314 matches
-
datorează acțiunilor indivizilor și consecințelor neintenționate și intenționate ale acestor acțiuni. În opoziție cu el, conspiraționistul consideră că instituțiile rezultă dintr-un proiect conștient, iar colectivitățile sunt agenți conspiratori. Dacă Popper ar fi putut fi reticent la astfel de date, emulul său american Th. Kuhn sigur nu ar fi avut un predecesor. După cum vom arăta mai departe, Kuhn a susținut că istoria și hermeneutica interacționează strâns cu filosofia științei. Popper și-a propus să explice nașterea, menținerea și funcțiile sociale ale
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
brazde bătătorite, indicând direcțiile de deplasare ale vecinilor. Va rămâne una din enigmele vieții mele rostul potecuței ce se oprea exact în mijlocul spațiului verde. Un timp ce mă uitam, zilnic, de-a lungul blocului sperând în van să-mi descopăr emuli, am mai constatat un lucru: tot mai mulți locuitori de la alte scări veneau să-și petreacă timpul pe banca din fața micului petic de verdeață - lăsându-și, evident, inubliabilele urme ale trecerii prin zonă: capete de ață de la împletituri, cotoare de
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
precizează Ponta în scrisoarea deschisă. Liderul social-democrat menționează că, deși adoptarea acestor măsuri "s-ar fi impus mult mai devreme", încă din debutul crizei economice, ele sunt bine venite și acum. "Sunt bucuros să aflu că Guvernul condus de premierul Emul Boc a descoperit, chiar și după mai mult timp, dimensiunea socială a guvernării și o va îmbina cu abordarea cantitativă și contabilicească adoptată până acum", mai spune Ponta. El ține să remarce, "ca un semn de seriozitate și de garanție
Ponta îi scrie lui Franks că PSD va susţine toate măsurile cu caracter social anunţate de Guvern () [Corola-journal/Journalistic/47975_a_49300]
-
avînd un caracter de generalitate, celebra proclamație a lui Arghezi: Din mucigaiuri, bube și noroi,/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi". Meritul lui Liviu Georgescu consistă în curajul de-a relua filonul escatologic al poeziei noastre, părăsit prea adesea de emulii d-sale optzeciști, și de a-i infuza o energie personală de netăgăduit, o capacitate de a-l retrăi pe o amplă claviatură stăpînită cu virtuozitate, de la ritualul malefic al blestemului pînă la cel paradoxal opus, al plenitudinii "esteticii urîtului
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
provocat fiind de inexactitățile "Romînului". De aci se va vedea care e cel din urmă și cel mai mare act din viața d-lui prezident al Camerei și cum într-adevăr d-sa nu mai are alți egali, ci un emul slab în cucernicul Warszawski cel mult. [ 3 aprilie 1880] ["DEMISIUNEA TUTUROR MAGISTRAȚILOR... "] Demisiunea tuturor magistraților tribunalului Iași preocupă cu drept cuvânt opinia publică "Romînul" - cu acea rară lipsă de decență cu care amenința odinioară pe judecătorii însărcinați cu cercetarea actelor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Rea. Cioculescu a trecut, cu grație, pe lângă, dar investigația lui Theodor Codreanu țintește direct în miezul problemei, și din acest motiv, lectura cărții sale are un aer de ciudată prospețime și autenticitate. Să spicuim câteva din premisele autorului. Caragiale e emul al lui Eminescu, ca o consecință a "complementarității antitezelor"? Nimic mai plauzibil! Puterea de contaminare a geniului este irepresibilă, numai că, în contact cu ea, marile personalități precum Caragiale, caută un culoar paralel distinct, sau poate chiar contradictoriu. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și spiritualității române, dar și identificarea și condamnarea fenomenelor de substituție, de ocultare a identicului în favoarea simulacrelor și erzațurilor parazitare. Neabătut în convingerile unui naționalism "în marginile adevărului" de sorginte eminesciană, fără însă patetismele și vehemențele de limbaj ale unor emuli de circumstanță, atent la nuanțe, cu răbdare și cu o minuție de ascet, autorul deschide ușile pe care alții din frică? din lașitate? din oportunism? le ocolesc cu prudență ori le zidesc cu bolovanii falsurilor ideologice și ai poncifelor la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și nu îngenuncherea adversarului, terminată cu o "execuție"". În continuare propune un model de a polemiza opus celui practicat de intoleranții noii ideologii internaționale: "A nu polemiza cu ură, ci cu seninătatea minții, cu simpatie dacă nu cu dragoste pentru emul. Criteriul fundamental pentru intrarea în "luptă" trebuie să fie cel eminescian al ADEVĂRULUI". Grea încercare! Să-ți păstrezi calmul față de "setoșii de sânge" ai unei dogme "minoritare" exclusiviste, intransigentă cu orice fel de majorități, în primul rând, cu cele naționale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Pentru o hermeneutică a transdisciplinarității După o adevărată "sinteză generală în atac", Theodor Codreanu trece la construcția unui edificiu hermeneutic propriu, având în centru ideea trandisciplinarității și conceptul de "ermetism canonic", preluat dintr-o scrisoare semnată de Barbu: "Mă face emulul lui Mallarmé, neobservând că ermetismul lui Mallarmé e filologic, iar al meu canonic." Prima prejudecată pe care Codreanu trebuie să o demonteze este ceea ce Barbu numea "legenda că am fost ori că sunt modernist". Printr-o argumentație laborioasă, criticul demonstrează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
