566 matches
-
jocuri ale închipuirii. Într-o poezie se vorbește despre un animal ciudat, coborât parcă din bestiariile medievale, un "pisicâine" care îl acompaniază pe v.înnopteanu pe câmpul... heraldic. Animalului - pe numele său benone - îi place să se exprime prin gesturi emfatice, teatrale (laba ridicată spre cerul baltic, coada înălțată într-un întortocheat tirbușon) și manifestă - bănuim - o profundă afecțiune pentru v. înnopteanu (în a cărui mână puternică își simte strânsă "laba lui baltică"). Ceea ce poate surprinde în poeme de tipul acesta
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
-și va scrie niciodată marele său roman", ci alege, de bună voie, să se joace "cu vorbe cu înțeles rău", este - bănuim - și pentru că există, deopotrivă, la el, atracție și repulsie față de proză; poate că proza i se pare prea emfatică, sau pur și simplu "mincinoasă", dispusă să inducă în eroare, mimând coerența într-o lume prin excelență incoerentă. Întocmai ca viața... Nu întâmplător scriitorul vorbea în-tr-un rând despre teama sa de neadevăr, de livresc, de faptul că unele sau altele
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
actualul top al romanului. H., performantul macho al tîrgului, ușor grizonat, dar nerenunțînd să dea încă lovitura loviturii, o vede pe marea trăpașă (urmărită de ceva vreme) în stația de la Spiridonie. Moment electric. Cum stă înfiptă în trotuar ca un emfatic Tour Effel, ce-ar fi s-o șocheze, tupilîndu-se pe la spate și trecîndu-i, țicnit, printre picioare! - Ce-i cu dumneata, domnule, ești nebun?! îl sancționează ea rece. Umilit, e sigur că o va ocoli sistematic. Din clasicul David Lodge (trăind
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
autentic în rolul său de refugiat evreu din ghetoul din Varșovia, în perioada filmărilor a mâncat mai puțin decît de obicei și, mai mult de-atât, și-a vândut mașina! Iată un exemplu opus de asumare trucată, de curată demagogie emfatică. Dar în cazul nostru de față, cel al neasumării, cu care ne ocupăm aici, avem paradoxala situație, dar la fel de demagogică, în fond, a unui autor care primește alocații pentru copii pe numele avortonilor săi: foarte probabil același autor, care și-
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
Sînt perspective asupra universului unui creator atît de important, vizibil prin operă, greu, ponderal, marcant pentru istoria noastră literară, pentru vigoarea și autenticitatea cuvîntului, a verbului și a rezonanțelor sale și, totuși, retras departe de agitația cotidianului, a patetismelor și emfaticelor manifestațiuni ale semenilor noștri, scriitori sau nu. Misterul există și în tonul confesiv sau nu al poeziilor sale, în felul cum vorbește sau refuză să vorbească despre ființa sa, despre autobiografia sa. Dar n-aveți, din cînd în cînd, măcar
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
Daniel Cristea-Enache Cum evoluează, cum se maturizează un tânăr cronicar? La început, opiniile îi sunt ferme, tăioase, peremptorii, iar stilul - naiv, emfatic, cu prețiozități de seminar universitar. Vrea să arate cât știe și introduce în spațiul unei recenzii considerații savante, interpretând în exces și trecând dintr-o subtilitate în alta. Cititorul avizat surâde: treptat, criticul își va limpezi expresia și își va
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
le acceptă - "brand de țară" (brandingromania.com), "brand de oraș" (sfin.ro), "brand de politician" (cotidianul.ro) etc. - și chiar de jocurile de cuvinte în care apare: "Firmele mari își încordează brandul" (whiteimage.net). E evident un cuvînt-emblemă, cu pseudo-definiri emfatice, care riscă să-l lipsească de conținut specific (,Căci ce reprezintă un brand dacă nu un cuvânt cu o semnificație mai mare decât el însuși?", brandacademy.ro). Oricum, cuvîntul brand e o emblemă a succesului actual al publicității și al
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
cu zidurile lor ating cerul, cornișele ei ating norii[...] Cu bisericile sale, cu turnurile lor înalte și crucile de aur, este un oraș strălucitor, uimitor și captivant de ordonat“. Așa înfățișa Djelalzade Mustafa, istoriograf al sultanului Soliman, într-un limbaj emfatic specific oriental „cea mai mare localitate a provinciei și podoaba acesteia“, „cetatea și azilul necredincioșilor, cheia spre poarta necredinței“, de dinainte de stăpânirea turcească, locul „plin de necredință și de idoli“ unde „ochiul peste tot vede numai cruci“. O cetate nu
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
