77 matches
-
coronariene și cea despre tratamentul adecvat al stenozei aterosclerotice a arterei renale. Leziunile în stenoza de arteră renală sunt frecvent ostiale, calcificate și dificil de accesat pentru o dilatație optimă din cauza angulației arterelor renale (având un calibru similar arterelor coronariene epicardice) față de aorta abdominală. De aceea, în stenoza aterosclerotică de arteră renală, stentarea primară este metoda preferată. By-pass-ul coronarian Riscurile by-pass-ului coronarian la pacientul cu insuficiență renală cronică. Rao și col. [1997] au comparat 38 de pacienți cu IRC cu pacienți
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
care creează o tendință la tromboză intracoronariană. Disfuncția sistemului nervos autonom (neuropatia vegetativă cardiacă) poate să contribuie și ea la dezechilibrul balanței între factorii de agresiune și cei de protecție coronariană. Afectarea microvasculară poate explica ischemia miocardică și absența leziunilor epicardice. Particularități clinice ale bolii coronariene la diabetici. Ca rezultat al neuropatiei autonome cardiace care modifică percepția durerii, la pacienții diabetici, atât ischemia cât și infarctul acut de miocard pot fi însoțite fie de simptome șterse sau / și nespecifice sau chiar
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
cognitivă progresivă fiind accentuate prin procedee specifice anesteziei și chirurgiei cardiace (4). Declinul gradual al fluxului coronarian de rezervă poate fi secundar creșterii travaliului cardiac, capacității vasodilatatorii anormale sau diminuării fluxului miocardic. Alterarea dilatației la nivel endotelial a vaselor mari epicardice determină reducerea rezervei de dilatație, diminuarea rezistenței vaselor coronariene cu eliberarea de oxid nitric la nivelul endoteliului coronarian sau augmentarea efectului vasoconstrictor al endotelinei-1. Îngustarea progresivă a lumenului coronar induce un dezechilibru necesitate-aport de oxigen cu apariția anginei pectorale cronice
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91938_a_92433]
-
încă pe deplin cunoscute [5]. ACTIVAREA ELECTRICĂ ÎN TIMPUL STIMULĂRII BIVENTRICULARE În CRT, ventriculul stâng, respectiv drept, pot fi stimulate simultan sau secvențial (VS-VD sau VD-VS). În mod uzual, stimularea se face în ventriculul drept endocardic apexian, iar în ventriculul stâng epicardic, cel mai adesea lateral sau postero-lateral. Stimularea simultană a ambilor ventriculi dă naștere la două unde de depolarizare care se întâlnesc aproximativ la mijloc. Dar, ca variantă alternativă, resincronizarea se poate obține și stimulând doar ventriculul stâng, utilizând o astfel
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
sondelor de atriu drept și ventricul drept, se obturează ieșirea aparatului dedicată ventriculului stâng și se încearcă un nou abord 4-6 săptămâni mai târziu sau se referă pacientul chirurgului, care poate plasa chiar în ziua următoare o sondă de stimulare epicardică la nivelul dorit [11]. 3. Angiografia de sinus coronar este un pas important în plasarea sondei de ventricul stâng întrucât permite vizualizarea venelor țintă pentru obținerea unei resincronizări optime. Totodată permite anticiparea dificultăților datorate unor vene mici, unghiurilor ascuțite dintre
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
de sinus coronar care opresc procedura, lipsa anatomică a venelor țintă adecvate) sonda de ventricul stâng nu a putut fi plasată, se obturează canalul de ieșire corespunzător cu sistemul de obturare prezent, uzual în cutia stimulatorului și se tentează stimulare epicardică a ventriculului stâng. Aceasta are marele avantaj că poate plasa sonda de stimulare în zona dorită ventriculară (postero-laterală) indiferent de „oferta” anatomică a sinusului coronar. Metodele actuale de abord toracotomic minim invaziv sau chiar toracoscopic, alături de lipsa expunerii la radiații
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
