50 matches
-
el dispare ca ins, se metamorfozează în ochiul absolut, vrăjit de splendoarea artei eterne. Vibrația este, comparativ cu aceea din Pe Argeș în sus, incontestabil scăzută, însă armonia versului, transparența imaginii și puritatea ei sporesc. Scrise mai cu seamă în endecasilab, uneori și în versuri mai scurte, multe turnate în forma fixă a sonetului (care își lărgește stihul până la paisprezece silabe), poemele din Scutul Minervei (1933), Țărm pierdut (1937), Balcic (1940) au parcă eleganța statuilor grecești și, traversându-le, se naște
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
altfel întâiul în a-i consacra reușita, într-o prefață, publicată anticipat, la Infernul. Plecând de la versiunea franceză a lui Lammenais, confruntă ediții curente sau erudite cercetări și aspiră a da fluență expresiei, stabilitate terținei și a imprima firescul originar endecasilabilor săi. Excepție făcând doar câteva cânturi din prima cantică (I-III, XXIV), cunoscute antum, încercarea lui B., meritorie, e curând și nedrept ignorată, după moartea poetului. Cornelia și I. Hașeganu reușesc să reia tipărirea poemei, după manuscrisul complet revăzut de
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
la paisprezece ani. — Care? l-a întrebat. — Nu știu, i-a răspuns râzând. Și a adăugat cu umorul lui caracteristic: — Se numea tragedie. Reușește să zâmbească, chiar dacă un pic chinuit. Gallus con tinuă să scrie, mult. A compus și în endecasilabi, el, om serios, deloc ușuratic. Și versuri elegiace. A încercat și alți metri. Mai demult a început o epopee. Trudește în continuare la ea, deoarece consideră acest gen literar un titlu de glorie pentru oratori. Din păcate, nu e capabil
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
concluziv, interiorizarea stării nocturne. El amintește de modalitatea în care Leopardi folosea același epitet pentru a descrie, în tonuri mai puțin reflexive, începutul unui arc temporal, anume viața omului pe pamant: necunoscută / Pace domnea (Imn Patriarhilor, vv. 31-32). În înșiruirea endecasilabilor albi preferați de romantic pentru cantul mai sus menționat, ce are cadențe de imn, se trasează tabloul lumii originare, anterioare plăsmuirii lui Adam, inca neafectate de prezență omului: Când stânci și vai puștii izbea-n putere / Cu vuietul dintâi alpestra
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a limitat reforma la nivelul lexicului, ci a modificat în totalitate sistemul metric. A refuzat să forțeze vocabularul de exemplu prin crearea unui număr nefiresc de mare de cuvinte proparoxitone și a ales pentru transpuneri versul tradițional al poeziei italiene, endecasilabul, procedeu care, în opinia unora, distorsiona mesajul originar, dar care, în opinia altora, era binevenit.466 Numărându-se printre cei din a doua categorie Luciano Anceschi consideră că anticii stau înaintea noastră nu pentru că noi să îi copiem sau să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o să-l suprime, reducându-l la un P., primul nostru născut se va numi Augusto P. Dominga? Dar... unde mă duci, fantezie nebunească? Și-și notă în blocnotes: Eugenia Domingo del Arco, Bulevardul Alameda, 58. Deasupra acestei însemnări erau doi endecasilabi: Din leagăn ni se trage-amărăciunea; și tot din el ne vine bucuria... „Ia te uită - își spuse Augusto -, micuța Eugenia, profesoara asta de pian, mi-a tăiat un început excelent de poezie lirică transcendentală. Mi-a fost întreruptă. Întreruptă?... Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Mariana e un spirit frumos; mai mult chiar, o femelă frumoasă. Pletoricu-i trup are În dotare o antenă sensibilă la orice vibrație modernă. Prima mea operă, Pagodele senile, a o determinat-o să elaboreze sonete. Eu Însumi i-am corectat endecasilabii. Ici și colo, prezența câte unui alexandrin denunța genuina vocație a versoliberismului. Și, Într-adevăr, ea cultivă acum eseul În proză. Până În momentul de față, a scris: O zi ploioasă, Câinele meu Bob, Prima zi de primăvară, Bătălia de la Chacabuco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ceva mai mult decât o publicație de casă - a preferat: Din plin Memoria strânge materie pentru Uitare. Textul definitiv, apărut În Antologia a șase poeți latino-americani, spune: Cu gândul la Uitare Înalță magazii Memoria. Un alt rodnic exemplu ne oferă endecasilabul: Și doar În ce-i pierdut mai dăinuim noi, care devine În litere de tipar: Să mai persiști sculptat În tot ce curge. Chiar și cel mai distrat cititor va observa că În ambele situații textul publicat e mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se vedea și că propria lor fericire dovedește că au fost Întotdeauna Împreună. Pentru a evita sau scurta asemenea pomelnice, vă sugerez să articulați nocomoco, sau, făcând economie de timp, mapü, sau, pur și simplu, pü.