65 matches
-
antice scriind mai multe eseuri, intitulate Dialoguri cu eroii tragici. Prima lucrare amplă publicată de V. în România e Montaigne. Omul și opera (1936), în care expune aserțiunile tradiționale privind evoluția moralistului de la stoicism la scepticism și de aici la epicureism, fiind printre primii exegeți europeni care explică sistemul gândirii montaigniene ca rezultat al acțiunii simultane a diferitelor idei. Concluziile le anticipează cu peste un deceniu pe cele ale lui Hugo Friedrich. Sublinierea valorilor morale întemeiate de Eseuri constituie principala contribuție
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
de a fi în lume. În 1994 P. reunește în Limba păsărilor (Premiul Uniunii Scriitorilor) eseuri despre materializarea tipologică a devenirii limbajului. Structurile supuse analizei, în capitole despre idiomurile simbolice (psihanalitice, mitic-arhaice, picturale), idiomurile credinței (în mistica răsăriteană și în epicureismul disperării existențialiste), idiomurile formării (în funcționarea eficientă a exercițiului paidetic), idiomurile cerești (subiect din sfera angelologiei), depășesc regimul unei așteptate, însă mult prea limitate, dezbateri lingvistico-filosofice, prezentă, de altfel, în Introducere (Limba păsărilor. Însemnări pe marginea unui dialog platonician), lărgindu
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
Marin, Dumitru Missir, Ovid Caledoniu, Dan Negrescu, D. Iov, Emil Zegreanu, Petre Paulescu, V. Spiridonică, Constantin Virgil Gheorghiu (Mucenica) ș.a. Se publică proză de C. Gane, Iordache Răducu, Ion Țolescu-Văleni, Victor Papilian (Fotografia). Eseuri și articole diverse scriu Ion Codrea (Epicureism), Petre Paulescu (Autohtonism), Vladimir Dogaru (Latențele dacismului), C. Moraru-Balș (Singurătatea creatoare), V. Oprescu-Spineni (Tematica poetică a lui Sfarmă Piatră), V. Copilu-Cheatră (Visătorii moților). Ion Potopin semnează un necrolog Gib I. Mihăescu. Revista găzduiește și cronici la cărți recent apărute: Emil
MUNŢII APUSENI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288302_a_289631]
-
creștinismul trebuia raportat mereu la curentele de gândire ale filozofiei antice. Faptul că Biserica nu poate „boteza” în propriile ape orice sisteme de gândire este dovedit de preferința constantă a patristicii pentru platonism și de refuzul sistematic al atomismului sau epicureismului. În modernitate, războiul existențialismului (anti-esențialist) cu tradiția metafizică a vechilor greci are mare relevanță pentru înțelegerea misterului umanității plăsmuite „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Nici materialismul „științific” al lui Marx, nici patosul prometeic al umanismului exaltat de Sartre nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fiecare săptămână petrecută acolo, de câteva ori pe an, din 1996 în coace, nesmintit în vila Mureșul, pe Furnica 73, la dom’ profesor Mircea Ivan. Un oraș monarhic, dezvoltat împrejurul fascinației exercitate de Carol I, cu tot ce ține de epicureismul highlife-ului, unde era lege nescrisă ca toate VIP urile politice, financiare, judiciare, artistice, religioase, militare, gazetărești etc. ale Valahiei să-și construiască, ori să închirieze, vile cât mai arătoase, pentru a se arăta cât mai dichisite înaintea Măriei Sale. Citești zeci
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de după Hadrian, când luxul și plăcerea au luat locul virtuților aspre. Nu era nevoie, firește, de o morală. Așa ceva nu se potrivește cu Las Vegas. Nu decadența și putrefacția gloriei antice mă așteptam să fie evocate de "Palatul Cezarilor". Dar epicureismul unui Petroniu ar fi fost la locul lui în această magie a jocului. Se joacă peste tot, în nenumărate săli, inclusiv în restaurantele dinlăuntrul hotelului, în timpul mesei. Între aperitiv și felul întîi sau în vreme ce-ți bei cafeaua, completezi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dădu tinerilor să-l miroase. Era ceai fin oriental, pe care-l căpăta pe cale particulară. - Eu știu că dumneata vrei și bomboane, ca copiii mici,observă râzând Pascalopol și împinse în dreptul Otiliei un alt bocal farmaceutic. Purtările blânde ale moșierului, epicureismul lui de om cult încîntau pe Felix și-i dădeau ascunse năzuinți. Prin contrast, îi răsărea în minte figura spână a lui moș Costache, care lipea G. Călinescu mereu cu buza lui groasă țigări noduroase și arunca scrumul peste tot
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că dacă eternitatea înghite, anulîndu-le, toate plăcerile și satisfacțiile superficiale, ea nu înghite mai puțin tot ceea ce se numește virtute, faptă bună, acțiune morală. Eternitatea nu duce nici la triumful binelui și nici la triumful răului, ci anulează totul. Condamnarea epicureismului în numele eternității este un nonsens. Cu cât voi rămâne eu mai mult prin faptul că sufăr, decât altul prin faptul că petrece? Obiectiv, ce semnificație poate avea faptul că unul se crispează în agonie, iar altul se destinde cu o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
