261 matches
-
de documente, contribuții exegetice și studii de amplitudine. E, aș adaugă, aproape uimitor cît de adînc cunoscător al bibliografiei românești este autorul nostru și cît de avizat știe să discearnă lucrurile, distingînd mai totdeauna bine contribuția adevărată de, să spunem, encomiastica. Revenind la obiectul cărții pe care o comentez, să notez că anul de la care începe investigația - 1774 - marchează, într-adevăr, un moment de început. E anul păcii de la Kuciuk Kainargi (după un război ruso-turc) care aduce un început de liberalizare
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
poate fi văzut ca persoană - și atunci se poate face psihologie pe el - și ca personaj ("personaj cerebral trecut printr-o teribilă experiență de viață" !), în acest caz fiind permise accentele patetice ("Era un sentimental însetat de iubire") ori cele encomiastice. Dar atât timp cât perspectiva nu își rămâne consecventă, miza cărții e în pericol. Portretul se conturează însă pornind de la considerente de ordin psihologic (complexul lui Iov, luciditatea structurală), filosofic (se discută poziția lui față de Blaga), politic (este foarte bine surprins fenomenul
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
publicate de Sadoveanu după război sînt, cu excepția unei povestiri din volumul Fantezii răsăritene (scrisă, totuși, înainte) și a romanului Nicoară Potcoavă, lipsite de orice valoare. Au fost, cu toate acestea, lăudate în cor și în orice împrejurare de către o critică encomiastică. Și chiar dacă, spre sfîrșitul vieții scriitorului, nimeni nu mai vorbea despre Mitrea Cocor, G. Călinescu îi făcea octogenarului, la Academie, un elogiu delirant, publicat apoi ca prefață la ediția bibliofilă. S-a întîmplat după moarte cu Sadoveanu ce s-a
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
produsele (de serie) ale "creațiunii" de după martie �45. Despre ei, despre intelectualii care s-au priceput să iasă din derivă scrie Ioan Stanomir. Foștii "reacționari" dedați la progres. Felul cum și-au ispășit, rînd pe rînd, "păcatele tinerețelor", prin discursuri encomiastice și scrieri "de școală nouă", face substanța studiului lui Stanomir. Angelo Mitchievici întregește tabloul cu critica literaturii "de anticipație" , aceea care plănuia, pentru generații după generații, "viitorul luminos". Stîngace în stil, strălucea prin "scenarii". Inițial importate dinspre soare-răsare, subiectele ajung
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
unor parcele "contradictorii", precum "neaoșistul" Ion Gheorghe, care face pași interesanți către dadaism și suprarealism, în volumul Zoosophia. Însă, nu o dată, prezintă și semnele unor involuții: "Alexandru trece de la Ion la Ioan și cu asta de la expresionismul rustic la decorativul encomiastic creștin, iar Păunescu de la beția de cuvinte a poemului senzaționist la șablonul versificațiilor de partid ori al alegoriilor găunoase". Deși nu e nominalizat, îl recunoaștem ușor pe Nichita Stănescu, în rîndurile prin care i se reproșează unui bard "morga îngroșării
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
fetișuri, nu mai apar distanțați în mod arbitrar de restul autorilor, "de rînd". Pretinsa lor zeitate primește cîte un zbenghi critic, așa cum se și cuvine în climatul unei liberalizări. Indiscutabil, valoarea acestor poeți se va clarifica numai prin înlocuirea exegezei encomiastice cu care au fost obișnuiți printr-una a normalității. În întîmpinarea unui asemenea discurs al autoreglării conștiinței critice, Constantin Abăluță vine cu un punct de vedere personal, interpretabil la rîndul său, însă cu atît mai demn de interes. Astfel despre
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
unul capabil să-i asigure chiar din timpul vieții compania lui Creangă și Homer. Oricît mi-am zis că sînt imun la enormitățile jegoase moral ale fostului comentator al lui Neagoe Basarab, căzut apoi în prostituția unei publicistici mincinoase și encomiastice, m-am surprins, a cîta oară?, scandalizat, oripilat și indignat de scornelile penei lui puturoase. Despre mărturisirile generalului, absolut ticăloase, de la un capăt la altul, nu e nimic de spus. Poate doar că trivialitatea gîndirii și a expresiei interzic accesul
Strigoii între ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16061_a_17386]
-
