7,011 matches
-
ei, Virginia Gruber scria: „Mama a fost plină de viață, plină de farmec, frumoasă, doamnă perfectă și avea o voce superbă. În societatea aleasă pe care o vizită, din cauza acestor calități superioare, făcea umbră Întotdeauna În jurul celorlalte femei”. Nemuritoarea muză eminesciană s-a născut În Năsăudul ardelean În ziua de 22 aprilie 1850, În același an În care la Ipotești s-a născut „Luceafărul poeziei românești”, Mihai Eminescu. Tatăl Veronicăi, Ilie Câmpeanu, a fost un erou al luptelor conduse de Avram
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
ea a fost mai mult decât atât, a fost un om minunat și o scriitoare cu mijloace de expresie delicate. Veronica este una dintre primele poete din literatură română. Tudor Vianu remarcă cu obișnuitu-i discernământ: „Veronica Micle este primul poet eminescian, primul discipol al marelui poet, cu versuri stilizate și tipizate În factură poetică a epocii, cu nimic mai prejos de cele ale tuturor poeților care creaseră În aceeași vreme nivelul liric general”. N. Iorga a comparat-o cu „o eroină
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
credința. Iubirea lor s-a desfășurat vrând-nevrând la scena deschisă, În care oricine se simțea Îndreptățit să intervină”. Veronica a cântat necontenit două arii simultan: cea a femeii egală În iubire cu bărbatul și cea a poetei subalterne marii poezii eminesciene. „Vârful nalt al piramidei, ochiul meu abia-l atinge. Lângă-acest colos de piatră, vezi tu cât de mică sunt, Astfel tu-n a cărui minte universul se răsfrânge, Al tău geniu peste veacuri rămânea-vă pe pământ. Și dorești a
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
de toate acestea, iubita pasionată și inspirată a lui Eminescu. Poezia lui Eminescu este imposibil de Înțeles fără Veronica Micle. Iubirea pentru Veronica s-a transformat Într-o notă muzicală nelipsită din tot ceea ce se Înțelege prin poezie de iubire eminesciană. Astfel ei au creat cea mai frumoasă poveste de iubire a literaturii române, trezind În sufletele cititorilor visul tainic de a Întâlni o astfel de iubire.
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Arhivelor Statului, descoperă un Anuar al negustorilor, meseriașilor și liberilor profesioniști români, din 1927, care aduce lumină asupra unui "detaliu ignorat" care "intră astfel în atenția cercetătorilor". Margareta Feraru "readuce în memorie" contribuția publicației La Nation Roumaine la cunoașterea preocupărilor eminesciene ale lui E. Lovinescu, prin pana lui Ionel Jianu. Încă un minuscul text lovinescian recuperat datorită atestării agendei", reține Gabriela Omăt în Semnalul din mai 1939. La fel, portretul lui Mateiu Caragiale din Memorii III, a cărui variantă din Facla
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
nici un criteriu precis. Mai întîi Petru Creția, apoi dl Nicolae Georgescu (într-o carte care ar merita o discuție aparte: Eminescu și editorii săi, 2 volume, Floare albastră, Buc. 2000), dar și alții, au exprimat dubii serioase cu privire la corectitudinea textelor eminesciene publicate. N-au prea fost auziți. Tineri pricepuți și entuziaști care să se apuce de treabă, folosind, eventual, computerul și alte facilități actuale, nu apar la orizontul eminescologiei. Nici n-au de unde să apară. Facultățile de Litere nu mai pregătesc
Spre o nouă ediție Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15510_a_16835]
-
radio sau TV, parlamentari, miniștri, președinți, profesori universitari și (nici o surpriză) academicieni pronunță "sunt" și "suntem", uitînd că, dacă au optat pentru o variantă de scriere etimologică, s-ar cuveni să respecte și tradiția etimologizantă. Altfel, cum am citi rima eminesciană de mai jos: "Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt..."4)? Conform noii mode (care aduce a fandoseală naționalistă), ar trebui să citim mai degrabă "pămunt", ca să nu supărăm nici poezia
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
în creația bacoviană pe care - fidel opțiunilor metodologice inițiale - le abordează în dinamica lor internă, interioară fenomenului literar, oricîte structuri și destructurări politice și sociale vor fi avut loc între primele poeme (de pe la 1900) pînă la ultimele, din preajma anilor '50: eminescian, neoromantic, simbolist pînă la 1916, bacovianismul se cristalizează - spune Mircea Scarlat - după 1916, anul apariției volumului Plumb. În analiza simbolismului lui Bacovia, criticul, care nu se sfiește să-și revizuiască unele păreri emise anterior, constată că se poate vorbi de
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
