50 matches
-
cea virtuală, ca Valerio Magrelli (tot de formație filosofică, explorator al disoluției) sau doar secundîndu-ș i înclinațiile, ca Patrizia Cavalli, Antonella Anedda ș.a., cu un lirism de factură simbolică, sau Mario Benedetti, autor de versuri libere din care nu lipsesc endecasilabii. Ca în toate epocile, însă, situațiile au fost dintre cele mai diverse, iar cazurile atipice, deloc puține. Poate cel mai flagrant este al sicilianului Antonio Catalfamo. Nu altfel decît în trecut, culegerea lui Frammenti di memoria (Nicola Teti editore, Milano
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
de diferite una de alta, a comandat modelul prozodic profund. Kochanowski s-a atașat versului amplu de 13 silabe, un fel de alexandrin polonez cu rimă obligatoriu feminină: îl utilizează în majoritatea psalmilor săi. Uneori apelează la versul „nobil”, la endecasilab, ca o mărturie a trecerii sale prin lumea poeziei italiene (unii dintre cei mai reușiți psalmi vor fi traduși în endecasilab, precum Psalmii 2, 15, 16, 19, 20, 35 etc.). Preferința netă pentru metrii impari domină Psalterz Dawidowy, poate ca
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
de alexandrin polonez cu rimă obligatoriu feminină: îl utilizează în majoritatea psalmilor săi. Uneori apelează la versul „nobil”, la endecasilab, ca o mărturie a trecerii sale prin lumea poeziei italiene (unii dintre cei mai reușiți psalmi vor fi traduși în endecasilab, precum Psalmii 2, 15, 16, 19, 20, 35 etc.). Preferința netă pentru metrii impari domină Psalterz Dawidowy, poate ca un reflex al tradiției poetice locale. în schimb, exact ca la Dosoftei, rimele se prezintă și la Kochanowski aproape întotdeauna împerecheate
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
se prezintă și la Kochanowski aproape întotdeauna împerecheate - semn al unei faze incipiente de poezie. Ceea ce găsim din belșug la Kochanowski și rareori la Dosoftei vor fi anumite fantezii prozodice purtînd marcă italiană ori franceză. Unii psalmi ai polonezului combină endecasilabul cu pentasilabul (vezi Psalmii 16, 28, 35), cu aceeași preferință pentru metrii imparisilabici. Alteori versul de bază, pe care l-am numit alexandrin polonez (de 13 silabe), alternează cu decasilabul, dar asemenea situații rămîn rare (Psalmul 38). Cum spuneam, rimele
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
puzderie de crini,/ Cum a făcut pe vremuri Sulamita.// îl poartă-n lume pașii cristalini,/ în umbra lor iubirea înflorit-a,/ Cu-această vină, tulburând ursita,/ Cărarea-i se strecoară printre spini.// Spre templul său din clare diamante,/ Construcție pe endecasilab,/ M-au însoțit Petrarca și cu Danti,// Dar sufletu-mi cucernic și prea slab/ S-a dizolvat în strofa lui divină/ Și a zidit un înger de lumină." Fără acea mică lăbărțare într-un și cu copilăresc de răsfăț, sonetul
Actualitatea by Monica Patriche () [Corola-journal/Journalistic/8222_a_9547]
-
și naltul plai senine-s făr^ de nori/ Și gerul zugrăvi pe geamuri mîndre flori" (Vioreaua de martie). în tot acest catalog de versuri "exotice", cel mai răspîndit, mai proeminent și mai reușit vers de tip italian rămîne fără îndoială endecasilabul iambic, versul sonetului petrarchist; după cum sonetele marchează, desigur, punctul cel mai înalt al poeziei lui Asachi. La cealaltă limită a unei scări prozodice imaginare, întîlnim versul de tip folcloric, octosilabul trohaic; romantismul, tot mai prezent, sfîrșește prin a-l influența
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
în special aliterațiile (trompetele tembele, vechi violoncele), dar nu numai ele: figura fonetică a rimei și structura ei prozodică prezintă o mare importanță. Varietățile metrice constante nu șochează: în cele 12 versuri reproduse, înregistrăm 4 tipuri de metri (alexandrin clasic, endecasilab, nonnasilab și octosilab) cu neînsemnate licențe; le acompaniază o melodie iambică neîntreruptă. Interesantă este rima, figură fonetică decisivă: rime ingenioase și agramaticale (tembele - violoncele, noastre - albastre, an - tasmanian) stau alături de rime identice (noastre - noastre), utilizate în permanență de Philippide fără
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
prozodia are și aici ultimul cuvînt; Pillat creează iar o formă nouă. Fiecare poezie are două strofe a cîte patru versuri. În contrast calculat cu lumea cenușie și dură prezentă în catrene, poetul optează pentru cel mai nobil vers, pentru endecasilabul iambic, întorcînd oarecum pe dos lumea tradițională a sonetului, înlocuită aici de cea a tristeții și a resemnării, proprie milioanelor de nedreptățiți ai sorții: Cu mîna stau la gură și tăcută, Desculță și cu părul sub basma. Nu te uita
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
