211 matches
-
componente ale pregătirii cadrelor didactice și ale conținutului programelor și manualelor școlare punându-se în practică treptat. În privința politicilor referitoare la personalul didactic, se va insista asupra echilibrării de gen a managementului educațional, asupra pregătirii învățătorilor și profesorilor pentru strategii emancipatoare în privința genurilor, urmărindu-se totodată și echilibrarea de gen a corpului profesoral. Pe de altă parte, politicile curriculare se vor axa pe schimbarea programelor disciplinelor de învățământ, prin introducerea de elemente care să vizeze educația partenerială de gen, și pe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/175894_a_177223]
-
Sociu În secolul XX, în spațiul occidental, revoluția feministă și cea sexuală au deschis drumul mișcării de eliberare a minorităților sexuale și de gen. Poziția femeii, sexualitatea, identitatea de gen și orientarea sexuală sunt reevaluate și redefinite, din perspective noi, emancipatoare. Atât în cadrul mișcărilor feministe cât și al celor pentru drepturile LGBT, se dezvoltă poziții radicale de stânga, intersecționale, care caută să conecteze lupta pentru drepturile femeilor și minorităților sexuale și de gen cu pozițiile anti-rasiste și anticapitaliste. În spațiul românesc
Lansare Gazeta de Artă Politică #6 la Teatru-Spălătorie din Chișinău () [Corola-website/Science/295772_a_297101]
-
șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Toni Erdmann</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> toate aceste amănunte, care ar fi putut constitui premisele unei viziuni emancipatoare, sunt folosite strict că decor, construit corect și detaliat, dar strict decor pentru transformările existențiale ale occidentalilor. Atunci când nu au funcție decorativă, reacțiile localnicilor devin și surse de umor, atât pentru Conradi, care se distrează pe seama unui muncitor, fără să
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
dă atenție. Nici considerentele estetice și nici cele istorice nu justifică această configurație, și nimic nu ar împiedica mutarea uneia dintre cele două statui alături de cealaltă, într-un gest, nu mai mult decât simbolic, de conștientizare și apreciere a eforturilor emancipatoare. Asta presupunând că o remodelare integrală a expresiei și poziției corporale a reginei ar fi considerate, chiar și în Bruxelles-ul anului 2014, încă de neconceput. Prin statuile reginei Elisabeta și a regelui Albert I, Bruxelles-ul rămâne astfel blocat
Egalitate de fundătură () [Corola-website/Science/295771_a_297100]
-
faci și îți păstrezi poziția de rotiță super-privilegiată, chiar dacă nefericită, a sistemului. Or, această pretenție de normalizare și permanentizare a relațiilor de dominare și a pozițiilor personajelor în aceste dinamici violente, este ceea ce anulează, în <strong>Toni Erdmann</strong>, potențialul emancipator. După cum observă foarte corect Gorzo și Lazăr, „nu s-a schimbat mare lucru - nici violarea etichetei prin dezbrăcare, nici sabotajul prin clovnerie nu sînt arme eficiente împotriva forțelor dezumanizante pe care le descrie filmul”. Or, în aceste condiții, Gorzo și
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
destul de explicit. Din punctul meu de vedere, o astfel de perspectivă se încadrează perfect, deși poate involuntar, într-o serie de tentative de minimalizare a potențialului politic al unor demersuri de artă angajată și de investire cu false veleități politice emancipatoare a unor demersuri în cel mai bun caz confuze. Suntem în plin post-modernism, filmele revoluționare sunt de fapt contra-revoluționare, filmele conservatoare sunt de fapt emancipatoare, arta asumat politică nu este politică, estetica este cea mai valabilă formă de politic și
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
potențialului politic al unor demersuri de artă angajată și de investire cu false veleități politice emancipatoare a unor demersuri în cel mai bun caz confuze. Suntem în plin post-modernism, filmele revoluționare sunt de fapt contra-revoluționare, filmele conservatoare sunt de fapt emancipatoare, arta asumat politică nu este politică, estetica este cea mai valabilă formă de politic și așa mai departe. Despre mizele politice ale umanizării exploatatorilor Mai departe, Gorzo și Lazăr compară viața exploatatorilor din Soy Cuba cu viața exploatatorilor din Toni
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
educație sau măcar de invitare la reflecție politică. Dar câtă vreme accentul filmului este pus evident pe suferințele emoționale ale exploatatorilor, relațiile de dominare rămânând schematice și prezentate ca un dat, nu ca un proces istoric, care ar fi valențele emancipatoare ale unui astfel de demers? Pare că Gorzo și Lazăr s-au bucurat foarte mult să-i vadă pe acești exploatatori (dez)umanizați, alienați și suferinzi. Este și acesta un fel de pansament, dar tot nu răspunde la întrebarea de
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
