203 matches
-
fi: W = p·∆V La presiune constantă, variația căldurii sistemului produce variație de volum. Dacă lucrul mecanic este produs de sistem, el are semn negativ. Variația entalpiei (∆H) este o măsură a căldurii produse sau consumate în proces, deci expresia entalpiei devine: ∆H = ∆E + p·∆V Demonstrație: ∆H = H2 H1 = (E2 + p·V2) (E1 + p·V1) = (E2 E1) + p(V2 V1) = ∆E + p·∆V Entalpia este o mărime extensivă a substanțelor. Ca și energia internă, ea nu se poate măsura direct
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
negativ. Variația entalpiei (∆H) este o măsură a căldurii produse sau consumate în proces, deci expresia entalpiei devine: ∆H = ∆E + p·∆V Demonstrație: ∆H = H2 H1 = (E2 + p·V2) (E1 + p·V1) = (E2 E1) + p(V2 V1) = ∆E + p·∆V Entalpia este o mărime extensivă a substanțelor. Ca și energia internă, ea nu se poate măsura direct, ci doar ca diferență (∆H) între entalpiile stărilor finală și inițială ale unui proces. Dacă sistemul este format dintr-o singură substanță, ∆H=H2
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
H = H2 H1 = (E2 + p·V2) (E1 + p·V1) = (E2 E1) + p(V2 V1) = ∆E + p·∆V Entalpia este o mărime extensivă a substanțelor. Ca și energia internă, ea nu se poate măsura direct, ci doar ca diferență (∆H) între entalpiile stărilor finală și inițială ale unui proces. Dacă sistemul este format dintr-o singură substanță, ∆H=H2 H1. Dacă sistemul este compus din mai multe substanțe, ∆H = ΣHproduși ΣHreactanți. Într-un sistem ce evoluează exoterm, deci pierde sau produce căldură
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
H=H2 H1. Dacă sistemul este compus din mai multe substanțe, ∆H = ΣHproduși ΣHreactanți. Într-un sistem ce evoluează exoterm, deci pierde sau produce căldură, ∆H < 0. Dacă sistemul absoarbe căldură (proces endoterm), ∆H > 0. Deoarece reprezintă un conținut caloric, entalpia se măsoară în calorii (cal/mol sau kcal/mol). 33 2.2.1. Aplicații ale principiului I al termodinamicii Aceste aplicații fac obiectul termochimiei, ce studiază efectele termice care însoțesc reacțiile chimice. Reacțiile care au loc cu absorbție de căldură
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
loc la volum constant sau, mai des, la presiune constantă. La volum constant, QV ≠ 0 și reprezintă diferența între energia internă a sistemului înainte și după reacție: QV = ∆E = E2 E1 La presiune constantă, căldura degajată sau absorbită reprezintă variația entalpiei sistemului: Qp = ∆H = H2 H1 = ∆E + p·∆V = ∆E + R·T ·∆n Dacă o reacție are loc fără variație de volum, ∆V=0 și atunci QV=Qp. Exemplu : reacția de formare a monoxidului de azot. N2 + O2 → 2 NO ∆H
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
NO ∆H = ∆E = Q = 43,6 kcal (2 volume) (2 volume) Exemplu : reacția de formare a apei. 2 H2 + O2 → 2 H2O ∆H = 136,6 kcal (3 volume) (2 volume) ∆E = ∆H p·∆V = 134,8 kcal Energia internă și entalpia unui corp depind de starea de agregare și cresc cu temperatura. Determinarea experimentală a căldurilor de reacție Efectele calorice se pot măsura cu ajutorul calorimetrelor. După principiul de funcționare, avem calorimetre izoterme și adiabatice. Calorimetrul izoterm clasic este un vas închis
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
temperatura, pentru orice proces fizic sau chimic, este egală cu diferența dintre capacitățile calorice ale corpurilor rezultate din proces și capacitățile calorice ale corpurilor inițiale. Această lege permite calculul efectului caloric al reacțiilor chimice la diferite temperaturi, dacă se cunoaște entalpia standard și variația căldurilor specifice cu temperatura. 2.3. Principiul al II-lea al termodinamicii Constituie o generalizare a anumitor fapte verificate în practică. Experiența arată imposibilitatea transformării integrale a căldurii în lucru mecanic. Definiție. Căldura nu poate fi transformată
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
se pot înregistra scăderi ale entropiei. Entropia stărilor de agregare crește în ordinea: solid < lichid < gaz. Prin combinarea atomilor, entropia lor scade. Combinațiile chimice sau cristalele au entropii mai mici decât atomii sau ionii din care sunt compuse. Energia liberă (entalpia liberă) Gibbs. Pentru a putea prevedea sensul în care se desfășoară un proces într-un sistem neizolat, s-a introdus funcția termodinamică numită energie liberă sau entalpie liberă. Ea se definește ca fiind partea de energie ce se poate transforma
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
entropii mai mici decât atomii sau ionii din care sunt compuse. Energia liberă (entalpia liberă) Gibbs. Pentru a putea prevedea sensul în care se desfășoară un proces într-un sistem neizolat, s-a introdus funcția termodinamică numită energie liberă sau entalpie liberă. Ea se definește ca fiind partea de energie ce se poate transforma în lucru mecanic. G = H - T · S Energia liberă, ca și celelalte funcții de stare, este o mărime extensivă și nu i se poate determina valoarea absolută
