76 matches
-
în mare măsură) pe extrapolarea datelor obținute de la alte grupuri de pacienți, cum ar fi vârstnicii, diabeticii, hipertensivii sau hiperlipidemicii [Goldsmith [i Covic et al., 2001]. Prevalența bolii arteriale coronariene la pacientul renal Prevalența stenozelor semnificative (peste 50%) ale arterelor epicardice determinată angiografic depinde, firește, de populația la care aceasta este studiată. Datele variază de la o prevalență de 24% în populația hemodializată tânără, non-diabetică, evaluată în vederea transplantului renal [Kramer et al., 1998] și până la 85% la pacienții peste 45 de ani
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
3. prezintă un impact advers mediat de dezvoltarea insuficienței cardiace; 4. factorii de risc potențial reversibili identificați sunt hipertensiunea arterială, hipoalbuminemia și cardiomiopatia uremică. Boala arterelor coronariane dimensiunea inflamatoare și anevrismală Menționăm pe scurt cauzele non-ateromatoase ale bolii arterelor coronare epicardice. Aceste afecțiuni pot fi, în mare parte, ele însele cauze ale insuficienței renale cronice, putând persista/reapărea la pacientul dializat. Vasculita coronariană din granulomatoza Wegener, sindromul Churg-Strauss, purpura Henoch-Schoenlein și lupusul eritematos sistemic survine rar, dar este bine caracterizată. Anevrismele
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
induse de efort au fost constatate într-un studiu utilizând această tehnică la 25 dintre cei 36 de pacienți. Totuși, a fost constatat un număr semnificativ de subiecți cu anomalii evidente de perfuzie, prezentând însă un miocard vascularizat de artere epicardice normale, în schimb cu o activitate anormală a sistemului nervos simpatic [Narita et al., 1999]. Printre problemele întâlnite în aceste tehnici nucleare neinvazive este situația pacienților cu valori tensionale fie prea mari, fie prea mici ca să permită administrarea în siguranță
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
coronariene și cea despre tratamentul adecvat al stenozei aterosclerotice a arterei renale. Leziunile în stenoza de arteră renală sunt frecvent ostiale, calcificate și dificil de accesat pentru o dilatație optimă din cauza angulației arterelor renale (având un calibru similar arterelor coronariene epicardice) față de aorta abdominală. De aceea, în stenoza aterosclerotică de arteră renală, stentarea primară este metoda preferată. By-pass-ul coronarian Riscurile by-pass-ului coronarian la pacientul cu insuficiență renală cronică. Rao și col. [1997] au comparat 38 de pacienți cu IRC cu pacienți
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
adjuvante pentru protecția miocardică Indiferent de tipul cardioplegiei folosite în administrarea discontinuă rece, pentru o mai bună protecție miocardică este indicată asocierea răcirii topice a cordului. Folosirea gheții în acest scop s-a dovedit a avea urmări nefavorabile: leziuni termice epicardice, paralizia nervilor frenici, creșterea incidenței aritmiilor postoperatorii și a complicațiilor pulmonare (82, 83). Din acest motiv este de preferat irigarea continuă a sacului pericardic cu soluție salină rece. Ventarea activă a cordului pe durata clampării aortei este foarte importantă pentru
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
la care acest tip de bloc apărea în perioada postoperatorie și aceasta deoarece pacienții din prima categorie au de regulă o boală coronariană mai severă, fracție de ejecție mai mică, semne de ischemie și necroză miocardică mai frecvente. Montarea electrozilor epicardici pentru stimulare electrică externă este bine să se facă de rutină pentru tratamentul precoce și eficace al bradiaritmiilor și prevenirea tulburărilor hemodinamice induse de acestea. Tahiaritmiile Incidența lor variază de la 40% în cazul revascularizării miocardice până la 60% la pacienții cu
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