“ Mare păcat că tirania endecasilabului a impus cea mai puțin eufonică dintre cele trei vorbe. Cât privește bușeu și al său locus classicus, vă rezerv o mare surpriză: el nu configurează, cum și-ar putea Închipui un mediocru, tipicul artefact de formă cilindrică și culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu prisosință, așa cum subliniază la p. 414 a menționatei Minuțioase cercetări, că un entremés cum e intitulat La un taur bun, un bou și mai bun, de Cornejo, tezaurizează deloc puține rânduri chiar de pe imașul Morarului. Primus inter pares, impunătorul endecasilab, care chiar și acum sperie și Înspăimântă auditoriul: Scot spapapapapapada pe care actorii, Îngroziți de atâta curaj, l-au redus la: Scoscoscot spapapapapapada așa cum și astăzi răsună pe scenă. Spapapapapapada ne fixează În minte imaginea uimitoare a unui montante*. Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În Paraguay (unde sunt majoritari) și Brazilia. Hernández, José. Scriitor (1834-1886) considerat marele bard național argentinian, autor al poemului epic El gaucho Martín Fierro (1872), urmat de La vuelta de Martín Fierro (Întoarcerea lui Martín Fierro, 1879). Silva. Poem scris În endecasilabi, uneori combinați cu heptasilabi, dispuși fără o ordine precisă, În care numărul versurilor și rimele depind de gustul poetului. Herrera y Reissig, Julio. Poet modernist uruguayan (1875-1910); sub influența lui R. Darío și L. Lugones, scrie, printre altele, Wagnerianas (Wagneriene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
obicei la mijlocul unui vers mai lung. Exemplu: "Sara pe deal// buciumul sună cu jale... „ ( M. Eminescu- Sara pe deal) Hexametrul reprezintă versul alcătuit din șase unități metrice. Exemplu: "Cântă zeiță mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul”. (Homer -Iliada -traducere G.Murnu) Endecasilabul este versul alcătuit din unprezece silabe cu ritm iambic. Exemplu: În sufletul român adânc răsună”. (M. Codreanu- Statuii lui Eminescu) Versurile sunt grupate în strofe. Strofa reprezintă gruparea de versuri (în număr variabil), în general despărțită prin spațiul grafic de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
atât literar, cât și politic. Mai trebuie remarcat, în legătură cu Sonet despre Unire, faptul, aparent lipsit de importanță, că forma lui de sonet este una neortodoxă. Singura asemănare este cea a numărului de versuri, paisprezece, însă, din punct de vedere ritmic, endecasilabul preluat pe filieră italiană s-a pierdut, numărul de silabe este mult mai mare de unsprezece și nu construiește pattern-ul nici unui picior metric regulat; din cauza aceasta, rimele, corecte și corect așezate, își pierd efectul sonor și, de asemenea, și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
2 catrene și 2 terțete. Are doar două rime dispuse astfel: în catrene abba și baab, iar în terțete - cdc, ded sau ccd, ccd. Versul are măsură variabilă: alexandrinul cu cezură după al treilea picior la francezi, decasilabul la englezi, endecasilabul la italieni. Deoarece versul sonetului italian, ca și cel românesc, are ritm iambic se numește endecasilab iambic. În literatura română au scris sonete: Gh. Asachi, Iancu Văcărescu, C. Boliac, M. Eminescu, Al. Vlahuță, Al. Macedonski, V. Voiculescu, V. Eftimiu, Mihai
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
iar în terțete - cdc, ded sau ccd, ccd. Versul are măsură variabilă: alexandrinul cu cezură după al treilea picior la francezi, decasilabul la englezi, endecasilabul la italieni. Deoarece versul sonetului italian, ca și cel românesc, are ritm iambic se numește endecasilab iambic. În literatura română au scris sonete: Gh. Asachi, Iancu Văcărescu, C. Boliac, M. Eminescu, Al. Vlahuță, Al. Macedonski, V. Voiculescu, V. Eftimiu, Mihai Codreanu ș.a. (p. 292). Folclor Artur Gorovei, Noțiuni de folclor, București, Cartea Românească, 1933. După ce arată
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
și mai mare. Limba română devine tot mai vulgarizată, locul de perdiție prin pornografie, scatofilie, înjurătură și pseudo-divertisment. Tinerii poeți nu mai au minima inițiere în tainele versului, nu mai știu ce este un iamb, un dactil, un mesomacru, un endecasilab sau o celulă cretică. De aceea, când vin să le citesc încercările, primul meu sfat e să învețe limba română și tainele versului. Poate că revistele literare ar trebui să facă și ele ceva în acest sens. A face poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
2 catrene și 2 terțete. Are doar două rime dispuse astfel: în catrene abba și baab, iar în terțete - cdc, ded sau ccd, ccd. Versul are măsură variabilă: alexandrinul cu cezură după al treilea picior la francezi, decasilabul la englezi, endecasilabul la italieni. Deoarece versul sonetului italian, ca și cel românesc, are ritm iambic se numește endecasilab iambic. În literatura română au scris sonete: Gh. Asachi, Iancu Văcărescu, C. Boliac, M. Eminescu, Al. Vlahuță, Al. Macedonski, V. Voiculescu, V. Eftimiu, Mihai
