231 matches
-
incomplete, regulate și neregulate, recente sau vechi. În luxația propriu-zisă, între extremitățile articulare nu mai există corespondență, ele fiind complet deplasate. Luxația parțială este cea în care pierderea contactului dintre suprafețele articulare este parțială. Luxațiile regulate sunt acele deplasări ale epifizei distale care se fac în conformitate cu constituția anatomică a articualției, iar luxațiile neregulate implică deplsarea epifizei distale într-un sens care nu ține cont de constituția anatomică a articulației. În funcție de timpul scurs de la momentul producerii, luxațiile sunt recente sau vechi. Se
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
există corespondență, ele fiind complet deplasate. Luxația parțială este cea în care pierderea contactului dintre suprafețele articulare este parțială. Luxațiile regulate sunt acele deplasări ale epifizei distale care se fac în conformitate cu constituția anatomică a articualției, iar luxațiile neregulate implică deplsarea epifizei distale într-un sens care nu ține cont de constituția anatomică a articulației. În funcție de timpul scurs de la momentul producerii, luxațiile sunt recente sau vechi. Se consideră recente luxațiile diagnosticate imediat sau precoce după accident și vechi, luxațiile nedescoperite după accident
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
constituția anatomică a articulației. În funcție de timpul scurs de la momentul producerii, luxațiile sunt recente sau vechi. Se consideră recente luxațiile diagnosticate imediat sau precoce după accident și vechi, luxațiile nedescoperite după accident și neglijate după producerea lor. În luxațiile atraumatice, deplasarea epifizelor are loc în lipsa unui traumatism. În această categorie se încadrează luxațiile congenitale în care deplasarea are drept cauză o modificare a conformației anatomice care instabilizează articulația, producând o deplasare parțială. Articulația cea mai afectată de leziuni distrofice este șoldul. Luxațiile
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
indigo. Tratamentul Reiki Ț pozițiile H1 și H4. Sahasrara Chakra (Chakra Coroanei) Este situat... în vârful capului (vertex) Determin... câmpul de contact informațional cu universul (CIU) de circa 4 metri. Coordoneaz... creierul, echilibrul fizic și psihic, motricitatea, vorbirea, vederea, somnul, epifiza și secreția de serotonin.... Este chakra intuiției pure, iar blocarea ei determin... starea de șoc, înstr...inarea și depresia, senzația de a fi „p...r...sit de Dumnezeu”. Funcționarea ei determin... starea de confort și de senin...țațe, tot ea
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
cazul plantelor. La vertebrate, de la pești până la mamifere - incluzând, desigur, și omul -, hipotalamusul, „creierul” vieții vegetative, programează componentele fiziologice ale foamei, setei, ritmului veghe/somn, sexualității etc. Dar hipotalamusul este stimulat, la rândul său, de o altă structură a creierului: epifiza; acesta este un fel de ochi fosil prevăzut cu adevărați fotoreceptori, de unde și numele său medieval de „al treilea ochi” (sau „glandă pineală”, în epoca lui Descartes). Acest sistem straniu a fost descoperit în încercarea de a explica impulsul migrator
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ca tovarășele lor ce s-au bucurat de soare. În continuare, cercetările au arătat că, într-adevăr, intervenea cantitatea de lumină, iar prin bolta osoasă, mai subțire în vârful craniului, aceasta stimula o structură ca un fel de ochi fosil: epifiza. Stimularea epifizei de către fotoni declanșează un hormon, melatonina, care activează toate funcțiile hipotalamusului. Descartes credea că Dumnezeu comunică cu sufletul prin glanda pineală, punctul de plecare al spiritelor animale, care conferă mobilitate diferitelor părți ale corpului. Nu era departe de
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
