266 matches
-
mai mult pretenția de a fi expresia unei științe. Nu există știința ca atare, în sensul că nu are instituțiile aferente necesare. Nu există în nomenclatorul național de meserii și profesiuni aceea de "eminescolog". Nu-ți poți da doctoratul în eminescologie ca știință -, ci doar în alte științe umaniste, având doar tema "Eminescu" așa cum ai avea tema "Titu Maiorescu" ori "Ion Creangă" etc. De altfel, cuvântul ca atare, eminescologie, a fost primit în dicționare târziu. Îl veți căuta zadarnic în Dicționar
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
meserii și profesiuni aceea de "eminescolog". Nu-ți poți da doctoratul în eminescologie ca știință -, ci doar în alte științe umaniste, având doar tema "Eminescu" așa cum ai avea tema "Titu Maiorescu" ori "Ion Creangă" etc. De altfel, cuvântul ca atare, eminescologie, a fost primit în dicționare târziu. Îl veți căuta zadarnic în Dicționar etimologic de termeni științifici scos la Editura Științifică și Enciclopedică, în 1987, de Nicolae Andrei - și în oricare alt dicționar românesc de până la 1989. În acest an, la
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
de scriitori, oameni politici, artiști în general) creează științe eponime; în cultura română numele lui Eminescu este, poate, singurul - iar culturile mari ale Europei au, fiecare în parte, asemenea științe eponime pentru câteva nume ilustre din interiorul lor. Consemnarea termenului "eminescologie" într-un dicționar academic s-a făcut cu scopul și speranța că această știință (numele este format, după cum vedem, cu "logos", definirea universală a științelor) va deveni cu adevărat știință. Ea a rămas, însă, tot o formă fără fond, o
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
Odată încheiată această muncă, respectivul colectiv s-a dizolvat, de asemenea. S-a început, paralel, la Biblioteca Academiei Române o altă întreprindere urieșească, aceea a Bibliografiei Mihai Eminescu. Odată încheiată și aceasta, colectivul iarăși s-a dizolvat. Vreau să spun că eminescologia ca știință n-a prins rădăcini în nici unul din locurile unde s-a înființat, a fost respinsă pe rând de instituțiile care au găzduit-o fără a reuși să se permanentizeze, să se individualizeze - rămânând doar în programul de cercetare
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
de instituțiile care au găzduit-o fără a reuși să se permanentizeze, să se individualizeze - rămânând doar în programul de cercetare al acestora. După anul 1989 lucrurile au sărit în aer, despre Eminescu s-a mai vorbit întrucâtva, dar despre eminescologie - niciodată. O știință anunțată fulgurant într-un supliment de dicționar academic, la final de eră comunistă, preluată inerțial în limbajul științific de după 1989 -, dar o știință fantomatică. A venit, poate, timpul să ne întrebăm dacă este cazul să ardem în
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
ardem în piețe publice acel dicționar pentru cuvântul de foc pe care-l conține - sau dacă, dimpotrivă, vom găsi că o știință serioasă, aplicată, pozitivă este necesară. II. Centrul și marginea. Așa cum se petrec lucrurile astăzi, de câțiva ani buni eminescologia se derulează la zile fixe prin județe. Mai exact, prin județele cu pretenții culturale ale țării, adică, de regulă, acelea în care există filiale ale Uniunii Scriitorilor. Am participat la câteva asemenea petreceri ale lui Mihai Eminescu peste ani (al
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
în dungi de la pupitrele de comandă, ci cu românii oameni, cei care au mintea în inimă și sufletul în creier. III.Eminescu și Bizanțul. Cel mai greu lucru va fi, probabil, după această scanare magnifică a manuscriselor eminesciene, să redefinim eminescologia ca știință. În ce va consta această știință de acum înainte? Avem întreg câmpul scrisului la dispoziție, o adevărată horbotă de forme, cu posibilitatea pe care ne-o oferă calculatorul de a mări fiecare centimetru pătrat cât dorim putând, astfel
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
edita pe Eminescu, nu de a-l "descifra". Cine crede că acest covor de pagini colorate extensibile la infinit va crea "perpessici" în serie înseamnă că nu știe ce înseamnă a edita un corpus de texte. Cred, așadar, că viitorul eminescologiei ca știință nu poate consta în "descifrarea" milioanelor de șiruri scanate electronic. Nici un editor de texte nu se poate, de altfel, dispensa de contactul material cu textul. Ai nevoie să vezi hârtia, să-i constați granulația, grosimea, consistența. Trebuie, apoi
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
de așa-ziși savanți care-l comentau bășcălios pe Eminescu în caietele lui. Notații marginale de tipul "E nebun!", "Probă de insanitate mentală", "Prostii" etc. - lipsesc din caietele tipărite. Poziția editorului este firească: îl editează pe Eminescu, nu pe epigonii eminescologiei care și-au etalat scrisul alături de scrisul poetului. Aceste adaosuri sunt, însă, în textul de pe calculator, pe dischetele care însoțesc volumele. Se va face, probabil, un opis cu ele. De acord, numai că omul de știință poate avea opiniile lui
