118 matches
-
receptor, calea aferentă, centrul reflex, calea eferentă și efectorul. Dezvoltarea sistemului nervos presupune procesul complex de generare, formare, dezvoltare și individualizare (specializare) a sistemului nervos. Dezvoltarea sistemului nervos este afectată pe întreaga durată a vieții umane, de la primele stagii ale embriogenezei, până la senescența neurală și afecțiunile care însoțesc senescența generală. Studiul dezvoltării sistemului nervos are ca obiect cunoașterea și descrierea completă și corectă a bazei microscopice de formare și dezvoltare a creierului uman și organelor nervoase accesorii creierului, cât și facilitarea
Sistem nervos () [Corola-website/Science/302220_a_303549]
-
de "Streptococcus suiș"; - prepararea și folosirea prioritară a unui vaccin contra streptacociei purceilor cauzată de serotipurile R și S de "Streptococcus suiș"; - aspectele clinice și morfopatologice, macro- si microscopice ale meningitei streptococice la purcei; - dinamică și tipul leziunilor în perioada embriogenezei la suine; - modificări macro- si microscopice decelate la embrionul de găină consecutiv impactului experimental și natural cu diverși agenți bacterieni și virali; - ontogenia țesutului limfoid la găină; - particularități ale infecțiilor cu "Escherichia coli" și diverse serotipuri de "Salmonella", singure sau
Ion Bercea () [Corola-website/Science/324940_a_326269]
-
modificări interne. O situație frecventă de intersexualitate o reprezintă absența uterului sau trompelor uterine la o persoană aparent de sex feminin, dar care poate avea în interior testicule slab dezvoltate. a este o afecțiune congenitală excepțională consecutivă unei anomalii a embriogenezei. Persoanele intersexuale au mai fost numite și hermafrodite, însă termenul nu este considerat tocmai unul potrivit, având în vedere că este folosit și în biologie, pentru a face trimitere la plantele și animalele bisexuate. Termenul provine de la numele zeului Hermafrodit
Intersexualitate () [Corola-website/Science/305935_a_307264]
-
în schimb, în ciuda existenței unui țesut numit lamina dentară, care este esențial pentru dezvoltarea dinților, acest proces se întâmplă o singură dată. Coroana dintelui este alcatuita dintr-un strat neuniform de smalț, care este un țesut ectodermic format în perioada embriogenezei. Stratul de smalt este mai subtire înspre rădăcină, și are în compoziția sa substanțe minerale, apă și substanțe organice. Rădăcina prezintă la suprafață cement, o substanță organo-minerală de origine mezodermică, proliferat pe întreaga perioadă a existenței dintelui și dispus sub
Dinte () [Corola-website/Science/314816_a_316145]
-
molecule "Shh", sub influența captazei-3, procesul evoluează către o stare pro-aptoptoică, care inhibă proliferarea celulară. La embrionul uman, dispariția apendicelui caudal, din care ar putea crește o coadă ca la alte mamifere, este datorată fenomenului de apoptoză. Foarte precoce în timpul embriogenezei, creierul trece printr-o primă fază apoptoică care îl remodelează. Neuronii realizează între ei legături sinaptice întâmplătoare și într-o fază succesivă, prin fenomene apoptoice, sunt eliminate acele sinapse care nu stabiliseră legături utile. Astfel, așa cum ilustrează exemplele precedente, supraviețuirea
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
săruri de calciu. Este forma în care scheletul se află în interiorul corpului, fiind întâlnit la "Cordate", "Echinoderme" și "Bureți" (Porifera).Acest schelet asigura stabilitatea și ținută corpului asigurând mobilitatea organismului.ul cordatelor și echinodermelor provine din mezoderm (din faza de embriogeneza fiind una dintre cele tre straturi embrionale: Endoderm, Mesoderm și Ectoderm). Scheletul Spongierilor care sunt animale acvatice este alătuit din elemente microscopice numite "spongină" o proteină de natură colagenică și "spiculi" care alcătuiesc de fapt scheletul propriu zis.Spiculii au
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