lor ce s-au bucurat de soare. În continuare, cercetările au arătat că, într-adevăr, intervenea cantitatea de lumină, iar prin bolta osoasă, mai subțire în vârful craniului, aceasta stimula o structură ca un fel de ochi fosil: epifiza. Stimularea epifizei de către fotoni declanșează un hormon, melatonina, care activează toate funcțiile hipotalamusului. Descartes credea că Dumnezeu comunică cu sufletul prin glanda pineală, punctul de plecare al spiritelor animale, care conferă mobilitate diferitelor părți ale corpului. Nu era departe de adevăr, dar
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
capacitate de a produce vitamina C, necesită cantități mai mari. Omul, de exemplu, necesită zilnic 50-75mg acid ascorbic. Avitaminoza C se manifestă prin: anemie și astenie marcată, hemoragii subperiostale sau musculare, inflamații și osteoalgii, mici hemoragii cutanate (peteșii) până la separarea epifizelor. Acidul ascorbic reprezintă cel mai important antioxidant vegetal (forma levogiră) alături de vitamina E acționând în cadrul fosforilării oxidative, proces biochimic esențial, ce se desfășoară la nivelul mitocondriei, responsabil de respirația celulei, reacție fundamentală fără de care procesele de oxidoreducere nu ar putea
III. Principalele (pro)vitamine și (info)energetica naturii. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Olga I. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2096]
-
lumina. La pacienții cu depresie acest ritm este dereglat. Terapia prin lumină poate regla acest ritm, astfel normalizând și producerea de hormoni și neurotransmițători. Altă teorie este aceea că terapia prin lumină scade nivelul melatoninei, un hormon secretat de glanda epifiză. Descreșterea nivelului melatoninei duce la creșterea nivelului de serotonină și norepinefrină, astfel reducând simptomele depresiei. Alte studii au eșuat în a demonstra ipoteza potrivit căreia melatonina joaca un rol central în SAD. În final, studii mai recente sugerează că expunerea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
noastră și În tot Universul. Energiile cosmice influențează tot ce se găsește În Univers și pe Terra. Toate câmpurile ființelor vii și ale naturii se influențează reciproc. Pentru păstrarea armoniei câmpului bioenergetic ajutorul vine de la psihoparticulele care se transformă prin epifiză și echilibrează planul psihoemoțional. Când funcția epifizei este scăzută și câmpul energetic este dezechilibrat, apar diferite afecțiuni ale sistemului nervos central și vegetativ. Epilepsia și alte boli ale sistemului nervos sunt provocate de un dezechilibru energetic foarte profund. Există rezolvate
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
influențează tot ce se găsește În Univers și pe Terra. Toate câmpurile ființelor vii și ale naturii se influențează reciproc. Pentru păstrarea armoniei câmpului bioenergetic ajutorul vine de la psihoparticulele care se transformă prin epifiză și echilibrează planul psihoemoțional. Când funcția epifizei este scăzută și câmpul energetic este dezechilibrat, apar diferite afecțiuni ale sistemului nervos central și vegetativ. Epilepsia și alte boli ale sistemului nervos sunt provocate de un dezechilibru energetic foarte profund. Există rezolvate foarte multe cazuri de epilepsie și comportament
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
I. Parhon exprimată încă în 1913, demența precoce este, "ca și paralizia generală, o boală generală și nu localizată numai al creier". Școala profesorului C. I. Parhon a studiat și funcțiile paratiroidelor la alienați, neputând constata alterații anatomohistopatologice caracteristice. Studiul epifizei, pe care, încă la 1900, o consideră ca glandă cu secreție internă, nu a dus, de asemenea, la concluzii suficient de precise. II. Cercetările privind modificările ponderate ale glandelor cu secreție internă, prelevate de la bolnavi suferind de variate tulburări psihice
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