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
la temperaturi mai mari și preferabil cu formare de compuși gazoși. Aceștia cresc valoarea termenului T·∆S, deci posibilitatea ca ∆G să fie negativ. 38 Toate sistemele tind spre o energie liberă minimă. Pentru aceasta, ele tind să-și micșoreze entalpia ∆H (dacă procesul are loc la presiune constantă), să-și scadă energia internă (dacă procesul are loc la volum constant) și să-și mărească entropia ∆S. Contribuția celor doi termeni depinde de temperatură: 1) ∆S > 0, ∆H < 0 proces spontan
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
au fost tratate exhaustiv anterior [1], astfel încât, în cele ce urmează se prezintă doar o secțiune ce se referă la coroziune. 1.1. Implicații ale rH-ului în coroziune Pentru ca metalele, instabile termodinamic, să devină stabile, trebuie compensată diferența de entalpie liberă până la starea termodinamic stabilă. Aceasta se face prin metode de protecție anticorosivă „activă“. Metodele de protecție „pasivă“, acoperiri diverse, chiar dacă nu realizează compensarea energetică amintită, sunt ele însele sediul unor consumuri energetice, deci se ajunge tot acolo: energie sau
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
apă, preponderent, anumiți izotopi ai hidrogenului și oxigenului pentru sine însuși; este abilitatea plantelor [96]. Apa rămasă în exteriorul organismelor capătă astfel o altă compoziție izotopică și - implicit - alt rH [109]. Una dintre consecințe este de ordin fizic, adică modificarea entalpiei de vaporizare amintită în [110] și, desigur, și a altor caracteristici termice. Desigur, nu este de așteptat o modificare majoră dar, măcar principial, ea există. 2.3.4.3. Consecințe biologice Din motive de logică generală a expunerii comitem o
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
unei clase din încrengătura Arthropoda, ca racul, homarul, superioare brahipodelor d - distanța descompunător - v. biocenoză diatomee - reprezentant al unei clase de alge unicelulare cu peretele celular alcătuit din două valve impregnate cu SiO2; producătoare de zăcăminte (kieselgur) Δ − diferență ΔG − entalpie liberă de reacție ΔHf − entalpie de evaporare ΔrH - diferența de rH al mediului între două momente sau două spații E - extincție E0 - potențial redox standard Eh - potențial redox ecosistem - unitatea de bază a existenței vieții, care integrează un subsistem abiotic
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
ca racul, homarul, superioare brahipodelor d - distanța descompunător - v. biocenoză diatomee - reprezentant al unei clase de alge unicelulare cu peretele celular alcătuit din două valve impregnate cu SiO2; producătoare de zăcăminte (kieselgur) Δ − diferență ΔG − entalpie liberă de reacție ΔHf − entalpie de evaporare ΔrH - diferența de rH al mediului între două momente sau două spații E - extincție E0 - potențial redox standard Eh - potențial redox ecosistem - unitatea de bază a existenței vieții, care integrează un subsistem abiotic - biotopul - și unul biotic - biocenoza
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
asupra dimensiunilor, maselor moleculare și a mărimilor legate direct de acestea; o asupra diferiților coeficienți (de sedimentare, de difuzie, de frecare), a formei particulelor și a proprietăților mediului de dispersie (densitate, vâscozitate și compresibilitate); o asupra mărimilor termodinamice (potențial chimic, entalpie liberă) și a solvatării preferențiale. Obținerea acestor informații se bazează pe utilizarea în general a următoarelor 2 metode: * a vitezei de sedimentare ultracentrufuge în câmp centrifugal ridicat (65000 - 67000 rot/min); * a echilibrului de sedimentare - difuzie, folosindu-se ultracentrifuge cu
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
deosebită în cazul polimerilor, pentru care metodele experimentale de determinare sunt mai limitate. În cazul în care nu se cunoaște formula polimerului, singura posibilitate de determinare este cea experimentală. Parametrul de solubilitate a unui polimer nu poate fi determinat din entalpia de vaporizare, ca în cazul solvenților, deoarece polimerii nu pot fi aduși în stare de vapori fără descompunere. Determinarea se face indirect, din date de solubiltate pentru polimeri liniari și ramificați și din date de umflare pentru cei reticulați. Parametrul
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
COLOIZILOR MOLECULARI (SOLUȚII DE COMPUȘI MACROMOLECULARI) Soluțiile compușilor macromoleculari (polimeri) sunt sisteme disperse în care componentele sunt dispersate la nivel molecular. Acestea prezintă proprietățile generale ale soluțiilor: omogenitate (existența unei singure faze), stabilitate termodinamică (formarea lor este însoțită de scăderea entalpiei libere (adică ∆G < 0), concentrație constantă în timp, formarea spontană, afinitate între componente; în plus, soluțiile de polimeri au și trăsături specifice, care le deosebesc de soluțiile micromoleculare: dizolvarea este precedată de îmbibare; difuzia macromoleculelor este lentă; au vâscozitate mai
