48 matches
-
Mesaje pe care Tina nu are cum să le ignore. Probabil s-ar fi putut face mai mult, important este însă că poemul e lipsit de gafe. Bogdan Iancu scrie prozaic, fără exagerări, firesc, fără fițele, teribilismele și dorința de epatare și scandal specifice debutanților de azi. Scrisul lui place tocmai pentru că e simplu, sincer, direct și liric atât cât trebuie pentru a potența expresiv emoțiile, punctat ici-colo cu ironii soft care fac deliciul oricui. Cartea, cum spuneam, este un poem
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]
-
se face favoarea de a i se da un post de recepționer la Hotelul "Tranzit" din Capitală. Extravagant și infatuat, singuratic și dezabuzat, Tolea devine un fel de Grobei, cu pretenții de poliglot și specialist în istoria antică și modernă. Epatarea vestimentară și verbală ține de un comportament deviant, ce ne dezvăluie treptat un bufon, numit ca atare în textul narativ. Însă clovnul, actorul, măscăriciul, Aghiuță, fanfaronul (cum mai este numit) are o identitate ascunsă, pe care ciudățeniile sale de atitudine
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
erou pentru că oferă perspective grotesc-ideatice, cumulează savant tragicomicul, sau, pe de altă parte, organizează carnavalesc lumea. De la celebra „Prefață” la drama Cromwell, personajul marginal căpăta toate atuurile pentru a favoriza sensuri nebănuite în literatură. Astăzi, efectele comicului vin dintr-o epatare identică. Auzim, repetate te miri unde, replicile internaute ale unor agramați, deveniți vedete grație deficiențelor. Literatura înregistrează, uneori cu o frenezie greu de înțeles, tipologii imprecise ce transferă asupra unor epoci ori istoriei înseși semnificații de multe ori mai profunde
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
Evenimentul monden a săptămânii trecute, nuntă acționarului clubului de fotbal Dinamo București, Criști Borcea, a uimit printr-o epatare a luxului care i-a făcut pe mulți să considere că o asemenea parada este una lipsită de gust, într-o perioadă în care restul populației se confruntă cu lipsuri din ce in ce mai acute. QUIZ: Cu ce film, din vremea comunismului, seamănă
Nunta lui Cristi Borcea, reluarea unui film din vremea comunismului. Ghiceşte pelicula () [Corola-journal/Journalistic/69115_a_70440]
-
trei caracteristici enumerate pot defini mai mult sau mai puțin aproape orice roman contemporan. Ce-a rămas din proza recalcitrantă este astăzi, cel mult, o intenție: aceea a de scrie altfel, de a reorienta cititorul contemporan angrenat în Sistemul occidental (epatarea burgheziei de odinioară înlocuită fiind, între timp, cu cea a funcționărimii zilelor noastre). Ravel și Viața în trei Proza lui Echenoz o știm de aproape treizeci de ani, de la debutul său din 1979 cu Le Meridien de Greenwich. Romanul relata
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
care se sustrage șabloanelor de gîndire și de rostire. O literatură protestatară, să-i spunem, fie și pentru simplul motiv că se sustrage canoanelor. De fapt, Harms a cam făcut asta și în viață, și în scrierile sale. Nonconformismul lui, epatarea, pipa și absența rubașcăi naționale, zburdălnicia ideilor au deranjat teribil sistemul rusesc al anilor '20-'40. Și l-au costat pe autor. Opera și viața. După cîteva libertăți pe care și le-a permis ca stil de viață, ca expresie
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
rețeta amintirilor. Orice alt refugiu se dovedește derizoriu: prezentul e fad prin scăderea aderenței la actualitate, iar viitorul se îngustează prin stingerea elanului vital. Și atunci reminiscențele ex illo tempore devin principiu de regenerare lăuntrică, și nu formă cabotină de epatare a cititorului. De aceea e o eroare să vezi în memoriile lui Barbu Cioculescu un act de ostentație culturală, hrănit de ambiții publice, cînd de fapt la mijloc e refacerea identității prin dospire retrospectivă. Ochiul eruditului născut pe 10 august
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
aceasta se adaugă dinamica fără precedent a dezvoltării tehnologice care face ca mulți dintre acești termeni să iasă din limbă înainte de a fi traduși și explicați într-un dicționar. La factorul subiectiv, pe primul plan stau ,snobismul și dorința de epatare". Explicațiile sunt corecte, dar ele nu cred că se potrivesc întru totul exemplelor date. Există deja un nivel internațional de comunicare care include toate aceste cuvinte. La orice reuniune internațională, participanții își fac schimb de e-mails, formula este consacrată indiferent