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
iar în terțete - cdc, ded sau ccd, ccd. Versul are măsură variabilă: alexandrinul cu cezură după al treilea picior la francezi, decasilabul la englezi, endecasilabul la italieni. Deoarece versul sonetului italian, ca și cel românesc, are ritm iambic se numește endecasilab iambic. În literatura română au scris sonete: Gh. Asachi, Iancu Văcărescu, C. Boliac, M. Eminescu, Al. Vlahuță, Al. Macedonski, V. Voiculescu, V. Eftimiu, Mihai Codreanu ș.a. (p. 292). Folclor Artur Gorovei, Noțiuni de folclor, București, Cartea Românească, 1933. După ce arată
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
aleasă, Mâna mea făcu organul, Degetele mele psalmul. GH. ASACHI Poezia lui Gh. Asachi (1788-1869) e aproape în întregime sub regimul lui Petrarca. Poetul cunoscuse dealtfel direct Italia și petrarchizase acolo chiar în italienește. Fondul sonetelor e banal, dar când endecasilabul se păstrează, efectul e un sistem muzical limpid și abstract, cu acorduri cvasieminesciene. Cât ți-s dator, o, stea mult priincioasă, Că-n primăvara a vieții mele, Tu m-ai ferit de strâmbe căi și rele Și m-ai condus
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Istoria literaturii române contemporane, definindu-le că „modestă indicațiune a inepției poetice grandioase”. Versurile sunt, în genere, prozaice și lipsite de seva, totuși câteva fragmente atrag atentia: tablourile arcadic-pastorale, ultima parte din poemul Adonis (alcătuit din patru secțiuni, scrise în endecasilabi), unde se evocă atmosferă hibernal-funebră, meditațiile privind virtutea artei de a învinge timpul (în poemul Tagi-Mahal) nu sunt lipsite de fior liric. Că prozator, F. e interesat de frescă de moravuri. Bun cunoscător al istoriei și al lumii turce, el
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
Idilli (idile) publicate în 1826. Pe langă "infinitul" (l'infinito), în aceași serie de scrieri, sunt prezente opere că "Luna" (La lună) și "Seară di ziua sărbătorii" (La seră del dì di festa) Aceasta poezie este compusă din cincisprezece versuri endecasilabi, întrerupte de numeroare enjambements, care amplifica ideal semnificatul unei perioade, anulând pauză de ritm. Infinitul, se compune din patru lungi perioade din care prima și ultima, se termină la finalul uniu vers. Folosirea de termeni vagi, ajută să dea o
Giacomo Leopardi () [Corola-website/Science/307011_a_308340]
-
referință necesară pentru poeții spanioli, care de atunci n-au putut ignora revoluția metrică și estetică realizată de Garcilaso, care a introdus, alături de Juan Boscán și don Diego Hurtado de Mendoza o serie de strofe (terțet, sonet, liră, octavă regală, endecasilabi liberi, cântec în „"estancia"”, adică o strofă formată din mai multe de șase versuri endecasilabe și heptasilabe, care rimează în consonanță cu liberul arbitru al poetului, și a cărei structuri se repetă de-a lungul poemului), versul endecasilab, cu ritmul
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
octavă regală, endecasilabi liberi, cântec în „"estancia"”, adică o strofă formată din mai multe de șase versuri endecasilabe și heptasilabe, care rimează în consonanță cu liberul arbitru al poetului, și a cărei structuri se repetă de-a lungul poemului), versul endecasilab, cu ritmul său tritonic, mult mai flexibil decât rigidul și monotonul dodecasilab, precum și repertoriul temelor, structurilor și procedeelor stilistice specifice lui Petrarca. Limbajul lui Garcilaso este clar și neted, conform idealelor amicului său Juan de Valdés : selecție, precizie și naturalitate
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
piatră a unui curent liric hispanic care va ajunge până în lirica lui Bécquer. Stilul lui Garcilaso este unul foarte caracteristic : este preocupat în mod special de muzicalitatea versurilor, folosind aliterația și un ritm bazat pe cele trei axe accentuale ale endecasilabului. Folosește într-un mod asiduu epitetul, cu intenția de a crea o lume idealizată, în care obiectele sunt arhetipizate și stilizate, la modul platonismului. Pe de altă parte, este foarte abil în descrierea a ceea ce este fugitiv și fugace; lirica
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
New York-ului este una de coșmar și dezolare, proprie unui vis urât. Pentru a își exprima angustia și setea de comunicare folosește imagini vizionariste, specifice limbajului suprarealist. Libertatea de exprimare este maximă, deși pe lângă versul liber mai folosește și octosilabul, endecasilabul și versul alexandrin. „"Divanul de Tamarit"” (1940) este un volum de poezii care recreează o atmosferă orientală, inpirându-se dintr-o antologie de poezie arabico-andaluză. Tema principală este dragostea care duce la trăirea unor experiențe frustrante și amare; limbajul folosit este
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]