147 matches
-
dacă în acea limbă cuvintele au în mod obligatoriu o singură silabă accentuată (ca în cazul limbii române) atunci și compusul care include un clitic respectă această regulă. În general cliticele au următoarele proprietăți: În limba română un exemplu de "enclitice" sunt articolele hotărâte: "fratele", "vulpea", "copacilor". Această caracteristică deosebește limba română de toate celelalte limbi romanice la care acestea sunt proclitice. Alte cuvinte care devin clitice în limba română sunt formele nearticulate ale pronumelor personale: "le-am citit", "prinde-o
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
го дадох подаръка на майка ми." (I-am dat un cadou mamei mele.) Limba greacă: "enklitikos", din "enklinein" (a se sprijini de ceva), din "en-" (pe, în) și "klinein" (a se sprijini) → latina târzie: "encliticus" → limba franceză: "enclitique" → limba română: "enclitic" Latina modernă: "procliticus", format pe modelul lui "encliticus" din latina târzie. → limba franceză: "proclitique" → limba română: "proclitic" Limba greacă: "klitikos" (sprijinit) → Latina modernă: "cliticus" → limba franceză: "clitique" → limba română: "clitic"
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
diferențieze, ca aici, două cazuri: nominativul singular de genitivul plural. Locul accentului are de asemenea valoare funcțională (vezi Declinarea adjectivelor). Sunt și cuvinte care nu primesc niciodată accent, și altele care uneori se accentuează, alteori nu. Prima categorie o formează encliticele, adică pronumele personale neaccentuate, formele neaccentuate ale verbelor auxiliare și particula "li", a doua fiind constituită din proclitice, adică prepozițiile, conjuncțiile și particula negativă "ne". Ambele categorii de clitice formează din punct de vedere prozodic un singur cuvânt cu cuvântul
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
doua fiind constituită din proclitice, adică prepozițiile, conjuncțiile și particula negativă "ne". Ambele categorii de clitice formează din punct de vedere prozodic un singur cuvânt cu cuvântul cu sens lexical din grupul lor, purtând un singur accent: în cazul unui enclitic, accentul cade pe cuvântul cu sens lexical, în cazul unui proclitic, acesta este cel accentuat, dacă cuvântul cu sens lexical are accent descendent. Exemple: Printre conjuncții sunt și unele care nu se pot accentua, "a" „iar”, "da" „că, să” și
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
M-am întors la o chemare de aici”. Orice parte de propoziție poate fi scoasă în evidență prin accentuarea sa mai puternică și plasarea ei în altă poziție decât cea pe care o ocupă atunci când nu este scoasă în evidență. Encliticele stau de regulă imediat după primul cuvânt accentuat din propoziția din care fac parte: "Mi te ništa ne pitamo" „Noi nu te întrebăm nimic”, "Vratio sam se u sobu" „M-am întors în cameră”, "Jeste li dobro putovali?" „Ați călătorit
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Unii colegi au făcut inflamație și i-au operat”, "Kako ste saznali da ću biti u Zagrebu?" „Cum ați aflat că voi fi în Zagreb?”, "Nikada nisam znao gdje sam" „Niciodată n-am știut unde sunt”. Când sunt mai multe enclitice diferite care se succed, ordinea lor este: Când sunt asociate două pronume personale neaccentuate, inclusiv cel reflexiv: Procliticele se plasează în felul următor: Iată câteva construcții diferite de cele din română ale unor propoziții subordonate. Propoziția circumstanțială de scop poate
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
mai multe cuvinte cu sens unitar. Exemple: Substantivele epicene sînt acele substantive care denumesc ființe, dar care au o singură formă pentru ambele sexe. Exemple: "pește", "veveriță", "elefant" . În limba română, substantivele se remarcă prin faptul că articolul hotărît este "enclitic", adică se așază la sfîrșitul cuvîntului și face corp comun cu acesta. Alte limbi balcanice și limbile scandinave prezintă aceeași particularitate, dar în familia limbilor romanice limba română reprezintă o excepție. În timp ce la celelalte limbi romanice substantivele se împart după
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
Participiul se folosește și cu unele funcții diferite de cele din română: Una din particularitățile de topică se observă în sintagma cu substantiv articulat nehotărât folosit cu "alt, -ă": "altă ună bisearică" „o altă biserică”. Articolul hotărât este în general enclitic, dar nu totdeauna. La genitiv-dativ feminin singular, unele substantive pot primi articolul hotărât enclitic sau proclitic: ali feată" sau "a featiljei. La altele articolul este numai proclitic. Astfel sunt unele nume comune de persoană feminine (ali dadă" „mamei”) și numele
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
particularitățile de topică se observă în sintagma cu substantiv articulat nehotărât folosit cu "alt, -ă": "altă ună bisearică" „o altă biserică”. Articolul hotărât este în general enclitic, dar nu totdeauna. La genitiv-dativ feminin singular, unele substantive pot primi articolul hotărât enclitic sau proclitic: ali feată" sau "a featiljei. La altele articolul este numai proclitic. Astfel sunt unele nume comune de persoană feminine (ali dadă" „mamei”) și numele proprii de persoană, atât feminine, cât și masculine: ali Ghene" „Ghenei”, "al Griva" „lui