Marea dezamăgire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11359_a_12684]
-
Sorin Lavric Gîndirea e forma pe care o ia spiritul atunci cînd renunță la epatări sociale. Cînd „așadar“ scapă de cele două intenții impure care alterează intimitatea actului scriitoricesc: dorința de a te face remarcat și ambiția de a avea o influență. La Dragomir, cele două motivații sunt cu totul absente, de unde și lipsa vreunei
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
bună-știință această imagine. Mărturisea mereu că nu-i place să scrie și că nu înțelege plăcerea pe care alții o pot găsi în chinul de a obține o formă estetică care să fie pe înțelesul publicului. Pentru filozof, scrisul însemna epatare a vulgului și etalare a orgoliului. Mai mult, scrisul era o meteahnă de care suferă cei care sînt încredințați că au o misiune de îndeplinit în lume, ca și cum de cuvintele lor ar fi putut depinde soarta unei comunități. Și ce
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
care este tot secretul acestui trucaj? Căcinu-i decât o odaie comună, cinci metri pe șase, într-un apartament ieftin. Bogdan se codi, mai dădu o ochire întregului spațiu, apoi opină că mozaicul. - Da și nu! Mozaicul e un soi de epatare facilă a ochiului,care n-ar avea nici un efect dacă pereții ar fi acoperiți cu tapet sau cu o zugrăveală. Dimpotrivă, suprafața solidă, regulată, comentată din loc în loc de margini de bună calitate, piatră, lemn greu, oferă un efect minunat. Burghezii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
al școalei creatoare urbanistice după câteva generații de arhitecți profesionali mai mult sau mai puțin merituoși. Ioanide renunțase la pitoresc și specific de suprafață, căutând a concilia viziunea apriori a arhitectului cu spiritul peisajului local. Când Pomponescu sosise, Gulimănescu, din epatare pentru orice autoritate, îl întrebă dacă știe despre articol. Acela, circumspect, neștiind despre ce e vorba și nevrând să se manifeste satisfăcut în cazul când ar fi fost la mijloc un atac împotriva arhitectului, zise că nu. Gulimănescu ceru revista
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
originar pe marele scriitor american, în engleză deci. Iar eu nu reușisem, în limba engleză, decât o palidă „performanță”, aceea de a mă delecta doar cu povestirea „Ursul”. De ce să nu recunosc, a fost din partea mea o nesăbuită tentativă de epatare, eșuată lamentabil, cum ați văzut. Nu i-am povestit însă colegului de prima teribilă încurcătură în care m-a pus Mircea Răceanu și pe care o voi prezenta în continuare, urmând ca o alta, din care am ieșit la fel de greu
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
lion cu zina în veceu dacă vrei o punem dar sunt pe stop“, „mă masturbez în căutarea ta“, „mă aplec și vomit“, „albumele de artă le vindem pe o sumă de căcat“ etc. Dacă asemenea texte nu au ca scop epatarea cititorilor, ci reprezintă un nevinovat mod de defulare, te întrebi de ce nu se defulează autorul la el acasă, nevăzut de nimeni. Mizantropie Nu e suficient să-i iubești pe oameni ca să scrii cărți bune. Toleranța, generozitatea, duioșia sunt valori morale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se atașase lui Vladimir după câteva confruntări pe care le avusese cu un penibil profesor cu nume bizar, Bozdorog, pripășit în orașul lor, care se împotmolea în hățișurile unor ecuații cu trei necunoscute. Limitat și suficient, dar cu intenții de epatare a fetelor de liceu, într-un rând tânărul profesor se aventurase imprudent pe terenul începuturilor calculului diferențial. L-a scos din încurcătură Vladimir, care șezuse ani de-a rândul în preajma unui academician, pedepsit politic pe nedrept, având domiciliu forțat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
