113 matches
-
din privazul său firesc și-l așezi în fața unei societăți care nu e oțelită prin frământările religioase, în care controversele filozofice găsesc puțin răsunet și vorbele credinței se rostesc fără pătrundere, fi-va oare și atunci un izvor puternic de emoțiuni sufletești? Nu; pentru că fiecare trăsătură măiastră, fiecare argument ascuțit se pierde în deșert, nu are pe cine să atingă, sau atinge fără să pricinuiască durerea ori compătimirea țintită. Un singur exemplu. Anglicana, am putea zice puritana Lea Henderson, rezistă asediilor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în 1870), doctor în drept din Berlin, a ridicat un pahar pentru prosperarea Institutului și în sănătatea tuturor profesorilor, iar d. Budnărescu, ca cel întîi pedagog în Institut, a închinat în sănătatea corpului pedagogic prin câteva cuvinte de o sinceră emoțiune. De aseminea d. Mihalcea (bacalaureu în 1873), student la universitatea din Iași, a esprimat, în numele camarazilor săi, recunoștința lor cătră Institut. Au mai vorbit și alți domni, foști elevi, ridicând deosebite pahare, între care d-nii Penescu, frații Filip și N.
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
deși desigur că ei numai dovezi de iubire nu ne-au dat niciodată. Ungurii n-au decât să se 'ntrebe pe cine-i urăsc ei ca să știe pe cine urâm și noi. Credem că asta-i destul de clar, deși, în emoțiunea noastră, n-am ajuns încă să facem hagialâc la mormântul lui Gul-Baba. Așadar biserica și școala, atâta cer românii din Austro-Ungaria pe sama lor, și prin aceasta și-au cerut păstrarea naționalității și nimic mai mult. În dejudecarea lucrurilor acestei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de discursuri patriotice și naționale, în cari se revela sentimentele aprinse și entuziasmul viu al vorbitorilor, cari nu puteau înăduși în sufletul lor nobila pornire a focului patriotic, pe lângă toată privegherea riguroasă a comisarului rânduit din partea guvernului. Cele mai mari emoțiuni au produs discursurile înfocate și adânc simțite ale d-lor Silași, prefect la seminariul gr. cat. din Viena, Sbiera, redactorul foiei Societății pentru cultura poporului român din Bucovina, Mureșanu, reprezentant din Transilvania și Procopeanu, preot din Dorna. Nu mai puțin
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dânsa iese din lumea comună, înfățoșindu-ne caractere, tipuri. O asemenea este hrană sufletească, căci ea ne arată pe noi înșine cu simțirile și patimile noastre, și, din felul desnodămîntului piesei, vedem consecințele patimilor noastre. Publicul la un asemenea spectacol simte emoțiunea care-l cuprinde, se interesează de soarta ficțiunilor de dinaintea ochilor săi. A produce emoțiune, trebuie să tindă autorul, actorul, muzicantul; căci emoțiunea este care mulțămește pe om, dânsa i ascute simțirea și-i perfecționează sufletul. Sălbatecul nu se emoționează de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ea ne arată pe noi înșine cu simțirile și patimile noastre, și, din felul desnodămîntului piesei, vedem consecințele patimilor noastre. Publicul la un asemenea spectacol simte emoțiunea care-l cuprinde, se interesează de soarta ficțiunilor de dinaintea ochilor săi. A produce emoțiune, trebuie să tindă autorul, actorul, muzicantul; căci emoțiunea este care mulțămește pe om, dânsa i ascute simțirea și-i perfecționează sufletul. Sălbatecul nu se emoționează de nimic. Dacă comedia arată defectele, drama înfățoșează vârtejul sufletului nostru. Drama va arăta ce
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și patimile noastre, și, din felul desnodămîntului piesei, vedem consecințele patimilor noastre. Publicul la un asemenea spectacol simte emoțiunea care-l cuprinde, se interesează de soarta ficțiunilor de dinaintea ochilor săi. A produce emoțiune, trebuie să tindă autorul, actorul, muzicantul; căci emoțiunea este care mulțămește pe om, dânsa i ascute simțirea și-i perfecționează sufletul. Sălbatecul nu se emoționează de nimic. Dacă comedia arată defectele, drama înfățoșează vârtejul sufletului nostru. Drama va arăta ce poate face pasiunea din noi; cum sub impulsiunea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
