108 matches
-
Dar caracterul aparent antitetic al teoriei elitelor și al teoriei luptei de clasă merită să ne oprim mai îndelung asupra acestui aspect. Pentru majoritatea autorilor din secolul al XIX-lea (și pentru Marx, mai ales) statul, guvernarea și politica sunt epifenomene care nu merită o tratare aparte. Aceasta înseamnă ruptura față de filosofiile politice din secolele precedente, de la Thomas Hobbes la Jean-Jacques Rousseau. Remarcându-se prin insistența asupra autonomiei politicului, Alexis de Tocqueville face excepție, din acest punct de vedere, fapt care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
aici teorii explicative ale fenomenelor negative problematice. O asemenea analiză conferă instrumentul predicției apariției p.s. și a dinamicii lor. 2. Diagnoza formelor de conștientizare a problemelor sociale. Conștientizarea problemelor reprezintă un palier esențial al dinamicii p.s. Acestea nu sunt simple epifenomene, reflectări mai mult sau mai puțin adecvate, ci o parte crucială a procesului de funcționare a sistemelor sociale. Analiza p.s. include obligatoriu estimarea colectivă a problemei-stare: existența percepută a acesteia, estimarea dimensiunilor și gravitatea ei, poziția ocupată în sistemul de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de complementaritate decât de sinonimie. Sintetizând numeroasse lucrări din literatura de specialitate, schematizarea pentru care optăm reprezintă procesul globalizării în cinci dimensiuni, dintre care trei propriu-zise (politică, economică, culturală), una de tip vector, cu rol facilitator (tehnologică), și una ca epifenomen al primelor patru (socială). Globalizarea politică reprezintă fenomenul de extindere globală și uniformizare a unor idei, valori, norme, tipuri de instituții și practici politice (spre exemplu, separația și echilibrul puterilor în stat, dezirabilitatea respectării unui set universal de drepturi ale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fiind principala responsabilă pentru comprimarea simbolică a spațiului și timpului. Inovația și difuzia tehnologică antrenează schimbări organizaționale în toate sferele și la toate nivelurile, schimbări orientate spre flexibilizare și adaptabilitate într-un mediu global în continuă schimbare. În sfârșit, ca epifenomen al proceselor sus-menționate, globalizarea socială semnifică expansiunea geografică a interacțiunilor și reflexivității sociale, uniformizarea stilului de consum (life style), creșterea mobilității populaționale cu intensificarea fenomenului migraționist, dezvoltarea unor mișcări sociale transnaționale (inclusiv teroriste) și, în general, comprimarea spațiului și a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
În tot mai mare măsură a nevoilor umane, controlul asupra naturii (inclusiv asupra naturii umane) și, mai ales, În ceea ce privește proiectarea unei ordini sociale pe măsura Înțelegerii științifice a legilor naturale. Această ideologie Își are originea, desigur, În Occident, ca un epifenomen al progresului științific și industrial fără precedent. Modernismul extrem nu trebuie confundat cu practica științifică. După cum sugerează și termenul „ideologie”, el era În fond o credință ce Își fonda legitimitatea pe știință și tehnologie. În consecință, era vorba de o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
descrierile filosofice - ce se vor obiective - privitoare la natura sau esența umană vor deveni în cel mai bun caz metafore reușite. Și tot astfel, relații și cauzalități psihosociale cărora li se acordă creditul de a fi autosusținute vor apărea ca epifenomene. Deocamdată însă, a eluda acest tip de explicații înseamnă a ignora sau a deforma o regiune de vastă întindere a manifestărilor umane. Revenind la exemplul altruismului (vezi, pe larg, în continuare, capitolul 2, secțiunea 1), pe lângă gradele diferite de intensitate
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
problematice. O asemenea analiză conferă instrumentul predicției apariției problemelor sociale și a dinamicii lor. 2. Diagnoza formelor de conștientizare a problemelor sociale - după cum s-a văzut, conștientizarea problemelor reprezintă un palier esențial al dinamicii problemelor sociale. Acestea nu sunt simple epifenomene, reflectări mai mult sau mai puțin adecvate, ci o parte crucială a procesului de funcționare a sistemlor sociale. Analiza problemelor sociale include obligatoriu estimarea colectivă a problemei-stare: existența percepută a ei, estimarea dimensiunilor acesteia și gravitatea ei, poziția ocupată în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
medic - bolnav” în cazul persoanelor adulte. Ne vom ocupa în continuare, de principalele particularități pe care le prezintă relația medicului cu copilul bolnav. Ca și în cazul adultului, boala face parte și din viața copilului. La adult boala reprezintă un epifenomen pe când în cazul copilului ea este resimțită în mod diferit de acesta și de familia sa. Pentru copil boala introduce un personaj nou în viața copilului, medicul cu care acesta trebuie să comunice și să stabilească un tip nou de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și o negociază. Acest aspect, deși este important, e limitat. Considerarea contribuției factorului conștiință la constituirea și dinamica fenomenelor sociale trebuie să se realizeze într-un cadru mai general, prin evidențierea împletirii factorilor obiectivi și a celor subiectivi. Conștiința ca epifenomen. O asemenea poziție o putem găsi exprimată în multe abordări, într-o formă mai mult sau mai puțin explicită. În termeni categorici, după mulți critici, chiar extremiști, această poziție o găsim cu claritate exprimată de către Burrhus F. Skinner (1971). În
