46 matches
-
cele care au o anumită contingență cu istoria, mai toate din perioada rusească a activității sale, adică Chresmologhionul (atribuit și lui Paisie Ligaridis), Vasiliologhionul, Genealogia țarilor ruși și încă vreo câteva. Îi mai sunt puse în seamă alcătuirea unui mic encomion, Alegerea ca țar a țarului Mihail Feodorovici, și tălmăcirea, din latină în grecește, a cărții lui Pierre Gilles - Despre topografia și antichitățile Constantinopolului. Prin ideile puse în lucru aparținând, sigur, unui set de idei al istoriografiei baroce est-europene, aceste cărți
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
ancorare în Duhul prezenței lui Dumnezeu, drumul pe care mergem se prăbușește în abis - el este deja un abis”). Cartea a scandalizat ori a entuziasmat precar și rapid mediile intelectuale, etichetele fiind negociate de regulă între termenii unei antiteze superficiale: encomion versus desființare. SCRIERI: Cerul văzut prin lentilă, cuvânt înainte Virgil Ierunca, București, 1995; Zbor în bătaia săgeții, București, 1995; Politice, București, 1996; ed. București, 1997; Omul recent, București, 2001. Traduceri: David Bohm, Plenitudinea lumii și ordinea ei, pref. trad., București
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
a acestui termen. Latinescul oratio a dat în românește „urăciune”. Cât despre formele „orație”, „urație”, întâlnite în secolul al XVIII-lea în scrierile cronicarilor, acestea derivă din polonezul oracya. Neologismul polonez a fost concurat în epoca influenței grecești de cuvântul encomion. De aici și cumulul de înțelesuri pe care îl capătă noțiunea, însemnând nu numai o. de nuntă, ci și o. de înmormântare. Sensul de bază, aflat și în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, rămâne acela de „cuvântare
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
unda vibratorie, simbolistica, modurile alegorice; frecvent, în textele stănesciene se adună, în apariții meteorice, figuri istorice și figuri mitice cu precădere helenice: Ptolemeu, Euclid, Amfion, Nemesis, Artemis, Galateea, Hypnos, Euridice, Orfeu, Dedal, Ulisse et alii. Din partituri în genul anticului encomion se constituie materia unui volum: Laus Ptolemaei; un altul se va numi semnificativ: În dulcele stil clasic. Repere universalizante, ideologeme orientând din uman în cosmos devin titluri de poeme-meditații: Inimă, Somn, Vis, Miraj, Contemplare, Cântec, Labirint, Armonizare, Timp; toate invită
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ideea de murire și regenerare în etern. "Moartea-și primblă iar trăsura / prin turcitul București" (Doina Melodie fără sfârșit). Dacă în Rosarium prevalează dicțiunea megalinară, preasălvirea Madonei, în Doina prioritar e spectrul dispariției. La centenarul Doinei lui Eminescu (prilej de encomion), Cezar Ivănescu se înfățișa cu un serial. Modul lirico-epic al lui Arghezi vârstnic, "întors la brazdă" și autor de doine (Doină din frunză, Doină din fluier, Doină pe nai), e și modul cu alte particularități al lui Cezar Ivănescu, la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
este cel de esență profund creștină. Dacă, în ordinea aparenței cel puțin, pare a predomina tentația mitologicului asimilat intertextual, livresc, dar și ca recurs existențial (în sens de resursă energetică preferată, de matcă a energiilor creatoare aceasta e, bunăoară, semnificația encomionului dintr-un vers ca "Benedicțiune, mască, benedicțiune"), la un nivel de adâncime a discursului se poate identifica proeminența filonului creștin al autoarei. Grila de interpretare, în cheie postmodernă, a marilor mituri grecești interferează cu cea de asimilare a religiosului, spiritualitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
