64 matches
-
apodictică a principiiilor geometrice și posibilitatea construcțiilor ei apriorice. Dacă această reprezentație a spațiului ar fi a posteriori câștigată, care ar fi luată din experiența generală exterioară, atunci primele principie ale determinărei matematice n-ar fi nimic decât percepție, observare, empirie. Deci ar avea toată cazualitatea întîmplătoare ale percepției și nici ar fi necesar ca-ntre două puncte să fie numai o linie dreaptă, ci numai experiența ne-ar arăta-o aceasta întotdeauna. Ceea însă ce-i împrumutat de la experiență nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
moment dat, că numai dacă ai simțul realității poți imagina ceva plauzibil. Prin această frază și mai ales prin termenul de „plauzibil” s-ar putea înțelege că exclud din planul legitim al imaginației tot ce iese din obișnuit și din empiria cea mai comună. Adică fantasticul, fabulosul, metamorfozele simbolice în plan existențial, misteriosul și straniul, nu și-ar găsi locul în marea literatură dacă idiosincrasiile unora de tipul meu ar avea trecere. Noroc că în fapt și l-au găsit de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
împrejurări, Z. disociază între eul empiric și cel supraempiric sau, altfel spus, între eul social și cel profund. Numai primul, care s-a numit personalitate, este condiționat istoric și se poate explica, pe când celălalt strat al conștiinței, insondabil, autonom, scapă empiriei și nu se supune socialului (Valori umane). Acesta din urmă, definit de eseist ca „moment adânc al eului primordial și autonom”, ar fermeca în chip deosebit „atenția omului actual”, mare prețuitor al „complicațiilor ființei adânci”. Discuția continuă pe schema opoziției
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
conțină adevăruri indubitabile („Tot ce este folositor este bun și moral. Banii sunt folositori. Banii constituie bunul suprem” etc.). La fel de indubitabile păreau raționamentele pragmatismului teoretizat de William James. Impresia că adevărul și experiența sunt interșanjabile permitea o mitologie fabuloasă a empiriei, care s-a transformat curând în religie. Este religia care i-a unit pe americani într-o țară, ba chiar într-o națiune alcătuită din cetățeni proveniți din toate neamurile și rasele pestriței lumi terestre. Religia pragmatică și-a creat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
veșnic gravidă” (Teze despre zilele faste). Plasarea abstracțiunilor în proximitatea rău famată a organicului („Fragilitatea Martei - un exces de adrenalină/ luciditatea - cianura dintr-o vișină crudă”), laolaltă cu suspendarea barierelor de protecție sintactică, generează o corupere iremediabilă a conceptului de către empirie, marcând totodată existența unui rest ce continuă să se sustragă eforturilor cognitive. Însă de aici nu rezultă, ca în atâtea alte cazuri, o fetișizare a psihicului sau a senzorilor, căci același tratament necruțător i se aplică și eului liric („Marta
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
nu se distingea clar între simple generalizări inductive și legile propriu-zise ale științei matematice a naturii, cum este legea gravitației. Fizicienii matematicieni din generația lui Kant aveau deja o conștiință clară a distincției dintre știința teoretică a naturii și simpla empirie. În acest sens merită să fie amintite unele reflecții ale lui Jean Le Rond d’Alembert. În scrierea sa Essai sur les éléments de la philosophie ou sur les principes des conaissances humaines; avec les eclaircissments, d’Alembert a subliniat că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
raportare la datele observației și experimentului. Deși s-a detașat de raționalismul excesiv al vechii filosofii a naturii, Kant a rămas atașat unui raționalism mai moderat, care se exprimă în convingerea că demnitatea superioară a științei, care o ridică deasupra empiriei, rezidă in caracterul a priori al principiilor ei, precum și în certitudinea apodictică a legilor ei fundamentale. Ceea ce dovedește că influența acelei tradiții wolffiene în care s-a format filosoful a supraviețuit, chiar dacă într-o formă mai atenuată, reorientării critice a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu în calitate de școlar, căruia îi poate spune ce vrea, ci de judecător în exercițiul funcțiunii, care constrânge martorii să răspundă la întrebările pe care el le pune.”11 Poziția lui Kant pare să fie clară. Ceea ce distinge știința de simpla empirie este integrarea corelațiilor desprinse prin observarea faptelor într-un sistem. Sistemul însuși este rezultatul intervenției, pe paliere succesive, a principiilor constitutive ale intelectului și a ideilor transcendentale ale rațiunii. O știință despre natură, ca sistem al legilor naturii, va putea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
perioadă de timp: astfel, după paradigma pozitivismului comtian, au urmat cele ale pozitivismului logic carnapian, wittgensteinian și popperian, paradigme care au consolidat statutul cunoașterii științifice, substituind falsificarea cu verificarea empirică drept criteriu de demarcație. S-a conturat o interacțiune între empirie și episteme sau între acțiune și reflecție care conținea diversitatea disciplinelor prin care se organiza cunoașterea: nu numai prin determinarea a priori a unui obiect pozitiv și a unei metode deductive, ci și prin identificarea de forme și stiluri în