femeilor, lucru dificil de realizat într-o comunitate relativ conservatoare cum este cea din Jenin. Acest lucru a devenit cu atât mai dificil, după asasinarea lui Juliano Mer Khamis, presupus a fi ucis de către un fundamentalist care se opunea ideilor emancipatoare ale acestuia, mai ales în ceea ce privește rolul femeilor în societate și în cadrul familiei. Însă acest incident nu i-a oprit pe artiști să continue în demersul lor, deoarece, după cum afirmă actorul Faisal Abu Al-Heija: ""Cel mai important este să înțelegem că
Teatrul Libertății (Freedom Theatre) () [Corola-website/Science/330751_a_332080]
-
politic postbelic, extins la nivel global, a căpătat forme dintre cele mai diverse, adaptate la condițiile materiale specifice ale fiecărei zone. În continuare, îmi propun să descriu pe scurt câteva exemple eterogene, dar foarte importante de teatru politic cu valente emancipatoare, în care comunități din foste sau actuale colonii, afectate de probleme deosebit de grave (violență, colonizare, sărăcie extremă) își construiesc propriile forme de discurs revoluționar, cu rezultate concrete remarcabile, uneori apelând la mijloace explicit pacifiste, alteori ca parte dintr-un program
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>fiestas</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">) lipsite de scenarii scrise, transmise prin tradiție orală, sunt lipsite de miza politică emancipatoare. De altfel, numeroși teoreticieni decoloniali, de la Frantz Fanon la Augusto Boal, au criticat teatrul și alte forme ritualice tradiționale ca fiind mai degrabă conservatoare și lipsite de potențial revoluționar.</spân></spân></spân></p> Cu toate acestea, Taylor oferă exemplul extraordinar
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
Petre, dar și prin invocarea eforturilor depuse de organizațiile feministe interbelice, este insuficientă. ”Brutalitatea” care apare în mod recurent în eseul lui Zoe Petre în directă conexiune cu emanciparea promovată de regimul socialist, și violență pe care le implică proiectul emancipator, provin, în primul rând, în opinia autoarei, din lipsă de organicitate a acestui demers. Nefiind organic, fiind inutil, nederivând</spân><spân style="font-family: Times,șerif;"> din dorința și nevoia de emancipare a subiecților înșiși, proiectul a fost respins. Autoarea glorifica
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
de grupul h.arta Am vrea să scriem acest text fragmentar, care se referă la raportul dintre o artă angajată politic și educația emancipatoare, reflectând asupra felului în care tensiunile și contradicțiile pot fi făcute vizibile, asupra felului în care compromisurile, greșelile și eșecurile pot fi asumate, asupra felului în care dezamăgirile și vinovăția pot fi lăsate să fie o parte naturală din felul
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
discursuri reușesc să o creeze, au nevoie de proiectele care par întotdeauna să fie pline de succes. Un context încă amestecat care mai poate câteodată să permită în craclurile lui speranța pentru punerea în practică a unor idei de educație emancipatoare. Noi predăm o materie numită Educație vizuală, materie care, conform programei școlare, ar trebui să ajute elevii să-și cultive sensibilitatea estetică într-un context intercultural și să-și dezvolte creativitatea pe care vor urma să o folosească în diferitele
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
o mânie și o violență care oglindesc și sunt hrănițe de violență sistemică la care sunt supuși continuu? La lipsa lor de motivație și speranța? Și, mai ales, cum reacționăm la propriile noastre idei preconcepute despre eficientă artei în educația emancipatoare, idei pe care le-am dezvoltat din poziția noastră privilegiată de a fi „albe”, de a fi beneficiat de educație superioară, de a avea o situație economică mai mult sau mai putin confortabilă, etc? Care sunt posibilitățile de a lucra
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
absență experienței directe, în absența unei continue conectări la realitatea care este adesea complicată, neclară, dezamăgitoare, artă și teoria devin doar o rețea de metafore auto-referențiale. Credem că e necesar să admitem asta, să admitem existența limitelor în ceea ce privește posibilitățile educației emancipatoare care folosește artă că pe un instrument, și să pornim de-acolo.[:en]h.arta Group În a context în which the financial crisis is fueling sexism, racism and naționalism and în which the neocon discourse on religion and the
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
limiteze pe această în realizarea să că personalitate umană complexă și că agent creator.[2] Alegerea conștientă (agency) personală a femeii există, prin urmare, doar în cadrul acestei identități hegemonice impuse - arareori în afara ei. Discursul împuternicirii feminine prin abordarea noii identități emancipatoare hipersexualizate incită femeile să fie „stăpâne pe propria lor situație, dar niciodată să o chestioneze”[3]. Politică seducției este, așadar, „unul dintre mijloacele societății de a perpetua dominația sexuală masculină, cu prețul pasivității femeii”[4]</a>,<i> </i>creând cele
