330 matches
-
ia în considerație astfel de argumente, dar curând s-a răzgândit și a încheiat brusc negocierile oficilale. Pe masura ce puterile patrimoniale începeau să-i scape din mână, Papa a început să-și întărească puterea spirituală. În 1864, el a promulgat controversată enciclica “Syllabus”, care a avut ca efect condamnarea liberalismului și a toleranței religioase și depărtarea bisericii de la realitățile lumii sec. al XIX lea. În iulie 1870, doctrina “infailibilității Papei” a fost proclamata de către Pius IX în timpul Marelui Conciliu al bisericii care
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
1884), iar prin divizarea colegiului Sfântul Atanasie le-a putut oferi rutenilor un colegiu; în 1882 reformase deja Ordinul rutean al sfântului Vasile. Pentru caldei a fondat la Mosul un seminar pe care l-a încredințat grijii dominicanilor. Într-o enciclică memorabilă din 1897 făcea apel la toți schismaticii din Est, invitându-i să se întoarcă la Biserica Universală, și a stabilit reguli pentru reglementarea relațiilor dintre diferitele rituri în țările cu mai multe rituri. Chiar și printre copți eforturile sale
Papa Leon al XIII-lea () [Corola-website/Science/298244_a_299573]
-
a stabilit reguli pentru reglementarea relațiilor dintre diferitele rituri în țările cu mai multe rituri. Chiar și printre copți eforturile sale de unire au făcut progrese. Științele ecleziastice au aflat în papa Leon al XIII-lea un patron generos. În enciclica sa ""Aeterni Patris"" din 1880, recomanda studierea filosofiei scolastice, în special cea a sfântului Toma de Aquino, dar nu a aprobat un studiu servil. A înființat în Roma colegiul Appolinare, un institut superior pentru studierea clasicilor latini, greci și italieni
Papa Leon al XIII-lea () [Corola-website/Science/298244_a_299573]
-
înființat și un colegiu pentru cei din Boemia. Tot el înființează și "Observatorul" Vaticanului. În timpul lui Leon al XIII-lea, ordinele religioase au cunoscut o minunată înflorire; au fost fondate ordine noi, ordinele vechi s-au îmbogățit în vocații. Scrisoarea Enciclică ""Humanum Genus"" din 20 aprilie 1884 a papei Leon al XIII-lea reprezintă unul dintre cele mai virulente și avizate rechizitorii la adresa Francmasoneriei. nu avea o sănătate prea robustă, dar regularitatea metodică a vieții sale l-a menținut în putere
Papa Leon al XIII-lea () [Corola-website/Science/298244_a_299573]
-
lui Pius al IX-lea, cardinalii, după mai multe scrutine, l-au ales pe Giuseppe Sarto la 4 august, cu 55 de voturi din 60. Încoronarea sa a avut loc în duminica următoare, la 9 august 1903. În prima sa enciclică a spus că motoul pontificatului său va fi ""instaurare omnia in Christo"" (Efeseni 1,10). Ca urmare, preocupările sale cele mai mari au fost îndreptate spre interesele precise ale Bisericii. Înainte de toate, eforturile sale s-au îndreptat spre promovarea pietății
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
ul este o doctrină social-economică născută în Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, pe baza principiilor bisericii catolice, mai ales ale învățăturilor papei Leon al XIII-lea din enciclica „Rerum Novarum” și ale papei Pius al XI-lea din enciclica „Quadragesimo Anno”. Conform doctrinei distributiste, dreptul la proprietate privată este un drept fundamental iar mijloacele de producție ar trebui să fie cât mai larg răspândite între membrii societății, în loc să
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
o doctrină social-economică născută în Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, pe baza principiilor bisericii catolice, mai ales ale învățăturilor papei Leon al XIII-lea din enciclica „Rerum Novarum” și ale papei Pius al XI-lea din enciclica „Quadragesimo Anno”. Conform doctrinei distributiste, dreptul la proprietate privată este un drept fundamental iar mijloacele de producție ar trebui să fie cât mai larg răspândite între membrii societății, în loc să fie centralizate sub controlul statului (socialism) sau al câtorva persoane (capitalism
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
de dezvoltare a catolicismului politic în Europa. Conform istoricului Michael A. Riff, o trăsătură comună acestor mișcări a fost opoziția nu numai la secularism, dar și la capitalism și socialism. În anul 1891 papa Leon al XIII-lea a promulgat enciclica „Rerum Novarum”, în care vorbește despre „sărăcia și suferința injustă care apasă atât de greu pe majoritatea celor ce muncesc” și a arătat cum „un număr mic de oameni foarte bogați” au fost în stare să „pună un jug, cu
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
care Casa de Cultură Armeană, clădirile episcopiei și ale școlii, fuseseră naționalizate. La 29 noiembrie 1964, PS Dirair este hirotonit ca Episcop de către catolicosul Vazken I. Apoi, la 28 februarie 1980, a fost ridicat la rangul de arhiepiscop printr-o Enciclică Pontificală a aceluiași catolicos. Prin Decretul nr.7 din 17 ianuarie 1991, președintele României, Ion Iliescu, l-a recunoscut pe episcopul Tirair Martichian în funcția de arhiepiscop, șef al Eparhiei Armeano-Gregoriene din România (Arcinort). Pe tot parcursul păstoririi sale, episcopul
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
