pe atunci școala grecească era la mare căutare, iar cea românească se afla abia la începuturi. Vodă însă a mai adăugat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Racoviță voievod,...Dă vreme ce alesul dintru obștie Duca Satirovici de la Thasos ne-au arătat hrisov de la preiubitu fratile nostru domniia sa Costantin Niculai voievod (Mavrocordat n.n), întru care scrie pentru mai sus numitu că, aflându-să înpodobit cu învățătură elinească și de altile, știind bine și limba moldovenească, întru care poate să tălmăcească orice carte, ispitindu-se de domniia sa mai cu diadinsul cu tălmăcire Octaihului celui mare și cu alte...și având și tipografiia sa...n-au lipsit a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vor găsi că aceste tâlcuiri clerice sunt de o origine tot atât de grea de constatat ca și obiceiurile înșile, dar, fiind atât de curioase, le așezăm aicea precum le găsim și în limba, nu fără farmec, a originalului. 1) Dumnezeii limbelor elinești era foarte mulți, dintre carii unul anume Perun, carele se numea al locului, că și în mâna lui ținea o piatră scumpă ce după feliul ei lumina ca jeraticul. Încă și foc de-a pururea ardea înaintea lui. Iară închinătorii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Antonie de Moldavița, duhovnicul lui Gh. Ștefan, care la moartea Domnului între străini, sʹa întors în Mol dova și a trecut apoi în Ardeal. Numai el putea vorbi de izvod ul l ui Milescu că era făcut «de pre izvodul elinesc ce se-au fost tipărit la Frangfort» și că «pentru multa pripă a acelui pre puitor care se au grăbit a o tălmăci și a o scrie, aflatusʹa u mu lte greșele și prea mare învăluială”. Nemulțumit de traducerea lui
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
5). Și ia aminte laolaltă cu mine la înțelegerea de care dau dovadă profeții și la înțelepciunea lor spirituală”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necunoașterea lui Dumnezeu, cuvântarea V, p. 110-111) „... Iisus Hristos ...” „Numele Iisus nu este un nume elinesc, ci ebraic, care tâlcuit în limba greacă înseamnă Sotir, adică Mântuitor; și se numește Mântuitor, pentru că a mântuit pe poporul Său”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia II, II, în PSB, vol. 23, p. 30) „Numele de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
stare și se termină exact cu același număr de file (178) și are exact același conținut. Este vorba de Mărgăritare adecă cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți părintelui nostru Sfîntul Ioan Hrisostom, Arhiepiscopul Țarigradului, tradu să de pe limba elinească în limba românească, în zilele lui Constantin Basarab voievod și cu blagoslovenia lui Kir Theodosie Arhiepiscopul și Mitropolitul a toată Țara Românească, în anii de la facerea lumii 7199. Traducătorii din "elinește" au fost Șerban al doilea logofăt și Radu logofăt
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pre la toate scaunele Moldovei, drept aceaia cu multă osârdie s-au nevoit măriia sa de-au cercat pre multe țări, pănă l-au îndireptat Dumnedzău de-au găsit oameni ca aceia, dascăli și filosofi, de-au scos den cărți elinești și lătinești toate tocmealele ceale bune și giudeațele celor buni creștini și svinți împărați, carile ca o lumină lumineadză și arată tot lucrul celor întunecați și proști și neînvățați ca să cunoască strâmbătatea tuturor și să giudece pre direptate: carele să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de învățătură. Portrete similare, memorabile, regăsim și în alte predoslovii, așa cum Biblia de la 1688, evaluând calitatea traducerii lui Milescu Spătaru în descendența cărei se și așezau autorii grandioasei întreprinderi schițează, cu două epitete, profilul cărturarului, "dascăl și învățat în limba elinească". Gheorghe Radovici, propunând modelul Mitropolitului Antim în prefața la Octoihul de la 1712, reia atributele exemplare, adăugând grija pentru obște și responsabilitatea față de sufletele turmei avute în pază, concentrate în alegoria recurentă a ierarhului erudit, păstor binecuvântat, nevoindu-se zi și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
grec-français, rédigé avec le concours de E. Egger. Édition revue par L. Séchan et P. Chantraine, Hachette, Paqris, 1950. BIBL.1688 = Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii Vechi și ale ceii Noao Leage, toate care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înțelegerea limbii rumânești, cu porunca preabunului Domn Ioan Șărban Cantacozino Basarabă Voievod (...), București, 1688. BIBL.1819 = Bibliia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a Legii vechi și a ceii noao, cu chieltuiala Rosieneștii Soțietăți a Bibliei, în Sanktpeterburg, în tipografia lui Nic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
