116 matches
-
este decodat de sufletul atomic: dorințe, plăceri, suferințe, chinuri, jubilări... Doar un artificiu retoric și o poziție antinominalistă permit recurgerea la cele două momente ale dualismului pentru a le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici regăsim firul călăuzitor al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența, materialismul, atomismul, relativismul, ateismul. A vorbi despre Epicur ca un platonician permite aplicarea noțiunilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
putem face despre acea masă de scribi care confecționează creștinismul plecând de la un Iisus de ficțiune între sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea din era noastră... Dughenile în care se elaborează fabulația creștină presupun o elogiere a textelor biblice simultan cu încropirea unei discretări a operelor incompatibile cu creștinismul. Materialismul radical, ura față de religie și față de preoții ei, deconstrucția lumilor nevăzute pe care le putem găsi în De rerum natura includ de fapt atât lucrarea, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dar stingerea puțin câte puțin a instinctului vieții seamănă până la confuzie cu realizarea definitivă și naturală a ataraxiei. Filosoful epicurian laudă meritele acestei existențe supuse de-acum înainte purei plăceri de a fi, fără niciun fel de parazitare... De unde o elogiere a ceea ce numesc latinii otium: utilizarea timpului liber de care dispunem pentru edificarea de sine ca singularitate liberă. Preocuparea de sine și folosirea plăcerilor, va scrie Michel Foucault, care vorbește și de o hermeneutică a subiectului pentru a numi efortul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
p. 128. 212 Ibidem, p. 158. 213 Ibidem, p. 159. 214 Ibidem, p. 393. 80 exemplu clar de reminiscențe medievale într o operă cu o viziune predominant înnoitoare, renascentistă. Lauretta, al cărei nume se dorește o prefigurare a recunoașterii și elogierii povestirilor, realizează, în prima zi a întrunirii, un elogiu lumii curtenești de altădată, ce păstra intacte ceremonialul și curtoazia, noblețea sufletească, onoarea, spiritul justițiar, și care se găsea, la sfârșitul Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lui S. îi apare placheta Visurile vieții, ce cuprinde douăzeci și opt de poezii. Influențate din lirica lui G. Coșbuc, versurile înscriu motive asemănătoare cu cele ale predecesorului său: frumusețea naturii și a traiului patriarhal de la sat (Casa mea, Noapte de vară), elogierea muncii istovitoare, dar spornice a plugarului (La plug). În primăvara anului 1940 S. avea sub tipar volumul Game. SCRIERI: Visurile vieții, Soroca, 1934. Repere bibliografice: A.D. [Alexandru David], „Visurile vieții”, VBA, 1934, 4; Rafail Radiana, Sergiu Sârbu, VBA, 1937, 18
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289494_a_290823]
-
scenele teatrelor din Ploiești, Oradea și Bârlad. Mai semnează C. Teișanu, C. Tudor. Lirica lui Ș. urmează același traseu în majoritatea cărților: o tematică angajată, o viziune optimistă. În Cuvinte pentru mâine se văd cu ușurință atitudinile preferate: angajamentul social-politic, elogierea ființei umane, exaltarea valorilor etice durabile. Versurile de început, cu o structură simplă, câștigă o oarecare viabilitate prin implicarea și entuziasmul autorului. Atmosfera luminoasă a fost pusă de critică pe seama spontaneității juvenile, Ș. fiind considerat un poet care respinge prețiozitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
și opera genială. Vorbind despre indivizi excepționali, el putea să vizeze, în interiorul aceluiași cadru conceptual, și creația lor. Asta nu înseamnă că figurile sacralizării se combinau cu un set de instrumente pentru analiza textuală. Nu trebuie să ne așteptăm ca elogierea unui "profet" să se completeze cu o metodologie fină de aplicare la text. E de remarcat de altfel că Heliade Rădulescu nu procedează la analize de opere decât atunci când e vorba de o creație de "serie". Când în 1838 comentează
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
social culinar. Jean-Jacques Boutaud ([1998] 2003: 109) consideră că orice comunicare vizuală a gustului se bazează pe o dublă absența: "absența senzației (gustative) în favoarea semnului și lipsa iremediabila a savorii în folosul valorii", axată pe un calcul axiologic care presupune elogierea (Adam, Bonhomme [1997] 2005: 284). Fiind integrată în strategia intertextualității, analiza noastră nu se va opri la imaginea vizuală a gustului întrupata de semnificantul /ardei iute/. Acesta este motivul pentru care vom vorbi de două niveluri: nivelul macroși cel microsemiotic
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
este decodat de sufletul atomic: dorințe, plăceri, suferințe, chinuri, jubilări... Doar un artificiu retoric și o poziție antinominalistă permit recurgerea la cele două momente ale dualismului pentru a le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici regăsim firul călăuzitor al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența, materialismul, atomismul, relativismul, ateismul. A vorbi despre Epicur ca un platonician permite aplicarea noțiunilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