se răsfrînge însă asupra cititorului. Sub unghi literar rezistă doar acele pagini care nu au fost scrise dintr-o dorință de piedestal amical, cînd autorul vrea musai să-și ridice, pe soclul laudelor, prietenii. Paginile elogioase sunt fatal precare, intenția encomiastică dăunînd efectului estetic. În schimb, acolo unde Nicolae Radu renunță la tămîieri spre a descrie alura pitorească a cîte unui personaj (cum se întîmplă în capitolul dedicat lui Niculae Gheran), paginile prind savoare. În genere autorul e bun portretist, cu
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
evidente de profil, n-ar fi posibilă, deoarece fiecare text în parte se sustrage uneia asemenea operații, neexistând un etalon de supraveghere totală. Deconstructivismul n-ar folosi la nimic în asemenea situație. Prefațatorul cărții Ion Măldărescu, a angajat un discurs encomiastic, care nu folosește niciunui cititor interesat de cultură, cu atât mai mult, unui specialist. Autoarea rămâne familiarizată prea bine cu ideile (nu numai contemporane!) și cu limbajele care li se cuvin, pentru ca textele să rămână bine fixate în tiparele morfosintactice
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
dăm statut de creație artistică, Ťmeditația la stemăť e cea mai bine ilustrată. Ca specie, a fost încercată de o mulțime de condeieri de diverse calibre, dar de-abia în secolul al XVIII-lea apar primele firave dovezi de ingeniozitate encomiastică. Este de neînțeles cum epigraful, adică actul elogierii indirecte a celui care catadicsea să protejeze un autor, să autorizeze o tipărire și să o finanțeze, poate fi socotit un produs al mentalității baroce. Rezultată, aceasta, dintr-o criză a valorilor
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
lor didactică, ci și iubite - lucru rar în divizata noastră lume literară. Ceea ce e în mod special impresionant în întregul dosar e că, în pofida tipicului solemn-academic, această admirație - afecțiune - recunoștință pentru Matei Călinescu și pentru Marco Cugno impune eliminarea clișeelor encomiastice și dă o căldură vibrantă paginilor. Recapitulînd, în discursul lui de Laudatio, biografia intelectuală a lui Matei Călinescu și principalele volume ce o jalonează, Ștefan Borbély insistă asupra eseurilor teoretice și a cărților ce analizează din perspective noi autori precum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
în Germania, binecunoscut pentru seria de discuții cu scriitori și artiști cehi aflați în exil. Întrebările, bazate pe o bună cunoștere nu doar a împrejurărilor publice, dar și a multora private, nu sunt deloc complezente. Ele conturează un portret deloc encomiastic, dar cu atât mai pregnant și credibil. Partenerul de dialog al lui Havel nu ocolește nici momentele ambarasante, nici pe cele care, fie și retrospectiv, ar putea să-i știrbească imaginea. Abordarea directă, în croșee scurte, vizând punctele sensibile, îl
Chiar: de ce n-am avut un Havel? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7077_a_8402]
-
exemplar de-a lungul împrejurărilor presărate cu vicisitudini în care și-a călit - ca rege și ca român - caracterul. Cartea lui Ivor Porter nu mitizează, nu idealizează, nu exaltă. Tonul ei este factual și precis, scutit de hiperbole și formule encomiastice. Prin însăși directețea și simplitatea ei expozitivă, scrupulos documentată, ea invită la scrutarea câtorva crâmpeie importante din trecutul apropiat al României pre-totalitare, în îngemănarea acestora cu etapele acestei vieți ieșite din comun, dăruită țării în pofida reversurilor - de pe cele mai umile
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
de un deceniu în urmă, o nouă biografie a părintelui revoluției din 1917. Tradusă abia de curând în Franța (nu avem cum să verificăm dacă există și o versiune românească), cartea propune un portret inedit al lui Lenin, nici acela encomiastic al tradiției sovietice, nici acela în tușe întunecate de la Papini. Cel mai interesant lucru îl reprezintă în cartea lui Service precizările documentare. Nu cunoșteam, de exemplu, identitatea persoanelor care l-au însoțit pe Lenin în trenul, nu blindat, cum se
Biografia lui Lenin () [Corola-journal/Journalistic/4219_a_5544]
-
temperamentul, care e expresia umorală a neputinței de a ne lupta cu predestinarea genetică, are la Mihai Neagu un efect antiestetic prin înclinația umoristică. Al treilea parametru e revărsarea de laude când persoana evocată se bucură de simpatia vorbitorului, accesele encomiastice scăzînd tonul discursului. Dincolo de metehne, rămîne însă probitatea de martor a unui medic care, sub unghi istoric, nu greșește, chiar dacă judecățile sale, sub unghi estetic, ridică semne de întrebare.