studiu despre Mihai Eminescu - Poet național: Istoria și anatomia unui mit cultural) urmărește modificările spectaculoase suferite de portretul poetului (capitolul "Masca lui Eminescu"), din Viața lui Eminescu a lui Călinescu. Mai puțin evidente, modificările operate la reeditările capitolului final, Armonia eminesciană, al cărții din 1930 a lui Tudor Vianu - Poezia lui Eminescu - au totuși efectul de a atenua și în final de a ascunde total ideea fundamentală și originalitatea textului; plasarea armoniei inexplicabile, a fascinației poetice, în sfera psihologică a regresiunii
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
textului; plasarea armoniei inexplicabile, a fascinației poetice, în sfera psihologică a regresiunii în irațional. Am avut în vedere trei versiuni de reeditare: reperul furnizat de reproducerea fidelă în Opere (vol. II, 1972), textul dintr-o ediție din 1974, în colecția Eminesciana (T. Vianu, Mihai Eminescu), în care apar multe diferențe nesemnalate - și cel puternic "croșetat" dintr-o antologie din 1985 (Mihai Eminescu, II - Structurile operei). Din păcate, nu am reușit să identific dacă textul din 1974 are la bază o reeditare
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită într-un artificiu de scriere (deconstructivistă!): reacțiunea negativă devine o pozitivă (constructivă, dialectică) reacțiune. în versiunea din 1974, după atîtea modificări, una rămîne misterioasă și aproape subversivă: în textul din 1930 răul eminescian "era" o criză de creștere; în cel modern, apare în schimb - ca o ironie - prezentul: criza de creștere e. Compararea edițiilor întărește senzația că, într-o vreme a unei culturi paralele fundamental orale (bancuri, mărturii familiare, istorii alternative), însuși textul
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
studiu despre Mihai Eminescu - Poet național: Istoria și anatomia unui mit cultural) urmărește modificările spectaculoase suferite de portretul poetului (capitolul "Masca lui Eminescu"), din Viața lui Eminescu a lui Călinescu. Mai puțin evidente, modificările operate la reeditările capitolului final, Armonia eminesciană, al cărții din 1930 a lui Tudor Vianu - Poezia lui Eminescu - au totuși efectul de a atenua și în final de a ascunde total ideea fundamentală și originalitatea textului; plasarea armoniei inexplicabile, a fascinației poetice, în sfera psihologică a regresiunii
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
textului; plasarea armoniei inexplicabile, a fascinației poetice, în sfera psihologică a regresiunii în irațional. Am avut în vedere trei versiuni de reeditare: reperul furnizat de reproducerea fidelă în Opere (vol. II, 1972), textul dintr-o ediție din 1974, în colecția Eminesciana (T. Vianu, Mihai Eminescu), în care apar multe diferențe nesemnalate - și cel puternic "croșetat" dintr-o antologie din 1985 (Mihai Eminescu, II - Structurile operei). Din păcate, nu am reușit să identific dacă textul din 1974 are la bază o reeditare
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită într-un artificiu de scriere (deconstructivistă!): reacțiunea negativă devine o pozitivă (constructivă, dialectică) reacțiune. în versiunea din 1974, după atîtea modificări, una rămîne misterioasă și aproape subversivă: în textul din 1930 răul eminescian "era" o criză de creștere; în cel modern, apare în schimb - ca o ironie - prezentul: criza de creștere e. Compararea edițiilor întărește senzația că, într-o vreme a unei culturi paralele fundamental orale (bancuri, mărturii familiare, istorii alternative), însuși textul
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
hălăduiește, îi ascute simțul critic refractar unui pozitivism absolut. Altfel, nici rândurile emigrației nu-i stârnesc poetului sentimente tocmai tandre, așa cum o percepe, în inerție și abandon. Va vorbi, prin urmare de "ai noștri vârstnici la Paris", în clară trenă eminesciană. Revenit în patrie - căreia îi închină, de altminteri, un magnific imn -, el se ciocnește de catastrofa de după 1989, de "peisajul căpcăun". Dacă tragismul reîntoarcerii n-ar fi evident - cum nu a fost o singură clipă pentru aceia care au schimbat
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
sufixul -ime cunoscute de toată lumea, unele lipsesc din DEX (1996): șefime, ștăbime, hoțime, avocățime. Prestigiul literaturii rămîne însă mare, așa că nu e de mirare că găsim, în schimb, motănime - datorat folosirii glumețe de către Eminescu (în Cugetările sărmanului Dionis). Prestigiul operei eminesciene nu a făcut totuși - din fericire - să fie înregistrat un compus satiric ad-hoc ca greco-bulgărime (din Scrisoarea III). De altfel, derivatele etnice sînt tratate de dicționare cu o anume, firească, prudență; cred că nu numai întîmplarea atestărilor a făcut ca
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
Constanța Buzea Pornind de la eminescianul "Turma visurilor mele eu o pasc ca oi de aur", continuați astfel, eminescianizând impecabil: "Ele sunt a mea trăire, eu le sunt al nopții faur" și "Știu doar visul ca speranță ce la geam îmi bate seara/ când o licărire
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
