KorAP: Find »[drukola/base=enclitic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

147 matches

Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803

a preferințelor în raport cu DOOM1) privește un singur substantiv. 2.4. Pentru toate clasele de gen, crește ponderea substantivelor invariabile Invariabilitatea are grade diferite, după cum privește întreaga flexiune (număr, caz) sau numai flexiunea cazuală și după cum substantivul acceptă sau nu atașarea enclitică a articolului, atașare care rezolvă parțial variația flexionară, reducând considerabil contextele de invariabilitate. În limba actuală, crește inventarul tuturor situațiilor de substantive invariabile și al tuturor utilizărilor invariabile. 2.4.1. Crește clasa invariabilelor parțiale Invariabilele parțiale sunt substantive care

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
atașare care rezolvă parțial variația flexionară, reducând considerabil contextele de invariabilitate. În limba actuală, crește inventarul tuturor situațiilor de substantive invariabile și al tuturor utilizărilor invariabile. 2.4.1. Crește clasa invariabilelor parțiale Invariabilele parțiale sunt substantive care acceptă atașarea enclitică (afixală) a articolului, ceea ce limitează mult invariabilitatea, reducând-o la contextele fără articulare (ex.: Se caută ambalatoare, transplant de cornee, Imi place asemenea nume - singular sau plural?). Clasa invariabilelor parțiale este în creștere numerică, având în vedere: (a) îmbogățirea subclasei

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
neadaptate încă la sistemul fonetic și morfologic românesc, al căror semn de neadaptare îl constituie preluarea formei ca atare, de cele mai multe ori, o formă cu finală vocalică (accentuată sau neaccentuată), pentru care există o dificultate fonetică de a-și atașa enclitic desinența de plural și articolul. DOOM2 înregistrează forme invariabile precum: ● Pentru masculine, cele mai multe sunt formații terminate în vocală, accentuată sau neaccentuată, sau semivocala -ǐ; vezi substantivele: *avocado "plantă", bebe/ bebe, bebi, chulo, cowboy, cruzeiro, daimio, dandy, dingo, escudo, *euro, *expresso

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
de kanji (id., 91). Alte substantive, multe aparținând unor terminologii în plin avânt (terminologia modei, cea culinară), se comportă, într-o primă fază de utilizare, ca invariabile (vezi Dimitrescu 2008 - sub tipar-; Stoichițoiu-Ichim 2007, 2008 - sub tipar). În absența flexiunii enclitice, încadrarea într-un anume gen, mai ales în cazul substantivelor nonanimate, este arbitrară. De exemplu, Dimitrescu (2004−2005: 166) încadrează substantivul tsunami în clasa masculinelor, iar utilizările contextuale de pe internet indică oscilație de gen (acești tsunami, agenda.liternet.ro, 2005

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
Dimitrescu (2004−2005: 166) încadrează substantivul tsunami în clasa masculinelor, iar utilizările contextuale de pe internet indică oscilație de gen (acești tsunami, agenda.liternet.ro, 2005, dar aceste tsunami, www.ecoterra-online.ro, 2005). De-abia în cazul folosirii formei cu flexiune enclitică de plural (vezi atașarea lui -uri, infra, p. ), încadrarea la neutre este neîndoielnică. Multe dintre aceste cuvinte sunt pasagere, fiind formații accidentale, care rămân la stadiul de utilizări întâmplătoare, sau sunt pasager invariabile, existând toate premisele integrării lor morfofonetice și

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
leva/levă, pizza/pizză, puma/pumă, cobra/cobră) s-au creat deja forme variabile sau sunt pe cale de a se crea (vezi supra, 2.1.3, 2.2.1.1). Pentru un număr destul de mare de substantive, DOOM2 recomandă articularea enclitică (fandango - fandangoul, guru - gurul, hidalgo - hidalgoul, hippy - hippy-ul, libero - liberoul, marabu - marabuul, penny - penny-ul, peso - pesoul, picaro - picaroul), iar pentru altele indică și o formă regulată de G-D (cola - colei, mantra - mantrei, seguidilla - seguidillei, tuia - tuiei). Și chiar dacă, în