această apropiere, să ne referim strict la reacția barbiană într-o scrisoare din 1959, adresată lui Filip Enescu (Opere II, p. 997), pe care o redă Codreanu spre a deschide calea spre ermetismul canonic cu ajutorul aparatului critic transmodern: "Mă fac emulul lui Mallarmé, neobservând că ermetismul lui Mallarmé e filologic, iar al meu e canonic (reducerea expresiei la o formă canonică, cu atât mai puțini termeni parazitari, în sensul reducerii ecuației elipsei la forma canonică)." (p. 63) Iată, așadar, nu doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
auzi Carmen, reintrând discret. Se auzi, în fine, Nora: — Ce-ați zice, stimate dom profesor, să încropim un palindrom în trei? Domnul profesor Elisav se lumină subit la față: ideea unui palindrom readucându-l în apele lui, așa-zicând, teritoriale. Emul al unui Georges Perec, faimosul autor al celui mai lung, se pare, palindrom din lumea francofonă (circa două îndesite pagini), fără să vrea să-i depășească performanța imbatabilă și, deocamdată, absolută, nici să intre, pentru asta,-n Guinness Book, spera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
o tulbure - iată spre ce tind acești adepți din noua generație epicuriană. Teoria lui Epicur permitea, de altfel, această interpretare. Fiziologia filosofului fondator obligă la severitatea doctrinei: Epicur face din necesitate virtute și vrea ceea ce natura comandă pentru el. Ca emul al lui Pindar, el încearcă să devină ceea ce e! Dar gândirea lui nu comandă plăcerea în sine. Desigur, el nu poate suporta doze masive și va celebra așadar doza homeopatică, dar nu interzice alte formule: numai să nu fie știrbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
un anumit tip de înțelegere a autorului care suferă prin personajele sale130: în cel mai bun spirit romantic - combinat cu fidelitatea față de litera textului, specifică mediului protestant de proveniență - discursul lui Marx apărea cu atât mai adevărat cu cât eventualii emuli își anulau instinctul critic și îi regăseau mesajul în propriile vieți 131. Paradisiac în intenții și utopic în materializări, milenarismul se remarcă mai ales prin radicalismul său. Dintre toate formulele antiistorice el este singurul care participă efectiv la istorie, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
om, dar, dincolo de orice exercițiu de afecțiune și de admirație, tânărul trebuie să mențină o anume distanță critică, să nu asculte ori să preia orbește sfaturi, atitudini, un anume fel de-a scrie. Orice mentor este supus greșelii și orice emul care își divinizează fără măsură maestrul sfârșește prin a nu mai fi el însuși. În definitiv, model sau maestru poate fi oricine: șef, coleg, ziarist de la o altă publicație. Poate fi chiar și un ziarist descoperit în arhive: Brunea-Fox, Teodorescu-Braniște
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
îmbinări ostentativ galante de sorginte preromantică, reverii în spații proprii romantismului, sonorități dense, contururi delicate și rezolvări estetizante frecventate de parnasieni, imagistică intensă, definitorie pentru simboliști. Prin dominanta rațională, care elimină efuziunile, exuberanțele și improvizația, C. rămâne el însuși un emul al lui Heredia sau al lui Rostand. Această dominantă, flancată de contemplarea sarcastică a vieții, asigură poeziei sale o notă de particulară subtilitate și își găsește rezolvarea cea mai potrivită în procustiana formă a sonetului. Infirmitatea, care îi interzice reconsiderarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
Ă liniștea de dinainte de timp (II, 156). Aici, evident, Cioran nu mai este un exilat; aici, dimpotrivă, își descoperă patria: „Locul meu, patria mea este, ca pentru mistici, acel nimic care îl precedă pe Dumnezeu” (III, 162). Între mistici și emulii lui Buddha, diferențele nu i se par lui Cioran foarte mari. De aceea, patria e tot una cu pacea originară. De aceea, moartea “încetează să fie un subiect de fascinație sau de teroare îndată ce ne ridicăm la viziunea Unului. În