pricina pe întreaga operă a unui scriitor. Primul caz nu mai trebuie ilustrat. Referindu-mă la al doilea, iată, chiar dacă nu este proteic ca Arghezi, ci monocord, Bacovia a fost văzut uneori ca simbolist, alteori ca antisimbolist, la început ca eminescian, iar după moarte ca postmodern. La fel, Eminescu: citit fie prin prisma antumelor, "disciplinate" de influența lui Maiorescu, fie prin prisma postumelor, mai dense liric, dar mai neglijente formal. Dar dacă Bacovia e, în același timp ori în "evoluția" operei
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
însiși în toate aspectele ori etapele operei lor. Astăzi ne întrebăm dacă nu cumva o astfel de însușire unică este o simplă iluzie a lecturii la un moment dat, iar generalizarea ei, absolut incorectă. Dacă Bacovia începe cu adevărat ca eminescian, trece printr-o fază simbolistă, apoi printr-una avangardistă, ca să ajungă la urmă un vestitor al postmodernilor? Dacă Eminescu nu e nici neptunic, nici plutonic, ci și una și alta, și încă altele pe deasupra, fără ca o anume particularitate să precumpănească
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
egida Universității "Al. I. Cuza" din Iași și a Centrului Național de Studii "Mihai Eminescu" de la Ipotești, a apărut de curînd prima parte a celei mai importante lucrări din domeniul cercetării științifice a operei lui Mihai Eminescu. Dicționarul limbajului poetic eminescian este un proiect amplu, cu două componente: Concordanțele poeziei eminesciene (structurate pe distincția dintre antume și postume) și Dicționar de semne și sensuri poetice (organizat pe cîmpuri semantice). Realizarea sa a presupus "identificarea tuturor dezvoltărilor semantice, prin luarea în considerație
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]
-
Național de Studii "Mihai Eminescu" de la Ipotești, a apărut de curînd prima parte a celei mai importante lucrări din domeniul cercetării științifice a operei lui Mihai Eminescu. Dicționarul limbajului poetic eminescian este un proiect amplu, cu două componente: Concordanțele poeziei eminesciene (structurate pe distincția dintre antume și postume) și Dicționar de semne și sensuri poetice (organizat pe cîmpuri semantice). Realizarea sa a presupus "identificarea tuturor dezvoltărilor semantice, prin luarea în considerație a tuturor contextelor în care se află înscrise semnele poetice
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]
-
poetice" (D. Irimia). Concepută ca un "dicționar de sensuri poetice, specifice, sau numai dezvoltate în creația lui Eminescu", lucrarea se înscrie în continuarea inițiativei de acum o jumătate de secol a lui Tudor Vianu - fiind însă altceva! Dicționarul limbajului poetic eminescian este - prin concepție - mai aproape de Dictionnaire des symboles (coordonatori Jean Chevalier și Alain Gheerbrant). Realizat după modelul dicționarelor din cultura italiană (Concordanza di tutte le poesie di Eugenio Montale, Concordanza dei "Canti" din Giacomo Leopardi - sub coordonarea lui Giuseppe Savoca
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]
-
tutte le poesie di Eugenio Montale, Concordanza dei "Canti" din Giacomo Leopardi - sub coordonarea lui Giuseppe Savoca), Dicționarul... are în cultura română un singur precedent: Concordanța poeziilor lui B. Fundoianu (coordonator Marian Papahagi). În spațiul cercetării științifice a limbajului poetic eminescian, demersul grupului de cercetători, foarte restrîns (Mihaela Cernăuți-Gorodețchi, Minodora Donisă-Besson, Mioara Săcrieru și Mihaela Anițului), coordonat de Dumitru Irimia, este singular. O eventuală apropiere de Dicționarul limbii poetice a lui Eminescu - inițiat de Tudor Vianu în 1957 și publicat la
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]
-
de realizare dintre cele două lucrări. În primul rînd, Dictionarul limbii poetice a lui Eminescu înregistrează materialul de limbă poetică numai din antume și, cu titlu de excepție, din "cîteva dintre cele mai cunoscute postume" și din "patru dintre povestirile eminesciene". Apoi, scopul acestuia este, pe de o parte, "să fixeze etapa pe care o atinge Eminescu în dezvoltarea limbii noastre literare în secolul al XIX-lea", iar pe de alta, "să arate ce face un mare poet din instrumentul obștesc
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]
-
noastre literare în secolul al XIX-lea", iar pe de alta, "să arate ce face un mare poet din instrumentul obștesc al limbii lui naționale, aducînd-o la o putere superioară a expresivității ei artistice" (T. Vianu). Realizatorii Dicționarului limbajului poetic eminescian (avem în vedere aici proiectul în ansamblul său, celelalte volume aflîndu-se în etapa pregătirii pentru tipar și urmînd să apară în cursul acestui an) au înregistrat toate unitățile lexicale, din întreaga creație eminesciană, avînd ca argument ideea că fiecare cuvînt
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]