putem face despre acea masă de scribi care confecționează creștinismul plecând de la un Iisus de ficțiune între sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea din era noastră... Dughenele în care se elaborează fabulația creștină presupun o elogiere a textelor biblice simultan cu încropirea unei discreditări a operelor incompatibile cu creștinismul. Materialismul radical, ura față de religie și față de preoții ei, deconstrucția lumilor nevăzute pe care le putem găsi în De rerum natura includ de fapt atât lucrarea, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dar stingerea puțin câte puțin a instinctului vieții seamănă până la confuzie cu realizarea definitivă și naturală a ataraxiei. Filosoful epicurian laudă meritele acestei existențe supuse de-acum înainte purei plăceri de a fi, fără niciun fel de parazitare... De unde o elogiere a ceea ce latinii numesc otium: utilizarea timpului liber de care dispunem pentru edificarea sinelui ca singularitate liberă. Preocuparea de sine și folosirea plăcerilor, va scrie Michel Foucault, care vorbește și de o hermeneutică a subiectului pentru a numi efortul individului
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
din biserica creștină baptistă din Cuvin. Lecțiile din istoria Bisericii din Cuvin 15. ÎNVĂȚĂTURILE DIN ISTORIA BISERICII CREȘTINE BAPTISTE DIN CUVIN Principalele învățături din istoria bisericii din Cuvin se reflectă în menirea pe care biserica o are pe acest pământ: Elogierea Numelui lui Dumnezeu (Închinare), Edificarea credincioșilor (Zidire), Evanghelizarea păcătoșilor pierduți (Marea Trimitere) și Empatizarea cu cei săraci și cu cei suferinzi (Activități sociale). Închinare Lecția 1 - Lucrarea bisericii din Cuvin nu trebuie disprețuită deoarece este biserica lui Cristos. Unul din
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
la Congres, avea să capete peste timp o semnificație cu totul aparte. La iritarea și nemulțumirea exprimate de șeful delegației P.C.C. , Peng Zhen vis à vis de ,,atacul prin surprindere" aranjat de Nikita S. Hrușciov, Gheorghe Gheorghiu-Dej a răspuns prin elogierea meritelor Partidului Comunist Chinez și ale președintelui Mao Zedong, prin evocarea convorbirii cu liderul chinez și, mai apoi, prin recomandarea ca situația dată să fie tratată cu calm și luciditate, ținându-se seama de temperamentul și înțelegerea oamenilor, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Populară Democrată Coreeană; sprijinirea ei pe plan international (la ONU și în alte organizații și organisme); acordarea de ajutoare economice și financiare; prezentarea numai pozitiv și elogios a situației interne nord-coreene (indiferent care era realitatea), în contrast cu "situația catastrofală" din Coreea de Sud; elogierea "superiorității sistemului socialist" etc. Cu toate acestea, autoritățile din România și din celelalte țări socialiste nu puteau să nu recunoască, sau cel puțin să vadă, realitățile istorice apărute după cel de-al II-lea Război Mondial și în Peninsula Coreeană
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a ochiului dinaintea nevăzutelor, marilor taine. O paralizie crescîndă a mușchiului, o lăsare moleșită În fotoliul de șef de serviciu, cu Împărțirea lumii În grade ofițerești, cu Îmbrăcarea ca o mînușă a formulei cusute gata”. E perfect explicabilă, de aceea, elogierea unui scriitor nerecunoscut de „oficialitatea” literară, precum Urmuz, devenit și pentru Voronca, la fel ca pentru Întreaga avangardă românească, o prezență emblematică, evidențiindu-se „gestul sublim de renunțare și de izolare”, „trăsnetul de ură, de răzvrătire, de singurătate; al celui
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nemuririi, lansează și un „manifest fulgerat cu frenezie hugoliană”, recomandând un nou curent literar, „concretismul”, care-și propune „să liricizeze materialul special și arid al profesiunilor intelectuale”. În acest sens, se oferă și un „model”, Poema meningococului, având ca temă elogierea semnificațiior poetice ale microbului respectiv. Apelul teoreticianului a rămas, desigur, fără ecou printre confrați. Volumul din 1969, Versuri din patru decenii, grupează titlurile, în funcție de data elaborării lor, în trei secțiuni: 1937-1940, 1943-1949, 1956-1963. Alături de compoziții cursive, bogate în imagini poetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285678_a_287007]
-
a realiza demitizarea propusă, Lucian Valea e nevoit să șarjeze, extinzând mitul Albatros și în zona realului. În aceeași lucrare se prezintă pe scurt și numărul interzis al revistei, cel care n-a mai apucat să apară, număr în care elogierea Istoriei lui Călinescu, articolul dedicat lui E. Lovinescu, precum și pamfletul Greierele borțos nu lasă vreo urmă de îndoială cu privire la orientarea revistei, chiar dacă, e drept, aceasta nu era cristalizată în primele apariții ale ei. Dacă urmărim articolele din celelalte reviste în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
