9,846 matches
-
simt ca la școală. Profesoara predă ceva și vreo trei meditatori te lămuresc. Pe bani grei. Pe mine nu mă costă nimic, însă. Mă întorc, mai dau cîteva telefoane și, în cele din urmă, iau Dicționarul englez-român. Caut, notez, refac enunțurile. Mare scofală. Nici măcar nu sînt termeni de specialitate. Cîte complexe și pe mine. Îmi găsesc papucul și stăpînirea. Gălăgia e în toi, sare dopul sticlei de șampanie, splendide focuri de artificii luminează cerul... E ora 12.00 noaptea! Pe la 1
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
etimologie populară) reducerea cacofoniei la un singur tip de asociere sonoră, evocatoare a cîtorva cuvinte tabuizate. Supărătoare e desigur lipsa de motivație semantică a "soluției": adverbul și "de asemenea" nu e un simplu cuvînt de umplutură, ci modifică întotdeauna sensul enunțului în care apare. Chiar în structurile comparative, unde ca poate fi substituit de secvența ca și, echivalența nu e perfectă: ca și presupune sau subliniază ideea de suplimentare, de repetiție, de reapariție a unei trăsături: "a lucrat șaziț ca ieri
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
cele două medii antinomice, poetul se zbate între ele, cu simțămîntul de-a fi urgisit de amîndouă, găsind o vagă alinare în trecerea de la unul la altul: "respir cu plămînii altei lumi între zidurile astea vechi" ( fundătura homer). Agasat de enunțurile speculative, excedat de solemnitatea abstracțiunilor, Nicolae Coande depune eforturi spre a le compromite. Dînd impresia de-a pleca de la o deviză cioraniană, înscrisă chiar în finalul cărții: "nu cunosc altă grație decît aceea de a sfîrși" ( la început a fost
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
Năpăruș, Teodor Moraru și alții pe care Lucia Ioan îi include în inventarul său -, ci un artist de fundal, unul care protejează forme și oferă garanții tendințelor multiple, nu prin epuizarea unui anumit comportament, ci prin luciditatea și prin vigoarea enunțului axiomatic. Ea nu dezvoltă eposuri și nici nu epuizează direcții, ci lansează memorabile definiții. Prin cumulul de forme și de tendințe, prin sinteza spiritului difuz al unui anumit timp, prin capacitatea nemijlocită de a transforma observația în intuiție și intuiția
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
lor. Criticul literar, în schimb, are mai mult obligații decât drepturi. El nu poate spune, cu seninătate: nu-mi place cutare, nu dau doi bani pe cutare, X mă enervează iar Y mă entuziasmează. El trebuie să argumenteze toate aceste enunțuri, să explice convingător motivele adeziunii sau respingerii sale. Critica literară la asta folosește (azi, ca și ieri): să ofere literaturii o scară de valori; să tragă linia despărțitoare între literatura bună și cea de slabă factură; să deseneze, totodată, relieful
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
că se permeabilizează granița dintre comentariu și literatură, cel dintîi asumîndu-și degajarea speculației și a ținutei estetice, a doua asumîndu-și autoreflexivitatea, ergo propria proiecție exegetică. În consonanță cu Ihab Hassan, cercetătoarea noastră precizează consolator: "Operele literare au devenit material pentru enunțuri analitice. Ceea ce este, altminteri, o dovadă în plus a puterii lor de fascinație". În felul acesta, creația și teoria se nutresc reciproc, ajungînd a se întrepătrunde în substanță. Traseul larg al teoriei pare să fie cel mai încăpător și pentru
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
în sfîrșit, în Insulele Canare. Pentru cititorul german inițiat în secretele lumii literare, în strategiile de culise ale vanităților și veleităților de tot felul, romanul Moartea unui critic este mai mult decît transparent. Măștile se lasă cu ușurință înlăturate, iar unele enunțuri pot avea rezonanțe antisemite pe fundalul unui sistem de referințe identificabil fără echivoc. Dar acesta este un alt subiect deși el rămîne factorul care a alimentat cel mai puternic disputa în jurul romanului. Nu mai puțin adevărat este că, în chiar
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
ceva mai rar în textele jurnalistice, oricum în replici citate - ca într-un reportaj despre cei care trăiesc printre gunoaie: "Mă dezinfectez. Cre'că de aia n-am fost bolnavă" (Viața liberă = VL, 3349, 2000) - sau într-o antologie de enunțuri produse de politicieni: "Cre'că se găsea cineva să facă ordine în debandada aia" (VL 3538, 2001). Distribuția diferită a atestărilor nu e totuși foarte semnificativă: în paginile nonconformiste și în listele de discuții din Internet toate formele apar cu
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
