504 matches
-
si noi trebuie să facem cam același lucru, si e nevoie de o generatie sau două pentru asta. Uitați-vă la uniți, erau aproape analfaberți când au făcut unirea în 1698. Două, trei generații le-au trebuit până când s-au emancipat, până au învățat latină, pana le-au spus celor de la Viena și de la Romă „Lăsați-ne să ne conducem noi!”, si au reușit cu ideea lor națională și socială să facă România Mare. Dar Blajul nu a avut inspirația, nu
DIALOGURI TIMIŞORENE: CU VASILE BOGDAN ŞI TITUS SUCIU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381568_a_382897]
-
au fost niciodată caste contextual să fie vorba de regele Henric, prințul de Condé și-o intrigă ciudată de alcov, un scrin cu catifeaua mov de pe care cine vrea să șteargă praful îl pândește tahigraful că și domnița s-a emancipat și nu se urcă așa de repede în pat... mi-aș mai dori un land, o landă în care versurile curg pe bandă... izvorând ca dintr-un ciur, să fie fără de cusur că cititorul e pretențios, eu știu are gusturi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
au fost niciodată caste contextual e vorba de un rege Henric, prințul de Condé și-o intrigă ciudată de alcov, un scrin cu catifeaua mov de pe care cine vrea să șteargă praful îl pândește tahigraful că și domnița s-a emancipat și nu se urcă așa de repede în pat... în care land, în care landă mai curg astăzi versurile pe bandă... izvorând ca dintr-un ciur, să fie fără de cusur că cititorul e pretențios, eu știu are gusturi, are fler
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
stilul mitic, supralicitat cu bună știință, discreditându-se prin redundanță. La scriitorii postbelici, ,,mitofilia" - cu un termen al lui Herman Parret - corespunde nu numai dorinței de a restabili adevărul în datele lui fundamentale, ci și preocupării lor pentru a-și emancipa discursul literar de constrângeri socio-politice. La Mircea Ciobanu, valorizarea ca hipotext, în principal, a mitologiei creștine și antice (în Istorii) se justifică prin dorința autorului de a evita presiunea deformatoare a doctrinei comuniste. Autorul nu mai urmează calea subversiunii, dar
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
morală. Societățile omenești nu s-au putut dezvolta și dăinui decît sub egida credințelor religioase, care puneau un frîu pornirilor individuale, le mărgineau față cu drepturile altora și cu interesele generale. Dacă se găseau, și se găsesc totdeauna, unele personalități emancipate de presiunea dogmelor religioase, oameni pe care spiritul de analiză și critică îi duce la "îndoiala filosofică" sau, să întrebuințăm neologismul obicinuit, la "agnosticism", dînșii nu mai puțin rămîn supuși principiilor morale superioare, care deși pentru ei decurg din diferite
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
scurta confruntare piere și mutul care atacase fiara cu un curaj nepămîntesc, obținînd cuvenita „reparație” cu prețul vieții. La finele domniei lui Carol I și mai ales în libertatea și deschiderea adusă de Marea Unire, țiganii nu doar că se emancipează, dar și devin parteneri de viață ai majoritarilor încît, în scurtă vreme, originea țigănească a cuiva putea fi bănuită, dar nu sigură. Țigăncile sînt reputate, și literar, pentru farmecul lor și calitățile de curtezane ca și pentru însușirile divinatorii. Combinația
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
Iocan, personaj secundar remarcabil din Moromeții lui Marin Preda. Numele însuși e indimenticabil și e vădit că va fi fost real. „Buzatul”, fierar, îmbrățișează profesia nefiind bun de lăutar, cum îl sortea ereditatea. Muncind cu nădejde, el prosperă și se emancipează, devine o figură a satului, simbol al lipsei de prejudecăți a lumii rurale interbelice, aspiră chiar a candida la primărie ceea ce nu miră pe nimeni, singura problemă fiind, după Moromete, dacă „o să-l mai vază cineva cu barosul prin fierărie
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
așa cum am văzut-o dintotdeauna, cu frumusețile, greutățile, bucuriile și necazurile ei. O lume în continuă schimbare. Am căutat să redau unele expresii originale și limbajul vechi al țăranilor noștri care sunt deja dați uitării, că doar ne modernizăm, ne emancipăm și trebuie să uităm că suntem români. Gheorghe Boancă Stavarache B....ă Stavarache s-a îndrăgostit de fata pădurarului. Tot a trimis el pețitor, dar fără nici un rezultat, că nu era, sărmanul om, dispus să dea singura lui copilă în
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
că istoria nu se produce decât ca o modalitate de cum urmează ceea ce urmează fără ca să poată să urmeze în alt fel, arta nu este obligată să respecte determinismul. Chiar mai mult, cred că scopul principal al artei este să ne emancipăm, chiar și iluzoriu, de un asemenea determinism, ca să ieșim din impas. Nu cele de ordin ilogic, ci altele și mai grave, erau inconvenientele pe care le vedeam la o așa soluție. Iar în ceea ce privește să schimb deznodământul, nu îmi este posibil