5 noiembrie 1913, Ludovic a anunțat în Parlament sfârșitul regenței și l-a detronat pe vărul său regele Otto. Parlamentul l-a recunoscut ca rege pe Ludovic ca regele . Scurta domnie a lui Ludovic a fost conservatoare și influențată de enciclica catolică "Rerum Novarum". Primul ministru Georg von Hertling numit de Luitpold în 1912, a rămas în funcție. La izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, Ludovic a trimis un oficial la Berlin pentru a exprima solidaritatea Bavariei. Mai târziu, Ludovic chiar a pretins
Ludovic al III-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/322164_a_323493]
-
de Sf. Ieronim în cuvinte încărcate de adâncă durere, nu a însemnat și declinul autorității pontificale. Grija față de toate bisericile este arătată de un mare număr de scrisori trimise de Papa Inocențiu I; dintre acestea, 36 sunt printre primele Scrisori enciclice, documente solemne ale misiunii de învățător al Bisericii. Papa Inocențiu I a stabilit un principiu foarte important pentru disciplina bisericească: diferitele Biserici trebuie să fie în conformitate deplină cu doctrina și tradițiile Bisericii din Roma, fiind astfel unul din puternicii
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
După reîntoarcerea din prizonierat, în 1946, știa că a rămas suspect în ochii Curiei Romane. În 1950 a publicat lucrarea « Vraie et fausse réforme dans l’Église », una din cărțile sale cele mai importante, care, publicată cu puțin timp înainte de enciclica "Humani generis", îl va face pe Congar și mai suspect în ochii Vaticanului, într-o epocă în care cuvântul „reformă” pare tabu. Este epoca în care Pius al XII-lea, proclamă dogma " Înălțării cu Sufletul și cu Trupul la Cer
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
ecumenic pentru Biserica universală, și va revizui Codul de Drept Canonic. Sinodul, primul din istoria Romei, s-a ținut în 1960; Conciliul Vatican II a fost convocat în 1962; iar Comisia Pontificală pentru Revizuirea Codului a fost numită în 1963. Enciclica sa progresivă, "Mater et Magistra", a fost publicată în 1961, la comemorarea aniversării enciclicii "Rerum novarum" a papei Leon al XIII-lea. "Pacem in terris", apărând libertatea și demnitatea omului ca bază a ordinii și păcii în lume, a fost
Papa Ioan al XXIII-lea () [Corola-website/Science/298394_a_299723]
-
istoria Romei, s-a ținut în 1960; Conciliul Vatican II a fost convocat în 1962; iar Comisia Pontificală pentru Revizuirea Codului a fost numită în 1963. Enciclica sa progresivă, "Mater et Magistra", a fost publicată în 1961, la comemorarea aniversării enciclicii "Rerum novarum" a papei Leon al XIII-lea. "Pacem in terris", apărând libertatea și demnitatea omului ca bază a ordinii și păcii în lume, a fost promulgată în 1963. A ridicat Comisia Pontificală pentru Cinema, Radio și Televiziune la statut
Papa Ioan al XXIII-lea () [Corola-website/Science/298394_a_299723]
-
comunism. Departe de a ceda descurajării Pius s-a străduit din răsputeri să adune forțele binelui și să remedieze răutățile timpului. Pentru a aminti lumii materialiste primordialitatea spiritualității, Pius a stabilit frumoasa sărbătoare a lui Cristos Rege. În treizeci de enciclici a revărsat lumină asupra dificultăților timpului. Remarcabile au fost enciclicile sale asupra educației, căsătoriei, și mai presus de toate, asupra problemei sociale. Deși a luptat plin de curaj de la început, Pius era gata să întindă mâna cu prietenie, iar pontificatul
Papa Pius al XI-lea () [Corola-website/Science/298399_a_299728]
-
din răsputeri să adune forțele binelui și să remedieze răutățile timpului. Pentru a aminti lumii materialiste primordialitatea spiritualității, Pius a stabilit frumoasa sărbătoare a lui Cristos Rege. În treizeci de enciclici a revărsat lumină asupra dificultăților timpului. Remarcabile au fost enciclicile sale asupra educației, căsătoriei, și mai presus de toate, asupra problemei sociale. Deși a luptat plin de curaj de la început, Pius era gata să întindă mâna cu prietenie, iar pontificatul său este remarcabil printr-o întreagă serie de concordate. Cel
Papa Pius al XI-lea () [Corola-website/Science/298399_a_299728]
-
ul (din = credință) este concepția care acordă prioritate absolută credinței în fața rațiunii. A apărut în secolul al XVIII-lea în interiorul Bisericii Catolice din Franța, ca o reacție la raționalismul iluminist. În anul 1998 fideismul a fost respins explicit prin enciclica "Fides et Rațio" a papei Ioan Paul al II-lea. Aceasta doctrina religioasă își are începuturile în secolul al XVI-lea, datorită în special lui Pierre Daniel Huet, dar și teologului Louis Bautain. În secolul al XIX-lea, o contribuție
Fideism () [Corola-website/Science/312379_a_313708]
-
în favoarea existenței lui Dumnezeu sunt, prin ele însele, ușuratice, si ca practicarea religiei este o idee minunată. O poziție fideista de acest tip putem întâlni și în scierile lui Søren Kierkegaard. Papă Ioan Paul al II-lea a arătat în enciclica să Fides et Rațio (Credință și rațiune) din anul 1998 că rațiunea și credința nu numai că sunt compatibile, dar chiar au nevoie una de cealaltă. În această ordine de idei enciclica Fides et Rațio a criticat sub nr. 52
Fideism () [Corola-website/Science/312379_a_313708]
-
Ioan Paul al II-lea a arătat în enciclica să Fides et Rațio (Credință și rațiune) din anul 1998 că rațiunea și credința nu numai că sunt compatibile, dar chiar au nevoie una de cealaltă. În această ordine de idei enciclica Fides et Rațio a criticat sub nr. 52 fideismul alături de tradiționalism drept abordări unilaterale ale cunoașterii, pentru neîncrederea lor față de însușirile naturale ale rațiunii umane.