lung necesar efectuării anastomozei. Blocul atrioventricular sau asistola sunt amenințări reale în cazul ocluziei proximale a arterei coronare drepte. Plasarea unui șunt la acest nivel poate preveni instabilitatea hemodinamică asociată cu aceste tulburări de ritm; plasarea din timp a firelor epicardice de pacemaker. Manipularea cordului Manipularea cordului în absența suportului circulator conferit de by-pass-ul cardiopulmonar necesită răbdare, prudență și mișcări blânde. Nu se va practica arteriotomia până când arterele coronare nu sunt suficient de bine expuse, iar zona în care se va
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
moderne, L.M. Popescu și colaboratorii au identificat celule Cajal-like interstițiale în organele digestive și reproductive (2005-2006), pancreas (2005), miocardul atrial și ventricular uman (2006), vezică biliară umană (2007), valvule miocardice ale venelor pulmonare (2008), artera mezenterică (2008), celule miocardice și epicardice (2009). Majoritatea rezultatelor obținute sunt prioritare și conțin elemente de certă originalitate. Din această categorie fac parte atât particularitățile ultrastructurale ale noului tip de celule Cajal-like interstițiale, cât și identificarea imunohistochimică și microscop electronică a constituenților chimici subcelulari. Se aduc
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
baza gradientului chimic realizat de curenții IK, IKir și Ito. Faza 4 corespunde potențialului de repaus generat de efluxul de K+ realizând curentul IKir (modificat după [8]). Faza 1 - Repolarizarea inițială Este mai exprimată la nivelul fibrelor Purkinje și fibrelor epicardice ale miocardului ventricular fiind mult mai puțin evidentă la nivelul fibrelor ventriculare endocardice. Mecanismul repolarizării inițiale constă în activarea curentului de K+ tranzitor spre exterior (Ito - transient outward), un curent dependent de voltaj și activat pentru un scurt interval de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
arii miocardice excitate sunt cele situate la terminarea ramurii drepte și stângi ale fasciculului His și baza mușchilor papilari. Activarea se continuă apoi în direcția epicardului într-un mod aproximativ concentric, ultima porțiune care se activează fiind reprezentată de porțiunea epicardică a bazei ventriculului stâng în regiunea posterioară a acesteia. Mușchii papilari se activează de la bază spre vârf, aproape sincron cu începutul depolarizării ventriculare, având un rol mecanic important prin faptul că împiedică răsfrângerea valvelor atrioventriculare. Activarea ventricului drept Are loc
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
important prin faptul că împiedică răsfrângerea valvelor atrioventriculare. Activarea ventricului drept Are loc mai întâi la baza mușchilor papilari și în zonele adiacente peretelui liber, întinzându-se apoi tangențial spre epicard unde ajunge cam în 25 ms, înaintea activării suprafeței epicardice a ventriculului stâng [35]. Secvența normală a activării ventriculare are o importanță deosebită pentru realizarea unei contracții sincrone ce favorizează activitatea de pompă a inimii. Orice întârziere a excitației în anumite teritorii poate duce la scăderea eficienței acestei activități cu
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
R este expresia depolarizării regiunilor endocardice ale VS. Depolarizarea ventriculară începe în regiunea endocardică a vârfurilor ventriculare propagându-se spre baze și cuprinzând mai întâi VD, datorită grosimii mult mai mici a miocardului la acest nivel și abia ulterior regiunile epicardice ale VS. Vectorul undei R este orientat spre stânga, în jos și ușor înapoi. - Unda S este expresia depolarizării regiunii epicardice a bazei VS în partea posterioară a acesteia. Vectorul său este orientat spre dreapta, în sus și ușor înapoi
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