organice", adică nu și le mai creează viața pentru uzul ei, ci devin expresii autonome, care nu mai servesc. Față de epoca homerică, în care spiritul elin este încă întunecat de somnul materiei, întrevăzînd puține adevăruri, într- o trezire încă neconsumată, - epicureismul și stoicismul demarcă o disocierre a elementelor solidare inițial, începînd cu autonomia spiritului, care creează conștient adevăruri pentru o viață pierdută în rațiune. Fiecare cultură își are o epocă de cunoaștere, care nu coincide cu un moment de înflorire spirituală
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o altă personalitate, o altă vârstă și o altă pregătire filosofică pentru a face cât mai vie și mai interesantă discuția purtată pe teme date. Philinos este un neopitagoreic, ceea ce Îi dă dreptul să atace cu egală vehemență stoicismul și epicureismul; dar cel care este de fapt moderatorul discuțiilor este tânărul Diogenianus din Pergamon, o inteligență strălucită, comparabilă Întru câtva cu cea a lui Phaidros din Banchetul lui Platon. Este adesea denumit „oaspetele”. Sub Înfățișarea sobră a lui Theon se ascunde
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
în viața de zi cu zi, sau, cum ar spune Sartre, că omul este liber să știe ce vrea, este "condamnat la libertate". Eternitatea nu duce nici la triumful binelui, nici la al râului, ci anulează totul, spune Cioran. Condamnarea epicureismului în numele eternității este un nonsens. Cu cat voi rămâne eu mai mult prin faptul că sufăr, decat altul, prin faptul că petrece? Ori suferi, ori nu suferi, tot vei fi înghițit etern și iremediabil în neant. De ce să ne încântam
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
identităților regionale" cu ajutorul divinităților locale, în Est, sau a onomasticii și a legăturilor de rudenie, în Vest. Elenismul a rămas "o componentă esențială a tradiției culturale a Imperiului Roman". (14, p. 77) Din filosofia greacă, latinii au preluat platonismul, aristotelismul, epicureismul și mai ales stoicismul. Dintre obiceiurile grecești s-a acceptat regula donațiilor făcute cetății, în speranța că cei ce își exprimă astfel generozitatea nu vor fi uitați de concetățeni. Civilizația bizantină a lăsat moștenire Estului nu numai ortodoxia creștină, dar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
am guturai în chept, pe care-l combat cu bravură cu toate armele din arsenalul meu [...]: bere rece, cafea fierbinte, jamaică") însă ca ființă de hîrtie nu se poate lecui nici în perioada berlineză a confortului material și familial, a epicureismului gastronomico-bahic și lenei orientale, de intratabila sa eratofobie: inventariază împreună cu Zarifopol greșelile de tipar descoperite în ziarele primite din țară, ziarului Opinia din Iași îi solicită respectarea întocmai a punctuației din manuscris ("...luați cu dinadinsul aminte la punctuația mea, păstrați
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dar pe care conviețuirea socială ne obligă să le trecem într-o zonă a tăcerii: "Caragiale acceptă morala practică a vieții, filozofia instinctului care conservă pe om și-l ferește de dramele conștiinței, adaptabilitatea absolută, care oferă plăceri elementare. Un epicureism grosier uneori, șiret mai adesea se desprinde din felul de-a reacționa al eroilor din comedii și Momente la împrejurări; viața n-are nici o taină, totul se petrece afară, sub privirea oamenilor și a societății... Trivială e, în acest context
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nevoia și chiar demonstreaz în ce fel generalitatea moralei simpatetice depșește cadrul moralei creștine, trecând în revist numeroase dogme etice și religioase, în legtur cu principiul binelui și al rului, perfecționarea individului pe cale spiritual, evitarea durerii, ca în budism sau epicureism, etc. Invocând etica personalitții, cu exemple oferite de M-me de Stael, E. Durkheim, Max Scheler și alții, el delimiteaz, totuși, între doctrine, artând c nu orice judecat moral e bazat pe simpatie, (ca de pild judecarea propriilor noastre fapte. Sfâșierile
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
sau ale epocii de aur în care zeii din Olimp se amestecau și păcătuiau în rînd cu oamenii, potrivit credinței grecilor de odinioară etc.); timpul fluviu, care corespunde nevoii omului de a (se) minți pentru "acum și aici", datorită unui epicureism adesea amăgitor justificat (să ne gîndim la explicația sociologului Dumitru Drăghicescu [1907] care punea "prezenteismul" puternic al românilor pe seama vicisitudinilor istorice care nu le-ar fi îngăduit să-și consolideze sentimentul profunzimii temporale, silindu-i în schimb cum aprecia Blaga
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în poemele sale este aceeași pe care-o coprind cărțile sfinte ale evreilor, cunoscute sub numele Cartea înțelepciunii, și anume Proverbele, înțelepciunea și Isus Sirah. Această teorie d. Braun caută s-o dovedească prin numeroase citate. Apoi el găsește că epicureismul și umorul lui Horaț constituiesc o trăsătură caracteristică a jidanului și într-această privire îl compară cu... Heine! Citatul cunoscut din satire Credat Iudaeus Apella d. Braun îl esplică și zice că Apella nu-i nimic alta decât "Abeles". Dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