al inimii numit coronarian, probabil datorită dispoziției anatomice în mai multe „coroane” în jurul inimii, cu scopul de a asigura acestui organ vital o vascularizație de siguranță, atât prin origini directe, separate, din porțiunea inițială a aortei cât și prin ramificare epicardică, transmiocardică și subendocardică. În mod clasic sunt descrise 2 artere coronare, dreaptă și stângă, cu origini prin ostium separat din sinusul Valsalva, coronar drept și coronar stâng. - Artera coronară stângă își are originea în ostiumul coronar stâng în sinusul cu
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
posterior devenind artera descendentă posterioară - ADP). Pe parcurs, ACX distribuie o serie de ramuri marginale obtuze, importante, de dimensiuni variate, care irigă peretele lateral și posterior al VS. Unele dintre aceste ramuri obtuze marginale au un traiect intramuscular și nu epicardic, ceea ce creează dificultăți în descoperirea lor pentru by-pass-ul aorto-coronarian, necesită secționarea stratului de miocard ce le acoperă cu dificultăți în efectuarea hemostazei. Prima ramură a ACX este o circumflexă atrială care înconjoară urechiușa stângă în apropierea șanțului atrioventricular. - Artera coronară
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
55% și în ACX 45%, - Două ACD își au originea din același sinus Valsalva - 10%, - Arteră diagonală înaltă - 15%, - Origine înaltă a ADP pe marginea ascuțită a VD, - Origine coronară comună pentru ambele artere coronare. Leziunile aterosclerotice interesează arterele coronare epicardice. Leziuni proximale ale arterei descendente anterioare (ADA) comportă un risc mai mare decât cele ale arterei coronare drepte sau a arterei circomflexe având în vedere cantitatea de miocard perfuzată de fiecare vas. Corelația ramură de arteră coronară - teritoriu de distribuție
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
Fluxul sanguin coronarian este apreciat la cca 225 ml/min sau 5 % din debitul cardiac. Debitul coronarian de repaus este ceva sub 1 ml pe gram de miocard pe minut [3]. Acest debit este livrat miocardului prin arterele de conductanță epicardice, apoi prin arterele penetrante conducând la o rețea de capilare. Arterele penetrante sunt sediul principalei rezistențe la flux având dimensiuni de 20-120 microni. În timpul efortului, debitul cardiac crește până la 6 ori împotriva unei postsarcini crescute. Travaliul cardiac crește de până la
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
ale cardiopatiei coronariene este revascularizarea miocardică prin metode chirurgicale care restabilește fluxul coronarian distal de leziuni. În evoluția ideilor și tehnicilor de revascularizare miocardică în tratamentul aterosclerozei coronariene se disting trei perioade [3]: - chirurgia durerii anginoase de origine coronariană, - neovascularizarea epicardică chirurgicală pentru stimularea circulației colaterale, neo-vascularizația miocardică cu pedicol arterial, - chirurgia revascularizarii miocardice/ coronariene directe. CHIRURGIA DURERII ANGINOASE [3] În literatura de specialitate, câteva nume sunt implicate în primele începuturi ale chirurgiei durerii anginoase: Frank, Thoma Ionescu, Danielopolu, Charles Mayo
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
pentru tratamentul anginei pectorale. Arnulf în 1939 a descris denervarea cardiacă prin rezecția plexului periaortic în tratamentul anginei pectorale severe. Tehnicile menționate mai sus au fost temerare începuturi, dar nu au dobândit acceptare clinică largă și au fost abandonate. NEOVASCULARIZAȚIA EPICARDICĂ Beck (1903) a aplicat procedee de dezvoltare a circulației colaterale pe suprafața epicardică a inimii prin crearea de aderențe (cu mușchi pectoral mare, pudraj epicardic - Thompson, cu epiploon - O’Shaughnessy). Ligatura arterelor mamare interne și ligatura sinusului coronar au urmărit
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
plexului periaortic în tratamentul anginei pectorale severe. Tehnicile menționate mai sus au fost temerare începuturi, dar nu au dobândit acceptare clinică largă și au fost abandonate. NEOVASCULARIZAȚIA EPICARDICĂ Beck (1903) a aplicat procedee de dezvoltare a circulației colaterale pe suprafața epicardică a inimii prin crearea de aderențe (cu mușchi pectoral mare, pudraj epicardic - Thompson, cu epiploon - O’Shaughnessy). Ligatura arterelor mamare interne și ligatura sinusului coronar au urmărit același scop. Aceste tehnici au fost aplicate clinic sporadic și au doar o
