49 matches
-
die ganze Schrift des Alten und Neuen Testaments, nach der (bersetzung Martin Luthers , mit Apokryphen, revidierter Text, Stuttgart, 1974. BIBL.MICU= Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a legii vechi și a ceii noao, toate care s-au tălmăcit de pre limba elinească pre înțelesul limbii românești, acum întâiu s-au tipărit român(ște supt stăpânirea preaînălțatului împărat a Romanilor Francisc al doilea (...). Cu blagoslovenia mării sale prealuminatului și preasfințitului domnului domn Ioan Bob, vlădica Făgărașului (...), Blaj, 1795 [ediție modernă, Roma, 2000]. BIBL
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
-o” în viziune proprie: Mihail Kogălniceanu în Edeș, Ion Heliade-Rădulescu în Un filosof și o femeie, Al. Macedonski în Iadeș și Mihail Sadoveanu în Divanul persian. Ediții: Istoria Sindipii filosofului, care mai întâi s-au întors din limba persască în elinească, iar acuma din limba elinească prefăcută în românească, Sibiu, 1802; Cuvânt și pocitania filosofului Sindipa cu împăratul din țara Persiei, anume Chira, CPL, I, 353-401; Sindipa, îngr. și introd. Magdalena Georgescu, în Cele mai vechi cărți populare în literatura română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
Kogălniceanu în Edeș, Ion Heliade-Rădulescu în Un filosof și o femeie, Al. Macedonski în Iadeș și Mihail Sadoveanu în Divanul persian. Ediții: Istoria Sindipii filosofului, care mai întâi s-au întors din limba persască în elinească, iar acuma din limba elinească prefăcută în românească, Sibiu, 1802; Cuvânt și pocitania filosofului Sindipa cu împăratul din țara Persiei, anume Chira, CPL, I, 353-401; Sindipa, îngr. și introd. Magdalena Georgescu, în Cele mai vechi cărți populare în literatura română, I, București, 1996, 197-320. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
decât luciul săbiilor de cruciat sau cavaler. „Tuturor toate făcându-se” (I Corinteni 9, 22), fiind „datori elinilor și barbarilor” (Romani 1, 14), Părinții Bisericii au învățat „toată înțelepciunea egiptenilor” (Fapte 7, 22). Ei - care denunțau ferm „fabulele” sau „născocirile” elinești pentru a proclama, după regulile univocității, un adevăr personal la granița dintre istorie și eternitate - nu puteau citi istoria umanității decât în lumina proclamației apostolice despre moartea și învierea lui Iisus Hristos. Conceptul stoic de providență nu era suficient în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au adus meșteri tiparnici și de slove grecești și slavonești și au făcut case bune la Sfântul Sava, și au așezat tipografia acolo, și în scurtă vreme au început a se tipări cărți. Adus-au și doi dascali de carte elinească și unul de cartea cea de obște grecească, ca să învețe cine ar vrea și un dascal ca să învețe carte slavonește și altul care să învețe ,<<pe înțeles moldovenește>>, și le-au rânduit dascalilor plata precum se cade...Si acele școale
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
muncii, despre lucrul noaptea, despre corecturi făcute în pripă („graba citirii la prube”) etc. Iertare își cere și traducătorul G.: „De ar și cunoaște niscare greșală, să nu defaime, că cu greu iaste a tălmăci neștine singur, ales despre limba elinească spre cea rumânească”, mai cu seamă că există „cuvinte elinești și vorbe despre locuri carele unele nici la lexicoane nu se află, altele, de să și află și să înțeleg, iară pentru îngustarea limbii rumânești nu pot veni la tălmăcit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
citirii la prube”) etc. Iertare își cere și traducătorul G.: „De ar și cunoaște niscare greșală, să nu defaime, că cu greu iaste a tălmăci neștine singur, ales despre limba elinească spre cea rumânească”, mai cu seamă că există „cuvinte elinești și vorbe despre locuri carele unele nici la lexicoane nu se află, altele, de să și află și să înțeleg, iară pentru îngustarea limbii rumânești nu pot veni la tălmăcit. Iară eu am iscodit și în tot chipul m-am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
să versifice și în grecește -, tipărită la Veneția. Tălmăcirea e dedicată Stancăi Cantacuzino, fiică a postelnicului ucis și mamă a lui Constantin Brâncoveanu, ceea ce înseamnă că traducerea e făcută până în 1699, căci în februarie 1699 Stanca răposa. „Pedepsit” în carte elinească, G. găsește nu fără oarecari opinteli o haină românească stihului lung, iambic, grecesc și ritmului elegiac, știind să păstreze numărul de silabe (14-16) și să așeze bine cezurile. Și-a imprimat și el textul cândva, între 1696 și 1699, poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