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
cazurilor, utilizarea acestor forme este rară, prezența lor este semnul clar că articularea ar fi oricând posibilă 45. Articularea este primul semn spre o utilizare (parțial) variabilă. ● În alte situații, semnele de variabilitate apar în uz, substantivul primind fie articolul enclitic, fie chiar o desinență de plural; vezi, în acest sens, comportamentul de pe internet al recentului tsunami, pentru care apar 681 de înregistrări ale formei cu desinență de plural -uri și 197 de înregistrări ale formei de plural cu desinență și

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
chiar o desinență de plural; vezi, în acest sens, comportamentul de pe internet al recentului tsunami, pentru care apar 681 de înregistrări ale formei cu desinență de plural -uri și 197 de înregistrări ale formei de plural cu desinență și articol enclitic (-urilor); vezi și formele cu flexiune enclitică înregistrate în presă în Dimitrescu (2004−2005): Negocierile cu FMI dezvăluie tsunamiul prețurilor ("Adevărul", internet, 2005, apud Dimitrescu 2004−2005: 166), victimele tsunamiului (id.), riscul de mari seisme submarine și de tsunamiuri ("Revista

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
acest sens, comportamentul de pe internet al recentului tsunami, pentru care apar 681 de înregistrări ale formei cu desinență de plural -uri și 197 de înregistrări ale formei de plural cu desinență și articol enclitic (-urilor); vezi și formele cu flexiune enclitică înregistrate în presă în Dimitrescu (2004−2005): Negocierile cu FMI dezvăluie tsunamiul prețurilor ("Adevărul", internet, 2005, apud Dimitrescu 2004−2005: 166), victimele tsunamiului (id.), riscul de mari seisme submarine și de tsunamiuri ("Revista Național Geografic", internet, 2005), Toate catastrofele care

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
clasa substantivelor invariabile se lărgește considerabil prin inventarul mereu în creștere a două tipuri de creații substantivale: (a) siglele și (b) substantivările autonimice, amândouă caracterizate printr-o frecvență mare în limbă și amândouă, prin preferința 46 de utilizare fără flexiune enclitică. (a) aparține BCR, conform GALR, (b) ca pe o variantă extremă a lui tenir sa promesse 47 (Liiceanu, U.I., 308). 2.4.4. Efectele invariabilității Deși substantivele total invariabile sunt o clasă mult limitată numeric, iar unele formații invariabile

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
numeric, iar unele formații invariabile sunt pasager invariabile sau cunosc și realizări paralele variabile, este important de subliniat că, în româna actuală, poziția lor este în continuă creștere numerică și funcțională. Româna "se poate descurca" și în condițiile absenței flexiunii enclitice. Situația nu este nouă. Așa-zisul "gen comun", deși minor ca frecvență și semnificație, este vechi în limbă 48 și evidențiază tocmai posibilitatea de a face față integrării sintactice chiar în condițiile absenței mărcilor enclitice ("ideile lui papă-lapte/lui terchea-berchea

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
și în condițiile absenței flexiunii enclitice. Situația nu este nouă. Așa-zisul "gen comun", deși minor ca frecvență și semnificație, este vechi în limbă 48 și evidențiază tocmai posibilitatea de a face față integrării sintactice chiar în condițiile absenței mărcilor enclitice ("ideile lui papă-lapte/lui terchea-berchea ăsta"). Utilizarea autonimică (adesea fără flexiune enclitică) a unor forme și construcții nu este nici ea nouă, mai ales pentru terminologiile științifice, apărând odată cu traducerile lucrărilor științifice. Nouă este numai frecvența cu care se manifestă