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
din Oedip Rege are prea puțin de-a face cu frecvența statistică și cu normalitatea - dacă nu cumva am interpreta-o pe aceasta din urmă în spirit freudian ca normalitate fantasmatică -, dar aceasta ne-ar purta mult prea departe de empiria realsimilului 1. Dacă întâmplările prezentate de autorii tragici se înscriu mai curând în sfera excepționalului decât în aceea a normalității, atunci ï?á ?ăåßôï (l’accadibile, „întâmplabilul”, în terminologia lui Bottiroli) este fără doar și poate posibilul în totalitate, de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
World Restored, Boston: Houghton Mifflin. Kivi, Risto (1996) The Balance of Power: An Imaginary Equilibrium, Budapest: The Central European University, MA Thesis. Knorr, Klaus (1973) Power and Wealth: The Political Economy of International Power, London: Macmillan. Kohler-Koch, Beate (1989) 'Zur Empirie und Theorie internationaler Regime', in Beate Kohler-Koch (ed.) Regime in den internationalen Beziehungen, Baden-Baden: Nomos, pp. 17-88. Koslowski, Roy and Friedrich V. Kratochwil (1994) 'Understanding change in international politics: the Soviet empire's demise and the international system', International Organization
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Mathesis universalis s-a scindat în științe particulare autonome, care din ambiția autojustificării, au căutat să-și creeze, fiecare în parte, propria-i epistemologie. Declinul modelului metafizicii generale a favorizat elaborarea filozofiilor diverselor științe. Scientismul a impus o alunecare spre empirie, fără a impune pretenții axiologice cu putere de generalizare, ci doar, cel mult, de interes "local", menite a îndreptăți o serie de fundamentări teoretice particulare. În aceste condiții, progresul științific a fost dublat de o de-dogmatizare a gândirii și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
drept rezultat abandonarea unui ideal major: deplina inteligibilitate a faptelor istorice interpretate prin grila raționalismului hegelian. Dacă există o rațiune în istorie, aceasta e imanentă, iar noi urmează s-o descoperim, astfel încât demersul nostru cognitiv trebuie să parcurgă drumul de la empirie spre teorie. O istoricizare a conștiinței a condus la o istoricizare a istoriei și a omului care n-a mai reflectat doar asupra faptelor istorice, ci și asupra lui însuși, înțelegându-se pe sine ca fapt istoric, ca ființă prinsă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înfățișează doar "faptele unui conținut", ci și "felul în care conținutul însuși aparține științei filozofiei". Prin aceasta, însăși istoria filozofiei capătă un statut științific, devenind "chiar știință a filozofiei". (Remarcăm că Hegel admite din capul locului deja amintita identitate dintre empirie și Logos, ceea ce trimite la transcendența Ideii hegeliene, aspect asupra căruia vom reveni imediat.) În al doilea rând, trebuie să delimităm mai atent conceptul de filozofie, pentru a vedea care dintre nenumăratele și foarte diversele manifestări spirituale din istorie merită
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
credem că și preconceptele hegeliene au propria lor istorie numai că în lucrările de istorie a filozofiei și de filozofie a istoriei Hegel ignoră istoria preconceptelor, sare peste etapa formării lor în conștiința individuală, prezentându-ne direct descinderea Logosului în empirie. Însă dincolo de această presupoziție (a noastră, de astă dată), diferența rămâne și este evidentă: deși ambii gânditori folosesc o metodă istoristă, Hegel așa cum am arătat, de altfel o aplică într-un sens transcendent, recurgând la o cale logică (imanența este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe cele două. Empiricul este dependent de materialul lui [...], în timp ce aprioricul pornește de la legitatea imanentă a actelor de gândire" și "elaborează concepte pe baza purei activități lăuntrice de construcție". De aceea concluzionează autorul -, "poziția epistemologică fecundă rezidă numai în îmbinarea empiriei cu munca de concepție. Aceasta poate fi numită, odată cu Kant, tipul critic."119 În legătură cu poziția lui Dilthey în această privință, Husserl după ce se întreabă cum ar putea depăși scepticismul "o analiză atât de instructivă asupra structurii și tipologiei unei Weltanschauung
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
estetică revelă o organicitate impresionantă în pofida dimensiunilor și a absenței unei concluzii -, asigurată, în primul rînd, de viziunea generală, unitară, a autorului. Fie că abordează "hedonismul estetic", "fericirea cunoașterii", "noul", "dezestetizarea artei", "urîtul", fie că se focalizează pe opusul lor, "empiria artei", "dialectica funcționalismu lui", "tradiția", "autonomia artistică", "noțiunea de frumos", Adorno refuză, măcar într-o etapă inițială, partipris-ul ideologic, explorînd, cu obiectivitate de arhivar, tot "deter minismul" așa-zicînd "metodologic" al problemei, după care se avîntă în considerații cu caracter mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