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a unui popas în suprem” (III, 131). N-ar fi poate suficient de elocvente aceste cuvinte dacă, anterior, Cioran n-ar fi spus: „Dumnezeu este ceea ce supraviețuiește evidenței că nimic nu merită să fie gândit” (idem). Să revenim, însă. Misticii, emulii lui Buddha, urmașii lui Iisus, toți caută pacea. O pace pe care lui Cioran pare să i-o aducă somnul, plictisul sau ploaia. „Prin somn, spune Cioran, ne reintegrăm în curentul anonim al vieții, regăsim o stare de pre-individuație, suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o tulbure - iată spre ce tind acești adepți din noua generație epicuriană. Teoria lui Epicur permitea, de altfel, această interpretare. Fiziologia filosofului fondator obligă la severitatea doctrinei: Epicur face din necesitate virtute și vrea ceea ce natura comandă pentru el. Ca emul al lui Pindar, el încearcă să devină ceea ce e! Dar gândirea lui nu comandă plăcerea în sine. Desigur, el nu poate suporta doze masive și va celebra așadar doza homeopatică, dar nu interzice alte formule: numai să nu fie știrbite
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de star de cinema și cu argumentul unei înzestrări susținute de lecturi serioase, B. devine, de prin 1934, un fel de idol al tinerilor poeți grupați în jurul revistelor „Festival” și „Rod nou”. Deși foarte tânăr, e înconjurat de admiratori și emuli, încât unii încep chiar să vorbească de o „școală batoviană”. Ambiția vădită a lui B. era aceea de a stăpâni un limbaj filosofic. Se vede asta în romanele Ieronim (crâmpeie sunt inserate în „Dunărea”, 1931, și în „Ecoul Silistrei”, 1932
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
sau nu prezența reală a lui Christos în pîinea de pe altar admit sau nu pictura sacră. Linia de separație se regăsește în sânul Reformei. Luther admite taina împărtășaniei, chiar dacă înlocuiește transsubstanțierea prin consubstanțiere; el îi condamnă și pe iconoclaști, precum emulul său Carlstadt care, refuzând absolut sacrificiul liturghiei, refuză absolut accesul în templu oricărei imagini. Calvin, care face din împărtășanie un simbol, o simplă metaforă, consideră transsubstanțierea catolică drept o scamatorie rușinoasă și condamnă imaginile în mod mult mai riguros decât
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rezonante: Henry Corbin 1, Franz Cumont 2, James Frazer 3, Gershom Scholem 4 sau Gilbert Murray 5. Un gen identic care subîntinde două tipologii diferite: corespondența cu un maestru și cea cu un coleg de generație și disciplină, un rar emul evadat treptat din cavaleria ordonată a mediilor academice în care se formase și pe care Eliade le-a cucerit ca din afara lor. De-o parte o succesiune de mărturii ale creșterii, de alta un ton adâncit al stabilizării. Din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cu cele ale lui Leonid Dimov. Asemănarea este uneori atât de mare, încât s-ar putea conchide, în grabă, că e vorba despre un fenomen de influențare sufocantă ori de epigonism. Poetul e însă un dimovian legitim și original, un emul, un adevărat succesor al lui Dimov. Creator de universuri onirice „paralele”, de lumi ficționale fascinante, a căror contemplare seduce, e un „arhitect de paradisuri” - cum sună titlul unui ciclu de poeme din Provincia pedagogică (1996) -, mânuitor dibaci al unei „mașini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
prilejul de a sublinia caracterul relativ al acestui eseu. Într-adevăr, sinuciderea poate avea cauze mult mai onorabile. De exemplu, cazurile de sinucidere politică - așa-numita sinucidere de protest, din timpul revoluției chineze. 2 Am auzit vorbindu-se despre un emul al lui Peregrinos, scriitor de după război, care, după ce și-a terminat prima carte, s-a sinucis spre a atrage atenția asupra operei sale. A izbutit, într-adevăr, dar cartea a fost socotită proastă. 3 Dar nu în sens propriu. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
anul morții dădea puternicul roman Cel mai iubit dintre pământeni. Vorbesc de destin și-mi aduc aminte de povestea celor doi mari pictori chinezi din antichitate. Unul dintre ei, mereu învins de rival, a pariat că-l va întrece pe emul. Și-a pus toată energia la bătaie și când a fost gata i-a așezat în față rivalului opera. Acesta a stat o clipă pe gânduri și, recunoscându-se învins, a exclamat profetic: "E atât de minunată pictura, încât, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
1788. Moartea lui G., în aceeași perioadă, rămâne o chestiune nelămurită. G. este o personalitate importantă a mișcării iluministe din Moldova. Preocupările sale culturale, orientate spre tipărirea și încurajarea traducerilor, făcute în special din literatura moral-filosofică iluministă, sunt transmise unor emuli din preajma sa: traducătorii Toma Dimitriu (care tălmăcește din elinește, la „osârduitoarea dorință” a lui G., romanul Etiopica) și arhimandritul Gherasim (a cărui traducere din Gabriel Pérau, Taina francmasonilor, nu este străină de interesul lui G., el însuși fiind membru al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]