112 matches
-
Regis’. Când au pășit pe intervalul din sala de spectacole, salutați de zbârnâitul nervos și de cacofonia viorilor neacordate, Întâmpinați de mireasma grea, senzuală, a fondului de ten și a pudrei, Amory s-a crezut Într-un imperiu al delectărilor epicureice. Totul Îl Încânta. Se juca piesa Micul milionar, cu George M. Cohan, și pe scenă evolua o tânără brunetă care l-a făcut să-i dea lacrimile de plăcerea extatică de a o urmări cum dansează. „Oh - you - wonderful girl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fost singurul pe care l-a cerut fără să dicteze el răspunsul - poate cu excepția celor primite În timpul discuțiilor cu Monsignor Darcy. Ce mult Îi plăcea să facă orice Împreună cu Clara! A merge la cumpărături cu ea era un vis rar, epicureic. În orice prăvălie În care pusese vreodată piciorul i se spunea, pe șoptite, „frumoasa doamnă Page“. — Pariez că nu rămâne mult timp nemăritată. — Bine, dar nu trâmbița. N-are ea nevoie de sfatul tău. — Așa-i că-i frumoasă? (Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îi va sta vreodată la dispoziție, ca să lipească aceste imagini stranii și incomode În albumul vieții sale. Totul era ca un banchet la care participase timp de o jumătate de oră - durata tinereții -, Încercând să se Înfrupte din delicioasele bucate epicureice. Și-a promis vag că va veni un timp când episoadele vor fi sudate laolaltă. Luni În șir a avut senzația că alternase Între a fi purtat cu repeziciune de torentul iubirii și al fascinației și a se roti Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
astfel încât fericirea la Bacovia "se adaugă"intențiilor și scopurilor omului - această atitudine resemnată față de fericire este implicată în conceptul grec de Tyche. (Aristotel - "Magna Moralia"). Tocmai acest argumentum ad absurdum duce spre două tipuri de hedonism: orientarea cirenică și orientarea epicureică. La Bacovia găsim cele două tipuri. Orientarea cirenică se manifestă la poet prin anumite impulsuri și cerințe individuale ce sunt legate în satisfacerea lor, de sentimentul plăcerii. "Singur, singur, singur.../ Vreme de beție -/ I-auzi cum mai plouă./ Ce melancolie
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
nefericirea generală. Acest hedonism a fost criticat de Hegel, deoarece este incapabil de a aplica fericirii categoria adevărului. Relativismul său profund nu constituie o eroare logică sau epistemologică în poezia lui Bacovia. Cel de-al doilea tip de hedonism, cel epicureic, reprezintă încercarea de diferențiere imanentă. Se menține ideea că plăcerea este bunul suprem, dar un anumit gen de plăcere este opus tuturor celorlalte în calitate de plăcere "Adevărată". Dacă o să dăm crezare lui C. Bouson din " Teoria expresiei poetice"și ale promotorilor
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
împletite cu un bagaj de informații intelectuale. La eseu descoperim două tipuri: cel cu valoare cirenică (se manifestă prin anumite impulsuri și cerințe ale scriitorului ce concepe eseul și sunt legate de sentimentul plăcerii de a-l scrie) și orientarea epicureica, cea care este încercarea de diferențiere imanenta (în care plăcerea scrisului este bunul suprem), dar un anumit gen de plăcere este opus tuturor celorlalte în calitate de plăcere adevărată. C. Bouson spunea despre estetică receptării, ca cititorul de eseu nu este doar
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
și recomandând iubirea față de oricare alte ființe, a putut fi considerată de creștinism ca o doctrină precursoare. Astfel mila, datoria față de alții, ajutorul treceau, în stoicismul roman de mai târziu, pe primul plan al reflexiei și acțiunii morale, iar doctrina epicureică cu atacul ei contra zeilor și cu egoismul unei satisfacții strict individuale, a fost condamnată de creștinism. Filozoful, moralistul Seneca, cea mai seducătoare personalitate literară și politică a secolului de după Hristos, a influențat puternic scriitorii creștini ai sec. 16 și
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
și recomandând iubirea față de oricare alte ființe, a putut fi considerată de creștinism ca o doctrină precursoare. Astfel mila, datoria față de alții, ajutorul treceau, în stoicismul roman de mai târziu, pe primul plan al reflexiei și acțiunii morale, iar doctrina epicureică cu atacul ei contra zeilor și cu egoismul unei satisfacții strict individuale, a fost condamnată de creștinism. Filozoful, moralistul Seneca, cea mai seducătoare personalitate literară și politică a secolului de după Hristos, a influențat puternic scriitorii creștini ai sec. 16 și
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
astfel încât fericirea la Bacovia "se adaugă" intențiilor și scopurilor omului - această atitudine resemnată față de fericire este implicată în conceptul grec de Tyche. (Aristotel - "Magna Moralia"). Tocmai acest argumentum ad absurdum duce spre două tipuri de hedonism: orientarea cirenică și orientarea epicureică. La Bacovia găsim cele două tipuri. Orientarea cirenică se manifestă la poet prin anumite impulsuri și cerințe individuale ce sunt legate în satisfacerea lor, de sentimentul plăcerii. "Singur, singur, singur.../ Vreme de beție -/ I-auzi cum mai plouă./ Ce melancolie
