310 matches
-
oricăror macho adevărați, nouă ne plac femeile mai mult decît retoric"), ci și un indice al "putinței" în genere, în speță al actului creator: "De-un fir de păr de-al lor depinde opera noastră,/ Opera Magna". Spre deosebire de Mihail Gălățanu, emulul d-sale, Ioan Es. Pop, face figura unui însingurat, a unui circumspect. Filonul rural al naturii poetului îi dictează configurarea unui spațiu închis, al unei ficțiuni delimitate, inhibante, proiecție sempiternă a mediului ancestral. La antipodul revărsării mapamondice, naționale sau numai
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
vino peste mine, spune-mi cele cîteva cuvinte pe care numai tu le cunoști și scapă-mă de-o înfrîngere. Marele Idiot stă la pîndă, își ascute dinții de frunțile noastre de abanos, își umple fălcile cu cianură. Don Quijote are emuli pe potrivă, doar în grotesc și ridicol. Vino, duh al seninătății, încolăcește-te ca un vîrcolac de lumină peste tîmplele mele și-nvață-mă cum să-mi ucid gîndurile fără scrîșnire. Dansul Ziua de astăzi o rezervăm dansului prin ploaie
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
mari pornesc a cerne De-ai zice că în ceruri se bat sfinții cu perne. De la Caleidoscopul lui A. Mirea la poezia lui Topîrceanu nu era decît un pas, cel din urmă declarîndu-se el însuși, în Răspunsul micilor funcționari, un emul al cuplului Anghel-Iosif: Voi atingeți culmea, noi suntem în mers". Un referat despre parodiile lui Topîrceanu va deveni nucleul lucrării de diplomă a lui Cazimir: Despre arta parodiei în literatura română, susținută în iunie 1955. Conducătorul științific al tezei, Ov.
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
ei. Eroarea este aceea de a vedea în lumea comunistă o lume a forțelor în echilibru, o lume bună, într-un progresiv meliorism. Autorități literare, ca aceea a lui G. Călinescu, au aderat la această mistificare sociologică, atrăgând nu puțini emuli. V. Duda, într-un articol (Implicarea personajului, în "România literară", 31/1976), scris la cerere sau nu, îl citează pe G. Călinescu nu o singură dată, ci de trei ori. Reproduc doar cel de-al treilea citat din Călinescu, marxist
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
alte încleștări de opinie, relativ dure. Însă astăzi, pusă sub lupa obiectivării detașate, relația lor rămîne una pur conjuncturală, căci este greu să nu vezi, chiar și printre rîndurile discursului de recepție la Academie Din estetica poeziei populare ( 1913) pe emulul maiorescian. "Mi-e dor de el ca de o patrie" avea să mărturisească "țăranul țîfnos" Delavrancea într-o scrisoare în care face apologia lui "Titus Livius Maiorescu". Fără a scădea înaltul nivel apreciativ, criticul îl numește, la rîndu-i, pe venerabilul
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
din fresca amintită adineaori a lui Rafael, Școala din Atena. Deget înălțat spre boltă, spre cer, spre ordinea divină a ideilor? Interpretările sunt numeroase, dar acestea le-am descoperit mai curând din lecturile și din meditațiile mele. Căci profesorul, fidel emul al unui pozitivism riguros, puțin amator de interpretări ale semnificațiilor, prefera să rămână ferm pe solul solid al faptelor materiale, neavând încredere decât în percepții. Dar ceea ce spunea el despre acel deget, ca centru perspectivic al tabloului, către care se
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
nu pierde totuși prilejul așteptat de a-i citi un poem Ťimpregnat de Jocul său secundť. Versurile n-au fost, se pare, foarte gustate de bătrînul matematician, încîntat totuși să descopere, în vremurile de prigoană a poeziei sale, un june emul atît de conectat la "modul intelectual al lirei". Maestrul îi subliniază cîteva versuri, îi îndreaptă unele cuvinte și-i lasă pe manuscris numărul de telefon, semnîndu-se Dan Barbilian. înainte de a se retrage, Ion Barbu îi dă lui Nichita Stănescu celebrul
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
fel, dar nu au curajul să spună lucrurilor pe nume, să-și asume această responsabilitate majoră de a atenționa cetățenii, fie și sub haina unui naționalism manifest. „Omagiu dacologiei” - o altă poezie manifest pentru căutarea rădăcinilor neamului: „Sprijiniți dacologia și emulii ei destoinici / Care cată adevărul în hrisoave și în cronici / Despre dacii care pus-au omenirii temelia / Când nu existau popoare care să-și cunoască glia! Nu vă temeți să cunoașteți cine și de când am fost / Numai cunoscând trecutul putem
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