aparținând prof. C. I. Parhon este impresionant. Conform bibliografiei publicate în "Omagiu lui C. I. Parhon" (Editura Academiei Române, 1966), lucrările de endocrinologie ale lui C. I. Parhon sunt clasificate în: Endocrinologie generală; Studii și cercetări privind diverse glande endocrine: tiroidă epifiza paratiroida suprarenale timus pancreas hipofiza ovar Studii asupra constituției și biologiei vârstei; Endocrino-oncologie; Zooși fitoendocrinologie; Cercetări asupra metabolismului intermediar, asupra vitaminelor și fermenților; Cercetări asupra secrețiilor interne a diverselor organe; Studii critice asupra unor distrofii. Cea dintâi lucrare de specialitate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Ședința din 23 decembrie 1902. 78. C. I. Parhon, Contribuții la studiul acromegaliei (în colaborare cu M. Goldstein, Spitalul (București), 1903, nr. 6, p. 217. 79. C. I. Parhon, Endocrinologia din punct de vedere ginecologic și pedologic. III. Hipofiza și epifiza, Revista de obstetrică, ginecologie și puericultură (București), 1922, nr. 2,. p. 106. 80. C. I. Parhon, Câteva cercetări referitoare la acțiunea unor preparate de lob anterior de hipofiză asupra morfologiei ovarelor (în colaborare cu I. Ornstein), Revista de obstetrică, ginecologie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
inflamator sau ritmului mecanic) și asupra existenței eventualelor fenomene de blocaj. 42 Examinarea vizuală, oferă informații despre poziția spontană (antalgică sau prin deformare) și volumul articulației (creșterea volumului se poate datora unei hipertrofii a sinovialei, unei revărsări, unei hipertrofii a epifizelor sau unui edem periarticular). Palparea. După ce i s-a cerut pacientului să efectueze o serie de mișcări și după ce s-a mobilizat pasiv articulația, se procedează la palparea diverselor elemente, astfel: Ligamentele. Durerile inserției ligamentare atrag atenția asupra faptului că
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
a calciulul și fosforului. Rahitismul se poate vindeca cu sechele, unele importante pentru motricitate. Astfel, rahitismul se poate solda cu tulburări de creștere - nanismul rahitic, deformări ale oaselor lungi (curbarea oaselor membrelor, cel mai frecvent genum varum), scolioză sau îngroșarea epifizelor articulare. În plus demineralizarea osoasă predispune la fracturi. Aspectul copilului cu sechele de rahitism include deformări toracice (îngroșarea joncțiunilor condrocostale, șanț subcostal Harrison, stern reliefat cu deformarea rebordului costal) și musculatură hipotonă cu abdomen proeminent. O parte din sechelele rahitismului
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
din acestea, au nevoie de mediu propice pentru dezvoltare, mediu care este reprezentat de măduva osoasăun țesut care se dezvoltă în spațiile delimitate de septurile spongioase ale oaselor. Măduvă osoasă, ocupă alveolele țesutului osos spongios din oasele plate, scurte și epifizele oaselor lungi, canalul diafizar al oaselor lungi și pătrunde cu axele capilare în lumenul canalelor Hawers. Celulele măduvei osoase, se află în spațiile țesutului de susținere, țesut format de o rețea sincițială de fibre de reticulină și celule reticulo - endoteliale
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
manifestă prin izbucniri necontrolate și mult zgomot. Crește rolul tiroidei, care este implicată În dezvoltarea osoasă, prin modificările de metabolism ce au loc. Hipofiza, prin hormonii săi, influențează creșterea celulelor nervoase și stimuleză intens producerea hormonilor sexuali și implicit maturizarea. Epifiza, la fel ca și suprarenalele de altfel, este mai angajată În dimorfismul sexual și maturizare, contribuind și la depunerea de grăsimi de pe piept, pe abdomen, pe gât etc., stimulând dezvoltarea organelor genitale, pigmentarea pielii, Îngroșarea generala a corpului. Organele genitale
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