325} Fără îndoială, sărăcia e un izvor de rele fizice și morale, dar e tot atât de adevărat că relele morale sunt la rândul lor cauze ale decadenței economice. Într-o țară în care religia și curăția moravurilor au fost înlăturate prin epicureism și sibaritism, în care conștiința de drept și nedrept, de bine și rău sunt zilnic jignite prin ridicarea socială a unei păture de oameni neonești, în care nepăsarea a ajuns a admira pe oamenii de nimic, însă abili, spiritul public
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Leontion, ea însăși cu preocupări filosofice, și Danae, fiica ei. Se spune că filosoful Epicur o poseda pe frumoasa Leontion în fața discipolilor cărora le demonstra principiile modului de a trăi în voluptate și în stare de fericire. Filosofia lui Epicur, epicureismul, avea drept temei necesitatea trăirii fericirii prin cultivarea plăcerilor, ceea ce-l făcea pe practicantul convins să se elibereze de frica de zei și de frica de moarte. Lamia și Glycera (sec. III î.H.) Menandru (342-292 î.H.), autor cunoscut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
omului este un scandal. Răsfoiți un text din Istoria filozofiei. Să vedem: sistemele filozofice sunt nenumărate. Ele sunt numite mai ales după principiile pe care se bazează filozoful care studiază ființa: monoteismul, dualismul, panteismul, fetișismul, gnosticismul, atomismul, stoicismul, sofismul, cinismul, epicureismul, scolasticismul, empirismul, pragmatismul, transcendentalismul, scepticismul, enciclopedismul, tradiționalismul, idealismul, criticismul, ontologismul, ocazionalismul, dinamismul, sensismul, evoluționismul, raționalismul, materialismul, pozitivismul, eclectismul, neoplatonismul, neo-scolasticismul, modernismul, imanentismul, istoricismul, existențialismul, actualismul, teozofia. Să observăm că toate sistemele în care militează grupuri, mai mult sau mai puțin
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ramură a teologiei care tratează despre Biserică 13. empirism = concepție filozofică pentru care experiența senzorială este unica sursă a cunoașterii; ignoră teoria și neagă abstracțiile 14. enciclopedism = sistemul și principiile enciclopediștilor (mai ales ale celor francezi din sec. XVIII) 15. epicureism = doctrină materialistă a lui Epicur, filozof grec (337-270 a.Chr.), care explica lumea, fenomenele, cunoașterea în chip raționalist-materialist și combătea misticismul; a încercat să creeze o teorie etică a fericirii raționale la baza căreia stă repausul, liniștea și satisfacția individualistă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a vieții de după moarte, susținând că pământul evoluează fără intervenția divină și că moralitatea se bazează pe căutarea plăcerii. În Evul Mediu târziu, există interes pentru ideile lui Epicur la Florența, unde câțiva ghibelini de seamă au fost acuzați de epicureism, iar unii dintre aceștia au fost condamnați că eretici 15. O revigorare ulterioară a interesului pentru această doctrina s-a produs în secolul al XV-lea, odată cu descoperirea în 1417 de către umanistul florentin Poggio Bracciolini a manuscrisului unui mare poem
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
s-a produs în secolul al XV-lea, odată cu descoperirea în 1417 de către umanistul florentin Poggio Bracciolini a manuscrisului unui mare poem filozofic al lui Lucrețiu, un adept al lui Epicur: Despre natura lucrurilor, scris în secolul I î.e.n. Prețuirea epicureismului a fost la Lucrețiu mult mai sistematică și mai elegantă decât în orice altă glosare anterioară pe marginea textelor anticilor. Umaniștii secolului al XV-lea au avut o serie de motive să fie precauți în diseminarea unei opere care contrazicea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
aceea să-i caute ruinele, n-a mai găsit nimic. Ceea ce, pe de altă parte, ne dă dreptul să ne Îndoim dacă a existat Într-adevăr. Știm Însă În mod sigur că și Atena din vremea lui Epicur a Împins epicureismul dincolo de intențiile filosofului.) Religia plăcerii nu poate avea În apărarea ei decît o Inchiziție a plăcerii. Dar Sibaris e o cetate incapabilă de martiri. Aici viața se scurge fără eroism și fără sînge. Cine suferă e alungat. Disprețuit. Nu sînt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
muntenismul" său2 . Acest "muntenism" apare clar în ideile lui politice. Odobescu, sufletește, a fost un Alecsandri, cu toate deosebirile dintre dînșii: Odobescu - spirit disciplinat, capabil să se specializeze într-o ramură a științei; Alecsandri - tip ideal de diletant. Încolo, același epicureism și scepticism, aceeași plăcere a îndeletnicirii cu lucrurile frumoase, același aristocratism rafinat. Dacă Odobescu ar fi fost moldovean, ori ar fi trăit în Moldova, el chiar de ar fi fost un "părtaș din acea generație de la 1848, care-și hrănea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]