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
al logicii care împreună cu timpul și spațiul sunt cei trei răi tirani ai spiritului nostru? În eternitate și infinitudine visăm la emanciparea noastră de timp și spațiu, despoți categorici, infamele forme sintetice a priori; dar față de logică, cum ne-am emancipa? Poate să însemne libertatea altceva decât servitutea noastră? Deja știu că eu însumi în alte ocazii și în alte scrieri am susținut și afirmat că libertatea este conștiința necesității, conștiința legii, că omul trebuie să dorească ceea ce urmează pentru că așa
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
logic și concret. Ai nevoie într-adevăr de studiu de piață. De ce? Pentru că, din păcate, a trecut timpul când orice firmă care se deschidea avea clienți, a trecut vremea când românii cumpărau orice și de oriunde. Cred că ne-am emancipat. Ce e studiul de piață? Calea prin care poți să culegi informații despre clienții potențiali, despre concurență și despre tendințele în consum, deci un fel de spionaj economic. Dragul meu James Bond... adică 007, primul lucru pe care trebuie să
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
i-a dat vanitate. Rațiunea are pretenția de a explica existența lui Dumnezeu pe cale pur logică. O logică impusă și speculativă. Pentru Descartes eul e rațiunea gânditoare care-și dovedește propria existență prin conștientizarea procesului gândirii. La Kant, eul se emancipează, e instanță conștientă, ordonatoare și legislatoare, morală și liberă, fie că se manifestă religios sau nu. Leibnitz numește omul un mic Dumnezeu. Apoi Fichte decretează că eul e totul. Nietzsche duce conceptul la extremă, proclamând atotputernicia superegoului care se autodepășește
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
să se fundamenteze - chiar în spațiul artificiului filozofic - pe o constantă atât de liniară încât să frizeze, de-a dreptul, natura. Nici măcar prin resemantizări periodice. Altminteri, pe măsură ce înaintează către actualitatea aparentă a literaturii postbelice, notațiile devin din ce în ce mai interesante și se emancipează în tot mai mare măsură de imperativele citatelor. Cu - uneori - o radicalitate susceptibilă de schizoidie. Abordarea celebrei "competiții continue" invocate de Gheorhe Crăciun deține, de departe, supremația: În aceste condiții, nu ar fi poate inutil să plasăm articolele și studiile
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
absurdul militant. Adică și mai puțin. Dintr-o perspectivă a comunicării de masă, putem vedea procesul sedimentării avangardei literare în conștiința publică mai curând ca pe o fericită acțiune a unui grup, involuntar, de gate-keepers. De formatori de opinie. Care, emancipați de teroarea științifică a profesionistului, de rigoarea impenetrabilă a expertului, sunt aureolați de o credibilitate înnăscută. Așa s-a întâmplat, dacă stăm să urmărim, cu memorialistul tenebros Sașa Pană ori cu domolitul intervievat Geo Bogza. Avangarda, așa cum o știm astăzi
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
10. M. Eliade (Domnișoara Cristina), 11. G. Călinescu (Cartea nunții). Iar Paul Papadopol alcătuiește un alt top negativ, în Cuget clar: 1. F. Aderca, 2. T. Arghezi, 3. Ion Biberi, 4. Camil Baltazar, 5. Geo Bogza. Slavă Domnului, ne-am emancipat! Să ne întoarcem la fondul chestiunii. "Indecența" și "onorabilitatea" se amestecă mereu pe teritoriul erosului. Ponderea lor depinde de tendința pe care i-o aplicăm, cea a senzualității dezlănțuite, a carnalității lascive, sau cea a îmblînzirii, sublimării, estetizării (pentru cea
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
Originală este o epatantă regie a dramaturgiei. La Haydn, la Schubert, la Schumann, la Ravel; desigur, la Britten și Bartók. Strategiile jocului pun în evidență atât spectacolul instrumentalismului rafinat, constrâns în a manipula inventiv forma de sonată, creată și deja emancipată în sec. 18 (Haydn credea că teatralitatea muzicii lui, cu alte cuvinte "operele" pe care nu le-a scris, stau în cvartete), cât și frisoanele schubertiene, tânăr compozitor apăsat de premonițiuni, sumbre, sfâșiat între tandrețe, inocență și acute, grave crize
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
a satisfacției de creator resimțite la întîlnirea cu producția cu care e în măsură a se armoniza lăuntric. Să luăm în considerare, de pildă, capitolul închinat lui Ștefan Aug. Doinaș. Dacă în anii ^60, critica noastră, încă nu îndeajuns de emancipată de sub povara ideologică pe care a suportat-o preț de două decenii (nu unul singur, "obsedant", cum a pretins un cunoscut romancier!), era înclinată a aplica unei poezii mai elaborate "unele calificative riscante, precum: "o lirică uscată, conceptuală, lipsită de