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lui însuși și celorlalți de ce a acționat așa cum a acționat, și nu altfel. Sau cum se exprima plastic Hamlet, „judecata este codoașa poftei”. Conștiința colectivă (a grupurilor, claselor, colectivităților) nu constituie un factor activ în dinamica acestora, ci doar un epifenomen, o reflexie secundară. Ea se cristalizează post factum, și nu ante factum, o luare la cunoștință a determinismului obiectiv. Conștiința are funcții justificative, explicative, și nu constitutive. Este clar că o asemenea poziție, prin exclusivismul ei, ne putem aștepta să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
constitutive. Spre deosebire de teoria behavioristă a lui Skinner, Marx consideră că procesul de determinare reală a comportamentului uman, deși spontan, practic, este prezidat de o conștiință anume: o conștiință practică, reală a colectivității active. Pentru Marx, conștiința nu este doar un epifenomen, conștientizare posterioară, cu funcții explicativ-justificative. Diferența dintre cele două straturi ale conștiinței sociale o găsim și în lucrările sociologiei fenomenologice. Astfel, într-o influentă lucrare ce promovează sistematic punctul de vedere al fenomenologiei, Peter L. Berger și Thomas Luckmann (1967
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
posibile. Utilizarea sa conduce adesea la realizarea de liste de sindrome și sub-sindrome cu scopul de a identifica corelațiile acestora cu factorii biologici. Ipotezele explicative se referă la conceptul de „boală” reducând variabilele psihologice sau de mediu la rang de epifenomene, de factori predispozanți sau precipitanți. Tratamentele (farmacologice și/sau cele psihosociale) sunt, în această situație, considerate ca „medicamente” a căror administrare standardizată este suficientă pentru a demonstra valorile lor curative intrinseci asupra simptomelor sau stării psihopatologice subiacente. Evaluarea critică înseamnă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
-mi distragă atenția de la durerea din suflet. Rex și Obiectul se sărutau În continuare. M-am uitat În altă parte prin geamul Întunecat, soios. ― Totul pare foarte albastru, am spus. Ai observat? ― Hm, da, a spus Jerome. Tot felul de epifenomene stranii. Oracolul din Delfi fusese o fată cam de vârsta mea. Toată ziulica stătea peste o gaură din pământ, omphalos, buricul pământului, respirând aburii petrochimici care emanau de dedesubt. O adolescentă virgină, Oracolul prevestea viitorul, vorbind În primele versuri rimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unică, reprezentată numai prin ea - nu ar fi Adela. Dar, indiferent de toate acestea, e în joc fericirea ei, care tu, în cazul cel mai bun, nu i-o poți face durabilă. Iar fericirea nu o consideră nimeni fum și epifenomen. Nu! Adela va rămânea pentru tine mereu stânca pe care crește floarea-reginei, atât de apropiată că poți distinge micile steluțe catifelate, și totuși inabordabilă ca o planetă, din cauza prăpastiei care te desparte de ea! Adela e bine de tot. Dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
oricît de vioi ar fi, știe să pună în manifestările lui măsură, tact, să evite grotescul”. Influența „barbară” a iraționalismului postromantic german - cu trimitere directă la conflictul franco-prusac și cu trimitere indirectă la filozofia lui Nietzsche - este respinsă vehement, împreună cu epifenomenele sale estetice. Am văzut însă că un Ramiro Ortiz susținea contrariul: futurismul italian nu ar fi fost posibil fără influența lui Rimbaud, dar și a unor autori catolici precum Peguy sau Claudel... De fapt, inaderența lui Densusianu în perceperea curentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
redimensionată pe linie latinist-academizantă de către Ovid Densusianu și revista Vieața nouă, apoi - foarte repede - contestată de către tinerii „independenți” de la Insula, Simbolul, Viața socială, Noua Revistă Română, Fronda și Chemarea; estetismul parnasiano-simbolist - cosmopolit, aristocratizant și boem - nu reprezintă însă decît un epifenomen al „complexului periferiei”, un evazionism asumat ca protest antifilistin, ca ridicare deasupra mediocrității vulgului și a provincialismului tradiționalist. În forme răsturnate, complexul se regăsește deopotrivă în „micul romantism provincial” (G. Călinescu) cu accente realiste și naturaliste al literaturii „dezrădăcinaților”, „inadaptaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o lume nouă, animată de știință și tehnică; cea veche intră deja în declin. Luminat de soarele istoriei, acest model al societății dă sens mișcărilor colective. El le explică și originea, încă din vremea primelor bîlbîieli. Restul nu-s decît epifenomene, rămășițe ale unei ideologii alienate. A doua concepție a cunoscut mai multe modificări succesive și s-a născut o dată cu și în psihologia mulțimilor. Lăsînd la o parte precursorii ei, un Taine ori un Tocqueville de pildă, trebuie să-i menționăm