însă din reevaluarea acestei legitimități: nu mai este vorba de o legitimitate a obiectului/sursei, ci a ordinii cunoașterii înseși: „Erfahrung ist die einheitliche und konti nuierliche Mannigfaltigkeit der Erkenntnis“. Experiența veri tabilă (echte Erfahrung) nu se mai definește ca empirie, în relație cu rolul transcendental al categoriilor, ci ca modalitate în care realitatea este „dată“, în integralitatea ei, împreună și prin principiul ei originar. Odată ce suprasensibilul ajunge, în calitate de concept primar, să determine totalitatea și continuitatea cunoașterii, faptul de „a cunoaște
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
educă privirea și o ademenește în lumea care se dezvăluie pe negativ: „Sie [die unmittelbare Beobachtung des Autors] ist bestimmt eine sehr vorurteilslose, ja kühne, zugleich aber auch zarte gewesen, nämlich im Sinn des Goethischen Wortes: Es gibt eine zarte Empirie, die sich mit dem Gegenstand innigst identisch macht und dadurch zur eigentlichen Theorie wird.“ August Sander, fotograful despre care vorbește Benjamin, îi con feră fotografiei o valoare documentară, ajungând să descrie ti puri umane, în maniera pe care Benjamin o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
tezaurizate în memoria afectivă. Să fim înțeleși: oricât ne-ar lua ochii, natura rămâne doar un banal simbol în care se oglindesc eternele prototipuri. În aceste condiții, încercarea de a prinde ceva pe retină devine zadarnică vânare de vânt. Pura empirie se destramă în valuri de iluzie 23. Așa, o vagă senzație auditivă ("Marea geme"), care promitea mult, nu se mai amplifică muzical, cum era de așteptat, până la presimțirea terifiantului zgomot de uragan, estompându-se în schimb în nefericite falduri retorice
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Animalele. În cadrul de conștiință a animalelor, se dezvoltă încă c-o regularitate mai oarbă și mai spontanee. Pretutindene unde este v-o receptivitate animală. Unde este simțire și închipuire. Logica*. Hume a redus tot la asociațiunea de idei. Cauzalitate subiectivă. Empiria noastră ni dă noțiuni anumite în legătură anumită - astfel o așteptăm întotdeauna. Cauzalitatea joacă în asociațiune o rolă. Sunt idei apriorice a asociațiunii. Sunt schemate. Kant le-a luat în privire. De es. consecuțiunea în timp. În tot cursul este
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
efemer ale vieții literare, la ceea ce s-a numit doctrinar "mutația valorilor estetice", însă cu o privire "bătrînească" ce pare a se situa deasupra teoriilor, o privire venind mai din trecut și pe care actualitatea pare a o certifica. O empirie sieși suficientă se pronunță în remarcile d-sale care, ocolind speculațiile savante, se adresează bunului simț. "Oameni mici și oameni mari ... Dumnezeu știe cine și cum îi măsoară, cîtă vreme dimensiunea lor diferă de la o zi la alta". Sau: "Mai
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
este circumscrisă unui domeniu relativ bine conturat; în plus, ea se configurează și reconfigurează în funcție de dinamica permanentă a fenomenului pe care îl analizează. Leninismul, așa cum am văzut, asaltează permanent realitatea, neînțelegând, ba chiar condamnând reexaminarea ideilor sale fondatoare în lumina empiriei, iar știința pe care o propune este una exhaustivă, care poate explica absolut totul. Adică nimic, până la urmă (vezi Besançon: 1992). Leninismul romantic, ca orice tip de leninism, își justifica dezideratul industrializării în termeni "științifici". "Societatea socialistă multilateral dezvoltată" ar
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
457 Eugen Barbu, Caietele principelui, Editura Dacia, 1972. 458 Louis Claude de Saint-Martin (1743-1803). 459 Arnd and Astrid Hollweg, Biblischer Glaube und neuzeitliches Bewusstsein: aufgezeigt und enfaltet am Leitfaden der Wochensprüche des Kirchenjahres, Wien, 1999. 460 A. Hollweg, Theologie und Empirie, Stuttgart, 1976. 461 John Hick, God Has Many Names, 1982. 462 Claude Debussy 463 Edgar Cayce, Muzicoterapie, 1994. 464 Liviu Pendefunda, Acta Neurologica Moldavica, 15, 42, 2007. 465 R. Taylor, Noise, Penguin Book, 1970. 466 Masuru Emotu, The Hidden Messages
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Fayard. ------ (2002a), Democracies and the Populist Challenge, Basingstoke: Palgrave. ------ (2002b), "The Constitutive Ambiguity of Populism", în Y. Mény și Y. Surel (eds.), Democracies and the Populist Challenge, Basingstoke: Palgrave, 1-21. Merkel, W., (2010), Systemtransformation. Eine Einführung in die Theorie und Empirie der Transformationsforschung, Wiesbaden: VS Verlag. Merlingen, M., C. Mudde și U. Sedelmeier, (2001), "The Right and the Righteous? European Norms, Domestic Politics and the Sanctions against Austria", în Journal of Common Market Studies 39(1): 59-77. Meyer, T., (2006), "Populismus
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]