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
fost temerare începuturi, dar nu au dobândit acceptare clinică largă și au fost abandonate. NEOVASCULARIZAȚIA EPICARDICĂ Beck (1903) a aplicat procedee de dezvoltare a circulației colaterale pe suprafața epicardică a inimii prin crearea de aderențe (cu mușchi pectoral mare, pudraj epicardic - Thompson, cu epiploon - O’Shaughnessy). Ligatura arterelor mamare interne și ligatura sinusului coronar au urmărit același scop. Aceste tehnici au fost aplicate clinic sporadic și au doar o valoare istorică, în absența unor dovezi privind creșterea debitului coronarian. De o
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
evidențiind 10 tipuri de afectare coronariană visibilă angiografic. Datele au fost oferite medicului care a trimis pacientului, cu un tablou clinic mai complet. În practica curentă angiografiile coronare sunt evaluate numai semicantitativ: cardiologul descrie subiectiv stenozarea lumenului arterelor coronare majore epicardice (exprimat ca % stenozare). Această descriere este înalt subiectivă și are o varibilitate interindividuală mare. În protocoale de cercetare este utilizată analiza computerizată adevărat cantitativă a coronaroangiografiei. Operatorul selectează segmentul coronar de măsurat și sistemul automat de detectare a conturului descrie
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
BAC devenit clasic) îndeplinesc cerințele acestui obiectiv. Terapia medicamentoasă și alte măsuri complexe ce vizează factorii de risc cunoscuți, completează și consolidează rezultatele procedeelor de revascularizare miocardică. Tehnicile moderne derevascularizare miocardică prin chirurgie coronariană îmbunătățesc fluxul sanguin în vasele coronare epicardice, previn dezvoltarea ischemiei miocardice și realizează dispariția simptomelor de angină pectorală. Concomitent se speră la prelungirea duratei de viață și îmbunătățirea calității acesteia [11]. Tratamentul chirurgical actual a dobândit un loc bine definit în arsenalul terapeutic medico-chirurgical al cardiopatiei coronariene
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
bogată experiență, dar există și probleme încă insuficient clarificate. Indicațiile în chirurgia coronariană se bazează pe criterii: - clinice (severitatea simptomelor), - angiografice (anatomia coronarelor) - hemodinamice (funcția ventriculară stângă). Candidatul ideal [24] este coronarian: - cu stenoze severe a mai multor artere coronare epicardice, - cu dovezi evidente că ischemia miocardică este cauza disconfortului toracic, - are simptome invalidante sau care produc tulburări neinfluențate de terapia medicală, - vârstă sub 70 de ani - absența unor boli asociate semnificative, - pacientul dorește să ducă o viață activă. Dacă este
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
regiunii subendocardice la leziune ischemică în timpul by-pass-ului cardio-pulmonar. Pe lângă particularitățile structurale ale circulației coronare din această zonă, între acești factori se află: fibrilația ventriculară, hipertrofie VS, distensia VS, presiune mai redusă de perfuzie și în special prezența unor stenoze coronariene epicardice critice. Fibrilația ventriculară în normotermie consumă de 2 ori mai mult oxigen decât inima în stare de contracție. Deși consumul de oxigen al inimii în fibrilație ventriculară la 28°C, continuă să-l depășească pe cel al inimii în stare
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
din studiile mai recente [20]. ETIOPATOGENIE Condițiile etiologice ale diferitelor tipuri de cardiopatie ischemică se pot grupa astfel [10, 20]: a. ateroscleroza coronariană cu diversele sale tipuri morfologice reprezintă principala etiologie a cardiopatiei ischemice. Leziunile aterosclerotice sunt localizate pe coronarele epicardice, putând fi unice sau multiple, concentrice sau excentrice, difuze sau limitate, complicate sau necomplicate, semnificative, nesemnificative sau critice, în funcție de criteriile de apreciere folosite; se recunoaște faptul că peste 90% din evenimentele coronariene acute sau cronice au ca etiologie ateroscleroza coronariană