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
cineva cât a costat corabia care a transportat manuscrisele Iliadei (vreo 1400 la număr!) de la Bizanț la Veneția, cât au primit marinarii etc. Are fapta istorică preț material?! IV. Disolve et coagula. Această scanare, de azi, verifică, în fond, întreaga eminescologie de până acum, adică pune în paranteză, pentru un timp oarecare necesar sedimentării, edițiile Eminescu, opera poetului dacă nu în întregul ei, cel puțin în ceea ce înseamnă poezie (inclusiv teatrul, proza literară etc.) - și ridică întrebări de care se sperie
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
reale. Trebuie, pentru aceasta, să acceptăm - iată ce ne este foarte greu: să acceptăm! - că există o voință a autorului în privința publicării operei sale, și să încercăm să urmărim sensurile poeziilor după această voință. Parcă s-a instituit tiranic în eminescologie dogma după care opera sa poetică înseamnă un maldăr de cuvinte și idei pe care n-a avut răgazul să și le ducă la desăvârșirea propriu-zisă, pe care le-a lăsat într-o ladă devenită tezaur comun de diamante neșlefuite
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
fără Helmuth Frisch? - Nu se poate, drept pentru care lăsăm la o parte și acest capitol al cărții. Trecem la epistolierul eminescian, în care din nou este căutat omul profund sub faldurile scrisului, dar constatăm că iarăși relația autorului cu eminescologia este... „alterată". Dânsul citează de vreo 5-6 ori un pasaj dintr-o scrisoare a lui Eminescu din 1882 („Aștept telegramele Havas..."), spunând de tot atâtea ori că este adresată unei persoane necunoscute. Acea scrisoare fusese publicată fără adresant încă din
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
citează, însă, în cu totul alte contexte. Mai departe. Dl. Gheorghe Doca este, cred, singurul care mai afirmă că Eminescu a fost la Marea Neagră în 1881, când s-a demonstrat atât de limpede că anul este 1882. Se mai poate eminescologie fără D.Vatamaniuc?! - Nu se poate, drept pentru care trecem (nu înainte de a spune că autorul nu integrează ori relaționează scrisorile din anul 2000 în/cu cele cunoscute până atunci). Rămâne poezia, adică aproape jumătate din spațiul tipografic, domeniu unde
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
nu se dă în lături a lua în colimator pe însuși Eminescu, în postura-i, evident, cea mai ingrată, de epistolier în parteneriat cu Veronica Micle. Cum să nu fim de acord că nu o dată și nu de puține ori eminescologia "a căzut în delir, din exces de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur,de exaltare festivă, cu discernămîntul mereu amenințat de o supradoză letală de admirație, asumată ca sarcină și datină patriotică - de nu cumva
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
nu se dă în lături a lua în colimator pe însuși Eminescu, în postura-i, evident, cea mai ingrată, de epistolier în parteneriat cu Veronica Micle. Cum să nu fim de acord că nu o dată și nu de puține ori eminescologia "a căzut în delir, din exces de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur,de exaltare festivă, cu discernămîntul mereu amenințat de o supradoză letală de admirație, asumată ca sarcină și datină patriotică - de nu cumva
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
de stilistică îi datorează enorm. Criticul literar nu poate, însă, să nu remarce, în subtext, spaima lui Tudor Vianu de a mai face referiri la reperele filosofice și culturale cu ajutorul cărora a deschis, începând din 1930, un nou orizont în eminescologie. Clasificând categoriile lexicului eminescian sau analizând formele negației din opera poetului, Vianu fuge, de fapt, de Schopenhauer și Kant, de Hegel și Novalis, de Tieck și Oxenstierna... Apoi, esteticianul începe să preia, în conferințele și articolele omagiale, retorica și limbajul
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
monumentul» caragialian inter- și postbelic avea să-l reprezinte în ceaușism cartea lui Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, din 1983. Ea continuă să genereze benefic reacții și astăzi. Perechea binomului G. Călinescu - Ion Negoițescu în eminescologie” (pp. 20 - 21). Se ridică două întrebări elementare. Prima: din întreaga listă de contributori la bibliografia critică a lui I.L. Caragiale, chiar nici unul nu a elucidat, măcar intuitiv, în filonul său central, sufletul dramaturgului? Și a doua: oare însăși această
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
Steriade, Mihai Drăgan, Emil Manu, Augustin Z.N. Pop, Gheorghe Pop, Virgil Carianopol, Gheorghe Mihăilă, Gheorghe Eminescu, Dimitrie Păcurariu, Gabriel Țepelea, Mircea Zaciu, Florin Steriade, precum și cu Alf Lombard și Alain Guillermou, în care se discută sau rediscută probleme de eminescologie și istorie literară contemporană. Remarcabile, sub multiple aspecte, sunt și epistolele trimise istoricului și criticului literar Săluc Horvat (n. 1935), autorul celui mai valoros și complet Dicționar Eminescu 1, publicat în spațiul românesc. Lucrarea aceasta, întru totul esențială, este rodul