sau senzațiile tăioase. În fond, cînd ți-ai petrecut decenii lîngă Perpessicius (etimologic, „cel obișnuit cu durerea"), Edgar Papu sau Tzigara-Samurcaș nu te mai poți coborî la standardul expresiei comune. În plus, cine scrie eseuri despre asonanțe, aliterații, hipocoristice și endecasilabi aduce cu un înger căruia privirile pămîntenilor nu-i pot depista prezența și nici nu-i pot măsura spectrul. Zeletin e un astfel de înger mișcîndu-se pe niște trepte la care nu ajung decît calofilii de esență ultrarafinată, acei vicioși
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
trena clasică-iluministă. Cu acestea, poezia se află la confiniile modernității noastre literare. În tranziție fiind, elementele vechi (petrarchizante, câteva arhaisme și provincialisme în limbaj) coexistă cu cele noi, acestea de pe urmă în proporție covârșitoare, ca stare lirică și ca versificație (endecasilabul românesc), inclusiv obiceiul autohton al diminutivelor: "pe-acea plăcută vreme, în astă tristă vale, / Pe zgomot ai de laturi eu totdauna vin, / Pe muchea cea mai naltă, de mă așăz cu jale, / Singurătății încă petrecere de țin". Nu renunță la
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
din trecutul imemorial, este reportajul versificat despre catastrofa din martie 1847, despre incendiul care a distrus atunci o bună parte a Bucureștilor. Memorabilul (sic!) focului mare (1847), deoarece relatează un cataclism de dimensiuni naționale, apelează la un vers "nobil", la endecasilabul iambic. De recentă origine italiană, exotic sub pana lui Pann, acest vers îi servește poetului ca să relateze, cu un realism de pictor primitiv, cu o minuție breugheliană, ce s-a întîmplat în București în acea teribilă zi, oră cu oră
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
la un deget l-a-nțepat"; Spun c-a fost odată un crai oarecare/ Ce avea din fire un nas foarte mare;/ El își vedea bine cusurul ce-l are,/ Dar tot gîndea cum că poate i să pare". Alteori, apelul la endecasilab oferă textului o sonoritate aparte: "O, răbdare sfîntă, baz mîntuitor,/ Liman de scăpare tu ești tutulor!/ Din copilărie tu mă-mbrățișași,/ La toată nevoia lupta-ți protejași". De obicei, o capodoperă cheamă pe alta. Aflat nu doar în deplinătatea mijloacelor
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
la paisprezece ani. — Care? l-a întrebat. — Nu știu, i-a răspuns râzând. Și a adăugat cu umorul lui caracteristic: — Se numea tragedie. Reușește să zâmbească, chiar dacă un pic chinuit. Gallus con tinuă să scrie, mult. A compus și în endecasilabi, el, om serios, deloc ușuratic. Și versuri elegiace. A încercat și alți metri. Mai demult a început o epopee. Trudește în continuare la ea, deoarece consideră acest gen literar un titlu de glorie pentru oratori. Din păcate, nu e capabil
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
masivilor pești europeni din Dunăre, dând astfel locului aura și agitația specifice marilor întâlniri prietenești de oști, Barzovie-Vodă, cu lacrimi în ochi, spătarul Vulture, cu nările umflate de aerul blând al Moldovei de Jos, tăcutul Broanteș, cu un roi de endecasilabi rotindu-i-se fără-ncetare printre aliterații în cap, și țigăncușa Cosette, cu tot ce are neamu-i mai frumos, șezură și ținură sfat. La picioarele lor, șăgalnic și somnoros susura plin de știuci Siretul, gândi rapsodul Broanteș. — Iată-ne acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
2 catrene și 2 terțete. Are doar două rime dispuse astfel: în catrene abba și baab, iar în terțete - cdc, ded sau ccd, ccd. Versul are măsură variabilă: alexandrinul cu cezură după al treilea picior la francezi, decasilabul la englezi, endecasilabul la italieni. Deoarece versul sonetului italian, ca și cel românesc, are ritm iambic se numește endecasilab iambic. În literatura română au scris sonete: Gh. Asachi, Iancu Văcărescu, C. Boliac, M. Eminescu, Al. Vlahuță, Al. Macedonski, V. Voiculescu, V. Eftimiu, Mihai
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
iar în terțete - cdc, ded sau ccd, ccd. Versul are măsură variabilă: alexandrinul cu cezură după al treilea picior la francezi, decasilabul la englezi, endecasilabul la italieni. Deoarece versul sonetului italian, ca și cel românesc, are ritm iambic se numește endecasilab iambic. În literatura română au scris sonete: Gh. Asachi, Iancu Văcărescu, C. Boliac, M. Eminescu, Al. Vlahuță, Al. Macedonski, V. Voiculescu, V. Eftimiu, Mihai Codreanu ș.a. (p. 292). Folclor Artur Gorovei, Noțiuni de folclor, București, Cartea Românească, 1933. După ce arată