totdeauna cele două partide, potrivnice lui. Liderii lor acționau în noile condiții mai mult prin gesturi protestatare decât printr-o luptă fermă împotriva regimului patronat de Carol. De altfel, propaganda regimului carlist, instaurat după 10 februarie 1938, era direcționată spre elogierea regelui, a cultului personalității lui. Apogeul în acest sens a fost atins în preajma și în timpul serbărilor zilelor Restaurației și de naștere a monarhului. Prin Decretul din 14 august 1938, Carol al II-lea va înfăptui o nouă organizare administrativ-teritorială a
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
pe zi, în timpul meselor. Ceea ce am și făcut, cu același rezultat negativ, dar...cu un prieten câștigat. Cu o zi înainte de sosirea delegației pregătitoare, nemaiavând de ales, i-am destăinuit cine urmau să-i fie clienții, stimulându-i interesul cu elogierea ocaziei ce i se oferea de a obține o avansare înainte de termen. Se pare că acest argument l-a mobilizat, întrucât, după miezul nopții m-a sunat și m-a asigurat că totul se rezolvă, dar mi-a cerut să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
de inițiative, așa Încât orice planuri de sterilizare forțată sau de impunere a certificatelor prenupțiale au avut un impact minim. Cu toate acestea, faptul că Făcăoaru profesa, de la Înălțimea poziției sale academice, o critică dură la adresa democrației liberale, În paralel cu elogierea Germaniei ca model, pare să fi avut o contribuție importantă, deși indirectă, la legitimarea sau chiar promovarea orientării ideologice a noii generații, studenții săi, către xenofobie, rasism și extremism de dreapta. Făcăoaru nu a menționat niciodată numele lui Iuliu Moldovan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Convorbiri literare”, „Săptămâna politică și culturală” ș.a. Nu era lipsit de orgoliu, protestând atunci când „Viața literară” din Craiova îi include în sumar o nuvelă fără să îi ceară acordul. În „Literatorul” figurează pe lista colaboratorilor revistei, dar se retrage în urma elogierii mareșalului von Mackensen de către Al. Macedonski (vara lui 1918). Se află, din 1922, printre membrii Societății Scriitorilor Români. Debutul editorial este reprezentat de volumul de versuri Cascadele luminei, apărut în 1921 și premiat de Academia Română. Câteva scrisori către Ovid Densusianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
regăsea în același capitol dedicat "luptei Țărilor Române pentru independență în secolul al XV-lea", iar textul urmărea să echivaleze domnia lui nu doar cu o țară, ci cu o întreagă "epocă"81. Povestirea începea și se sfârșea simetric, cu elogierea virtuților sale diplomatice, militare și administrative, iar restul era ocupat de obișnuita succesiune cronologică, focalizată asupra anilor 1475-1476. Ca variațiune, "începutul domniei" era mai puțin legat de Vlad Țepeș și mai mult de sprijinul partizanilor din Moldova, cei care aduceau
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
unirii a redeschis disponibilitatea Partidului Comunist Român pentru evenimentul respectiv. În acest context, a fost reorganizat Muzeul Unirii din Alba Iulia 244 și a reînceput publicarea unor evocări ale celor petrecute în 1918. Șeful statului s-a implicat direct în elogierea gloriosului moment, decretând "marea adunare populară de la Alba Iulia, care a proclamat unirea Transilvaniei la patria mamă" drept apogeu al istoriei naționale 245. Următoarele festivități de amploare datează din anii 1978, 1983 și 1988, fiind asociate tot mai strâns cu
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
amintiți. La mijlocul anilor '70 funcționau încă manuale de clasa a VIII-a, dedicate întregii istorii a României și cuprinzând, în descrierea "orânduirii capitaliste", largi incursiuni în epopeea unirii de la 1918. Erau inegal distribuite 361, dar consonante din perspectiva mesajului emoțional. Elogierea recăpăta o tonalitate interbelică: "în ziua de 1 decembrie 1918 ei [românii] s-au adunat chiar pe locurile unde Mihai Viteazul își făcuse în 1599 intrarea triumfală în cetate și unde în 1785 fuseseră frânți pe roată Horea și Cloșca
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nu poate uita persecuțiile îndurate de coreligionarii săi timp de două secole, în schimb, în momentul în care creștinismul devine religie licită, activitatea sa pusă în slujba deplângerii și a rememorării faptelor este dublată de una de recunoștință și de elogiere a Imperiului de acum binevoitor. Această evoluție ideologică este sesizabilă mai ales la nivelul eshatologiei, având importante repercusiuni asupra anticristologiei. Ne propunem să comentăm în paginile următoare această transformare ideologică, această trecere de la o eshatologie antiimperială la o eshatologie neutră
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]