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
gen comun", deși minor ca frecvență și semnificație, este vechi în limbă 48 și evidențiază tocmai posibilitatea de a face față integrării sintactice chiar în condițiile absenței mărcilor enclitice ("ideile lui papă-lapte/lui terchea-berchea ăsta"). Utilizarea autonimică (adesea fără flexiune enclitică) a unor forme și construcții nu este nici ea nouă, mai ales pentru terminologiile științifice, apărând odată cu traducerile lucrărilor științifice. Nouă este numai frecvența cu care se manifestă, în româna actuală, absența mărcilor enclitice. Pentru integrarea sintactică a substantivelor invariabile

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
ăsta"). Utilizarea autonimică (adesea fără flexiune enclitică) a unor forme și construcții nu este nici ea nouă, mai ales pentru terminologiile științifice, apărând odată cu traducerile lucrărilor științifice. Nouă este numai frecvența cu care se manifestă, în româna actuală, absența mărcilor enclitice. Pentru integrarea sintactică a substantivelor invariabile, în absența mărcilor flexionare enclitice, româna recurge la mijloace alternative: (a) fie elemente prepozițional-analitice: din cauza a doi euro, din cauza la pepsi, urmările la euro ăsta în creștere, aparține la BCR, (b) fie elemente proclitice

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
construcții nu este nici ea nouă, mai ales pentru terminologiile științifice, apărând odată cu traducerile lucrărilor științifice. Nouă este numai frecvența cu care se manifestă, în româna actuală, absența mărcilor enclitice. Pentru integrarea sintactică a substantivelor invariabile, în absența mărcilor flexionare enclitice, româna recurge la mijloace alternative: (a) fie elemente prepozițional-analitice: din cauza a doi euro, din cauza la pepsi, urmările la euro ăsta în creștere, aparține la BCR, (b) fie elemente proclitice de tip nonprepozițional: asupra lui GN, urmările lui "nu vreau", I-

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
feminine -le. Pluralele "duble", cu -s degramaticalizat, sunt puțin numeroase, iar, dintre acestea, un număr și mai mic este acceptat de norma literară. - Crește ponderea clasei substantivelor invariabile și, în mod special, a celor total invariabile (lipsite complet de flexiune enclitică), cu urmări sintactice semnificative, mai ales în privința marcării cazurilor oblice. - Continuă procesul de limitare a alternanțelor vocalice și, implicit, de pierdere a caracterului regulat al acestora. Sunt mult mai conservatoare alternanțele consonantice, declanșate cu regularitate sub presiunea desinenței -i de la

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

cărei conținut semantic este precizat de substantiv. Având o valoare referențială puternică, el poate realiza un acord impus de caracteristicile referentului (deci acord semantic), nu de caracteristicile formale ale substantivului. Determinantul definit nu se poate acorda semantic, din cauză că este atașat enclitic substantivului, fuzionând fonetic cu acesta. Exemplele cu acord semantic al adjectivului se găsesc în două tipuri de texte: cele mai puțin îngrijite din punctul de vedere al corectitudinii gramaticale (forumuri, bloguri, talk-show-uri etc.) și textele literare. În textele literare adjectivul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
se înțelege acordul de tip adjectival, al adjectivelor și al determinanților, cu sintagma coordonată nominală. Acord tip de acord poate pune în evidență unele caracteristici ale sintagmei coordonate discutate anterior, la acordul predicativ. 3.1. Articolul definit Datorită caracterului afixal enclitic al articolului definit, acesta trebuie repetat la fiecare conjunct. Repetarea nu atrage neapărat o interpretare [+plural]. Exemplele de mai jos pot avea un singur referent (lectură monoreferențială) sau mai mult de unul (lectura non-monoreferențială): (187) a. colegul și prietenul (Ion