că mintea (suprapusă, filozofic, cu un așa-zis "centru al sufletului", reperabil noțional, de asemenea, ca "intelect" sau "rațiune") își are sediul într-o glandă minusculă, cunoscută, pe atunci, sub numele de conarium, transformată, în limbajul medical al prezentului, în epifiză. Acest "conarium" avea existență sui generis, în opinia filozofului, constituind identitatea per se a omului. Trupul funcționa, în astfel de circumstanțe, doar ca o "anexă" a "centrului" rațional și identitar, ajungînd dispensabil. Descartes se putea imagina fără corp, dar, în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dintr-o parte și din alta, străbătînd oasele frunții, două fascii de raze, care, întîlnindu-se într-un minuscul trăsnet radioactiv, în punctul ales, ardeau instantaneu și total numai sculul de fibre cu pricina"; "tot soiul de reactivi, electro și isotopi"; "epifiza, glanda pineală, păru ușor modificată, congestionată și infinitezimal crescută"; "se găsi că inima își schimbase nu numai aspectul, forma și greutatea, ci și arhitectura histologică. Era mai grea, mai roșie, mai globuloasă, mai puțin musculoasă, înțesată cu fibre nervoase și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
patologia și etiologia, deschizând noi orizonturi integrării învățământului medical cu cercetarea și clinica. Fiziopatologia endocrină clarifică rolul sistemului nervos ca organ integrativ. Cibernetica, această cerebralizare a mașinilor, a complicatelor aparate medicale, participă activ la endocrinologia viitorului. Să nu uităm că epifiza și timusul, două organe glandulare fără canale excretoare își ascund încă rolul și modul de funcționare. Dar nu sunt singurele necunoscute ale endocrinologiei. Despre epifiză, Hans Selye (n.1907), fiziolog canadian de origine maghiară, cercetător al sindromului de adaptare în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a mașinilor, a complicatelor aparate medicale, participă activ la endocrinologia viitorului. Să nu uităm că epifiza și timusul, două organe glandulare fără canale excretoare își ascund încă rolul și modul de funcționare. Dar nu sunt singurele necunoscute ale endocrinologiei. Despre epifiză, Hans Selye (n.1907), fiziolog canadian de origine maghiară, cercetător al sindromului de adaptare în care stressul determină dezechilibru neurovegetativ și hipofizo suprarenal, crede că nu e nicicum mai cunoscută azi decât în vremea lui Galen. între ipotezele numeroșilor cercetători
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de origine maghiară, cercetător al sindromului de adaptare în care stressul determină dezechilibru neurovegetativ și hipofizo suprarenal, crede că nu e nicicum mai cunoscută azi decât în vremea lui Galen. între ipotezele numeroșilor cercetători este și cea care presupune rolul epifizei în dezvoltarea somatică și genitală. Fiindcă nu s-a reușit extragerea hormonului epifizar, ipotezele rămân stimulative cercetării. Despre timus endocrinologii spun că e și mai învăluit în secret. Fiziologul și pediatrul francez Jean Comsa (n.1907) a crezut, în 1950
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
De aceea, modalitățile sale de stocare și eliberare de la nivelul terminațiilor histaminergice cerebrospinale sunt mai greu de pus în evidență. În plus, o parte din histamina cerebrală este de origine mastocitară. Regiunile hipervascularizate ale creierului, cum sunt eminența mediană, meningele, epifiza și plexurile coroide, conțin un mare număr de mastocite, care asigură pool-ul extraneuronal al histaminei cerebrospinale. Aproximativ 50% din histamina totală a țesutului nervos cerebral are localizare presinaptică veziculară (Schwartz și colab., 1980). De la nivelul terminațiilor neuronale, histamina este eliberată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
au evidențiat adevărate sisteme renin-like și în alte organe. Astfel de substanțe renin-like, denumite izorenine, au fost semnalate în glanda submaxilară, uter și placentă, lichidul amniotic, limfă, peretele arterelor și miocardului, țesutul nervos și mai ales în glandele hipofiză și epifiză. Există o secreție de fond a reninei în scopul întreținerii procesului de autogreglare a funcțiilor glomerulo-tubulare. De altfel, există numeroase date care atestă o reninemie a cărei valoare este însă foarte variabilă, de 3-9±7 ng Ang II/l/min.
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]