plină de simțire, și de poezie, o idilă cu un efect așa de puternic, plină de vrajă și totuși așa de naivă și de blajină încât captivează cu totul pe cititor și acesta nu poate să se sustragă unei puternice emoțiuni. Povestea despre Soare 66 și Evanghelia și despre iubirea lor nesuferită de oameni se poate pune alăturea cu cele mai însemnate creații poetice din literatura universală. Ea mișcă cu atât mai mult inimile, cu cât însăși Carmen Sylva spune în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mii de oameni. Corpul i-a fost înmormântat la biserica Mavrogheni de la șoseaua Kiseleff. S-au rostit, ca de obicei, numeroase cuvântări, iar marele B.P. Hasdeu a vorbit în numele presei. Discursul și l-a terminat astfel: „V-am obosit de emoțiune... nu!... am obosit de admirațiune! Un cuvânt și am terminat. Se zice că Mircea cel Mare se dusese după moarte să bată la poarta raiului. Îi iese înainte sfântul Petre. — Ce poftești, omule? întreabă cu asprime chelarul paradisului pe viteazul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de la începutul anului 1876 se cunoștea nu numai în cercurile diplomatice, dar și în publicitate că Rusia ne cerea Basarabia meridională și că, în schimb, ne oferea Dobrogea. Pe cât îmi aduc aminte, în țară această veste nu produsese aproape nici o emoțiune. Poporul român nu era încă copt ca să se conducă singur. Masele democratice nu luau încă parte la viața publică. Dreptul acesta îl avea atunci numai o restrânsă oligarhie. [diverse] În București exista o trupă de Operă franceză. Marți la 13
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aci spaima noastră care numai tari la elenică nu eram. Ei bine, când am văzut pe Francudi pe catedră, am dat zor să-mi termin compoziția și am încheiat-o cu acest period: „În sfârșit cea mai puternică dintre toate emoțiunile a fost aceea că de unde mă așteptam să am examinator de elenă pe dl. Demarat, m-am pomenit cu dl. Francudi“. Și cel dintâi am dus coala de hârtie supraveghetorului. Neavând ce face și voind să și dea seama despre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un raport, cunoscutul general rus Ed. Totleben se pronunța elogios la adresa armatei române: „a cărei comportare, indiferent de grad, de la general și până la soldat, a fost mai presus de orice laudă“ (Ciachir, Independența, p. 217). anul 1877 373 În București, emoțiunea este culminantă. Cele dintâi știri asupra bătăliei de la 30 august sosesc. Se află că regimentul 13 de dorobanți (curcanii, cum îi botezase soldații din celelalte arme, fiindcă purtau la căciuli pene de curcan) din județul Vaslui a fost glorios 113
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din mesagiu în care se vorbea despre vitejia armatei române și reînvierea vechilor virtuți ale neamului, este podidit de lacrămi. Nemaiputând continua trece mesagiul lui Kogălniceanu care, după câteva rânduri, este silit să se oprească la rândul său înecat de emoțiune. Citirea mesagiului este sfârșită de Gheorghe Chițu, ministrul Instrucțiunii.32 (Id., ibid.) 32. Corpurile legiuitoare s-au deschis în 1877, ca în fiecare an, în sesiune ordinară la 15/27 noiembrie; mesajul șefului statului, alcătuit probabil de M. Kogălniceanu, cuprindea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vede cu surprindere o grămadă de moloz pe scânduri. Ridică capul și mai vede o gaură în tavan. După aceea constată că Cloșca cu pui a dispărut din galantarul ei. Când vestea se răspândi în București își poate închipui oricine emoțiunea generală. Peste câteva zile poliția descoperi pe autorul îndrăznețului, dar, mai cu seamă, al fantasticului furt. Autorul era un tânăr, anume Pantazescu, o fire de visător anormal, un artist în felul său, care și-a pus în cap să fure
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai spunem, curată „democrație”! Pentru alegerea comisiei de numărare și validare a voturilor, se procedează asemenea. În sfârșit, cu unanimitate de voturi este ales tov. Turtea (Țurlea???) Vasile pe postul de secretar, bun prilej de a asigura asistența copleșită de emoțiune, că va face totul! Tov. Tomescu cere noului secretar și noului birou „... să fie vigilent”. Împotriva cui, n-am înțeles, dar, vorba ceea (parafrazată): „ședințele lungi și dese/ cheia marilor succese!”. f. Haideți și pe la „întovărășirea” Miclești, „d’agi tova
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a licări ; în latină crepusculum de la creperus = obscur, ambiguu. În acel vers citat și comentat de Negoițescu : „De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și ”, în care comentatorul vede lirismul plutonic eminescian, nu e vorba de plâns ca efect al unei emoțiuni depresive individuale, ci de un plâns cosmic, cu sensul resorbției în sine a Creațiunii, în ultimă esență a Erosului originar („L’Amor che move il sole e l’altre stelle”) sau a acelui Logos spermatikos din cosmogonia gnostică. E totuși
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vadă lucrurile ca artist, ci ca om, ca om sociabil și binevoitor, căci altfel meșteșugul ucigând în el sentimentul, ia operei viața, care este fondul solid al oricărei frumuseți. Cel mai înalt ideal al artei este de a produce o emoțiune estetică de un caracter social. Poezia e cel mai frumos dintre visuri. Ea este ca o cărare strălucită care pare că se lungește pe mare când Sirius răsare, dâră lăptoasă de lumină care stă nemișcată pe tremurul valurilor și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