sa glorie este o operă inflatorie a didacticii în căutarea "ariilor vitejești"" (G. Călinescu). Supralicitate pedagogic pentru adevăratele sau falsele lor virtuți patriotice, unele din poeziile sale au ilustrat tema decenii în șir. Ceva mai sobre și mai puțin permeabile emfaticului ridicol, Pui de lei și Țara mea (oare nu I. S. Nenițescu îi șoptea lui Em. Bucov titlul poemului-maraton, ajuns și acesta mascotă pedagogică?) au devenit campioanele cărților de citire, unele versuri din ele circulînd autonom, cu valoare de slogan
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
rău, poate mai rău ca oriunde, tocmai în Universitate? E o întrebare pe care aș păstra-o pentru mine, ca dilemă personală, căci prea multă bătaie de cap mi-a adus în trecut, dacă ea nu ar fi fost rostită emfatic, poate chiar cu oarece stridență, cu aproape trei sferturi de veac în urmă, de Jose Ortega y Gasset. Într-un discurs nu mai cuprinzător ca dimensiuni decît o mică broșură, dar surprinzător de comprehensiv la nivelul substanței, y Gasset își
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
Ciuta deșertului, Ochiul de salcîm, Quarcuri fermecate, volume apreciate de Alexandru Paleologu, Octavian Paler sau Mircea Ciobanu, Victoria Dobre își încearcă de data asta condeiul și în proza. Strict literar, cartea are multe lucruri discutabile, de la stilul adesea prețios și emfatic, pînă la prea deșele citate din autori mari, aduse forțat în context. Cartea ar fi putut fi un prețios document, ceea ce nu reușește decît parțial. Informația de bază însă, concepută sub forma unor fișe de creație, există și poate fi
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]
-
românul În război. Reiese că doar în Viață la țară și Tănase Scatiu, partial în nuvelistica, (colegul meu are dreptate indicînd pentru această secțiune, nuvelă Spre Cotești), a izbîndit Duiliu Zamfirescu. Și asta nu e deloc puțin. Restul (inclusiv poezia emfatica) sînt eșecuri sau semiesecuri. Și cît de neplăcut superior își aprecia prozatorul românele sale, considerîndu-le superioare nu numai operei lui Slavici dar și celei a lui Tolstoi! Într-adevăr, dezagreabila figură de snob a fost Duiliu Zamfirescu, autorul, totuși, al
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
vorbesc, Pantheonul național e alcătuit după criterii cînd aiuritoare, cînd obscure. El include generos un simplu versificator că Grigore Vieru, dar ignorează pe Mircea Ivănescu, pe Ileana Mălăncioiu, pe Gellu Naum sau pe Cezar Baltag, citînd la întîmplare. O notă emfatica marchează prezenta în palmares a lui Eugen Barbu, în pagubă lui Ștefan Bănulescu, înregistrat colateral, ca nuvelist; se comentează cu mare aflux de epitete Groapă, dar se trece sub tăcere un roman de talia Cărții Milionarului. Radu Petrescu este menționat
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
prost găsite, prost plasate, desființează orișice tragedie oricît ar fi ea de reală, de unde și eșecurile rizibile ale scriitorilor lipsiți de un har adevărat. Vorbele generalului le reproduc exact. Așa se exprimase, iar mintea mea veșnic prezenta înregistrase totul, exclamația emfatica, ochii lăcrămoși, de vîrstă, dar și de emoția cabotina tipică palavragiilor, grafomanilor exaltați care nu fac decît să mimeze existența și să refuze realul... Atunci, nu stiu ce mi-a venit și m-am băgat în mica să biografie... Am zis așa
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
nimic de-a face cu declarația unui Roland Barthes, de pildă, anunțînd moartea autorului, și nici cu faimoasa redefinire a conceptului de autor ca spațiu abstract de semnificație de către Michel Foucault. Dimpotrivă, teoriile expresiviste ale scrisului sînt, în subtextul lor, emfatic moderniste, nu postmoderniste. Alăturînd principalele trăsături distinctive și opoziționale totodată identificate de Ihab Hassan în 1985 pentru a descrie modernismul și postmodernismul, Faigley se vede pus în fața inevitabilei concluzii: centrat pe formă, încrezător în finalitate și ierarhii, scriitorul așa cum îl
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
de putere, instituții, paradigme, concepte, habitudini. De asemenea, afiliațiile feministe ale Annettei Kolodny stau, probabil, la originea stilului argumentativ al textului ei: accentuat, dar nu agresivă ori trivial intimist, personalizat în abordare și adresare. Începînd cu prefața cărții, declarată cumva emfatic (pentru că ar putea părea futilă precizarea) drept sinceră, Kolodny își narează experiența de decan al unui important departament universitar cu veritabil pathos, în sensul pe care anticii îl confereau termenului. Detaliile strict personale care apar în carte - de la crescînda stare
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