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
teatrul care se adresează tinerilor?; ține el cont de schimbările structurale ale copilăriei?; își cunoaște copiii și adolescenții?; cât de conștient este acest teatru de rolul fundamental pe care-l poate avea în raport cu formarea lor, în spiritul atașării de povești emancipatoare, eliberatoare?; cât de mult își dorește să le diversifice orizontul experiențial, să le deconstruiască stereotipurile împrumutate, să le insufle posibilitatea unei schimbări pe care ei înșiși o pot genera, să îi confrunte cu realități inconfortabile, să le asculte propriile lor
Flecul de la tocul Cenușăresei. Teatrul copiilor ascultați () [Corola-website/Science/296114_a_297443]
-
diferite de cele europene, ele trebuie privite în logica lor. În același timp, să nu uităm că scopul fundamental al proiectului național este cel de a coopta violent spații non-europene la modernitatea occidentală. Dar anumite discursuri naționale pot avea consecințe emancipatoare, cum e în America Latină. În schimb, când vorbim de Europa de Est, aici e o discuție separată, in ce măsură avem de-a face cu vreo componentă anti-colonială în discursurile despre națiune create aici. D: Da, asta mi se pare și mie
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
cu vreo componentă anti-colonială în discursurile despre națiune create aici. D: Da, asta mi se pare și mie important de discutat. Discursul național mai degrabă a sufocat decât a potentat orice teorie ce putea duce către un discurs decolonial, critic, emancipator V: Un raspuns provizoriu la această întrebare ar fi că nu - în contextul strict românesc, mai degrabă nu avem de-a face cu vreo componentă anti-colonială. Discursul național mai degrabă a sufocat decât a potentat orice teorie ce putea duce
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
această întrebare ar fi că nu - în contextul strict românesc, mai degrabă nu avem de-a face cu vreo componentă anti-colonială. Discursul național mai degrabă a sufocat decât a potentat orice teorie ce putea duce către un discurs decolonial, critic, emancipator. Discursul național în contextul românesc este fundamental o narațiune de apartenență la Europa. Diversele sale versiuni construiesc, fiecare, propria reprezentare a Europei, unele se hranesc din altele, altele se contesta sau intra în competiție, însă toate caută să demonstreze apartenența
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
patriarhal masculinist, al afirmării prin agresiune, se tinde către o omonimie cu marile puteri fasciste ale timpului - Germania, Italia și Spania. Discursul național mai degrabă a sufocat decât a potentat orice teorie ce putea duce către un discurs decolonial, critic, emancipator. Cio-ran conturează foarte elocvent această viziune: intrare în istorie prin violență extremă a celui mai puternic. Și tot la el vedem clar că această perspectivă este una a confirmării subalternității. El privește istoria că Istoria Europeană, mare, hegeliana, a supraorganismelor
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
America Latină sau Africa de Nord. Și cred că e important să ne gândim de ce a eșuat un astfel de proiect. Și cum a ajuns Ceaușescu, dincolo de dezastrul economic, să apară post-mortem mai degrabă ca un despot naționalist local decât că un lider emancipator. V: Trebuie să diferențiem între politică externă și cea internă. Politică externă avea o tendință anticolonială, sau cel puțin de solidarizare cu un ethos anti-colonial. Dar cea internă este una etnocentrică, o politică de structurare și control violent ale
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
dreaptă este singura care a oferit o astfel de mitologie cu valoare de discurs mobilizator. De asta cred că e important să ne întrebăm: care ar fi posibilitățile de a construi niște repere istorice, mitologice, care să servească unor scopuri emancipatoare, si nu tot represive? V: Asta e o întrebare foarte importantă. Sunt de acord, avem nevoie de o mitologie, de narațiuni colective care restaurează o demnitate și un anumit tip de identitate și nu trebuie să lăsăm treaba asta în
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
o istore mai recentă, să construim o viziune a istoriei modernității românești că un fenomen de colonizare și ocupare, si analizând-o în sensul acesta să dezgropam istoriile rezistenței la această modernitate. E singura mitologie care poate avea un potențial emancipator real. Și asta mă duce la unde a greșit protocronismul, cum spuneai. Aș zice că principala greșeală - asemenea celei mai mari părți a discursurilor naționale est-europene - constă în construirea unei structuri analogice: aceată națiune trebuie să devină analoaga, aseme-nea celei
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]