153 matches
-
cuvântului în limba română era traducător din Voltaire și Jean-François Regnard, dar și din Lamartine, și autor al unor ode de factură clasicistă. Simțind că i se apropie moartea, credea că va sfârși asemenea lui Nicolas Gilbert, inamic înverșunat al enciclopedismului și socotit de exegeții r. precursor al acestei direcții poetice. În același timp comentatorii lui Scavinschi vor pune în lumină „inaderența sa la estetica romantică”. În acei ani, precum și în cei care vor urma, r. românesc se va înfățișa statornic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
cum face găina ouă”) se revendică de la aceleași principii, și numai celor care „nu pricep gluma” le pot părea sacrilege versurile din Strofe cu pelin de mai contra Iorga Nicolai. Cu o scrisoare inedită de la Dante Alighieri (1931). Ele vizează enciclopedismul (toți oamenii se trag din maimuță, „Numai Iorga știm prea bine / Că se trage din Larousse”) și depășirea competențelor (în discuție fiind omul politic și dramaturgul), ca și mitografia țesută în jurul statuii vivante a savantului, obnubilând spiritul critic. Epigramele din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
abordate (istorie, filologie, artă, filosofie, pedagogie, științele naturii și medicină, geografie etc.), care a produs, în chip firesc, o anumită dispersare și o scădere a calității informației, chiar în limitele intenției de popularizare pe care o anunțase de la început Vulcan, enciclopedismul revistei s-a arătat a fi util mai ales în perioada de până la 1880, când revistele specializate nu aveau încă publicul necesar. După această dată, și mai ales către sfârșitul secolului, F. pierde teren în fața unor gazete sau reviste cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
enciclopedic, scriitorul vrea să folosească toată știința vremii pentru a rezolva toate chestiunile cu care cultura păgînă îl face să se confrunte; este o atitudine comună a literaților din Antichitatea tîrzie, în cazul cărora, totuși, intenția este complet diferită, deoarece enciclopedismul și erudiția corespund dorinței lor de a păstra ceea ce a fost transmis de înaintași. în această operă, Augustin își folosește capacitățile exegetice, reluînd probabil doctrinele donatistului Tyconius, cum este cea referitoare la milenarism; propune o proprie teologie a istoriei; folosește
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
materială și ideală, concretă și abstractă. De abia între cumpăna veacurilor XVII-XVIII, în Europa de Vest se conturează o orientare care urmărește eliminarea treptată a transcendentalului din modelele explicative ale lumii. Orientarea aceasta se accentuează în veacul luminilor (sfârșitul secolului XVIII), odată cu enciclopedismul francez care, în final, va culmina cu modelul monist materialist al unui Julien Offray de Lamettrie (L'homme machine, 1748), ce va fi considerat drept singurul valabil pentru cunoașterea științifică. Acest model implică - dintr-un anume punct de vedere - un
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
are puțină consistență... Există aici câteva pasaje interesante care-i permit cititorului să-și facă o idee despre figura lui Socrate. De asemenea, câteva pagini consacrate lui Antistene. Despre Socrate însuși, a se vedea sinteza greu de depășit, dat fiind enciclopedismul ei, a lui Jacques Mazel Socrate, Fayard, Paris, 1987, precum și Pierre Hadot, Eloge de Socrate, Allia, Paris, 1998. * ** Memoria cinică. Cinicii dispun de doxografia lor grație valoroasei lucrări a lui Léonce Paquet Les Cyniques grecs. Fragments et témoignages, Ed. de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
enciclopedic, scriitorul vrea să folosească toată știința vremii pentru a rezolva toate chestiunile cu care cultura păgână îl face să se confrunte; este o atitudine comună pentru literații din Antichitatea târzie, în cazul cărora, totuși, intenția este complet diferită, pentru că enciclopedismul și erudiția corespund dorinței lor de a păstra ceea ce a fost transmis de înaintași. În această operă, Augustin își folosește capacitățile sale exegetice, reluând probabil doctrinele donatistului Tyconius, cum este cea referitoare la milenarism; propune o proprie teologie a istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
când "Baudolino inizia a scrivere", într-o imposibilă italiană latino-dialectală-macheronică, presărată cu prețiozități aulice după ureche. Echivalentul oferit aici de Ștefania Mincu este pur și simplu o capodoperă de mimetism și hermeneutică. În căutarea memoriei pierdute Chiar și suferind de enciclopedism și de oarecare artificialitate, toate narațiunile semnate Umberto Eco au darul de a nu-și lăsa cititorul indiferent. Este și cazul celui mai recent volum Misterioasa flacără a reginei Loana (Editurile Polirom/Pontica, 2004, 460 p.), un fel de cineroman
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