terori în accepțiunea contemporană a termenului, ci doar cu exemple de acțiuni stranii sau supranaturale, care nu sunt orientate asupra generării unei anxietăți rafinate în psihicul lectorului. Scrierile menționate au, fără excepție, alt scop: unul religios, moralizator sau chiar de encomion eroic 18. De aceea mie mi se pare mai prudent a identifica germenii terorii moderne abia în perioada elisabetană 19, în dramaturgia lui Thomas Kyd și, câțiva ani mai târziu, în cea a lui William Shakespeare, dar, mai ales, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
liniile lor vagi, noroase, schițau pentru orice alt neprevenit simple figurații confuze, ermetice. Văzându-l cuprins de incertitudini, poate și de perplexitate, maestrul îl întreba atunci cu politețe: "Știi ce e? ?! E Thalassa arzând la marginea mării"573. Fumigațiile și encomionul nu lipsesc, masca în ghips a lui Dante este acompaniată gemelar de bustul în bronz al poetului, opera lui F. Storck. De efect considerabil este însă tronul, piesa principală de mobilier, care servește ceremonialului poetic. Tronul fusese făcut după indicațiile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
without Premeditation & even against my Will. the Time it hâș taken în writing was thus renderd Non Existent. & an immense Poem Exists which seems to be the Labour of a long Life all producd without Labour or Study" (E: 728-29). Encomion-ul realizat în epistola secundă nu este exagerat în opinia autorului, fiindcă acesta pretinde că nu-și poate asuma paternitatea operei: "I may praise it since I dare not pretend to be any other than the Secretary the Authors are
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
amâna sine die plata onorariilor și de a se Înfuria precum tigrul pe directorul tipografiei, rău platnic din fire. E mai bună favoarea ca dreptatea: o săptămână după publicarea Spadei etc., don José María Pemán a pus pe hârtie un encomion, Îndulcit, fără Îndoială, cu anume farfastâcuri și podoabe de stil care nu i-au rămas secrete preaiscusitului, căci nu concordă nici cu sintaxa de duzină a lui Requena, nici cu lexicul lui spălăcit. Norocul Îi cânta În strună la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
formulă, ei ilustrează perfect ceea ce am putea numi un "epigonism web" al ultimului val de autori impus la noi. Și nu - așa cum se obișnuiește - prin ecouri șterse din textele unor Marius Ianuș, Dan Sociu sau Claudiu Komartin, ci prin ample encomioane incantatorii adresate când acestora, când altora, obscuri, dar suficient de activi în spațiul virtual. Citindu-le cărțile - Eu spun dragoste și Căpșune în inima mea - și invocând, încă din titlu, o privire riguroasă estetic, nu vreau să mă plasez nicidecum
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
sfatul nostru, iar pre mine mă ertați că nu voiu fi». Iar nărodul striga tot și zicea cătră dânsul: «Iată, nu va Dumnezeu să fie altul, nici noi, ce numai tu să fii noao domn»”. Pagina se încadrează apoi în encomion, acumulându-se și aglomerându-se ipostazele marelui voievod ctitor, autor și protector de faptă culturală. Generozitatea lui Neagoe Basarab față de lăcașele sfinte prilejuiește o recapitulatio spațial copleșitoare: „Să zicem depreună toate câte sînt în Evrota, în Trachiia, în Elada, în
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
cântă la mese“ sau „În cinstea celui ce gătește ospățul“. În general erau alcătuite În cinstea demnitarilor de stat și eclesiastici și erau cântate de psalți și protopsalți la Te-Deum, slujbe, mese, vizite și alte Împrejurări. Toate aceste imne, aclamații, encomioane, polihronii, aflate În manuscrise psaltice, alcătuiesc o parte din muzica de ceremonial de pe teritoriul țării noastre, necunoscute până acum. Prin toate aceste cântări s-a păstrat și În țările române muzica bizantină, care a suferit unele modificări ce constau În
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