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
epocă și apune un stil, nu știu dacă definitiv. L-au mai reprezentat V. Voiculescu, Zaharia Stancu și Mircea Ciobanu. Romanul de construcție nuvelistică e bine susținut și de G. Călinescu, Eugen Barbu, Petru Dumitriu și Marin Preda. E mai emancipat decât primul, dar departe de modernitatea romanului-roman, indestructibil. Avem câțiva profesioniști ai romanului, în care cred și cu care putem ieși în lume: din literatura contemporană, alături de Nicolae Breban și de Augustin Buzura, îi așez în această categorie pe Dumitru
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
intacte majoritatea calităților. Repune, adică, în discuție un critic și-un romancier de profundă subtilitate. Și o face de pe poziții înalte. Aduce, apoi, în ochii publicului documente oricând gata de a atrage, magnetic, nuanțări din sfera cancanului de bun gust. Emancipează, în fine, discursul analitic de tarele structuralismului impersonal, punând pe tapet și pe copertă noțiunea - fertilă și rizomatică - de personalitate. și altele asemenea, pe care le veți descoperi singuri la lectură. O lectură pe care v-o recomand fără să
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
ca putere, chiar supraputere, a omului asupra naturii, capabil de a-i rupe, surpa echilibrul ei intim se dovedește într-un fel indirect imorală, sinucigașă pentru om și specie. Brutal, naturii i s-a luat identitatea, autoritatea. Omul se vede „emancipat” de natură. Ba chiar și de el însuși. Se înregistrează în fel și chip eșecul omului. Părinții, educatorii autorii purtători de știință devin față de copii, tineri, față de tehnologia ca pragmatică putere emancipatoare, un fel de natură. „Eșecul părinților în educația
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
să te lupți”. Cu alte cuvinte, autorul ne spune: în școala vieții să avem grijă de copiii și de politicienii noștri, astfel vom avea grijă și de noi înșine. Gânditorul V. Fetescu identifică sub chipul noului ce se vrea absolut emancipat de orice normă normalitate, de orice intimă autoritate pe zeul suprem atotputernic și amoral, divinitate teribil terorizantă, atavism divin, pe acea utopie care devine devastatoare tocmai pentru că vrea să devină realitate, ea neavând loc nici în ea însăși, ca orice
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cu Dej și Ceaușescu e altceva, dar reprezentarea larg muncitorească a fost întotdeauna afișată.) Proletcultismul nu avea cum să dispară din literatura română a perioadei comuniste, numai că nu i-a plăcut să se numească mereu așa și s-a "emancipat" sub denumirea de realism socialist, în concordanță cu ceea ce s-a întâmplat în urmă cu câțiva ani la Moscova. Regimului comunist i-a plăcut să-și vehiculeze amăgirile ideologice sub denumiri onorabile ca: democrație populară, realism socialist, societate socialistă multilateral
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
ne gândim că deontologia lecturii nu coincide numaidecât cu lectura într-adevăr fertilă. E de ajuns, cred, să comparăm analiza lui Diaconu cu cea - similară - a lui Livius Ciocârlie, din 1999, pentru a înțelege diferența. În ciuda titlului foarte potrivit, care emancipează, într-un final, formula lui Edward Albee de prezumția jocului de societate, Cui i-e frică de Emil Cioran? este, în mod clar, altceva decât un eseu. Pledoaria se amână de la un capitol la altul și de la o promisiune la
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
În blană, pentru ca apoi să se năpustească În urmărirea șoarecilor, a șobolanilor și a hamsterilor, ultimii Încă uluiți de faptul că lumea aceasta nouă și imensă nu se rostogolea sub pașii lor. Apoi, când sălbăticiunile din Grădina Zoologică s-au emancipat, puteai vedea pantere cățărate pe stâlpii de iluminat, dând cu laba după câte-un porumbel, girafe păscând din ghivecele cu mușcate așezate la etajul Întâi, broaște țestoase parcurgând lent bulevardul și retrăgându-se În buncărul din spinare ori de câte ori vreun elefant
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că sunt din Viena, și dacă tot m-a Întrebat de ce m-am mutat aici, i-am răspuns că acasă mă simțeam prea Îngrădit. Aici existența era un pic mai lejeră, viața mult mai liberă. Poate Îi putem zice mai „emancipată“? Dora ridică o sprânceană, neagră și superioară, dar, În loc să răspundă În maniera ei ironică și directă În același timp, mi-a explicat că se Îndrăgostise de omul nepotrivit. — Te referi la „micul tău secret murdar“? am Întrebat-o după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]