al lui Eminescu (definițiile țin de istoria economiei și pot fi judecate numai în perspectiva studiilor economice la sfîrșit de secol XIX la noi), precum și cîteva poezii de tinerețe ale lui Bacovia (din perioada 1906-1912), inedite, poezii care joacă deconstruirea enunțului, aceeași, dar nu cu același efect, ca în ultimele volume. Ne mai delectăm cu cîteva poezii de Alexandru Piru și o povestire (autobiografică, deși despre inefabil) de Gheorghe Pituț (care merită reconsiderat din perspectiva prozei). Alexandru Ciorănescu este prezent în
Oameni pe care am fi putut să-i cunoaștem by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15082_a_16407]
-
un narator, o conștiință cumulativă, un generator de lumi în plină dinamică și niciodată epuizabile. în această perspectivă, Italia sa este un spațiu interior, expresia nemijlocită a unei enorme capacități fabulatorii. Fără a fi epic în iconografie sau descriptivist în enunțuri, Boca este un amestec de trubadur și Șeherezadă, iar din substanța sa afectivă și mentală realitatea se naște în adevărate avalanșe. Narația lui nu se manifestă, însă, în perimetrul lumii constituite, al formelor cu o identitate gata exprimată, ci exclusiv
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
atunci scandalul ar fi trebuit să fie literar (reapare rîsul sardonic). R.B.: Revenind deci la literatură, preferați să fiți citit de mai multe ori de un număr restrîns de cititori sau o singură dată de un public numeros - parafrazez un enunț al lui Valéry... A.R.-G.: Valéry nu a fost romancier și prin eseurile și poemele sale el nu putea spera să atingă numărul de cititori de care a avut parte Nabokov cu romanul Lolita. Dar este posibil că însuși
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
însăși dimensiunea antropologicului". Formulările sînt totuși indubitabil personale - încă o ruptură, de reflexul compilatoriu caracteristic meridianului filmologic local. Aportul hermeneutic original este sesizant alteori în spiritul "smereniei și nejudecării aproapelui", după exemplul cineastului elogiat, chiar dacă în sensul unei autarhii a enunțului. Fără a se intra în dialog cu alte viziuni, cel mai cunoscut la noi dintre opusurile tarkovskiene - Călăuza - nu este interpretat în spectrul kafkian, al unui spațiu blestemat, al devastărilor totalitare. Dimpotrivă, celebra "Zonă" parcursă de personajele filmului "este spațiul
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
către bază creează rău de înălțime și generează vertijuri incurabile. Dacă te uiți dinspre Eminescu înspre Vlahuță, dinspre Sadoveanu înspre Gr.H.Grandea, dinspre Enescu înspre Ion Cucu și dinspre Luchian înspre Zogu Zaharescu, în mod fatal ai probleme cu siguranța enunțurilor teologice și cu presupoziția că Dumnezeu a creat o lume armonică, unitară și infailibilă. Într-o astfel de alcătuire fără griuri, în care singurele existențe presupuse rămîn cele polare, evident că și percepția este una puternic segregaționistă și balansează competent
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
ne citesc se vor simți atrași să continue explorările noastre în universul deschis al problemelor și temelor liberalismului, cea mai profundă și puternică mișcare intelectuală, politică și socială a modernității și, poate, a întregii istorii” (p. 8). Un astfel de enunț ar fi putut să apară, în cel mai fericit caz, ca o concluzie a cărții, nu ca un preambul al ei, pentru că el ar putea diminua interesul pentru lectură al unor potențiali cititori neconvinși a priori de valabilitatea lui. Din
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
Mirela Trăistaru se situează în spațiul artistic transilvănean, în orizontul acelui expresionism cromatic și compozițional care însoțește trăirea intensă și se manifestă prin formule directe, uneori la limita cruzimii. Pensulația nervoasă pe spații mici, tușele largi, sigure, în care energia enunțului și energia mecanică se identifică, tonurile aproape crude, inapte pentru spectacolul rafinat și pentru subtilele ceremonii retiniene, creează un prim nivel al acestei picturi, acela al trăirii nemijlocite, al confesiunii existențiale fără menajamente. Dacă acestor elemente le mai adăugăm și
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
era figurativ. Se putea observa limpede, încă de la primele sale ieșiri în lume, că gestul tînărului pictor era mai liber și se manifesta mult mai firesc în registrul grav, meditativ și interiorizat. Dar această opțiune pentru tonul surd și pentru enunțul discret nu excludea cu totul materia cromatică și substanțialitatea picturii. O anumită voluptate a tușei și o bună comunicare cu materialitatea ei erau vizibile fără a fi, însă, exhibate ca o preocupare specială. Toate aceste elemente au fost, la un
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
care definesc (după distincția lui Alexandru Zub) dejismul - în plan politic - și rollerismul - în plan istoriografic. Ca metodă declarată, autorul preferă școala franceză de analiză a discursului (Foucault, Barthes, Bourdieu etc.). Ca miză “politică” și personală, el se ferește de enunțul moralizator, nu doar ineficient, dar sigur ruinător pentru o analiză - căutând în schimb explicația ; e interesat nu de stabilirea inocenței ori a vinovăției, cât de actori; și utilizează nu epitete, cât concepte; încheie nu printr-un verdict, ci printr-o