germanii care, spune Cantemir, și au păstrat curată nașterea și seminția. Puritatea genetică greco-latină a românilor se combină în mod straniu cu acceptarea pentru latinitatea italică a unui substrat barbar. El arată că limba latină, care „odinioară a fost hireșe elinească, și limba elinească maică, iar a latinilor fiică se cunoaște”, s-a abătut în decursul vremurilor de la maică „cu multul” și „cu amestecarea celor de loc zămintindu-se, de la strălucirea sa cea din naștere a scăzut și s-a întunecat”. În
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Cantemir, și au păstrat curată nașterea și seminția. Puritatea genetică greco-latină a românilor se combină în mod straniu cu acceptarea pentru latinitatea italică a unui substrat barbar. El arată că limba latină, care „odinioară a fost hireșe elinească, și limba elinească maică, iar a latinilor fiică se cunoaște”, s-a abătut în decursul vremurilor de la maică „cu multul” și „cu amestecarea celor de loc zămintindu-se, de la strălucirea sa cea din naștere a scăzut și s-a întunecat”. În consecință, „ceastă dară
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
maică, iar a latinilor fiică se cunoaște”, s-a abătut în decursul vremurilor de la maică „cu multul” și „cu amestecarea celor de loc zămintindu-se, de la strălucirea sa cea din naștere a scăzut și s-a întunecat”. În consecință, „ceastă dară elinească cu cea de loc amestecată frămsețea și-a schimosit; iar cea de loc, cu multul împodobindu-se și subțiindu-se, frumos s-a schizmit și s-a ghizdăvit: atâta precât astăzi, după atâția veci, fietecine să cunoască poate că precum
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
subțiindu-se, frumos s-a schizmit și s-a ghizdăvit: atâta precât astăzi, după atâția veci, fietecine să cunoască poate că precum este maica așa a ieșit fiica; și între toate limbile lumii ea ține stepena a doua după cea elinească, iar altele toate după dânsa” (HVR, p. 102). Continuitatea etnolingvistică greco latină, văzută ca evoluție de la mamă la fiică, este o metaforă care ascunde lipsa de personalitate privind constituirea și evoluția latinei ca limbă nouă față de limba greacă, așa cum este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se putea filosofa corect. Revelator în aceste sens este faptul că textele care îl condamnau pe prea îndrăznețul gânditor bizantin conțin precizarea că trebuie făcută o deosebire între cei ce primesc „părerile nebunești” ale filosofilor și cei ce urmează „studii elinești” numai pentru învățătura lor (anatema a VII-a a Sinodikonului). Secolul XIII a reprezentat o altă perioadă de avânt cultural, culminând în veacul următor cu un rafinament de neegalat al celor din urmă oameni de cultură ai milenarului Bizanț. Orientarea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
amărăciune și de indignare. Pe boieri nu-i are la inimă, îi compătimește însă pe țărani, exploatați crunt sub domnia rapacelui Ioan Gheorghe Caragea. Dacă îl bucură faptul că s-au pus bazele învățământului superior, în schimb teatrul („capiștea dumnezeilor elinești”) îi apare lui, suflet evlavios, ca o ispită păcătoasă; tot așa, unele apucături ale femeilor, portul franțuzesc, obiceiurile noi sunt năravuri rele, oploșite acolo unde nu mai există smerenie. În felul lui, e un moralist, presărându-și însemnările cu „învățături
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
a afectat bugetul de intelectual, îmi este de tot folosul în calculele de până la douăsprezece cifre pe care obișnuit le efectuam la punerea în ordine a cheltuielilor cotidiene. Dacă mă mai gândesc că un lot de incalculabilă importanță din operele elinești ale antichității ne-au parvenit prin acești purtători de turban, pare timpul să descoperim o cale de înțelegere cu dânșii. Până atunci să notăm că, operând acum cu invenții ce nu le-am aparținut - inclusiv butonul declanșator - acești numiți arabi
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
dăduseră să-nvețe carte, la părintele Micodim care-i deslușise primele litere pe un vechi Evangheliar, la preacuviosul Afanasie care-i arătase fraza ritoricească, la munții Neamțului pe unde hoinărise întovărășit doar de-un Octoih, la Barzovie-Vodă care-l învățase elineasca și latineasca, la moș Pafnutie care-l învățase a fluiera în dește, la mătușa Despina care-l scăpase de râie, la toți cei care, într-un fel sau altul, îi desăvârșiseră personalitatea. Tuturor acestora le aducea acum mulțumire în cuget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