Gheorghe Bulgăr și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3142_a_4467]
-
cu adevarat de acel efect imediat și superficial asupra receptorului pe care il întâlnim la multe din operele recente. M-a convins din nou de acest adevăr recentă lucrare a unuia dintre adevărații enciclopediști români, George Popa1. Recentă lucrare de eminescologie a Profesorului George Popa, Luceafărul. Treptele spiritului hype rionic 2, are meritul de a readuce în discuție una dintre neprețuitele sale problematici, asupra căreia a stăruit vreme de-o viață, operă emines ciană, cea care conferă literaturii române multiple perspective
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și peste hotare, personalitatea auto rului „Luceafărului” în viziunea marilor scriitori români (Arghezi, Bacovia, Blaga, Cioran, Eliade, Goga, E. Ionescu, Hasdeu, Camil Petrescu, Rebreanu, Sorescu, Sadoveanu, Nichita, Vieru), omagiile lirice, dar și studii obiective, pertinente consacrate antieminescianismului și detractorilor săi. Eminescologia, constituită istoric, „cu creșteri și descreșteri sinusoidale” este analizată ca fenomen estetic și social, prin principalii săi exponenți (G. Anca, Ilie Bădescu, Anita Bhose, Gh. Bulgăr, I. Buzași, D. Caracostea, G. Călinescu, I. Chendi, Ciopraga, Cioran, Codreanu, Rosa del Conte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
din nou sub zodia derizoriului, a postulatului intraductibilității poeziei, în general, și acelei eminesciene, în special, cînd "climatul negativismului la modă" care coincide cu "jubilarea ignorantei" pare a se fi instalat comod în publicistica noastră și, mai ales, cînd teritoriul eminescologiei, ca atîtea altele, din păcate, se lasă dacă nu stăpînit, cel puțin vremelnic gestionat de tot felul de oameni care par a fi făcut școala la fără frecvență și care, în mod cert, au lipsit de la întîlnirea cu opera lui
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
informații, cele mai multe inedite sau puțin cunoscute de nespecialiști. Avem în vedere subiecte de mare interes științific și satisfacție spirituală pentru orice român care vibrează la rezonanța universală a creației eminesciene, precum: Odiseea receptării operei eminesciene în plan național, Receptarea universală, Eminescologia, Eminescologi, Eseiști și Traducători. Totodată, distinsul autor al „Dicționarului Enciclopedic Mihai Eminescu” ne prezintă subiecte și teme mai puțin îmbucurătoare pentru Conștiința națională și anume: Antieminescialismul, Detractorii săi și altele, care pun în relief faptul că nici acest strălucit Creator
MIHAI EMINESCU-DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE MIHAI CIMPOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364363_a_365692]
-
Ymeri, Mariana Zavati-Gardner s. a.), Proza (unde se disting colaboratorii: Vasile Buruiana, Ovidiu Creangă, Corneliu Florea, Sergiu-Marian Găbureac, Corneliu Leu, Florin Oprea-Sălceanu, G. Rocă, Virgil Stan, Ion Untaru s. a.), Tradiții (cu articole-semnal-de-suflet-pelasg > valah consacrate folclorului literar din Dacia Nord-Dunăreană, istoriei dacoromâne, eminescologiei, patrologiei etc., ), Traduceri (cu alese tălmăciri în / din limbile planetei, datorate lui Eugen Dorcescu, Mircea M. Pop, Virginia Popescu, G. Rocă, Gh. Stroia s. a.), Vise (cu «Poveștile copilăriei», în 22 de articole, cu «Micii artiști ai copilăriei», cu «Poeziile cipilăriei
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
a murit în România din dragoste pentru opera eminesciană, a creat, de una singură, o punte de legătură între cultura română și cea indiană. Într-un interviu, Amita Bhose se întreba în ce categorie o va situa o istorie a eminescologiei române și străine ... În cea a exegeților români sau străini? Răspunsul ni l-a dat doamna Zoe Dumitrescu Bușulenga mai sus, în postfața cărții Eminescu și India, apărută la Editura „Cununi de stele” (2009, 2011). Cât despre Sergiu Al-George, acesta
DAN PURIC ŞI EDITURA „CUNUNI DE STELE” LA BOOKFEST 2012 de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361140_a_362469]
-
în cultura română. A deschis un unghi inedit de perspectivă comparatistă între spiritualitatea română și indiană, a stabilit amprentele filozofiei indiene în opera eminesciană, a stabilit textul Gramaticii sanscrite mici de Fr. Bopp tradus de poet și rămas în manuscris. Eminescologii momentului i-au recunoscut valoarea și au prețuit-o. Traducător, critic, exeget al textelor eminesciene și nu numai, Amita Bhose a rămas în memoria multora și ca profesor. În ciuda statutului de cursuri facultative, rezultatele erau uimitoare: traduceri din literatura indiană
CUVÂNT INAINTE LA MANUALUL DE LIMBĂ SANSCRITĂ de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361138_a_362467]