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
Aspir către un decor de stări, doresc crearea scenică a unei structuri de stări, a unor sisteme de stări. « Starea» reprezintă aspirația mea, tema meditațiilor mele scenice. Obișnuiesc chiar, în notele mele, ca un mod de lucru, să încerc să «enunț» stările, să mă apropii de o conceptualizare a lor... Schițez formulări ca «demnitatea sărăciei absolute» - Inima mea este pe înățimi de Saroyan - sau un decor «al imensei prostii», «al stupidității» - Căsătoria și, respectiv, Revizorul.” Am avut bucuria să citesc zilele
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
păi sau hai au drept caracteristică un comportament diferit în funcție de prezența sau absența pauzelor: păi marchează într-adevăr ezitarea precaută atunci cînd este urmat de o pauză (păi... mergem; păi... am greșit); dimpotrivă, fără pauză, interjecția întărește forța ilocuționară a enunțului următor, legîndu-l de contextul precedent și chiar conferindu-i caracterul unei concluzii obligatorii: păi mergem!; păi am greșit. Și interjecția hai are un comportament asemănător; doar că valoarea sa de bază este mult mai puțin legată de ezitare, exprimînd în
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
combinarea interjecției cu forme verbale care au anumite persoane gramaticale, realizîndu-se astfel valoarea de îndemn, de asociere sau de anunț cooperativ al unei acțiuni proprii (hai vino - hai să mergem - hai că vin). În funcție de punctul de reper și de semantica enunțului, hai poate însemna „vino” sau „du-te”; din aceste semnificații poate deriva valoarea de invitație insistentă - dar și includerea în înjurături. Formula hai pa reflectă valoarea de intensificare a interjecției: efectul pe care îl produce e nu de atenuare, ci
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
totul altă direcție: către recuperarea vieții intime a formei, către ieșirea din concret și din individual, către negarea psihologiei și către puritatea ideii. Ba chiar, dacă am sta să privim faptele de foarte aproape, în fiecare lucrare se pot citi enunțurile unor direcții sensibil diferite; Coapsa trimite discret spre frumusețea nemijlocită, către natura de-sine-stătătoare a formei decontextualizate, în timp ce Domnișoara Pogany invocă mai degrabă un anumit gen de ideal în care concretețea și pulsațiile vitale se resorb, fără a dispărea însă. Dacă
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
p. 12). În doar cîteva vorbe filozoful a deschis o nouă poartă de gîndire, a lansat o idee care va continua să pulseze în mintea cititorilor multă vreme după ce lectura cărții se va fi încheiat. Ca să nu mai vorbim de enunțurile eliptice, tip definiție, mici pastile în structura cărora se găsește încorporată substanța unor întregi tratate: „Muzica: o imensă cheltuială de precizie pentru a obține vagul” (p. 9). Poate părea bizar (domiciliul forțat este totuși domiciliu forțat), dar perioada Tescani a
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
să spui decît ceea ce, la un moment dat, se spune în tine, fără adaosul superfetatoriu al ingeniozității proprii. Fragmentul e onestitatea supremă a discursului” (p. 85). Scrisul fragmentat, condensat, eliptic al lui Andrei Pleșu obligă cititorul la o lectură interactivă. Enunțul judecăților sale (niciodată demonstrația nu e dusă pînă la ultima consecință) este pentru cititor o invitație la dialog, îl obligă la formularea propriilor sale opinii, convergente sau divergente cu cele ale autorului. Ne place sau nu ne place scrisul lui
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
mai aproape de valoarea ei reală. Cu alte cuvinte, la mării actori ai unei piețe de artă adevărate care, mai devreme sau mai tîrziu, vor apărea și în spațiul nostru public așa cum se cuvine. Pentru ca aceste lucruri să funcționeze și dincolo de enunțuri și de principii, este nevoie de o rediscutare profundă a relației nemijlocite cu opera de artă, cu atît mai mult cu cît există încă, din păcate, locuri în care obiectul artistic este supus literalmente unui regim de sclavaj. Uneori, lucrările
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
Tomaziu, autoportretul lui Peter Neagoe, fotografia lui Miron Kiropol ș.a.), enciclopedia înglobează în cele peste șapte sute de pagini de text aproape opt sute cu indicii finali o întreagă viață a unei emigrații diverse, răspîndite în patru continente, pe care cifrele și enunțurile lapidare, caracteristice unor formulări de dicționar, sînt totuși capabile să o sugereze: nenumărate încercări de publicare a unor reviste, multe cu o viață efemeră ca și resursele din care se hrăneau, organizații și grupări culturale care încearcă să suplinească lipsa
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]