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Tarde, cei care i-au trasat liniile directoare. "S-ar putea spune că avem de-a face cu teoria socială cea mai influentă în lumea occidentală de astăzi", nota un sociolog despre ipoteza societății de masă22. Pentru aceasta din urmă, epifenomenele și rămășițele de care aminteam sînt practic totul. Căci, desfăcuți din legăturile lor, lipsiți de privilegiile dobîndite prin naștere ori prin rang, dezorientați de neîntreruptele schimbări, indivizii aglutinați dau un extraordinar elan ecluziunii lor nebuloaselor umane care sînt mulțimile. Da
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o dinamică proprie fără nici o legătură cu perioada istorică și independentă de conținutul lor de clasă. Pe scurt, că ignoră faptul că o mulțime e compusă fie din proletari, fie din burghezi. Pentru el, n-ar fi vorba decît despre epifenomene iar partidele muncitorești s-ar cuveni să nu țină seama de ele. În fața unei diversități a caracterului fundamental (de clasă), afirmă autorul, contrastul dintre masele organizate și masele neorganizate nu este poate chiar lipsit de semnificație căci antrenamentul și experiența
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
reprezintă un amestec de elemente sociale dezintegrate, de deșeuri umane măturate în afara societății și care, tocmai din acest motiv, îi sînt ostile. Așadar, pentru sociolog, ea nu este nici un fenomen separat, nici un fenomen important, nici un fenomen nou, ci doar un epifenomen. Ea nu reprezintă materie pentru știință. El o tratează doar ca pe-o perturbație, ca urmare a unei rupturi în fluxul normal al lucrurilor. Societatea este ordine, mulțimea este dezordinea ei și, în definitiv, mai curînd un fenomen colectiv decît
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
plăceri erotice (voluptas) amenință într-un sens strict material plăcerile poate mai rafinate ale cunoașterii (latinii numesc această plăcere „bucurie”: laetitia sau gaudium). Pentru o anumită parte din elita societății, cultura științifică sau activitatea filozofică sunt, în opinia lui Foucault, epifenomene ale unei preocupări caracteristice: „grija de sine” (souci de soi). Natura duplicitară a experienței sexuale dictează un set complex de practici corporale (dietă, gimnastică, calendar conjugal etc.) responsabile pentru ceea ce am putea numi constituirea corporală a subiectivității. În orice program
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
multe altele de natură apropiată, așa cum s-a văzut în primul capitol, adevărul se găsește undeva la mijloc. Atât concepția accentuat scientistă, care rupe complet cunoașterea științifică în domeniul socialului de cea comună, considerând motivațiile invocate de indivizi doar un epifenomen neglijabil, cât și cea care reduce explicarea fenomenelor sociale la determinarea motivelor sau cauzelor cel mai frecvent invocate de oameni sunt abordări ce exagerează sau simplifică în mod nepermis lucrurile. 3. Tipuri de întrebări, în funcție de forma de înregistrare a răspunsurilortc
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
care haina e ameliorată și în care oamenii se interesează de mobilare. Aceste două etape ale procesului de consum sunt clar marcate: linia de demarcație separă aproximativ jumătate din populație. Această utilizare tardivă a mărfii rămâne secundară; utilizarea este un epifenomen provenind din natura obiectelor de import fabricate în Europa în cadrul unei economii integral monetarizate și destinate utilizării. La Okelataka, cel care utilizează farfurii o spune sus și tare, deschide larg ușile casei pentru ca tot satul să-l vadă mâncând; el
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
cădem în eroarea de a reduce lumea empirică doar la aspectul său material. Totuși, așa cum arată Pocock (1973: 38), "paradigmele care ordonează "realitatea" sînt parte a realității pe care o ordonează [...] Limbajul este parte a structurii sociale și nu un epifenomen al ei...". În concluzie, afirmația lui Keohane este sau înșelătoare, sau ironică. Este înșelătoare dacă cercetarea discursului care stă la baza modului în care experții domeniului relațiilor internaționale, din mediul academic sau din politică, explică evenimentele din lume, discurs care
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că parodia și postmodernismul interrelaționează, multe dintre aspectele parodiei transformând-o într-o formă de manierism prețuită de romancierul postmodern. Ținând seama de faptul că, în ultimele trei decenii, numărul studiilor care definesc postmodernismul și discută trăsăturile fundamentale ale acestui epifenomen depășind granițele unui simplu curent literar cunoaște o ascensiune fără precedent, nici noi nu am fi mai câștigați dacă am purcede la o trecere în revistă a bibliografiei problemei, pe cât de stufoasă pe atât de generatoare de controverse, oglindă fidelă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]