și cuprinzând mai întâi VD, datorită grosimii mult mai mici a miocardului la acest nivel și abia ulterior regiunile epicardice ale VS. Vectorul undei R este orientat spre stânga, în jos și ușor înapoi. - Unda S este expresia depolarizării regiunii epicardice a bazei VS în partea posterioară a acesteia. Vectorul său este orientat spre dreapta, în sus și ușor înapoi. Segmentul ST reprezintă prima fază a repolarizării ventriculare (repolarizarea lentă) corespunzătoare platoului potențialului de acțiune al fibrelor miocardice ventriculare; pe parcursul acesteia
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
naștere diferențe de potențial semnificative între diferitele regiuni ventriculare, segmentul ST fiind în mod normal izoelectric. Unda T reprezintă faza finală a repolarizării ventriculare (repolarizarea rapidă), pe parcursul căreia potențialul de membrană revine la valoarea de repaus. Datorită faptului că regiunea epicardică se repolarizează înaintea celei endocardice prin durata mai scăzută a potențialului de acțiune la acest nivel, vectorul corespunzător este orientat spre stânga, în jos și înainte (fig. 5.19). Geneza pe electrocardiogramă a segmentului ST și undei T se datorează
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
spre stânga, în jos și înainte (fig. 5.19). Geneza pe electrocardiogramă a segmentului ST și undei T se datorează diferențele în aspectul PA între fibrele subendocardice și subepicardice.Segmentul ST este izoelectric deoarece se presupune că potențialele din zonele epicardice și endocardice, chiar dacă nu sunt egale ca durată au o perioadă în care se suprapun sau diferențele dintre ele sunt prea mici pentru a fi decelate pe ECG de suprafață. În faza finală a repolarizării, fibrele epicardice se recuperează înaintea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
potențialele din zonele epicardice și endocardice, chiar dacă nu sunt egale ca durată au o perioadă în care se suprapun sau diferențele dintre ele sunt prea mici pentru a fi decelate pe ECG de suprafață. În faza finală a repolarizării, fibrele epicardice se recuperează înaintea celor endocardice, vectorul de repolarizare fiind orientat spre stânga, în jos și înainte. Intervalul Q-T reprezintă durata activării electrice ventriculare măsurată de la începutul undei Q și până la sfârșitul undei T. Durata normală a intervalului Q-T
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
încă pe deplin cunoscute [5]. ACTIVAREA ELECTRICĂ ÎN TIMPUL STIMULĂRII BIVENTRICULARE În CRT, ventriculul stâng, respectiv drept, pot fi stimulate simultan sau secvențial (VS-VD sau VD-VS). În mod uzual, stimularea se face în ventriculul drept endocardic apexian, iar în ventriculul stâng epicardic, cel mai adesea lateral sau postero-lateral. Stimularea simultană a ambilor ventriculi dă naștere la două unde de depolarizare care se întâlnesc aproximativ la mijloc. Dar, ca variantă alternativă, resincronizarea se poate obține și stimulând doar ventriculul stâng, utilizând o astfel
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
sondelor de atriu drept și ventricul drept, se obturează ieșirea aparatului dedicată ventriculului stâng și se încearcă un nou abord 4-6 săptămâni mai târziu sau se referă pacientul chirurgului, care poate plasa chiar în ziua următoare o sondă de stimulare epicardică la nivelul dorit [11]. 3. Angiografia de sinus coronar este un pas important în plasarea sondei de ventricul stâng întrucât permite vizualizarea venelor țintă pentru obținerea unei resincronizări optime. Totodată permite anticiparea dificultăților datorate unor vene mici, unghiurilor ascuțite dintre
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
de sinus coronar care opresc procedura, lipsa anatomică a venelor țintă adecvate) sonda de ventricul stâng nu a putut fi plasată, se obturează canalul de ieșire corespunzător cu sistemul de obturare prezent, uzual în cutia stimulatorului și se tentează stimulare epicardică a ventriculului stâng. Aceasta are marele avantaj că poate plasa sonda de stimulare în zona dorită ventriculară (postero-laterală) indiferent de „oferta” anatomică a sinusului coronar. Metodele actuale de abord toracotomic minim invaziv sau chiar toracoscopic, alături de lipsa expunerii la radiații