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
anaptixa lui "a". Apocopa este dispariția unui grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt: Apocopa e frecvență în subdialectul maramureșean : Se poate considera apocopa și dispariția sunetelor finale din trecerea de la latină la română : Dispariția din vorbire a articolului hoț. enclitic "l". Cea mai veche atestare,sigură, a dispariției din vorbire a art. hoț. enclitic "l" provine dintr-un document scris de Mihai Viteazul în Iulie 1600 la Albă Iulia : "Hotaru Ardealului". Eliziunea/elidarea este caz particular de acopocă. Constă în
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
Apocopa e frecvență în subdialectul maramureșean : Se poate considera apocopa și dispariția sunetelor finale din trecerea de la latină la română : Dispariția din vorbire a articolului hoț. enclitic "l". Cea mai veche atestare,sigură, a dispariției din vorbire a art. hoț. enclitic "l" provine dintr-un document scris de Mihai Viteazul în Iulie 1600 la Albă Iulia : "Hotaru Ardealului". Eliziunea/elidarea este caz particular de acopocă. Constă în dispariția unei vocale finale înaintea prepoziției: Epiteza/paragoga (pară: "alături") este adăugarea unui sunet
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
declinat după regulile gramaticale ale limbii române. Există totuși cazuri când o astfel de adaptare la forma de plural a substantivului este greoaie sau chiar imposibilă din punct de vedere fonetic. În acest caz, cuvântului îi este atașat un articol enclitic la forma sa rusă de plural. Elocvente pentru această situație, care apare la substantivele rusești terminate în „"-чка"”, „"-жка"” (și analog la cele cu terminația „"-ска"”, „"-шка"”, „"-вка"” printre altele) sunt exemple ca "„tapocichile”" (pantofii sport), „"bulocichile"” (chiflele), "„leajchile”" (bătătoarele
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
nu în scrisul obișnuit) cu ¯ ("žèna" „femeie” - "žénă" „al/a/ai/ale femeilor”). O silaba lungă neaccentuata se poate găsi numai după o silaba accentuată. Unele cuvinte nu pot fi accentuate. Astfel sunt majoritatea cuvintelor gramaticale clitice, care pot fi enclitice (plasate după un cuvant cu accent) sau proclitice (plasate înaintea unui cuvânt cu accent). Enclitice sunt particulă interogativa "li" (cu sensul aproximativ „oare”), pronumele personale forme scurte (de exemplu "ga" „îl”, "mi" „îmi”), pronumele reflexiv "se", formele scurte ale verbelor
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
lungă neaccentuata se poate găsi numai după o silaba accentuată. Unele cuvinte nu pot fi accentuate. Astfel sunt majoritatea cuvintelor gramaticale clitice, care pot fi enclitice (plasate după un cuvant cu accent) sau proclitice (plasate înaintea unui cuvânt cu accent). Enclitice sunt particulă interogativa "li" (cu sensul aproximativ „oare”), pronumele personale forme scurte (de exemplu "ga" „îl”, "mi" „îmi”), pronumele reflexiv "se", formele scurte ale verbelor auxiliare, de exemplu cel al viitorului, "ću" „voi”. Proclitice sunt prepozițiile monosilabice și unele bisilabice
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
exemplu "ga" „îl”, "mi" „îmi”), pronumele reflexiv "se", formele scurte ale verbelor auxiliare, de exemplu cel al viitorului, "ću" „voi”. Proclitice sunt prepozițiile monosilabice și unele bisilabice, unele conjuncții monosilabice, cuvantul de negație "ne". Din punctul de vedere al accetuării, encliticele și procliticele formează un singur cuvânt cu cel precedent, respectiv următor. În unele cazuri, într-un astfel de cuvânt, accentul trece pe proclitic: Morfologia limbii sârbe se distinge de cea a limbii române prin mai multe caracteristici. Din punctul de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Observații: Formele și declinarea pronumelor personale sunt cele de mai jos: Observații: 1. La nominativ, vocativ, instrumental și locativ, pronumele personale au numai forme accentuate, iar la genitiv, dativ și acuzativ au forme accentuate și forme neaccentuate. Formele neaccentuate sunt enclitice, formând un cuvant fonetic cu un cuvant accentuat care le precede. Exemple: "Dajem ți ovaj novac" „Îți dau banii aceștia”, "Ja ți dajem ovaj novac" „Eu îți dau banii aceștia”. 2. Formele accentuate se folosesc în următoarele cazuri: 3. Pronumele
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Pentru a fi scos în evidență, se plasează la începutul propoziției: "Čudni șu ljudi ți Kinezi" „Ciudați oameni mai sunt și chinezii ăștia. Atributul substantival stă după substantivul determinat: "čovek proverenog ukusa" „un om cu bun gust dovedit”. Locul cliticelor Encliticele (pronumele, verbele auxiliare neaccentuate și particulă interogativa "li") nu pot sta la începutul propoziției. Verbele auxiliare și pronumele personale complemente neaccentuate pot avea mai multe poziții. Exemple cu un pronume: Exemple cu un verb auxiliar: În afară de imposibilitatea de a sta