cazul administrării dozelor maternotoxice . La femelele de iepure gestante , leziunile extinse ale stomacului și intestinului au fost observate la animalele moarte sau muribunde făcute la doze de 2- 4 ori mai mari decât cele materne administrate într- un studiu privind embriogeneza definitivă . În evaluarea în perioadele pre - și postnatale , atazanavirul determină reducerea tranzitorie a greutății corporale la nou- născuți , la doze toxice pentru mamă . Expunerea sistemică la atazanavir la doze care determină toxicitate maternă a fost cel puțin egală sau ușor
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
cazul administrării dozelor maternotoxice . La femelele de iepure gestante , leziunile extinse ale stomacului și intestinului au fost observate la animalele moarte sau muribunde făcute la doze de 2- 4 ori mai mari decât cele materne administrate într- un studiu privind embriogeneza definitivă . În evaluarea în perioadele pre - și postnatale , atazanavirul determină reducerea tranzitorie a greutății corporale la nou- născuți , la doze toxice pentru mamă . Expunerea sistemică la atazanavir la doze care determină toxicitate maternă a fost cel puțin egală sau ușor
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
cazul administrării dozelor maternotoxice . La femelele de iepure gestante , leziunile extinse ale stomacului și intestinului au fost observate la animalele moarte sau muribunde făcute la doze de 2- 4 ori mai mari decât cele materne administrate într- un studiu privind embriogeneza definitivă . În evaluarea în perioadele pre - și postnatale , atazanavirul determină reducerea tranzitorie a greutății corporale la nou- născuți , la doze toxice pentru mamă . Expunerea sistemică la atazanavir la doze care determină toxicitate maternă a fost cel puțin egală sau ușor
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
cazul administrării dozelor maternotoxice . La femelele de iepure gestante , leziunile extinse ale stomacului și intestinului au fost observate la animalele moarte sau muribunde făcute la doze de 2- 4 ori mai mari decât cele materne administrate într- un studiu privind embriogeneza definitivă . În evaluarea în perioadele pre - și postnatale , atazanavirul determină reducerea tranzitorie a greutății corporale la nou- născuți , la doze toxice pentru mamă . Expunerea sistemică la atazanavir la doze care determină toxicitate maternă a fost cel puțin egală sau ușor
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
cazul administrării dozelor maternotoxice . La femelele de iepure gestante , leziunile extinse ale stomacului și intestinului au fost observate la animalele moarte sau muribunde făcute la doze de 2- 4 ori mai mari decât cele materne administrate într- un studiu privind embriogeneza definitivă . În evaluarea în perioadele pre - și postnatale , atazanavirul determină reducerea tranzitorie a greutății corporale la nou- născuți , la doze toxice pentru mamă . Expunerea sistemică la atazanavir la doze care determină toxicitate maternă a fost cel puțin egală sau ușor
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
noi specii. Procese de speciație au fost observate direct în natură. Pentru a obține informații despre istoria evolutivă a vieții, paleontologii analizează fosilele. Gradul de înrudire între speciile moderne poate fi stabilit prin compararea structurii lor, a genelor, dezvoltarea embrionilor (embriogeneza). Surse suplimentare de informații despre evoluție: tiparele de distribuție geografică a animalelor și a plantelor (biogeografie). Toate aceste date se încadrează într-o imagine de ansamblu numită arborele genealogic al vieții. Experimente sau manipulări controlate ale mediului sunt folosite pentru
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
mică concentrație sistemică care 13 a determinat apariția anomaliei la un singur animal , intervalul relativ de siguranță a fost estimat la de 2 ori doza zilnică recomandată la om ( 800 mg ) . La animale , expunerea la celecoxib în timpul fazelor precoce ale embriogenezei a determinat pierderea sarcinii înainte și după nidare . Aceste efecte sunt probabil consecințe ale inhibării sintezei de prostaglandine . La șobolani , celecoxib a fost excretat în lapte . În cadrul unui studiu peri - și postnatal la șobolani , s- a observat apariția efectelor toxice