die ganze Schrift des Alten und Neuen Testaments, nach der (bersetzung Martin Luthers , mit Apokryphen, revidierter Text, Stuttgart, 1974. BIBL.MICU= Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a legii vechi și a ceii noao, toate care s-au tălmăcit de pre limba elinească pre înțelesul limbii românești, acum întâiu s-au tipărit român(ște supt stăpânirea preaînălțatului împărat a Romanilor Francisc al doilea (...). Cu blagoslovenia mării sale prealuminatului și preasfințitului domnului domn Ioan Bob, vlădica Făgărașului (...), Blaj, 1795 [ediție modernă, Roma, 2000]. BIBL
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
germanii care, spune Cantemir, și au păstrat curată nașterea și seminția. Puritatea genetică greco-latină a românilor se combină în mod straniu cu acceptarea pentru latinitatea italică a unui substrat barbar. El arată că limba latină, care „odinioară a fost hireșe elinească, și limba elinească maică, iar a latinilor fiică se cunoaște”, s-a abătut în decursul vremurilor de la maică „cu multul” și „cu amestecarea celor de loc zămintindu-se, de la strălucirea sa cea din naștere a scăzut și s-a întunecat”. În
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Cantemir, și au păstrat curată nașterea și seminția. Puritatea genetică greco-latină a românilor se combină în mod straniu cu acceptarea pentru latinitatea italică a unui substrat barbar. El arată că limba latină, care „odinioară a fost hireșe elinească, și limba elinească maică, iar a latinilor fiică se cunoaște”, s-a abătut în decursul vremurilor de la maică „cu multul” și „cu amestecarea celor de loc zămintindu-se, de la strălucirea sa cea din naștere a scăzut și s-a întunecat”. În consecință, „ceastă dară
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
maică, iar a latinilor fiică se cunoaște”, s-a abătut în decursul vremurilor de la maică „cu multul” și „cu amestecarea celor de loc zămintindu-se, de la strălucirea sa cea din naștere a scăzut și s-a întunecat”. În consecință, „ceastă dară elinească cu cea de loc amestecată frămsețea și-a schimosit; iar cea de loc, cu multul împodobindu-se și subțiindu-se, frumos s-a schizmit și s-a ghizdăvit: atâta precât astăzi, după atâția veci, fietecine să cunoască poate că precum
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
subțiindu-se, frumos s-a schizmit și s-a ghizdăvit: atâta precât astăzi, după atâția veci, fietecine să cunoască poate că precum este maica așa a ieșit fiica; și între toate limbile lumii ea ține stepena a doua după cea elinească, iar altele toate după dânsa” (HVR, p. 102). Continuitatea etnolingvistică greco latină, văzută ca evoluție de la mamă la fiică, este o metaforă care ascunde lipsa de personalitate privind constituirea și evoluția latinei ca limbă nouă față de limba greacă, așa cum este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
au adus meșteri tiparnici și de slove grecești și slavonești și au făcut case bune la Sfântul Sava, și au așezat tipografia acolo, și în scurtă vreme au început a se tipări cărți. Adus-au și doi dascali de carte elinească și unul de cartea cea de obște grecească, ca să învețe cine ar vrea și un dascal ca să învețe carte slavonește și altul care să învețe ,<<pe înțeles moldovenește>>, și le-au rânduit dascalilor plata precum se cade...Si acele școale
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
se putea filosofa corect. Revelator în aceste sens este faptul că textele care îl condamnau pe prea îndrăznețul gânditor bizantin conțin precizarea că trebuie făcută o deosebire între cei ce primesc „părerile nebunești” ale filosofilor și cei ce urmează „studii elinești” numai pentru învățătura lor (anatema a VII-a a Sinodikonului). Secolul XIII a reprezentat o altă perioadă de avânt cultural, culminând în veacul următor cu un rafinament de neegalat al celor din urmă oameni de cultură ai milenarului Bizanț. Orientarea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Mitropolia din Iași. Folclorul urban din epocă nu i-a iertat nici pe primul („Mihai Sturzea, lungă ghiară,/ A băgat Jidanii’n țară” ; <endnote id="cf. 148, p. 69"/>), nici pe al doilea („Acolo