43 matches
-
feminine (mai ales că numele pîrîiașelor fluctuează între Latorița și Lotrița). Surprinzător este că cercetătorii nu s-au gîndit la posibilitatea moștenirii formei străvechi, traco-dacice, care ar fi putut fi adaptată de romîni sau de slavi după apelativele verosimile ca entopice (termeni geografici adecvați toponimizării), mai ales că și alte populații care au trăit în zonă foloseau apelative asemănătoare fonetic și semantic. Reflexul fonetic este, evident, slavo-romîn, cel puțin pentru varianta Lotru și derivatele sale. Ar fi încă un caz de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
poate arăta posesia, apartenența, dacă e atașat unui nume de persoane, sau caracteristica locului, dacă e atașat unui apelativ: glogova < glogov, „cu păducei“). O soluție foarte simplă este cea oferită de Iorgu Iordan, care crede că Moldova provine dintr un entopic slav neatestat molidova, „locul cu molizi“ (la fel cu Lipova, „locul cu tei“), care, prin elidarea (dispariția) lui i neaccentuat, a devenit moldova. Onomasiologic, soluția este plauzibilă, pentru că entopicul a putut să denumească întîi valea (care era acoperită de molizi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
oferită de Iorgu Iordan, care crede că Moldova provine dintr un entopic slav neatestat molidova, „locul cu molizi“ (la fel cu Lipova, „locul cu tei“), care, prin elidarea (dispariția) lui i neaccentuat, a devenit moldova. Onomasiologic, soluția este plauzibilă, pentru că entopicul a putut să denumească întîi valea (care era acoperită de molizi), apoi, prin metonimie, rîul care curgea prin ea. Fonetic, elidarea putea avea loc întrucît termenul slav, avînd mai mult de trei silabe, era accentuat pe sufix, deci i era
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în multe formații toponimice. Tema ar fi sl. svod, „boltă“, „cotitură“ (e drept și o procedură juridică prin care acuzația de furt este „întoarsă“ asupra altcuiva, a unui terț), referitor la o „voltă“ pe care o face Someșul înainte de Năsăud. Entopicul ar exista, potrivit lui N. Drăganu, și la cehi, sîrbi, croați și polonezi, iar ungurii l-au încorporat în szavaty, zvagy, zavat. Sensul juridic ar justifica sintagma slavă na sŭvodu, cu referire la deplasarea la scaunul județului, care a fost mereu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
alluo, „spăl“, „curg pe lîngă“ < ad-luo (a se compara cu alluvies < adluvies, alluvium < adluvium, „puhoi“, provenite, în ultimă instanță de la luo, „spăl“, ca și lavo, „spăl“); lut < lutum . C. Poghirc a comparat numele Olt cu hidronimul baltic Aluote și cu entopicul aluots „izvor“, presupunînd că ambele au la bază un radical indo-european *el-/*ol, „a curge, a se revărsa“, constituit din mai multe cuvinte cu sens apropiat. Acest radical este identificat de lingvistul bulgar Ivan Duridanov ca formînd baza unor toponime
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
deal în județul Caraș-Severin), Pădejelu Mare și Pădejelu Mic (poieni cu fînețe în Depresiunea Almașului) și numeroasele Padina sau Pădina din diferite zone ale țării. Putem spune că țara este împînzită de Padeșuri, ceea ce ne duce cu gîndul la un entopic care denumește o formă geografică des întîlnită sau la un antroponim frecvent folosit în multe regiuni (într-adevăr, numele de persoană Padeș este atestat de cîteva ori în diferite perioade). Cercetătorii au sesizat de la început aceste posibilități etimologice, le-au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în Munții Parîngului, munții ParîngCindrel, precum și în Parîngul Mare și Parîngul Mic (vîrfuri din munții cu același nume). Toponimul este atestat pentru prima oară în 1470. Etimologiile propuse variază de la un cercetător la altul: e vorba în primul rînd de entopicul romînesc părîngă „prăjină de transportat greutăți“ (< lat. palanga < gr. phalan). Unii încearcă să-l apropie de Varîngul din Transilvania de nord, neglijînd legile fonetice ale limbii romîne. Toponimul apare și cu formele Părîngul, Paringul, accentul fluctuînd (cînd pe prima, cînd
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bolocan a realizat o analiză a grupului de toponime romînești care conțin în final secvența -na după consoană. Această secvență reprezintă un sufix adjectival en > in, cu vocala elidată (urmat de articolul -a) și sufixul adjectival ina, care, atașat unui entopic adecvat, arată caracteristica geografică cea mai frapantă pentru Namengeberi a locului. De exemplu, Calna (< cal, „noroi“) „nămoloasa“ Izvarna (< izvar, izvor, „izvor“), „locul plin de izvoare“. Selectăm, din lista lungă a toponimelor terminate în -na care arată caracteristica geografică a locului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