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
și avînd ca scop reevaluarea din perspectiva de azi a unor personalități de evrei-români din varii domenii - literatură, arte, jurnalism, științe etc. Fiindcă "o explorare la nivelul exigențelor contemporane a patrimoniului spiritual nu mai poate fi obținută doar cu evocări encomiastice", preocuparea expresă a redacției este "de a destrăma valul uitării acolo unde rutina și comoditatea amenință să semene confuzie, aplatizarea criteriilor și, implicit, anularea ierarhiei valorilor. Deopotrivă de păgubos este un anumit sectarism, cultivat sub pretextul specificității și duce, practic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
normale, nu ar fi fost mai mult decât o împunsătură, poate nu foarte elegantă, a căpătat dimensiunile unui cataclism), rumorile publice legate de suferința și moartea poetului (unele perpetuate până în stricta contemporaneitate), emoția pricinuită de moartea tânărului artist și articolele encomiastice publicate cu acest prilej, articolul lui Maiorescu, Eminescu și poeziile lui (1889) și, mai ales, publicarea de către același Maiorescu, în anul 1884, a volumului Poesii (singurul volum antum al lui Eminescu, tipărit în anul care a urmat îmbolnăvirii poetului, Poesii
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
dosar pe tema Mitul lui Eminescu, contemporanul nostru. De la "antibibliografia" de nerecomandat, cuprinzând un soi de best of al mai tuturor stupidităților scrise despre poetul național & naționalizat la discuția foarte bine pusă la punct privind editarea defectuoasă și incompletă, tratarea encomiastică în articolul din Dicționarul General al Literaturii Române, studiul de caz propus de Marius Chivu se arată excelent. Iar exemplele, savuroase. Unul, însă, extras dintr-o carte a lui Pompiliu Crăciunescu pare a le-ntrece pe toate: "Într-o operă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
criticilor În numărul din septembrie al Ideilor în dialog, Dan C. Mihăilescu (în articolul Dincolo de osanale, dincoace de istericale) atinge subiectul cel mai arzător al lumii literare de astăzi: ecourile stîrnite de Orbitorul lui Cărtărescu, cu reacții variind de la ofrande encomiastice la respingeri bășcălioase și disprețuitoare. Ioana Pârvulescu, Mihai Iovănel, Sanda Cordoș, Simona Sora, Paul Cernat, Marius Chivu, Vladimir Tismăneanu, Lidia Bodea, Alex Ștefănescu, Cosmin Ciotloș și Ciprian Măceșaru se perindă cu toții în articolul lui Dan C. Mihăilescu, într-o suită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
concluzia că ne îndreptăm spre un nou proletcultism. Autorul articolului folosește cuvîntul din urmă într-o accepție proprie, limitată la adularea liderilor politici, ceea ce e departe de adevăr. Uită totodată să facă diferența dintre un regim totalitar care impunea scriitorilor encomiasticele lor opinii și un regim democratic în care scriitorul e liber să opteze politic. Nu-și dă seama că scriitorii care îl apreciază pe președintele Băsescu nu doar n-o fac din obligație ori din constrîngere, dar nu cîștigă nimic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
controversat la una din demonstrațiile cu mare impact la mase. Lăsând la o parte prostul gust al investirii unui extraordinar fotbalist cu calități pe care nu le are și pe care nici nu le solicită, avem în această grosolană manipulare encomiastică a sportivului războiul lui Emir Kusturica cu Occidentul, care nu i-a refuzat nicidecum recunoașterea. Transferul de la Buenos Aires la Belgrad unde sunt înfățișate stigmatele războiului - spre exemplu clădirea avariată a fostului Minister al Afacerilor Interne -, este un prilej pentru regizor
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
de ceață dintre brazii udați de ploaie" (CD, 30.09.2003). La originea acestora stă probabil retorica de manual școlar tradițional ("treceți pe caiet cuvintele frumoase", "identificați metaforele din text"), precum și stilul practicat în perioada comunismului, în special în textele encomiastice, ca minimă variație permisă în interiorul limbii de lemn. E în orice caz rezultatul unei educații pentru care "a vorbi frumos" înseamnă a folosi arhaisme, cuvinte prețioase și mai ales metafore. Ciudata pasiune literară se poate observa, de altfel, și în
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
deja un nume pe care îl respectă până la capăt și căruia îi rămâne, măcar la urmă, fidel. Evoluția aceasta în trepte se poate sesiza, de altminteri, și urmărind intercalările livrești din text: frânturi de poeme glorificante sau de discursuri literare encomiastice la început versus un calup cam de aceeași factură - semnat însă de Leonid Ilici Brejnev - în Spidola. După o listă de "scriitori ai poporului" expediați prin notarea inițialelor, apariția unui "părinte" al aceluiași popor începe, parcă, să dea de gândit
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
avea câteva surprize plăcute. Criticul caustic și chițibușar se dovedește, adesea, un meseriaș al analizei de text, un cititor pertinent, profesionist, puțin învechit sub raportul concepției despre roman, dar întru totul creditabil în mai multe comentarii. Făcând abstracție de textul encomiastic despre Geo Bogza, care sună rău, de elogiile revărsate asupra romanului Prins de Petru Popescu, ca și de alte câteva fragmente, analizele grupate în acest volum au ceea ce se numește adecvare la obiect. Câteva exemple. Limba și reflecțiile eroilor lui
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
de a compune din ele un volum este neinspirată. Discursurile de acest fel sunt destinate unui moment festiv și se evaporă odată cu el. Publicate într-o carte, ele își divulgă într-un mod dezamăgitor lipsa de spirit critic, grandilocvența, caracterul encomiastic. La Librăria Centrală din Călărași, în fața câtorva prieteni și cunoscuți cuceriți de gândul că după lansare vor fi tratați cu șampanie și pișcoturi, poți să spui că o carte mediocră a lui Dumitru Bălăeț are „o incontestabilă valoare ideatică“. Dacă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]