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
nefericirea generală. Acest hedonism a fost criticat de Hegel, deoarece este incapabil de a aplica fericirii categoria adevărului. Relativismul său profund nu constituie o eroare logică sau epistemologică în poezia lui Bacovia. Cel de-al doilea tip de hedonism, cel epicureic, reprezintă încercarea de diferențiere imanentă. Se menține ideea că plăcerea este bunul suprem, dar un anumit gen de plăcere este opus tuturor celorlalte în calitate de plăcere "Adevărată". Dacă o să dăm crezare lui C. Bouson din "Teoria expresiei poetice" și ale promotorilor
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
împletite cu un bagaj de informații intelectuale. La eseu descoperim două tipuri: cel cu valoare cirenică (se manifestă prin anumite impulsuri și cerințe ale scriitorului ce concepe eseul și sunt legate de sentimentul plăcerii de a-l scrie) și orientarea epicureică, cea care este încercarea de diferențiere imanentă (în care plăcerea scrisului este bunul suprem), dar un anumit gen de plăcere este opus tuturor celorlalte în calitate de plăcere adevărată. C. Bouson spunea despre estetica receptării, că cititorul de eseu nu este doar
DESTINE CONTEMPORANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369277_a_370606]
-
Cuvântului, exprimarea lui este caracteristică unui suflet sensibil, („The truth and the soul walk side by side”) care gândește direct („The words fall short”), este poezia unor ochi ce văd ascultând („Moaning is hidden everywhere”), este poezia unei plăceri aproape epicureice („To șip you meets the same destiny/ It is different from poison and honey/ If every șip is to be accompanied by a chew” - To Șip You). Timpul acestor versuri este un prezent al visului care trebuie simțit și trăit
MESUT ŞENOL – DRAGOSTEA SUPRAVIEŢUIEŞTE / LOVE SURVIVES de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344633_a_345962]
-
fi cu noi până la sfârșitul veacului. După ce a postit în pustie patruzeci de zile și patruzeci de nopți, flamand, n-a acceptat ispita demonica să trăiască satul, fericit și mulțumit pînă la sfarsitul istoriei, pana cînd se termină sabatul, ospățul epicureic lumesc, carnavalul deșertăciunilor. Dacă Iisus este raspunsul la ispita demonica de a trăi doar cu pâine, care șanț atunci întrebările? Putem desigur să ne mulțumim doar cu pâine, dar pentru a trăi, pentru a avea în noi viața, avem nevoie
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
formalului diagnostic, nu dă din mînă a lehamete, dar schima lui acră, de murătură cam răsuflată spune totul. Îi spune totul medicului. Hai, dom'le, revine acesta, nu-i chiar atît de negru, ce Dumnezeu! Pacientului nu-i servește la nimic epicureica încurajare, dar, mde, n-are ce face. Nu vrea să-și indispună curantul și, brusc, îi arde-un rîs (homeric, ar zice portarul de la Socola) și-ntinde mîna după pastile. Adică, hai, lăsați, dați-mi pastilele și nu mai faceți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
106. Filosofia juridică kantiană oscilează între iusnaturalism și pozitivism, principalele idei ale pozitivismului juridic găsindu-și fundamentarea în scrierile lui Kant. 1.2.2. Pozitivismul juridic Pe parcursul istoriei sale, dreptul natural a avut mulți contestatari: în antichitate pe sofiști și epicureici, în Evul Mediu pe William Occam, pe Machiavelli în perioada Renașterii. Pe poziții antinaturaliste s-a aflat și juristul englez Jeremy Bentham, dar începând cu secolul al XIX-lea atacurile îndreptate împotriva dreptului natural de reprezentanții pozitivismului juridic au vizat
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cărții un caracter dramatic, realizat cu nerv și imaginație, nu sunt altceva decât personificarea insolită a două concepte, aspect ce interesează literatura. În rezumat, conținutul se reduce la confruntarea dintre poziția Lumii care, direct sau indirect, apără fără sfială orientarea epicureică, laică, și poziția Înțeleptului, care propune formula vieții austere, chiar ascetice, mereu cenzurată de grija trecerii în lumea de dincolo. El izbutește să înfrângă energia argumentativă a Lumii, decretând, în spirit umanist, dar ascetic, superioritatea ființei raționale. Fraza e antologică
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