așezări) denumite de toponimul Sălbăgel, baza antroponimică nu poate fi susținută (mai ales că antroponimul refăcut nu este nici măcar atestat, și cu atît mai puțin frecvent pe o arie largă). Este mult mai probabil ca toponimul să provină dintr-un entopic oarecum „specializat“ pentru denominația topică. Acesta a fost identificat ca magh. Száldobágy, „bogat în tei“, „tei; (iar toponimul Solduba < magh. száldob, „tei“). Localitatea Săldăbagi a dispărut, dar o parte din locuitorii săi au întemeiat în vecinătate un sat nou, sălbăgel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a înțeles. El are aceeași proveniență latină (sumus, -a, -um, derivat de data aceasta cu sufixul -atus). Romîna a păstrat modelul, pe care-l întîlnim în alte nume de locuri, îndeosebi oronime, desemnate prin adjective formate cu sufixul -at de la entopice care denumesc vîrfuri: Belciugata, Bîrnatul, Bulbucata, Bumbata, Buscata, Buscatul, Căciulata, Căpățînata, Chiscovata, Ciocați, Cornorata, Costișata, Fățata, Fundata, Gurguiata, Ostrata, Păstăiata etc. Nu avem însă toponime identice sau foarte asemănătoare cu sumat. În stadiul actual de documentare, este impo sibil de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de documentare, este impo sibil de stabilit dacă toponimizarea bazelor sumus, -a, -um, + -icelus, summus, -a, -um + atus s-a petrecut în latina dunăreană sau în străromînă, adică dacă suntem în fața unor toponime minore moștenite din latină sau a unor entopice romînești vechi dispărute și fosilizate ca nume de locuri. Frățilă arată că în dialectul aromîn există un urmaș al etimonului invocat de noi (un loc în Epir numit Souma-cou bradou, adică suma cu bradu, „vîrfu cu bradu“). Legătura etimologică dintre
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
aceasta nu poate rezolva și proveniența lui Sumat). E drept că identificarea unor toponime identice sau foarte asemănătoare cu Sîncel în afara ariei de iradiere polarizantă a toponimului nostru ar putea demonstra că în limba romînă ar fi putut exista un entopic regional dispărut, neînregistrat de nici o sursă, dar pietrificat în forma toponimizată. Este vorba de un pîrîu numit Szencsel (azi Szencet), afluent al Tîrnavei Mari, găsit pe o hartă a Ținutului Secuilor din 1856, de un vîrf de munte Sîncel în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dunării), Struma, Istrița, Strei, Siret, iar după unii specialiști, formantul -ui din finala unor nume de apă (Călmățui, Covurlui, Derehlui, Vaslui, Bahlui, Desnățui, Băldălui etc.), care ar putea fi un apelativ turcic, pecenego-cuman, -(l)ui, „rîu“, iar după alții un entopic gepidic *uio, „apă“. Teleorman Este numele județului cu reședința la Alexandria și al unui ținut istoric străvechi din sudul teritoriului romînesc, al unui rîu cu lungimea de 169 de kilometri, (afluent de stînga al rîului Vedea) și al unui sat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu numai un unicat în toponimia romînească, dar și un „rebel“ etimologic, care nu se lasă ușor dedus din sau asociat cu alte nume de locuri. Apropo de Ruptura, evident că numele nu are nimic jignitor, ci rezultă din toponimizarea entopicului ruptură „pădure doborîtă de furtună“, „adîncitură lăsată de apă“, „adîncitură mai largă cu surpături“, „vale îngustă, prăpăstioasă, fără apă“, „ruptură, de teren pe care vine apa din ploi“, „coastă care se prăvălește, se surpă“ etc. Toponimul Ruptura numește alte optsprezece
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că betacismul este activ în graiurile oltenești: vrabete brabete, volbură bolboră etc.), de la primul reținîndu-se accentul, iar de la al doilea numărul de silabe. De la *vîlvor se poate ajunge la Vîrvor printr-o asimilare regresivă (l r > r r). Acesta fiind entopic, este foarte potrivit pentru a deveni toponim, mai ales că trei sate vecine au nume din același domeniu onomasiologic: Ciutura, Fîntînele, Ruptura (înlocuit cu Vîrvoru de Jos). Interesant este, pentru comparație, entopicul vîrvomare, înregistrat de Porucic cu sensul de „umflarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
asimilare regresivă (l r > r r). Acesta fiind entopic, este foarte potrivit pentru a deveni toponim, mai ales că trei sate vecine au nume din același domeniu onomasiologic: Ciutura, Fîntînele, Ruptura (înlocuit cu Vîrvoru de Jos). Interesant este, pentru comparație, entopicul vîrvomare, înregistrat de Porucic cu sensul de „umflarea apei după ploi sau după topirea zăpezii“. I. Pătruț, preluat de DTRO, indică drept etimon numele de persoană *Vîrvor derivat cu sufixul or (ca Boldor, Condor, Bohor, Bogor, Bojor, Bodor, Bator, Bolbor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
A lăsat posterității o opera filologică redusă sub aspect cantitativ, dar de certă originalitate și valoare științifică. Lucrările sale publicate în diferite reviste de specialitate sunt apreciate pentru conținutul și concluziile formulate. Dintre acestea, menționăm: Particularități regionale de limbă în entopice și toponime din Valea Zeletinului, jud. Bacău; Oronime în valea superioară a Zeletinului; Toponime personale din comuna Răchitoasa, jud. Bacău; Relația antroponimietoponimie în așezări de pe valea Zeletinului; Ora de limba română în colaborare cu C. Bostan, Editura Junimea, Iași 1992
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
balhoi’,’noroi’, etimologie: din rom. ’bahnă’ de origine nord slav., cu derivat verbal ’a bâhni, bâhli’,’a mirosi urât, a se strica - cu referire la ape’ din care s-a format apoi substantivul, sau poate adjectivul ’balhui’ similar fonetic altor entopice cu sensul ’baltă’ și anume ’bâlc’,’bâlhac’, alternanța ’lh’/’hl’ la fel ca în ’sihlă’/’silhă’ În general hidronimele cu sufixul ‘-ui’ sunt considerate de origine turcică.). Posibil ca, din cauza năvălirii repetate a popoarelor migratoare, așezarea să fi fost mult
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]