autorul se situează în linia adepților „sănătății” organice a operei, taxînd - în spirit dogmatic-clasicizant - „aspectul morbid al poeziei anarhice”. Deși uneori pare a concede că „arta anarhică” nu e demență pură, ci „simularea demenței, născută din tendința spre singularizare și epatare”, el alunecă totuși spre determinisme psihologice riscate atunci cînd diagnostichează „relația dintre literatura anarhică și consumarea drogurilor excitante”. Pe de o parte, Emilian respinge îmbogățirea lexicului poetic prin cuvinte vulgare („cu deosebire revistele de extremă-stînga folosesc un lexic de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu a fost lipsită de un coté conservator, cel puțin în prima ei fază. Refuzul „capodoperelor” în favoarea „efemerului”, cultivarea „operei deschise” în detrimentul „operei finite”, a negării demolatoare în detrimentul „construcției”, a manifestelor programatice și a scandalului anticanonic în detrimentul creației durabile, a epatării extravertite în detrimentul lirismului nu au fost pe placul mainstream-ului critic modernist, tributar unei estetici clasicizante. Realismul social, masivitatea construcției epice, ideile „majore”, marile teme istorico-politice sau metafizic-identitare au prezidat întotdeauna omologarea literară „la vîrf”. Pe de altă parte, complexul periferic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Înoată noaptea În lagună, D’Annunzio pilotează avionul, Montherlant ia parte la cursele de tauri și Macedonski, cu nimic mai prejos, aspiră și el la trăirea integrală a vieții ș...ț”2. Numai că, din nou, gustul insolitului, al epatării Îl determină să aleagă cel mai excentric sport practicat pe atunci În București: ciclismul. Ne vine destul de greu a ni-l imagina pe autorul rondelurilor călare pe velociped, alături de un discipol de la Literatorul, mai tânărul C. Cantilli, În tricou, pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de crocodil sau 100.000 de euro pentru un ceas placat cu aur și diamante. [...]. Casele de modă care au fost gazdele evenimentului satisfac orice vis, oricât de îndrăzneț ar fi. Extravaganțele clientului sunt divizate în două categorii: stil și epatare. Publicul elitist își comandă toate produsele în funcție de gusturi, astfel aflăm că premierul italian Silvio Berlusconi își alege atent pantofii de la o singură casă de tradiție, Stivaleria Savoia, plătind pe ei de la 2.000 de euro în sus. Producătorul de parfumuri
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
generația lui Philippe Sollers. Literatura lor evocă cruzimea și energia instinctului, uneori autentic, alteori șarjat. Libertinii sînt, desigur, În același timp, niște dandy. Vor să epateze, cruzimea lor afișată este tocmai una din formele de manifestare a acestei voințe de epatare, de scandal, de exploare a frontierelor pe care umanul le are În comun cu animalul. Este o literatură În același timp psihologizantă și marcată de teza, existențialistă, a divorțului dintre lume (societate, doxa) și individul aflat În plin conflict Între
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și cea a Parizienei, în special. Strategiile de vizualizare a Parizienei sunt multiple: comportamentul, vestimentația, discursul, spațiile, ocupațiile. Femeia pariziana oferă un spectacol total că intrigă (de tip dramatic), acțiune (organizată că "lovituri de teatru"), portret (spectaculos), comportament (emfatic), receptare (epatarea spectatorului). Pariziana prezintă indici evidenți de teatralitate și invită la o receptare că o reprezentație bine montată. Creativitatea Parizienei se dezvăluie prin constituirea vieții sale că acțiune de tip dramatic, a unui scenariu propriu și a montării în scenă originale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
proclamă: „Vreau să trăiesc prin mine însumi și nu prin alții”), ca și Horia Tudor ș.a., iar cu eseuri și luări de poziție figurează N. Gh. Ciucă, Felix Baldovin ș.a. Publicația își menține spiritul de frondă, de contestație și de epatare și prin Interview cu Isus Christos (Fragment de idei dintr-un roman imposibil) de Horia Ghiea sau prin Monolog la moartea lui Petrescu Cezar de Dan Vălenaru, note acide unde scriitorul „decedat” e incriminat de reacționarism: „Iată un om care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
cu rele, necorectate deprinderi lingvistice. Hiperurbanismele de tipul "cremenal", "sicretu", "coraj" și franțuzismele "alivoar", "bonsoar", "musiu"129 etc. dau o notă caragialescă replicilor, recunoscută chiar și de cei care ar fi putut să pună aceste agramatisme pe seama tendințelor generale de epatare prin limbaj ale vorbitorilor de la răscrucea secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Interesant în acest sens este un incident care demonstrează că stilul lui G. Ranetti se confunda cu cel al contemporanului și colaboratorului său de la "Moftul român
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]