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
BMP), mieloperoxidaza, creatinina, glicemia. ANGINA VARIANTĂ SAU ANGINA PRINZMETAL Angina variantă sau angina Prinzmetal (1959) reprezintă o formă specială de angină pectorală produsă de un spasm coronarian localizat, care determină scăderea tranzitorie marcată și abruptă a diametrului unei artere coronare epicardice (sau o arteră septală mare) și care este însoțită de modificări electrocardiografice secundare ischemiei severe. Ea se poate asocia cu IMA, aritmii cardiace severe (inclusiv TV și FV) și moarte subită [20]. SIMPTOMATOLOGIE Durerea coronariană tipică în angina Prinzmetal este
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
baza gradientului chimic realizat de curenții IK, IKir și Ito. Faza 4 corespunde potențialului de repaus generat de efluxul de K+ realizând curentul IKir (modificat după [8]). Faza 1 - Repolarizarea inițială Este mai exprimată la nivelul fibrelor Purkinje și fibrelor epicardice ale miocardului ventricular fiind mult mai puțin evidentă la nivelul fibrelor ventriculare endocardice. Mecanismul repolarizării inițiale constă în activarea curentului de K+ tranzitor spre exterior (Ito - transient outward), un curent dependent de voltaj și activat pentru un scurt interval de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
arii miocardice excitate sunt cele situate la terminarea ramurii drepte și stângi ale fasciculului His și baza mușchilor papilari. Activarea se continuă apoi în direcția epicardului într-un mod aproximativ concentric, ultima porțiune care se activează fiind reprezentată de porțiunea epicardică a bazei ventriculului stâng în regiunea posterioară a acesteia. Mușchii papilari se activează de la bază spre vârf, aproape sincron cu începutul depolarizării ventriculare, având un rol mecanic important prin faptul că împiedică răsfrângerea valvelor atrioventriculare. Activarea ventricului drept Are loc
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
important prin faptul că împiedică răsfrângerea valvelor atrioventriculare. Activarea ventricului drept Are loc mai întâi la baza mușchilor papilari și în zonele adiacente peretelui liber, întinzându-se apoi tangențial spre epicard unde ajunge cam în 25 ms, înaintea activării suprafeței epicardice a ventriculului stâng [35]. Secvența normală a activării ventriculare are o importanță deosebită pentru realizarea unei contracții sincrone ce favorizează activitatea de pompă a inimii. Orice întârziere a excitației în anumite teritorii poate duce la scăderea eficienței acestei activități cu
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
R este expresia depolarizării regiunilor endocardice ale VS. Depolarizarea ventriculară începe în regiunea endocardică a vârfurilor ventriculare propagându-se spre baze și cuprinzând mai întâi VD, datorită grosimii mult mai mici a miocardului la acest nivel și abia ulterior regiunile epicardice ale VS. Vectorul undei R este orientat spre stânga, în jos și ușor înapoi. - Unda S este expresia depolarizării regiunii epicardice a bazei VS în partea posterioară a acesteia. Vectorul său este orientat spre dreapta, în sus și ușor înapoi
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
și cuprinzând mai întâi VD, datorită grosimii mult mai mici a miocardului la acest nivel și abia ulterior regiunile epicardice ale VS. Vectorul undei R este orientat spre stânga, în jos și ușor înapoi. - Unda S este expresia depolarizării regiunii epicardice a bazei VS în partea posterioară a acesteia. Vectorul său este orientat spre dreapta, în sus și ușor înapoi. Segmentul ST reprezintă prima fază a repolarizării ventriculare (repolarizarea lentă) corespunzătoare platoului potențialului de acțiune al fibrelor miocardice ventriculare; pe parcursul acesteia
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]