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
identificate în absența semnelor de neuropatie somatică. 2.1.4. Microangiopatia coronariană la diabetici Este bine cunoscut faptul că pacienții diabetici pot prezenta semne și simptome de ischemie miocardică mai severă decât non-diabeticii cu același grad de afectare a coronarelor epicardice. Acest fapt se datorează, probabil, anomaliilor de la nivelul microcirculației coronariene (microangiopatiei diabetice). (10) Microcirculația coronariană suferă atât modificări funcționale, cât și modificări anatomice, structurale, care sunt similare cu cele întâlnite în microcirculația din alte organe țintă afectate de diabetul zaharat
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
al inimii numit coronarian, probabil datorită dispoziției anatomice în mai multe „coroane” în jurul inimii, cu scopul de a asigura acestui organ vital o vascularizație de siguranță, atât prin origini directe, separate, din porțiunea inițială a aortei cât și prin ramificare epicardică, transmiocardică și subendocardică. În mod clasic sunt descrise 2 artere coronare, dreaptă și stângă, cu origini prin ostium separat din sinusul Valsalva, coronar drept și coronar stâng. - Artera coronară stângă își are originea în ostiumul coronar stâng în sinusul cu
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
posterior devenind artera descendentă posterioară - ADP). Pe parcurs, ACX distribuie o serie de ramuri marginale obtuze, importante, de dimensiuni variate, care irigă peretele lateral și posterior al VS. Unele dintre aceste ramuri obtuze marginale au un traiect intramuscular și nu epicardic, ceea ce creează dificultăți în descoperirea lor pentru by-pass-ul aorto-coronarian, necesită secționarea stratului de miocard ce le acoperă cu dificultăți în efectuarea hemostazei. Prima ramură a ACX este o circumflexă atrială care înconjoară urechiușa stângă în apropierea șanțului atrioventricular. - Artera coronară
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
55% și în ACX 45%, - Două ACD își au originea din același sinus Valsalva - 10%, - Arteră diagonală înaltă - 15%, - Origine înaltă a ADP pe marginea ascuțită a VD, - Origine coronară comună pentru ambele artere coronare. Leziunile aterosclerotice interesează arterele coronare epicardice. Leziuni proximale ale arterei descendente anterioare (ADA) comportă un risc mai mare decât cele ale arterei coronare drepte sau a arterei circomflexe având în vedere cantitatea de miocard perfuzată de fiecare vas. Corelația ramură de arteră coronară - teritoriu de distribuție
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
Fluxul sanguin coronarian este apreciat la cca 225 ml/min sau 5 % din debitul cardiac. Debitul coronarian de repaus este ceva sub 1 ml pe gram de miocard pe minut [3]. Acest debit este livrat miocardului prin arterele de conductanță epicardice, apoi prin arterele penetrante conducând la o rețea de capilare. Arterele penetrante sunt sediul principalei rezistențe la flux având dimensiuni de 20-120 microni. În timpul efortului, debitul cardiac crește până la 6 ori împotriva unei postsarcini crescute. Travaliul cardiac crește de până la
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
ale cardiopatiei coronariene este revascularizarea miocardică prin metode chirurgicale care restabilește fluxul coronarian distal de leziuni. În evoluția ideilor și tehnicilor de revascularizare miocardică în tratamentul aterosclerozei coronariene se disting trei perioade [3]: - chirurgia durerii anginoase de origine coronariană, - neovascularizarea epicardică chirurgicală pentru stimularea circulației colaterale, neo-vascularizația miocardică cu pedicol arterial, - chirurgia revascularizarii miocardice/ coronariene directe. CHIRURGIA DURERII ANGINOASE [3] În literatura de specialitate, câteva nume sunt implicate în primele începuturi ale chirurgiei durerii anginoase: Frank, Thoma Ionescu, Danielopolu, Charles Mayo
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]