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
și particulă interogativa "li") nu pot sta la începutul propoziției. Verbele auxiliare și pronumele personale complemente neaccentuate pot avea mai multe poziții. Exemple cu un pronume: Exemple cu un verb auxiliar: În afară de imposibilitatea de a sta la începutul propoziției, locul encliticului mai are și alte limitări: Într-o propoziție pot fi și două, trei, sau patru enclitice care stau unul după altul. Cand sunt patru, printre ele este în mod obligatoriu particulă "li", un verb auxiliar și două pronume la cazuri
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
neaccentuate pot avea mai multe poziții. Exemple cu un pronume: Exemple cu un verb auxiliar: În afară de imposibilitatea de a sta la începutul propoziției, locul encliticului mai are și alte limitări: Într-o propoziție pot fi și două, trei, sau patru enclitice care stau unul după altul. Cand sunt patru, printre ele este în mod obligatoriu particulă "li", un verb auxiliar și două pronume la cazuri diferite: Ne znam da li șam joj se dopao" „Nu știu dacă i-am plăcut”. Ordinea
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
care stau unul după altul. Cand sunt patru, printre ele este în mod obligatoriu particulă "li", un verb auxiliar și două pronume la cazuri diferite: Ne znam da li șam joj se dopao" „Nu știu dacă i-am plăcut”. Ordinea encliticelor se supune următoarelor reguli: Procliticele pot fi pe primul loc în propoziție: Propoziția completiva directă Completiva directă care constituie o intrebare indirectă este introdusă prin cuvântul interogativ cu care începe întrebarea directă corespunzătoare, inclusiv în cazul întrebării totale: "Da li
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
exemplu "en dreng" („un băiat”), "en pige" („o fată”, se observă diferența față de română unde substantivul "fată" este feminin), "en by" („un oraș”), iar pentru genul neutru articolul nehotărât este "et", de exemplu "et hus" („o casă”). Articolul hotărât este enclitic (se adaugă la sfârșitul substantivului) ca și în limba română și este identic cu cel nehotărât: "drengen" („băiatul”), "byen" („orașul”), iar la genul neutru "huset" („casa”). Pentru substantivele terminate în "-e", articolul hotărât se reduce la "-n" la genul comun
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
aș în tádiin dóó baʼąą tʼááłáʼí "thirty-one" and ashdladiin dóó baʼąą tʼááʼ "fifty-three". The numerals 41-49 may also be formed în this manner: "forty-two dízdiin dóó baʼąą naaki or dízdįįnaaki. The cardinal numerals 100-900 are formed by adding the multiplicative enclitic =di to the base numerals 1-9 and adding the word for "hundred" neeznádiin, aș în tʼááłáhádí neeznádiin "one hundred", naakidi neeznádiin "two hundred", táadi neeznádiin "three hundred". The base numerals with a high tone în the last syllable change to
Limba navajo () [Corola-website/Science/321509_a_322838]
-
posesive pentru persoana a treia (acestea făcând referire la subiectul propoziției), o caracteristică limitată limbilor germanice de nord. Suedeza avea în trecut genitivul, care era poziționat la sfârșitul sau la începutul frazei. În suedeza modernă, genitivul este reprezentat de terminația enclitică "-s", care se atașează postpus unui substantiv. În limba scrisă formală, era considerat corectă să se poziționeze marca de genitiv "-s" după substantiv, dar astăzi sunt folosite destul de des alte construcții gramaticale. Verbele sunt conjugate în funcție de timpul gramatical. Un grup
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
subfamilii distincte de limbi indo-europene: bulgara, slava, și sârba sunt [[limbi slave]], conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă [[limbile traco-ilire|traco-iliră]] iar [[limba greacă]] formează propria subfamilie. Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără [[articolul hotărât]] enclitic, sincretismul cazurilor genitiv și dativ, formarea timpurilor viitor și perfect, precum și evitarea infinitivului. Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române, datorită migrației triburilor slave (care traversau teritoriul României de astăzi). Este interesant faptul că slavii au fost
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
plural) și caz (nominativ/acuzativ, dativ/genitiv și vocativ). Articolul, asemenea adjectivelor și pronumelor, se [[acord (lingvistică)|acordă]] în gen și număr cu substantivul pe care îl determină. Româna este singura limbă romanică în care [[articol hotărât|articolul hotărât]] este "[[enclitic]]", adică este atașat la sfârșitul substantivului. Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină. Româna are patru [[conjugare|conjugări]] verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, și anume ([[modul indicativ|indicativ]], [[modul conjunctiv|conjunctiv]], [[modul condițional|condițional
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]