culturii vechi românești, dar nu și în întregul Ev Mediu european. Cu alte cuvinte, ne lipsește posibilitatea de a mai avea perspectiva întregului. Cum procedăm însă atunci când obiect de studiu sunt autori cu o altă mentalitate, care țintesc către un "enciclopedism" care nouă ne este, astăzi, inaccesibil? Cum îl mai controlăm, de exemplu, pe Cantemir? Ar trebui să fim inițiați și în filosofie, și în teologie, și în logică, și în literatură, și în istoria religiilor, și în orientalistică, și în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Isidor din Sevilla, Albertus Magnus, de o întreagă tradiție a interpretării moralizante creștine, de alte culegeri orientale, dintre care Kalila și Dimna, Golestanul lui Saadi l-au influențat decisiv și atâtea altele. Orientarea sa era una cultă, livrescă, trădând un enciclopedism rar în epocă și intruvabil pe tărâm românesc. Această trecere în revistă a posibilelor izvoare autohtone nu are, deci, altă intenție decât să sublinieze superioritatea surselor lui Cantemir și, în al doilea rând, să atragă atenția asupra unei orientări populare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu are, deci, altă intenție decât să sublinieze superioritatea surselor lui Cantemir și, în al doilea rând, să atragă atenția asupra unei orientări populare, orale a culturii române. Or, Cantemir se situează într-o cu totul altă tradiție: cea a enciclopedismului european, cu rădăcini în Renaștere, care s-a prelungit până în epoca Iluminsimului. Primele mari izbânzi livrești În fine, nu este lipsit de importanță să amintim totuși că, la finele secolului al XVII-lea și în special la începutul celui de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
regulă tot timpul. Privite însă cu mai multă atenție, lucrurile nu sunt atât de simple. Cantemir are la îndemână, în primul rând, un rezervor simbolic alcătuit, în timp, sub influența creștinismului, dar și unul anterior, al culturii precreștine a Antichității. Enciclopedismul său îi pune însă la dispoziție și alte surse, antice, medievale, contemporane, occidentale sau orientale. Atunci când are de ales, el optează cel mai adesea pentru acestea din urmă, ignorând sau, și mai îndrăzneț încă, parodiind, intrând în dialog polemic cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
multe deosebiri între universalismul renascentist și cel al lui Cantemir, pentru ca umanismul său să reprezinte o sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță la gratuitatea ludică și sistematizează cunoștințele într-un "corp" animat de o ideologie umanitaristă și de un proiect de edificare morală și intelectuală". 10 Ioan Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche. 1508-1830, tomul I, Edițiunea Academiei Române
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
multe deosebiri între universalismul renascentist și cel al lui Cantemir, pentru ca umanismul său să reprezinte o sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță la gratuitatea ludică și sistematizează cunoștințele într-un "corp" animat de o ideologie umanitaristă și de un proiect de edificare morală și intelectuală". 46 Ioan Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche. 1508-1830, Tomul I, Edițiunea Academiei Române
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sincrone sau nu, cu cea universală. Fără a stărui în descrierea influențelor străine, în Explorări în istoria literaturii române (1969) autorul dezvăluie modul în care tradițiile culturale românești au asimilat creații de prestigiu, cel mai adesea remodelându-le. Pornind de la enciclopedismul cărturarilor români, de la desprinderea de slavonă și greacă, exegetul subliniază mutațiile importante, tranzitorii, din secolul al XVIII-lea. Deși experiența spirituală se menține în forme colective, devin sesizabile atunci intențiile de individualizare a creației literare, care se vor dezvolta eficient
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
și temele liricii moderne, C. cultivă ambiguitatea, contrastul dintre reflexivitate și confesiune, dintre sensul literal al poemului și semnificația dedusă din relaționarea imaginilor și comentariilor care-l compun. În aceste condiții, poemul poate fi o acumulare de imagini, în „sarabandă”, „enciclopedism ceremonios de imagini” (Petru Poantă), dar și o caligrafie aeriană, cizelată și intensă ori un solilocviu coșmaresc. Într-un registru imagistic variat, poezia lui C. sublimează o stare dominată de viziunile singurătății, melancoliei, pustiului. Pastelul aparent se convertește în peisaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
11; Paul Al. Georgescu, Cartea întâmplărilor, București, 1999, 101-123; Mihai Sorin Rădulescu, Genealogii, București, 1999, 117-125; Simion, Fragmente, III, 189-199, IV, 154-201; Mihai Șora, Crochiuri și evocări, 2000, 83-97; Marin Diaconu, Mircea Vulcănescu. Profil spiritual, București, 2001; Cristian Măgură, Nostalgia enciclopedismului interbelic, RL, 2003, 28; Mirela Marian, Mircea Vulcănescu. Profil spiritual, APF, 2003, 10. E. S., M. Dn.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