funerară : Sciții iau așadar sămânță de cânepă [t¹s kannabios to sperma], se strecoară sub cortul făcut din pături și aruncă sămânța peste pietrele încinse. Sămânța aruncată [peste pietre] scoate un fum parfumat și se face atâta abur, încât nici o baie elinească de abur n-ar putea s-o întreacă. Amețiți de dogoarea aburului, sciții se apucă să urle. Aceasta ține loc de baie, căci trupul nu și-l spală cu apă niciodată (Herodot, Istorii, IV, 73-75). Este vorba de cea mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
înfrumusețarea vorbirii, și practica cuvintelor,...a se face preoți iscusiți și dascăli învățați, de la care curge mult folos, atât bisericesc cât și politicesc. În domnia întâia...am făcut acest așezământ, rânduind și așezând să fie școale cu patru dascăli: una elinească...și alta slavonească și alta românească, iar leafa dascălilor se orânduise asupra boierilor cu boierii și a dregătorilor. Dar...cu acest așezământ nu vor putea sta școalele,... neputându-se scoate banii la vremi, nu lipsia jălbile dascălilor.” Văzând însă cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Mormânt. Apoi, din banii „ce vor prisosi să fie de chiverniseală copiilor celor străini și săraci pentru îmbrăcămintea și hrana lor”. Părinte, pot să întreb ceva? „Când am fost eu împotrivă, dragule?” Spune-mi, te rog, de ce dascălul cel mare elinesc primea 360 lei pe an, al doilea dascăl 120 de lei, iar dascălul „românescu” doar 100 de lei? „Apoi pe atunci școala grecească era la mare căutare, iar cea românească se afla abia la începuturi. Vodă însă a mai adăugat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Racoviță voievod,...Dă vreme ce alesul dintru obștie Duca Satirovici de la Thasos ne-au arătat hrisov de la preiubitu fratile nostru domniia sa Costantin Niculai voievod (Mavrocordat n.n), întru care scrie pentru mai sus numitu că, aflându-să înpodobit cu învățătură elinească și de altile, știind bine și limba moldovenească, întru care poate să tălmăcească orice carte, ispitindu-se de domniia sa mai cu diadinsul cu tălmăcire Octaihului celui mare și cu alte...și având și tipografiia sa...n-au lipsit a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Antonie de Moldavița, duhovnicul lui Gh. Ștefan, care la moartea Domnului între străini, sʹa întors în Mol dova și a trecut apoi în Ardeal. Numai el putea vorbi de izvod ul l ui Milescu că era făcut «de pre izvodul elinesc ce se-au fost tipărit la Frangfort» și că «pentru multa pripă a acelui pre puitor care se au grăbit a o tălmăci și a o scrie, aflatusʹa u mu lte greșele și prea mare învăluială”. Nemulțumit de traducerea lui
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
stare și se termină exact cu același număr de file (178) și are exact același conținut. Este vorba de Mărgăritare adecă cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți părintelui nostru Sfîntul Ioan Hrisostom, Arhiepiscopul Țarigradului, tradu să de pe limba elinească în limba românească, în zilele lui Constantin Basarab voievod și cu blagoslovenia lui Kir Theodosie Arhiepiscopul și Mitropolitul a toată Țara Românească, în anii de la facerea lumii 7199. Traducătorii din "elinește" au fost Șerban al doilea logofăt și Radu logofăt
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
5). Și ia aminte laolaltă cu mine la înțelegerea de care dau dovadă profeții și la înțelepciunea lor spirituală”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necunoașterea lui Dumnezeu, cuvântarea V, p. 110-111) „... Iisus Hristos ...” „Numele Iisus nu este un nume elinesc, ci ebraic, care tâlcuit în limba greacă înseamnă Sotir, adică Mântuitor; și se numește Mântuitor, pentru că a mântuit pe poporul Său”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia II, II, în PSB, vol. 23, p. 30) „Numele de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Antusa, care, la rândul ei, îi răspunde tânărului cu prea multă îndrăzneală, în comparație cu Aretusa. Filerot o cere în căsătorie pe Antusa, gest care îl determină pe regele Periandros să îl exileze, iar pe Antusa să o trimită într-o „capiște elinească” dintr-o pustietate, pentru că refuzase căsătoria cu regele Atenei. Într-una dintre numeroasele peripeții din surghiun, Filerot se transformă în arap și revine la curtea lui Periandros, dându-se drept medic, pentru a o vindeca pe Antusa. Va părăsi din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286990_a_288319]