la volumul antologic din 1938. în general, în Istorie Călinescu își va reteza elanurile literare și va scoborî nivelul judecăților. Totuși fondul judecăților nu se schimbă, doar, uneori expresia. în cronicile din anii ^30, Hortensia Papadat-Bengescu e văzută ca "un emul al lui d^Annunzio", preocupată nu de psihologie, ci de "surda înfiorare a cărnii", ceea ce face din Bătrînul o "dramă fiziologică". Societatea din Fecioarele despletite se situează la un nivel de educație superior celui sufletesc. Ca tot cronicarul, G. Călinescu
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
dintre Arghezi și Blaga. Raporturi a căror diagramă este cea a jocului de leale recunoașteri reciproce, dar și de explicabile, la urma urmei, orgolii concurențiale, potrivit dictonului "două săbii nu încap într-o singură teacă". Inițial, aprecierea lui Blaga acordată emulului său capătă o caldă tonalitate în articolul Literatura română postbelică, apărut în Der Kleine Bund din 12 mai 1929, diriguit de scriitorul elvețian Hugo Marti cu care autorul Poemelor lumii a legat o strînsă prietenie. Blaga prețuia, din rîndul generației
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
puțină lume știe că Mircea Muthu este și poet), iar cealaltă de istorie și critică literară transilvană. Se întregește aici o rotunjime a creației demnă de maturitatea vârstei creatoare senioriale, pe care autorul și-o poartă cu alura tinereții. Elevii, emulii și prietenii i-au închinat și un volum omagial - Mircea Muthu în orizontul sintezei (coord. Iulian Boldea; Editura Arhipelag XXI, Târgu-Mureș), așadar avem trei cărți legate de o singură personalitate. Scriitorul ne aduce înaintea ochilor o Transilvanie sui-generis, cu toată
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
volumul al doilea al ediției, care cuprinde perioada 1915-1918, este de recomandat urgent istoricilor. Kirileanu nu este un scriitor de ficțiune și nici un spirit înclinat către modernitatea care, la 1900, se instalase deja în cultura română, prin simbolism, prin pictura emulilor impresioniștilor francezi și prin Art Nouveau. Cel care ni se confesează în pagină trece - păstrându-și toate rezervele - de la Maiorescu la Iorga, este interesat de culegerea de folclor și de însemnările pe cărțile vechi, fiind mereu preocupat de emanciparea țăranilor
G.T. Kirileanu par lui-même by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2831_a_4156]
-
conștient de către autor, si anume acela că ideile scriitorilor și gînditorilor cu pricina au marcat destinul istoric, politic, social și moral al omenirii într-o mai mică măsură decît temperamentele și comportamentele lor. Paradox cu atît mai uimitor, cu cît emulii, epigonii sau adversarii acestor intelectuali s-au preocupat mult mai insistent de ideile lor, promovîndu-le sau contestîndu-le, și uneori încercînd să le aplice în realitate, decît de carentele lor de etică, sau de omeneștile lor slăbiciuni. Destule dintre acestea din
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17689_a_19014]
-
și libertate, au fost de obicei distorsionate, pînă la a deveni contrariul lor, uneori în modul cel mai periculos cu putință. Cazul rousseauismului ori al tolstoianismului este, în această privință, instructiv. Distorsiunea n-a survenit doar în postumitate, prin contribuția emulilor; adesea sîmburele de răstălmăcire se găsește în chiar gîndirea originară, la Brecht sau la Sartre. O carte profund pesimista și care dă de gîndit.
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17689_a_19014]
-
Libros, Ion Lugosianu, Alfred Mosoiu, Ion Pillat. Documentul care ar putea părea o joacă "de-a Academia" și "de-a Antologia" atestă însă cu toată seriozitatea nevoia să imperioasa de a participa la viață literară românească și rolul său de emul pentru tinerii români, la Paris, interesați de poeme și unii dintre ei adevărați poeți. Poemele selectate aparțineau lui D. Anghel, Alice Călugăru, P. Cârna, Victor Eftimiu, Octavian Goga, St. O. Iosif, Ion Minulescu, Alfred Mosoiu, Oreste, Ștefan Petica, Cincinat Pavelescu
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
și să lupți spre a-ți asigura condițiile favorabile acestui lucru". Uneori această prietenie capătă ascuțișuri exclusiviste, traduse într-un soi de gelozie publicistica, iritat (că odinioară Maiorescu, cu gîndul la "trădarea" unor apropiați) de împrejurarea că mai tînărul sau emul a publicat cu anticipație, în "România literară", un text destinat "Dialog"ului, Nego îl mustra cu o asprime de moment, ce urma a fi absorbita în fluxul amicalei relații: "Mi s-a părut că e o adevarată trădare și a
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
și ieșind din imobilismul ei estetic." Viziunile de acest fel se succed în cascadă. După ce medicul ginecolog pune la cale, din plăcerea diabolica de a manevră oameni, căsătoria dintre Elisabeta și Horia (episod și el fals, scris parcă de un emul al lui Nicolae Breban, ceea ce Dan Stâncă nu este), urmașul Cantacuzinilor decade că persoana socială, dar cunoaște și un fel de resurecție spirituală, având revelații uimitoare. Printre altele, crescându-i ochi pe tot corpul, inclusiv pe tălpile picioarelor, el "vede