Fideism () [Corola-website/Science/312379_a_313708]
-
Cine i se dăruiește lui, primește însutit. Da, deschideți, deschideți-i larg porțile lui Cristos - și veți afla adevărata viață. Amin." Este vorba de documente scrise de Papa pentru a explică învățătura Revelației. Benedict al XVI-lea a scris 3 enciclice sau scrisori despre un anumit temă: Spe salvi (despre speranța creștină), Deus caritas est (despre dragostea), și Caritas in veritate (despre dezvoltarea umană integrală în caritate și în adevăr). A mai scris alte texte diferite de pildă exortați, mesaje, discursuri
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
de predecesorul său și instalat fără aprobarea expresă a Papei Leon. a convocat un conciliu în 462 care l-a confirmat pe Hermes ca episcop "titular", care își păstra atribuțiile de mitropolit. Celelalte decizii ale sale au fost exprimate în enciclica, ce avea scopul de a crește disciplina în biserică: Episcopul din Arles putea convoca anual un conciliu ("sinod"), dar toate chestiunile importante trebuiau prezentate Scaunului Papal. Nici un episcop nu putea pleca din dieceza (eparhia) sa, fără permisiunea scrisă din partea mitropolitului
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
comuniunii. Episcopul Romei, care exprimă în persoana sa unitatea colegiului episcopal „este principiul și fundamentul permanent și vizibil al unității atât al episcopilor cât și al întregului popor credincios” ("Lumen gentium", nr. 23). Papa Ioan Paul al II-lea, cu enciclica "Ut unum sint" (1995) a invitat pe toți creștinii la un dialog fratern și răbdător ca „să găsească împreună o formă de exercitare a primatului care, chiar dacă nu renunță în nici un chip la esențialul misiunii sale, să se deschidă la
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
325) s-a făcut purtătorul de cuvânt al unei tendințe de conciliere numai ca să corespundă dorinței împăratului. Sigur este că el n-a tăinuit niciodată aversiunea personală față de όμοούσιος, care - după el - ducea la modalismul lui Sabeliu. Într-o scrisoare enciclică adresată credincioșilor din dieceza sa (scrisă puțin timp după Conciliul din Niceea), ca să explice atitudinea sa, el s-a reîntors la pozițiile pe care le considera ca fiind ale lui Origen, dar care în realitate erau ariane, admițând inferioritatea "Logos
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
anunțat înființarea Sinodului Episcopilor cerut de părinții conciliari, dar anumite probleme care ar fi trebuit să fie discutate de sinod, au fost rezervate pentru competența pontificală. Celibatul, discutat în cea de-a patra sesiune a Conciliului, a fost tema unei enciclici din 24 iunie 1967; reglementarea doctrinară nașterilor a fost tratată în ultima sa enciclică "Humanae vitae" din 24 iulie 1968. Controversele asupra acestor două luări de poziție au marcat ultimii ani ai pontificatului său. a avut o presă extrem de săracă
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
trebuit să fie discutate de sinod, au fost rezervate pentru competența pontificală. Celibatul, discutat în cea de-a patra sesiune a Conciliului, a fost tema unei enciclici din 24 iunie 1967; reglementarea doctrinară nașterilor a fost tratată în ultima sa enciclică "Humanae vitae" din 24 iulie 1968. Controversele asupra acestor două luări de poziție au marcat ultimii ani ai pontificatului său. a avut o presă extrem de săracă și imaginea sa publică a suferit din cauza comparației cu jovialul său predecesor. Cei care
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]