argumenta ceva atât „de grav“, ar trebui să mai curgă ceva „semne cu spații“ în pagina asta oferită de George. În plus, nu ai aceeași senzație stupidă că lumea literară se împarte categoric între contestatarii fără nuanțe și purtătorii de encomion la fel de inodori, incolori și impotenți? Nu ai aceeași senzație că nu mai există eleganța discursului polemic? Că între a arunca roșii stricate și a clădi statui nu există prea mari diferențe de substanță? Să fie o situație universală, ori fâlfâie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
culoare, ideologie sau lider. Nu ne așteaptă dictatura, din fericire. De asemenea, nu va cădea cerul și nu va plânge nimeni dacă va fi un alt președinte decât cel cerut apăsat și rugător de câțiva jurnaliști mari, convertiți stupefiant la encomioane lipsite de judecată și de bun-simț. În ce mă privește, singura speranță pe care o mai am, pâlpâind, gata de extincție, este că dacă va câștiga până la urmă actualul președinte, va învăța ceva din numeroasele-i greșeli din ultimii doi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
7, 9, 10, 12, ,,Omagiu Cărții Vasluiene Ediția I”; Simpozion Național, Vaslui ,,Omagiu Cărții Vasluiene Ediția I”, 25 octombrie 2013, organizator; Gruia Novac, Meridianul, an XV, nr. 43 (1.016), joi, 31 octombrie 2013, pag. 12, D.V. MARIN -INTENȚIE DE ENCOMION Simpozion Interjudețean, joi, 23 ianuarie 2014Hârlău, jud. Iași; joi, 30 ianuarie 2014 Prisăcani, jud. Iași, marți, 25 februarie 2014 Podu Turcului, jud. Bacău. Val Andreescu Postfață la volumul ,,PRIMARII, ca niște oameni acolo, și ei” (2014). Ioan Dănilă, PLUMB, 2014
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
viață (și în literatură) și niște... antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Toți "oamenii noi" produși de comunism, activiștii de partid, securiștii, turnătorii... "poeții" care umpleau revistele cu "poezii patriotice" despre partid și conducător, scriitorii și intelectualii care făceau encomioane regimului. (Aurel era vehement în diatribele împotriva scriitorilor lipsiți de caracter!). Zi-mi câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dintre scriitorii mari de astăzi... Adică, în felul lui, este, însă nu atît de mare cum l-au făcut alții. Iau atitudine și ricanez, la locul cu pricina, căci eu fac istorie literară și nu scriu toasturi! Dați deci sarcina encomionului în chestiune altuia mai meșter de condei în astea și treceți peste mine . Nu mă voi supăra cîtuși de puțin. Iar dacă ne temem ca să nu dăm pretext de a se zice că „fracturăm serialul”, n-aveți decît să puneți
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
la prea mult... Spun asta pentru că, bag samă, extrasul meu nu se prea potrivește cu o a 75-a (da?) aniversare a scriitorului. în el însuși luat, Radu Tudoran este îndeajuns de onorabil și poate ar fi meritat un medalion encomion pentru o asemenea ocazie. în timp ce eu l-am scos dintr-un loc unde stătea înghesuit printre frate-su, Geo Bogza, Ion Marin Sadoveanu, Eusebiu Camilar, Laurențiu Fulga și alții... Ca atare, nu mă supăr deloc dacă nu apare (ÎN ACEST
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în bloc, stereotip, jignește, minimalizează, pentru a-l putea lăuda apoi pe cel de care e interesat. Pune atîta ostentație în gestul său, încît beneficiarul, dacă e om subțire, trebuie să se simtă teribil de jenat atunci cînd își citește encomionul. Nu o dată, megalomania e nu numai antipatică, iritantă, ci și jalnică. Aceasta e senzația pe care am încercat-o, cu puține minute în urmă, citind ceea ce a spus Jean Genet, într un interviu din „L’Autre Journal” (18/1987), despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din ultimii zece ani. Al doilea lucru pe care doream să-l spun este că avem în față o carte care, din fericire - dacă îmi dați voie, domnule profesor -, reprezintă o marcă a generației noastre și reușește să nu facă encomionul perioadei de final a lui Dej și începutului de pseudoindependență ceaușistă. Știm foarte bine că mulți dintre analiștii perioadei suferă de boala comparatismului și este foarte simplu să crezi că, din 1990 încoace, România - care, desigur, a avut o politică
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]