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de număr formală (vezi infra, 3.4.). 137 Adj = adjectiv; ArtDef = articol definit; SCoord= sintagmă coordonată. 138 Vezi infra, 3.5. Adjectivul propriu-zis și cel participial. 139 Ca și la articolul definit antepus (vechiul prieten și coleg Ion), spre deosebire de cel enclitic postpus (colegul și prietenul Ion). 140 Niște se poate combina doar cu substantive numărabile la plural și cu substantive masive. Agramaticalitatea exemplului (202)a arată că niște cere ca pluralul nominalului cu care se acordă să fie de tip morfosintactic

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183

și expir pe gură și pronunția fonemului i precedat de o consoană explozivă ca p sau t în cuvântul pitic. - Modificările de lungime a fonemului i final creează unele tulburări în semantica vorbirii surdomutului. Pronunțarea prelungită dă aspectul de articol enclitic sau chiar de sens schimbat unor cuvinte ca: sacii, lații, soții. Se explică surdomutului faptul că pronunță un fonem i prelung și se indică prin gest scurtarea vocalizării. În cazul existenței articolului enclitic sau pluralului în doi de i îfii

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
surdomutului. Pronunțarea prelungită dă aspectul de articol enclitic sau chiar de sens schimbat unor cuvinte ca: sacii, lații, soții. Se explică surdomutului faptul că pronunță un fonem i prelung și se indică prin gest scurtarea vocalizării. În cazul existenței articolului enclitic sau pluralului în doi de i îfii, copii, cutii) se indică accentuarea i-ului final. Acesta pronunță boii, Ploieștii, plecii în loc de boi, Ploiești, pleci. Corectăm accentuarea sunetului i, în felul următor: scriem pe tablă aceste cuvinte, dublând sunetul i final

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

d. sănubucure-mi-se (CP1.1577: 62r) (7) a. și mearreta-<voiu> feațeei Dzeului (PH.1500-10: 35v) b. ascultați de tot de câte se zice-va cătră voi (CB.1559-60: 34) Interesante din această perspectivă sunt structurile cu dubla realizare (proclitică și enclitică) a pronumelui clitic (și, mult mai rar, a auxiliarului)8 (v. și Ușurelu 2015; Nicolae și Niculescu 2016): (8) a. cungiurară me și seadunra-se cu menre (PH.1500−10: 95v) b. ca mirelui mi-au pusu-mi mitră (DDL.1679: 19

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1500−10: 16v) În strânsă legătură cu perpectiva pe care o vom adopta în legătură cu influența sursei asupra textului tradus (v. §3.4 infra) și bazându-ne pe circulația aceastor structuri mai ales în traduceri, vom interpreta dubla realizare (proclitică și enclitică) a pronumelor clitice ca reprezentând un mecanism de rezolvare a tensiunii dintre impulsul de a urma cât mai fidel textul original și alinierea la constrângerile sintactice ale românei (în parte fixată, așa cum se vede din textele originale 9, v. Stan

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
îlvoi vedea /l-oi fi văzut c. nuîl văd / nuîl vedeam /nuîl văzusem d. nul-am văzut /nuîl voi vedea / nul-oi fi văzut e. săîl văd / să nu îl văd f. a-l vedea /a nu-l vedea - configurațiile enclitice(101)-(102): pronumele clitice sunt precedate de verbul la gerunziu, de imperativul pozitiv (101) (sub coordonare, encliza este obligatorie în limba standard cel puțin pentru primul conjunct, (101b)); tot cu encliză pronominală apare și inversiunea subjonctivului și a condiționalului în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
grup (XP-movement) (§§2; 3.1.2; 3.1.2), ceea ce presupune deplasare a verbului prin specificatori. În cazul imperativului pozitiv (121), encliza pronominală diagnostichează deplasarea la C (pentru moment, vom considera că proiecția la care se deplasează verbul în configurații enclitice este C, urmând a rafina această interpretare în §3.5 infra ca deplasare la FIN); deplasarea la C (i.e. la [Spec, CP]) a imperativului din [Spec, MOODP] se explică prin verificarea trăsăturii [+directiv] (Niculescu 2015). Specificatorul proiecției de persoană, care

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]