Ro_730 () [Corola-website/Science/291489_a_292818]
-
mică concentrație sistemică care a determinat apariția anomaliei la un singur animal , intervalul relativ de siguranță a fost estimat la de 2 ori doza zilnică recomandată la om ( 800 mg ) . 27 La animale , expunerea la celecoxib în timpul fazelor precoce ale embriogenezei a determinat pierderea sarcinii înainte și după nidare . Aceste efecte sunt probabil consecințe ale inhibării sintezei de prostaglandine . La șobolani , celecoxib a fost excretat în lapte . În cadrul unui studiu peri - și postnatal la șobolani , s- a observat apariția efectelor toxice
Ro_730 () [Corola-website/Science/291489_a_292818]
-
această direcție putem identifica: - etapa de progeneză, când au loc maturizarea celulelor sexuale și fecundația, moment în care pot apărea tablouri patologice în urma unor gametopatii, tablouri patologice ce se diferențiază greu de celelalte tulburări genetice sau exogene; - etapa de blastogeneză (embriogeneză) - 0‑3 luni -, în care au loc formarea foițelor germinative și desăvârșirea formării organelor primitive și care, prin perturbări de natură endogenă sau exogenă, poate conduce la apariția unor afecțiuni denumite embriopatii; - etapa de organogeneză (fetogeneză) - 4‑9 luni -, în
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
o proporție de doi ioni de Zn și 22 de molecule de fenol per hexamer și o moleculă de protamină la 8,5 monomeri de insulină (Derewnda et al, 1989). 3. FIZIOLOGIA SECREȚIEI șI ACȚIUNII INSULINEI 3.1. Elemente de embriogeneză și morfopatologie a pancreasului endocrin Studiul morfologiei macro- și apoi microscopice a pancreasului a fost o preocupare a anatomiștilor mult înainte de a se face vreo legătură între acesta și diabetul zaharat. Spre exemplu, au trecut zeci de secole de la descrierile
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
descrierea "diabetului pancreatic" de către von Mehring și Minkowski și au trecut mai mult de 50 de ani de la descoperirea insulelor, care-i poartă numele, de către Paul Langerhans, până la recunoașterea rolului lor în secreția endocrină a pancreasului. Oarecum la fel, deși embriogeneza pancreasului era relativ bine cunoscută, primele cercetări datând din ‘60, progresele făcute în ultimul deceniu în genetică încep abia acum să dezvăluie mecanismele moleculare ale diferențierii, proliferării, dezvoltării funcțiilor specifice și supraviețuirii celulelor pancreatice. Deși ar putea să pară ca
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
pancreatice, capabile de autoregenerare și de diferențiere specifică; - semnalelor care generează proliferarea anumitor celule progenitoare pancreatice specifice; - semnalelor de "instruire" care induc diferențierea celulelor stem și/sau a celulelor progenitoare în celule ß-pancreatice, capabile să secrete în mod fiziologic insulina. Embriogeneza pancreasului începe în săptămânile 4-5 prin formarea celor doi muguri pancreatici, ventral și dorsal, din celulele endodermale ale epiteliului intestinului primitiv (2). În săpt. a 7-a se produce fuziunea celor doi muguri, care vor forma capul și, respectiv, corpul
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
creștere a fibroblaștilor (FGF) secretate de către notocord, cel puțin pentru mugurele dorsal (1). O parte dintre factorii de transcripție intervin și în dezvoltarea sistemului nervos, între aceștia și mugurii pancreatici, fiind o strânsă relație de vecinătate în primele faze ale embriogenezei (3) Există și alte similarități între embriogeneza celulelor pancreatice endocrine și neurogeneză (2, 4). De altfel, în evoluția filogenetică, peptide înrudite cu insulina se găsesc în neuronii giganți ai sistemului nervos al nevertebratelor și sunt implicate în procesul de creștere
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