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
preexistau. În absența sa, atari elemente de specificitate neîmplinită probabil că s-ar fi risipit. Geniala-i vocație a făcut cu putință însumarea și transfigurarea lor, "mîntuirea" lor literară. Nu mai puțin, putem stabili, la nivelul cercetării filologice, stimuli dinspre emulii eminescieni către Eminescu însuși. Iată un moment fixat de G. Călinescu: "Foarte curioasă e legătura cu Bodnărescu, a cărui operă este eminesciană de sus pînă jos. Uneori pare a fi înrîurit pe acesta contactul oral cu Eminescu, alteori cel cărturăresc
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
care a trecut legea lui Ticu Dumitrescu. Scăpați de rușinea posibilă, foștii încep să vadă treptat o onoare în faptul că instituția pe care au servit-o, în secret, odinioară, se dovedește, citez: "la fel de puternică, azi ca și ieri, recondiționîndu-și emulii și adaptîndu-i vremurilor noi. În plus, aceștia au acum libertatea de a nu se mai ascunde, de a putea ieși la lumină, îmbrăcați în toate culorile politice. Parlamentarul, șeful de partid și primarul, chinuiți pînă mai ieri de secretul pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
înțeleagă virtuțile, au făcut prea puțin pentru verbalitate. În afară de M. Zamfir care a și introdus un concept nou, si anume cel de stilistica diacronica, alții n-au fost critici literări (mă refer la scoala Coteanu). Genette, Riffaterre n-au avut emuli la noi, ca J.P.Richard sau tematistii, mult mai des urmați. Paradoxul este că singurul exemplu de stilistica aplicată nu se referă la poezie (în care, totuși, marea generație interbelică a elogiat nesmintit puritatea verbală), ci la proza: Artă prozatorilor
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
a dat ironiei un surîs interior. Nu știu dacă surîsul nu existase deja, la omul cu posmagii, la cel cu ăîmi plăcu cum merseă, la Toma Alimos, si, pînă la un punct al poveștii, la Dănilă Prepeleac". De Luca Pitu emulul d-sale se apropie printr-o anecdotica universitară picanta, care presară hazul peste amănuntele terne, care pune în neaoșisme un ingredient cosmopolit: " Rămîn cîteva zile pentru un bacalaureat. Convocarea și lista, cu locul și sala, mi le-au trimis din
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
înduioșează, lovindu-ne slăbiciunile noastre, învăluindu-ne într-o atmosferă de simpatie"), istoriei literare revenindu-i misiunea de a le studia pe acelea, indiferente, din trecut, se înțelege ușor că între critică și istorie literară nu poate fi nici o punte. Emulii lui E. Lovinescu dintre războaie îi preiau idiosincraziile mutaționiste. "Istoria literară se ocupă de autorii trecutului mai mult sau mai putin îndepărtat", va scrie Ț. Vianu în 1962, adică într-o altă epoca făcînd să supraviețuiască distincția maestrului sau la
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
actualități" pe cît de defectuoase moralmente, pe atît de trebuitoare nădejdii de supraviețuire estetică: "Trec pe străzi cu o sabie deasupra capului./ În spatele meu istoria și aceasta clipă care i se adaugă./ În fața femeia în verde semănînd cu neliniștea mea/ emuli ai curajului mastodonți spînzurați prin bărăcile/ rîsului voluntar îngrijind rănile publice/ la etaj un bufon plîngînd în singurătate./ Trec pe străzi că un Cain cu mîinile/ însîngerate mut și orb că Dumnezeul acestui veac/ refuz toate măștile biletul dus-întors/ din
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
e ultima mea apariție televizată. Ultima mea, absolut ultima, apariție publică”. Ce-i mai rămâne de făcut marelui romancier este, spune tot el, să se obișnuiască a nu face nimic. Toți cititorii lui s-ar bucura dacă n-ar reuși. Emulii lui Tolkien Nu numai autorii de banale Fantasy continuă spiritul literaturii lui Tolkien, dar și francezul Frédéric Werst, autorul seriei Ward, ajunsă la volumul trei, și care conține atât o mitologie livrescă de tip mesopotamian, cât și o limbă pe
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]
-
doar în comentariile exclusiv binevoitoare (deși nu adulatoare) pe care le-a emis, "șterse" prin marea lor luminozitate, ci și în personajul pe care l-a construit, discret pînă la abulie, totalmente dezarmat, am putea zice oblomovian. Un personaj opus emulilor săi steliști, în primul rînd redundanței lui A.E. Baconski, mult diferit însă și de diplomația locvace a lui Aurel Rău, ca și de retractilitatea ironică, nu lipsită de-o anume morgă, a lui Aurel Gurghianu. Omul era mai curînd
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]