În sfera vieții morale pare a nu mai fi existând nici o idee serioasă care să 'ncălzească sufletele și să le ridice din mizeria vieții dă toate zilele. Ideile religioase sunt subminate de-un materialism brutal, ideile morale substituite prin maxime epicureice și prin cinism; scandalele se 'nmulțesc și iau formele cele mai degradatoare; ideea naționalității chiar, atât de roditoare și în stare a ține loc multor goluri ale culturii, e subminată de teoreme cosmopolite și socialiste. C-un cuvânt, zi cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în specialitatea de ginecologie-obstetrică, căreia i s-a dedicat mistuitor și pe care a căutat a o sluji cu virtuți artistice, așa cum au făcut-o vocațional și harnic atâția dintre iluștrii săi înaintași, profesorul Mihai Pricop s-a dedat voluptos, epicureic, plăcerilor fără egal, ce i-au înflorit întotdeauna viața, lecturii și reflecției și, așezării acesteia în cuibarul cuvântului. A găsit zăbava cronicărească și a cămășuit verbul, dându-i lustru de cuvânt de învățătură pentru alții, dar mai ales pentru sine
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
discret, dar limpede, crezurile, valorile. Este, cum o spune fără ocolișuri, un om al ordinei, cea pe care un predecesor și mentor, profesorul Gheorghe Chipail, a încarnat-o paradigmatic. Profesorul Mihai Pricop este un adept al ordinei, dar și un epicureic în sens nobil. Are plăcerea dedulcirii spirituale în măsura în care a fost hărăzit și cu bucuria truditorului pe ogorul medicinii. Cele două dimensiuni se împreună într-o unitate organică și roditoare. O realitate pe care o consfințește însăși cartea de față. Titlul
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
dus un hedonism vulgar împreună cu egoismul implcat de acesta. Pierre Gassendi a publicat în 1647 "Viața și moravurile lui Epicur". Binele suprem stă în voluptate. Epicureismul nu se reduce la versiunea ascetică, ci o are și pe acea hedonistă, voluptatea epicureică nu este desfătarea bestială și nici plăcerea cataleptică. Hedonismul a fost definit pentru prima dată în Grecia antică (cu semne anterioare manifeste în alte zone: Mesopotamia, China, Egipt); aceste manifestări erau rezultatul unei dorințe firești de a trăi în liniște
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
superioritatea catolicismului. Crede că nu avem nimic de așteptat de la Dumnezeu, n-avem de ce să ne temem de el. Dumnezeu este Rațiunea, Natura, Necesitatea. Ideea există la stoici, este prezentă la Spinoza. Dumnezeu există, dar precum la Epicur, Lucrețiu și epicureici: fără primejdie pentru oameni, ci ca un întăritor, un sprijin. Discipol al lui Epicur, consideră că sarcina prioritară a oricărei morale este împiedicarea suferinței, durerii. Un mare păcat este privațiunea de plăcerile existenței. Practicate cu moderație, fără a fi contra
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
relații particulare și profesionale. Spinoza cunoștea tradiția teologică evreiască, dar nu o neglija nici pe cea a veacului său, mai ales pe Descartes. Știa limbile greacă, latină, flamandă, italiană, spaniolă, germană, portugheză. Spinoza și-a trăit scurta viață potrivit cu etica epicureică, sănătos, sobru, fără pasiuni negative, îndreptată spre adevăratele virtuți: rațiunea, contemplarea, bucuria, înțelepciunea, beatitudinea. Maxima epicureică era "Ascunde-ți viața"; cea a lui Spinoza (espinossa, spini, trandafir), formula "Caute" ("Fii precaut"). Înrudirea cu Epicur este vădită. Aceasta se exprimă prin
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
a veacului său, mai ales pe Descartes. Știa limbile greacă, latină, flamandă, italiană, spaniolă, germană, portugheză. Spinoza și-a trăit scurta viață potrivit cu etica epicureică, sănătos, sobru, fără pasiuni negative, îndreptată spre adevăratele virtuți: rațiunea, contemplarea, bucuria, înțelepciunea, beatitudinea. Maxima epicureică era "Ascunde-ți viața"; cea a lui Spinoza (espinossa, spini, trandafir), formula "Caute" ("Fii precaut"). Înrudirea cu Epicur este vădită. Aceasta se exprimă prin o serie de precauții: schimbări ale domiciliilor, evitarea aparițiilor în public, evitarea predării la catedră, amânarea
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
fi satisfăcut cu emoțiile cele mai obișnuite și preconcepute; nici un fior, nici o tulburare, nu zic metafizică, dar barem de o sensibilitate cât de cât ieșită din comun; nici măcar hedonismul lui nu are o înțelepciune mai largă, un scepticism horațian sau epicureic ceva mai ridicat: nimic decât simțul comun cel mai mărginit (din care-și trage și umorul). Atât doar: din când în când, câte o undă de melancolie. Alecsandri a fost totuși contemporanul și chiar prietenul unor mari intelectuali, a căror
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
evidență cu o anume ostentație. Antichitatea romană este Mecca lui A., tărâmul spre care îl poartă destinul și imaginația (Viziuni antice). Este tărâmul poeziei, întrezărit, la modul simbolist, într-un absorbant „dincolo de orizont”. Instalat într-o Romă imaginară, poetul face, epicureic, elogiul vieții (Petronius către Eunyce), închină ode principiilor vitale (Isis, Lacrimile Soarelui), amestecând vis și realitate sau plasticizând grațios (Carmina). Recea detașare parnasiană, „teoretizată” într-o ars poetica, lipsește. Nota elegiacă, mai plină în volumul Domus taciturna, mișcă desenul și
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]