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Mariana e un spirit frumos; mai mult chiar, o femelă frumoasă. Pletoricu-i trup are În dotare o antenă sensibilă la orice vibrație modernă. Prima mea operă, Pagodele senile, a o determinat-o să elaboreze sonete. Eu Însumi i-am corectat endecasilabii. Ici și colo, prezența câte unui alexandrin denunța genuina vocație a versoliberismului. Și, Într-adevăr, ea cultivă acum eseul În proză. Până În momentul de față, a scris: O zi ploioasă, Câinele meu Bob, Prima zi de primăvară, Bătălia de la Chacabuco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ceva mai mult decât o publicație de casă - a preferat: Din plin Memoria strânge materie pentru Uitare. Textul definitiv, apărut În Antologia a șase poeți latino-americani, spune: Cu gândul la Uitare Înalță magazii Memoria. Un alt rodnic exemplu ne oferă endecasilabul: Și doar În ce-i pierdut mai dăinuim noi, care devine În litere de tipar: Să mai persiști sculptat În tot ce curge. Chiar și cel mai distrat cititor va observa că În ambele situații textul publicat e mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se vedea și că propria lor fericire dovedește că au fost Întotdeauna Împreună. Pentru a evita sau scurta asemenea pomelnice, vă sugerez să articulați nocomoco, sau, făcând economie de timp, mapü, sau, pur și simplu, pü.“ Mare păcat că tirania endecasilabului a impus cea mai puțin eufonică dintre cele trei vorbe. Cât privește bușeu și al său locus classicus, vă rezerv o mare surpriză: el nu configurează, cum și-ar putea Închipui un mediocru, tipicul artefact de formă cilindrică și culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu prisosință, așa cum subliniază la p. 414 a menționatei Minuțioase cercetări, că un entremés cum e intitulat La un taur bun, un bou și mai bun, de Cornejo, tezaurizează deloc puține rânduri chiar de pe imașul Morarului. Primus inter pares, impunătorul endecasilab, care chiar și acum sperie și Înspăimântă auditoriul: Scot spapapapapapada pe care actorii, Îngroziți de atâta curaj, l-au redus la: Scoscoscot spapapapapapada așa cum și astăzi răsună pe scenă. Spapapapapapada ne fixează În minte imaginea uimitoare a unui montante*. Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În Paraguay (unde sunt majoritari) și Brazilia. Hernández, José. Scriitor (1834-1886) considerat marele bard național argentinian, autor al poemului epic El gaucho Martín Fierro (1872), urmat de La vuelta de Martín Fierro (Întoarcerea lui Martín Fierro, 1879). Silva. Poem scris În endecasilabi, uneori combinați cu heptasilabi, dispuși fără o ordine precisă, În care numărul versurilor și rimele depind de gustul poetului. Herrera y Reissig, Julio. Poet modernist uruguayan (1875-1910); sub influența lui R. Darío și L. Lugones, scrie, printre altele, Wagnerianas (Wagneriene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cronică, ci de cântec rostit întru gloria recitărilor publice, trecut, mai apoi, în cronici care i-au mai adăugat, fiecare, câte un spasm, câte o secundă, câte un secol de agonie. A murit în povești și, mult mai târziu, în endecasilabi și amintiri rămase moștenire din creierul mâncat și el de molii, prejudecăți, alcool, abjecție... Oprește-te. „Eu sunt Musa ibn Nusayr, spaima Ifriqiyei...“ Tot numai zdrențe și bube la gură, înecat în propriile miasme, ros de foame și de păduchi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o să-l suprime, reducându-l la un P., primul nostru născut se va numi Augusto P. Dominga? Dar... unde mă duci, fantezie nebunească? Și-și notă în blocnotes: Eugenia Domingo del Arco, Bulevardul Alameda, 58. Deasupra acestei însemnări erau doi endecasilabi: Din leagăn ni se trage-amărăciunea; și tot din el ne vine bucuria... „Ia te uită - își spuse Augusto -, micuța Eugenia, profesoara asta de pian, mi-a tăiat un început excelent de poezie lirică transcendentală. Mi-a fost întreruptă. Întreruptă?... Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aleasă, Mâna mea făcu organul, Degetele mele psalmul. GH. ASACHI Poezia lui Gh. Asachi (1788-1869) e aproape în întregime sub regimul lui Petrarca. Poetul cunoscuse dealtfel direct Italia și petrarchizase acolo chiar în italienește. Fondul sonetelor e banal, dar când endecasilabul se păstrează, efectul e un sistem muzical limpid și abstract, cu acorduri cvasieminesciene. Cât ți-s dator, o, stea mult priincioasă, Că-n primăvara a vieții mele, Tu m-ai ferit de strâmbe căi și rele Și m-ai condus
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
eventuala replică a venețianului dacă, peste drum, la trei metri, și-o deschide, pe-a lui, celălalt? Cum să-mi apăr clipa de liniște, de singurătate? Caut, noaptea, cu ochii stupefacției, o fereastră luminată: în zadar. Să reziste, oare, prezumțiosul endecasilab: "S-a dus viața falnicei Veneții"? Schițez, de pe mărginașul chei, niște gondole ancorate. Venețieni dezabuzați mă ocolesc absenți, ducîndu-se în treaba lor. Dac-aș face asta pe Bahlui, în cîteva minute m-aș sufoca sub răsuflarea curioșilor. Da, dar aici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]