cel puțin pentru mugurele dorsal (1). O parte dintre factorii de transcripție intervin și în dezvoltarea sistemului nervos, între aceștia și mugurii pancreatici, fiind o strânsă relație de vecinătate în primele faze ale embriogenezei (3) Există și alte similarități între embriogeneza celulelor pancreatice endocrine și neurogeneză (2, 4). De altfel, în evoluția filogenetică, peptide înrudite cu insulina se găsesc în neuronii giganți ai sistemului nervos al nevertebratelor și sunt implicate în procesul de creștere, pentru ca apoi aceste peptide să fie prezente
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
organismului pluricelular - începe de la celula-ou sau zigot sub direcționarea unui riguros program genetic. Acesta implică desfășurarea proceselor de determinare și diferențiere celulară care asigură diversitatea celulelor organismului pluricelular și edificarea organelor corpului acestuia, în procesul complex de dezvoltare embrionară numit embriogeneză. În mod normal, celulele sunt programate genetic să se dividă de un anumit număr de ori, durata de viață a celulelor și, prin extensie, a organismului, ca întreg, fiind programată genetic. În stadiile inițiale, celulele embrionare se caracterizează prin totipotență
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
îl „percep” și îl „interpretează” corect. Așadar, celulele normale au capacitatea de a-și recunoaște micromediul specific lor și de a interpreta corect localizarea lor, comportându-se în conformitate cu instrucțiunile primite în procesele de determinare și diferențiere din primele etape ale embriogenezei. În virtutea acestei miraculoase capacități de recunoaștere, celulele epiteliale care se divid într-un ritm alert, atunci când ajung în contact cu măduva osoasă, încetează a se mai divide și mor. Tot astfel, când celulele de măduvă osoasă sunt injectate intravenos, ele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
embrionare suferă determinarea primară, urmată de complexe procese de citodiferențiere. Celulele nu mai pot evolua independent, deși nucleul lor păstrează capacitatea informațională de a dirija geneza unui organism întreg în cadrul experiențelor de clonare - proprietate numită totipotență. În stadiile ulterioare ale embriogenezei timpurii, însă, apar interdependențe complexe de nivel molecular și celular. Chiar dacă fiecare celulă are specializarea sa structural funcțională, celulele embrionului evoluează concertant, împreună, asigurându-se astfel la finalul embriogenezei edificarea normală a unui organism pluricelular. În stadiile timpurii ale embriogenezei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în cadrul experiențelor de clonare - proprietate numită totipotență. În stadiile ulterioare ale embriogenezei timpurii, însă, apar interdependențe complexe de nivel molecular și celular. Chiar dacă fiecare celulă are specializarea sa structural funcțională, celulele embrionului evoluează concertant, împreună, asigurându-se astfel la finalul embriogenezei edificarea normală a unui organism pluricelular. În stadiile timpurii ale embriogenezei când celulele, deși determinate, nu sunt încă diferențiate structural-funcțional, ritmul diviziunii celulare este intens, asigurându-se astfel multiplicarea celulelor și creșterea embrionului. Acesta devine făt, când toate organele s-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
embriogenezei timpurii, însă, apar interdependențe complexe de nivel molecular și celular. Chiar dacă fiecare celulă are specializarea sa structural funcțională, celulele embrionului evoluează concertant, împreună, asigurându-se astfel la finalul embriogenezei edificarea normală a unui organism pluricelular. În stadiile timpurii ale embriogenezei când celulele, deși determinate, nu sunt încă diferențiate structural-funcțional, ritmul diviziunii celulare este intens, asigurându-se astfel multiplicarea celulelor și creșterea embrionului. Acesta devine făt, când toate organele s-au format complet. Între celulele sale se stabilesc interdependențe structural-funcționale. Rezultă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]