52 Rom. 43 Germ. 40 Repeziciunea trenurilor 1835 25 km pe oră 1850 40 -" 1893 58 -" 1905 103 -" Din nenorocire, și războiul e o artă adică arta funestă a uciderii și distrugerii. Meșteșug de a ațâța în sufletul semenilor tăi emoțiuni diverse și sentimentul frumosului. Arta: încarnația idealului (Toussenel) frumuseță concentrată (Taine). e în om ceeace e în Dumnezeu puterea de a crea (Lamennais) Arta e incarnația spiritului în lumea materială. ideal sensibilizat. Arta: omul plus natura. a da idealului toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sulf de 25, ape termale. S-au făcut acum foraje la 2000 m. adâncime, de unde vine o apă de +40. Marți 1 Iunie, Soci. Ne așezăm într-un hotel în fața mării. 5.VI. D-rul Alexand. Dimitrievici, sibirian, care vorbește cu emoțiune de patria sa îndepărtată; Vrăcița Tamara Pavlovna, de loc din Soci. Vraci Vladimir Maximovici, pescar cu care am ieșit la pescuit. Olga ........ de la frumoasa grădină botanică subtropicală, ca și grădina ei de simpatică. Soci e un colț surprinzător de lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
generis și bine-nțeles că sarcina vânzării lor fusese Încredințată tot polițiștilor locali. Pe 30 aprilie 1878, sărmanul comisar Pașcanu, șeful Despărțirii I-a, compusese cu lacrimile grele ale neputinței adresa nr.498 În care scrisese cu mâna tremurând de emoțiune și obidă: „Dupe toate stăruințele depuse până astăzi, nu am putu vinde nici unul din biletele primite cu ordinul Dvs. nr.(...) ast fel dar În anexă cu aceasta cu respectu vi le Înapoescu În număr de douăzeci și 5”. Mult mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
comisiei electorale a BPD” a făcut un apel călduros la populația evreiască pe care ar fi vrut-o prezentă „...În unanimitate” la votarea din 19 noiembrie. Uimiți de audiența Înregistrată, șefii CDE-ului au distribuit populațiunii evreiești copleșite de adânci emoțiuni, „...50 broșuri cu <<Pogromul de la Kilce>> de A.D. Vaida; 25 de ziare Unirea și 15 reviste <<IKUF>>”. Ca să nu se răcească ecourile ședinței din 1 septembrie 1946, boșii și-au frecat bucuroși mâinile și au lansat asistenței invitația participării
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
M. Gaster, Pompiliu Eliade, G. Alexici, Heinrich Morf ș.a. în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. În opinia lui Ș., pentru a fi cunoscută de străini, literatura română trebuie mai întâi tradusă. „Emoțiunea estetică” (Titu Maiorescu), pe care „bătrâna Europă” a trăit-o la aflarea veștii că românii au literatură, nu poate fi menținută numai prin antologiile încropite din când în când de la Unirea Principatelor încoace. Rolul istoricului literar e considerat simplu, modest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
era următoarea: trebuia asasinat Fleva. Pentru executarea hotărârii fusese postat într-unul din turnurile Mitropoliei sergentul major de gardiști, anume Silaghi. Dar Silaghi trase mai jos în clipa când văzu pe Fleva și greși lovitura la o distanță foarte scurtă. Emoțiunea îi tremurase brațul. În Cameră, agitația a cuprins pe toată lumea. Membrii Parchetului, prefectul poliției, comandantul pieței fură chemați grabnic. Mulți din deputații opoziției veniseră înarmați cu revolvere, spre a se apăra în caz că vor fi atacați de bătăuși. Faptul e cunoscut
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pagină a volumului precedent: "De ce nu merg românii noștri mai des să viziteze acele locuri (Ceahlău n.n. I.D.) neasemănate, să-și deschidă inima la frumusețile lor, să aspire acolo, în auzul doinelor, dragostea de țară, căci nicăierea nu vor găsi emoțiuni mai curate care să le miște sufletul!" Cu tristețe, constatăm că pentru generația tânără de azi o asemenea întrebare retorică trezește râsul, indiferența sau taxarea de "nostalgic"! Cititorul de bună-credință, indiferent de percepție și gust, poate aprecia în mod justificat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe ceara fierbinte pentru a nu se mai șterge. Am ajuns aproape la capătul cărărei. Când mă uit îndărăpt la calea ce am străbătut și la atâta amar de vreme rămasă în urmă, ruptă din existența mea, simt o tainică emoțiune văzând marea prefacere ce a luat țara în acest răstimp. În cincizeci de ani, ce par mulți în viața unui om, dar cari nu sunt decât un fulger sclipitor în viața unui popor, toate s-au schimbat din temelie. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]