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
două forme polimorfe, după reacția: Metodele de analiză termică diferențială pot detecta fenomene ca topirea, cristalizarea, fierberea și de asemenea pot pune în evidență transformările polimorfe . Analiza termică diferențială este o metodă care permite obținerea unor informații legate de variația entalpiei libere a unei substanțe în cursul transformărilor induse prin analiza termică. Ea constă în măsurarea diferenței de temperatură ce există între două calorimetre(creuzeteă identice, inul care conține substanța de analizat, celălalt o substanță termic inertă în domenuil de temperaturi
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
direct, în urma sublimării, cristale de iod. Și în cazul acesta se formează mai întâi germenii de cristale care apoi continuă să crească. Ecuația Clapeyron - Clausius este exprimată sub forma: Evident rezultă că și derivata dP dT este tot pozitivă. Între entalpiile molare de sublimare, de vaporizare și de topire este relația : Cristalizarea din soluții Soluții cristaloide. Prin variația condițiilor de temperatură, presiune și concentrație din soluții se pot separa faze solide cristalizate. Cantitatea maximă dintr-o substanță pe care o poate
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
două forme polimorfe, după reacția: Metodele de analiză termică diferențială pot detecta fenomene ca topirea, cristalizarea, fierberea și de asemenea pot pune în evidență transformările polimorfe . Analiza termică diferențială este o metodă care permite obținerea unor informații legate de variația entalpiei libere a unei substanțe în cursul transformărilor induse prin analiza termică. Ea constă în măsurarea diferenței de temperatură ce există între două calorimetre(creuzeteă identice, inul care conține substanța de analizat, celălalt o substanță termic inertă în domenuil de temperaturi
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
întâi germenii de cristale care apoi continuă să crească. Ecuația Clapeyron - Clausius este exprimată sub forma: 12 2 1() dP dT T v v iar pentru situația descrisă () su v s dP H dT T V V , unde H este entalpia de sublimare pozitivă, diferența de volum molar () v s V V este pozitivă. Evident rezultă că și derivata dP dT este tot pozitivă. Între entalpiile molare de sublimare, de vaporizare și de topire este relația : Prin variația condițiilor de temperatură
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
pentru situația descrisă () su v s dP H dT T V V , unde H este entalpia de sublimare pozitivă, diferența de volum molar () v s V V este pozitivă. Evident rezultă că și derivata dP dT este tot pozitivă. Între entalpiile molare de sublimare, de vaporizare și de topire este relația : Prin variația condițiilor de temperatură, presiune și concentrație din soluții se pot separa faze solide cristalizate. Cantitatea maximă dintr-o substanță pe care o poate dizolva un lichid la o
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
legate de stabilitate și securitate, sau orice alte arii de interes în care procesele ce au loc în acestea sunt funcție de temperatură și timp. Pe baza capacităților calorice specifice se pot determina diverse funcții termodinamice, cum ar fi, de exemplu, entalpia, entropia sau energia liberă. De mare importanță practică este și determinarea exactă a valorii căldurii specifice la presiune constantă, cP, la diverse temperaturi. 2.2. Analiza termică diferențială (DTA) și calorimetria cu scanare diferențială (DSC) DSC este folosit pentru determinarea
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
sensul negativ al axei T sau ∆T (figura 2). Un proces exotermic ar da naștere unui peak în sensul pozitiv al axei T (∆T). Suprafața peak-ului este funcție atât de schimbul energetic cât și de mărimea probei: <formula>, unde ∆ H- entalpia de reacție, mmasa probei. Constanta K este funcție de temperatură, iar în cazul analizei termice clasice este funcție și de proprietățile termice ale probei și suportului. Anumite modificări constructive ale aparatului conduc la micșorarea acestor influențe și, în momentul în care
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
de temperatură: -170...+600șC; * Rata de încălzire: 0,001 K/min...100 K/min; * Rata de răcire: 0,001K/min...100K/min (în funcție de temperatură); * Rata de măsurare: 0 mW...±600 mW; * Precizie temperatură: 0,1 K; * Precizie de determinare a entalpiei: ± 0,5%; * Atmosfera de azot, heliu sau argon; statică sau dinamică. 3.2. Desfășurarea lucrării de laborator Calorimetria cu scanare diferențială permite determinarea mai multor mărimi termodinamice, pentru solide și lichide, prin măsurarea fluxului de căldură din zona probei cât
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]