presă, în sensul modern al termenului, aceasta însemnând periodicitate relativ constantă, informație de actualitate, continuitate și, nu în ultimul rând, un public capabil să se informeze. Amplele mutații produse în structura mentală a secolului al XVIII-lea, de către iluminism și enciclopedism, intensul proces de europenizare, pornit din Apus, au avut efecte dintre cele mai spectaculoase și în răsăritul Europei, unde popoarele asuprite încep să se trezească la o viață națională și spirituală proprii, să-și descopere originea, limba și rădăcinile istorice
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
nu prea vesele ale comunismului. Prea mult umor la români? Poate. „A face haz de necaz“ este o expresie românească tipică. Un poet, George Bacovia, a prins perfect Într-un vers această contradicție românească: „O, țară tristă, plină de umor!“ Enciclopedismul Îl citez pe Mircea Eliade: „Există În cultura românească o tradiție care Începe cu Dimitrie Cantemir și pe care am putea-o numi «tradiția enciclopedică». O bună parte din oamenii de seamă, scriitorii mari și profeții culturali ai neamului românesc
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
precizează Eliade În „Cuvântul Înainte” al Tratatului de istorie a religiilor, nu poți Împresura fenomenul religios de fiziologie, psihologie, sociologie, economie, lingvistică, arte. Făcând astfel, lăsăm să se scape „ce are unic și iremediabil, vrem să spunem, caracterul lui sacru”. Enciclopedismul l-a ajutat să aibă o viziune largă, de sinteză, depășind viziunea Îngustă a specialistului În creștinism, budhism, islamism sau mozaism. monumentală, de sinteză „Istoria credințelor și ideilor religioase” continuă și completează „Tratatul de istorie a religiilor”. Primul volum, intitulat
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
amintirea copilei pierdute. În corespondența cu țarul și cu alte oficialități există mărturii despre privațiunile materiale ale familiei Cantemir și despre marea suferință a principelui la moartea Smaragdei. Țarul îi acordă privilegii meritate, dar funcționarii amânau sine die aplicarea lor. Enciclopedismul său a stârnit animozități și opoziții în rândul păturii culte a societății ruse. Alte știri despre viața privată a lui C., dar și despre prezența lui în viața publică, despre vizitele pe care i le făcea suveranul rus, întârziind ore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
stinge din viață la moșia sa, Dmitrovka. A fost înmormântat la Moscova în biserica familie. În 1935, osemintele i-au fost aduse în țară și reînhumate în biserica Trei Ierarhi din Iași. Opera lui C., foarte întinsă și diversă, confirmă enciclopedismul, dar și atributele geniale ale minții sale. În 1698, înainte să fi împlinit douăzeci și cinci de ani, tipărește la Iași Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul, o carte de teosofie, bilingvă (română și greacă), în buna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
2001; Brateș, Oameni, 38; Dicț. lit. 1900, 183-185; Valeriu Nițu, Traian Vedinaș, Timotei Cipariu, Cluj-Napoca, 1988; Negoițescu, Ist. lit., I, 91-92; Timotei Cipariu. Corespondență primită, îngr. L. Botezan, I. Botezan și Ileana Cuibus, București, 1992; Mircea Popa, Timotei Cipariu. Ipostazele enciclopedismului, București, 1993; Dan Mănucă, Timotei Cipariu, poet, CL, 1999, 4; Ioan Holban, Timotei Cipariu, CL, 2000, 2; Dicț. esențial, 183-186; Simion, Ficțiunea, III, 59-60; Zamfirescu, Istorie, II, 51-54. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
noi... Nimic nu se pierde, totul se... citează”, spune Subconștientul Artistului. Ceea ce frapează în cele două texte publicate, ca și în Dialogii Psihopatului, piesa de rezistență a operei lui I., scrisă în 1941, încă nepublicată, este extraordinara conștiință a scriiturii, enciclopedismul livresc debordant, ludicul intertextual, adesea parodic, atât de (post)moderna construcție prin de-construcție. Literatura lui I., în special piesele de teatru și jurnalul, constituie o dublă provocare pentru contemporaneitate: în primul rând, prin farmecul lor exploziv ele invită la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
distinct de lumea materială, o lume care ascultă de unele legi proprii. A fost o încercare temerară pentru acele vremuri, care a făcut din experiența trecută un obiect de cunoaștere, o încercare înscrisă pe o linie diferită de cea a enciclopedismului general al celorlalți gânditori iluminiști ai vremii. Contribuția sa se raportează însă la condițiile socialpolitice ale acelor vremi, de abordare a problemei subiectivității din perspectiva unui experimentalism avansat. În centrul preocupărilor lui Berkeley s-a aflat problema "experienței senzoriale", domeniu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]