unde-au șezut [profesorii de la școlile elinești] Theotoki și Evghene,/ Astăzi vând Jidovii marfă, făcându-se tot dughene” ; <endnote id="416, II, p. 106"/>). „Orașul fără evrei” <endnote id="(310, p. 72)"/> În memoriile sale, Moses Gaster susținea că, În 1881, după conferința sionistă de la Focșani, ar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sancțiuni divine. Este cazul unei legende apocrife, Adormirea Maicii Domnului, care a avut o mare răspândire În Țările Române, Începând din secolul al XVII-lea, prin copierea și traducerea unor manuscrise „din limba slovenească” (tipul Galeatovski) și „de pre limba elinească pre limba românească” (tipul Amartolon Sotiria = „Mântuirea păcătoșilor”). Legenda a pătruns În iconografia creștină românească <endnote id="(145)"/>, dar și În spațiul culturii folclorice, inclusiv prin intermediul Mineelor, căci pe 15 august, ziua când se sărbătorește „Adormirea Maicii Domnului” (sau ziua
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prilej, în fața regelui românilor, Ferdinand I, mitropolitul Vasile Suciu i-a raportat acestuia că porunca dată de la București primului episcop al Bisericii Române Unite, Atanasie Anghel, de către patriarhul ortodox Dositei al Ierusalimului de a săvârși slujbe bisericești doar în limba „elinească sau slovinească” a fost încălcată, nu a fost ținută, iar în Biserica Română Unită s-a slujit doar în limba română. Pentru întreținerea și educarea orfanilor de război, mitropolitul Vasile Suciu a înființat Congregația Surorilor Maicii Domnului, care a deschis
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
slăviți, dar în tainica vedere au fost prea slăviți, pentru că toți au stătut, unii, parte bisericească - preoți, duhovnici vestiți, clirici la scaunul Mitropoliei țării aleși - alții, dascăli slovani și rumâni, și mai toți adăpați oareșice și de latinească și de elinească.”" Tatăl său a fost Ioan starostea, acesta slujind țara timp de peste 40 de ani în diferite slujbe politice și ajungând chiar, de patru ori, să îmbrace caftanul marilor boieri. Între 1790 (înainte de 2 iunie) și 13 august 1796, Ioan îndeplinește
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
dar și cu instrucțiuni precise de la patriarhul Dosithei al Ierusalimului (aflat în refugiu la București). Aceste instrucțiuni erau redactate în 22 de puncte, între care faimosul punct 5, de a nu întrebuința la slujbe limba românească, ci aceea “slovinească sau elinească”. Toate punctele prevăd dispoziții împotriva calvinismului, doar punctul 10 pare a se referi la catolici, cerând să facă Sfânta Cuminecătură numai cu pâine dospită. Odată cu declarația de Unire din februarie 1697, Sinodul Bisericii românești ceruse Curții de la Viena și drepturi
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
este un sfînt ortodox. Episcopul Melitinei. Acesta învățînd credința creștină, pe timpul împăratului Decie a fost prins și dus înaintea ipatului Marcian; deci fiind întrebat, a mărturisit toată iconomia lui Dumnezeu, pentru noi, defăimînd basmele elinești. Pentru aceasta a fost schingiuit și pus în temniță. Iar Marcian scriind împăratului pentru dînsul a primit ordin să-l, lase liber. Deci mărturisind pe Christos a adormit în pace în 29 martie. Dăm aici istoria sa, scoasă din registrele
Acachie mărturisitorul () [Corola-website/Science/308839_a_310168]
-
înțeles nu am vrut de la noi nici măcar un cuvânt cât de mic să băgăm în S<fânta> Scriptură, ci ne-au fost voia ca întru toate să rămâie întru curățeniia sa și întru tot adevărul său, după cum easte în cea elinească. Aceasta easte pricina întunecării întru unele locuri, că foarte anevoie easte luminat și cu chiiar înțeles de pre o limbă a tălmăci pre altă limbă, niciun cuvânt adăogând și țiind idiotismii limbii ceii dintâiu, că fieștecare limbă are osibiți ai
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
în casă, Bălcescu devine elev al Colegiului „Sf. Sava”, unde îi are ca profesori pe Ion Heliade Rădulescu și Florian Aaron, cu care a studiat istoria. În afara disciplinelor matematice, urmează cursuri de „filosofie formală, drept civil român și limbile: franzosească, elinească și latinească.” La 19 ani a intrat în armată că iuncăr (cadet). I se aprobă înființarea unei școli pentru soldați, unde, timp de patru luni, Bălcescu îi învață pe subofițeri scrierea, citirea, aritmetica și geografia. Este atras încă de atunci
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]