Unele subtitluri au introdus elemente de enunț publicitar - "Cel mai important ziar din Bucurețti" (Libertatea). Altele sînt exagerat de lungi: "De citit numai acasă: săptămînal în care nu toate articolele sînt confidențiale" (Strict secret). Umorul involuntar e produs de solemnitatea emfatică și demagogică: "Ziar dedicat poporului român" (Jurnalul național). Titlurile parodice cele mai originale sînt bazate pe jocuri de cuvinte și pe surpriză - "Săptămînal de moravuri grele" (Academia Cațavencu), "Săptămînal al românilor de aiurea" (Cațavencu Internațional), "Săptămînal de tranziție" (Dilema), "Supliment
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
Gheorghe Grigurcu Se vorbește, emfatic, la noi, despre "marea conștiință" a cîte unui prozator sau poet, din rîndul celor care, în paralel cu rezervele lor mai mult ori mai puțin accentuate față de regimul comunist, i-au adus mari servicii, înregistrîndu-se cu voluptate în rîndul privilegiaților
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
lui intră cu o tavă plină cu farfurii și mîncare. Manuela : Ajută-mă ! Esteban își abandonează carnetul și își ajută mama să pună masa. După spoturile publicitare apare titlul filmului, All about Eve. O voce în spaniolă, cu un ton emfatic : "Eva al desnudo". Esteban (protestează) : Ce manie, să schimbi titlurile! All about Eve înseamnă Totul despre Eva ! Manuela : Totul despre Eva sună ciudat. Esteban își reia carnetul. A găsit un titlu pentru ceea ce scria. Îl scrie pe o pagină : Totul
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
din postmodernism. The Social Construction of What (A cui construcție socială) este cartea unui filozof cu portfoliu impresionant, cu reputație solidă atît între tradiționaliști cît și în rîndul radicalilor. Impactul ei, prin urmare, nu poate fi neglijat. Hacking nu declară, emfatic, postmodernismul drept impostură, cum au făcut-o Sokal și Bricmont, nici nu-l comentează răutăcios, precum Christopher Norris, hibele pe care le-a avut încă de la apariția sa. Calm, conștient de forța de seducție a unui curent de gîndire suficient
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
Nicolae Manolescu Cea dintîi generație din istoria noastră modernă a fost generația pașoptistă. Școliți în Franța Marii Revoluții, oamenii de la 1848 au fost naivi și emfatici, adică lirici. Au iubit atît de mult ideile și instituțiile revoluționare, încît le-au importat fără ezitare, atrăgîndu-și ironia lui Maiorescu. Dintre ei, moldovenii erau moderați, și "cuminți" în euforia lor bine temperată. Muntenii, în schimb, erau patetici, nervoși și
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
înfățișîndu-i cititorului o frumusețe de compunere critică. Ambii critici practică înfrigurați specia critică numită 'rezumat'. O fi el bun, ici-colo, la vreun roman mai necunoscut, dar să citești povestea Buneivestiri sau a Orbitorului, asta-i cam prea de tot. Inversiuni emfatice, efecte retorice pompoase, tonul din alte vremuri, cînd literatura însemna nefiresc de mult. Osificare, încremenirea în scheme critice personale. Cam aceasta ar fi concluza tristă a periplului prin raftul ascuns al criticii contemporane. Cei doi reprezintă o clasă consistentă de
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
sînt nu doar multiple, dar contradictorii. Nu se poate închipui combinație mai diversă decît aceea a unor Kafka, Meister Eckhart, Joyce, Kierkegaard, Lao-Tse, Ion Barbu, Urmuz, Dali, Biblia, misticii, Guénon și alții. Stilistic, Calendarul incendiat este o operă deopotrivă sofisticată, emfatică, prețioasă și una ludică, abundînd în calambururi, "neserioasă" și inventivă. Autorul se consideră pe sine un "humorist liber din Ortodoxia neconformistă". Evocă, într-un rînd, umorul transcendent al lui Kierkegaard. Iar altădată schițează această autoapreciere ironică și jucăușă: "Cît despre
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
să pluseze, îngroșînd. Cu farmec, pe alocuri. Din Valentin Uritescu cel din Krecinski nu va mai rămîne aproape nimic în acest personaj, nici cal, nici măgar: Ilie. Monica Davidescu o distruge pe Ana a sa printr-o prea patetică și emfatică apariție care nu rezonează cu nimeni pe scenă și pentru că nu este adaptată fiecărui partener în parte, cu modificările de rigoare ale tonului și atitudinii. Care, de altfel, rămîn aceleași, de la un capăt la altul. Cel mai tare are de
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
Sînt destule metode care sînt invocate neîncetat spre binele acestei ramuri culturale: ba conceptualizare, ba filologizare (studii și mai serioase), ba aducerea criticii la un nivel publicistic etc. Simona Popescu construiește o excelentă carte de critică, fără să-și enunțe emfatic intențiile de dărîmare a vreunui canon, de revizuire a istoriei literare etc. Veți întreba: ce fel de critică mai este și asta? unde îi sînt marile ambiții? Răspunsurile sînt inutile atunci cînd cartea te "prinde" ca un volum de beletristică
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]